Aproape toti am inceput candva cu gutani. Care alta rasa ar fi supravietuit tortura in cutii pe balcon sau custi de iepuri? Si totusi cand am adus primele exemplare de rase “nobile” am inceput sa-i marginalizam
si sa-i dispretuim.

Odata cu porumbeii de rasa au aparut si primele boli si primele probleme in cotet,(gutanii nu cunosc boli). Noi insa am devenit crescatori de porumbei de rasa sau sportivi columbofili. Gutanii nu ne-au mai interesat, eventual ca doici pentru vreo rasa sofisticata. Au trecut aproape 7000 de ani de cand columba livia(porumbelul de stanca) s-a autodomesticit in columba livia domestica (gutanul). In rand cu cainele si calul, gutanul a urmat omul in toate zonele climatice, a trait cu el intr-un fel de simbioza fara sa devina dependent de el.

Gutanul(adevarat) se poate intretine singur. Cu toate ca omul a creat cca 700 de rase de porumbei(cca 400 omologate) gutanul a spravietuit secole si milenii in libertate fara interventia omului, selectat de natura si fara sa se deosebeasca simtitor de forma salbatica, porumbelul de stanca.

Lumea este plina de “gutani” (maidanezi) si totusi in unele regiuni, gutanul adevarat este in pericol. Gutanul original arata ca porumbelul de stanca: cioc subtire,carunculi nazali mici si netezi, ochi galbui,cap mic,si statura mica. Nu sunt decat trei culori: Albastru dungat (majoritatea) negrii si solzati negrii. Penajul nu este lucios. Orice alt penaj, cioc gros,nari carunculate,ungii albe picioare mai lungi, corp mai mare ne arata ca gutanul este “lucrat “cu porumbei de rasa si mai ales cu voiajori. Este cazul la marea majoritate a porumbeilor municipali.!!!!

Daca am face o calatorie din sud estul Europei spre nord-vest am putea face (putin exagerat) urmatoarea observatie: In Montenegro gutanii arata ca porumbeii de stanca (acolo mai sunt),la Viena sunt deja mai colorati, la München sunt deja mai mari, La Aachen sau la Essen(centru columbofil in D) sunt deja foarte “voiajorizati” si apar primii cu inele. Totul culmineaza la Bruxelles, in parcul Josaphat Schaerbeek daca intinzi mana vin voiajori cu inele, pur sange belgian.

Nu este nici un motiv de bucurie. Acesti “gutani” nu mai merg la camp, cersesc resturi la McDonalds, manaca(cat voiajorii) de trei ori cat un gutan original, cantitatea de dejectii si pagubele pe care le fac este corespunzatoare(argumente pentru adversarii porumbeilor). Devenind mai “nobili” si sanatatea este mai fragila. Porumbeii municipali fac zilnic km pe jos. Originalul zboara. Zboara in stol, cativa metri deasupra campului, cautand mancare si abia cand a gasit ceva se lasa.

Daca studiem o colonie de gutani sub un pod de autostrada obsevam ca gutanii originali vin in picaj pana sub pod, schimba directia si zboara urcand direct la cuibul lor. Cei deveniti “voiajori” se lasa pe un punct mai inalt(stop), apoi coboara(stop), si abia acum se indreapta spre cuib.

Orientarea puilor de gutani este comparabila cu cea a voiajorilor (s-au facut studii). Ce lipseste gutanilor este “homing behaviour”. Zburati cu pui de voiajori, puii de gutani au gasit si ei inapoi in regiunea in care s-au nascut dar un numar mare nu s-au intors in cotet si s-au alaturat altor stoluri. Cu acest “comportament fugitiv” se zbat cei care vor sa salveze gutanul original.

Tendinta de plecare la alt stol este foarte mare mai ales de la stoluri mici la stoluri mari.

Totusi sunt “crescatori” care se dedica gutanului. Urmariti de zambetul dispretuitor a voiajoristilor si a crescatorilor de rasa, tin stoluri de gutani originali in plina libertate si nu intervin decat eliminand porumbeii necorespunzatori (mai ales voiajori) care se alatura stoluluii sau aruncand cativa pumni de orz cand zapada este mare.

Vom vedea ce va aduce viitorul, oricum ar fi mare pacat se pierdem chiar originalul. Corciturile
din strazile oraselor nu-l pot inlocui.

Felix