Asta iarna eram “la o aluna cu baietii“. Acum la o cafea.
Am ajuns la concluzia ca nu merita atata incrancenare si efort in “sportul” columbofil. Performanta cere multa munca si stres. La porumbei am cautat delectare, relaxare. Vaduvie am facut fix 3 zile. 3 zile in care cautam tot felul de motive sa nu ma duc la cotet. Atat am rezistat cu porumbeii ascunsi dupa paravane, zbatandu-se sa scape si avand o privire care arata ca e ceva total in neregula. Asa ca… inapoi la natural. Zero antrenamente. 100% relaxare. Zbor pentru placerea sosirilor.
Porumbelul din film cu care stau la cafea este Trenatul, un mascul yearling cu o poveste interesanta. Ca pui atat el cat si sora de cuib au fost foarte bolnaviciosi. El tinea si aripile lasate pe jos, ca un porumbel de ornament trenat. Deoarece nu sacrific porumbei, i-am dat unui prieten sa-i lanseze de la Bucuresti (~100 Km), la cateva zile dupa iesirea la zbor, sa-si faca singuri soarta dupa noroc.
Trenatul in Bucuresti, pe balcon la colegul, in dimineata lansarii:
Peste vreo 2-3 saptamani, vad printre pui unul cu aripile trenate… soc si groaza. Desi stiam sigur ca el este, i-am verificat si seria in caiet, total bulversat sa-l vad acasa. Cum a putut unul ca el sa vina acasa in halul in care era (aripi lasate + slab aschie de la adeno), lansat imediat dupa iesirea la zbor direct de la 100 Km? Odata ajuns acasa a inceput sa se transforme. In cateva zile i s-au ridicat aripile si s-a rotunjit cu carne pe el. A fost printre putinii supravietuitori ai catastrofei puilor din toamna cand din 70 de pui am strans 15 in decurs de 2 luni. Anul acesta a ajuns sa stea cu mine la cafea si sa faca 7 clasari (sau 8 cu ultimul fond din weekend).
Porumbeii, mereu surprinzatori…
Au alergat fara pauza peste 15 etape. As vrea sa le spun cumva ca s-a terminat, ca nu mai vad masina si ca au luat concediu pana la anul, sa se bucure si ei…
porumbei.ro
Bine ai revenit in lumea naturalistilor colegu :))) . Eram curios sa vad daca baga ciocul si in cana de cafea.
Mai degraba sa-mi dea un gainat in cana asa cum mi-au dat din zbor cu mare arta: odata pe gaura dozei de bere si alta data pe interiorul lentilei de la ochelari.
Morala lui Trenatu: nu mai fiti “degraba rupatori de gaturi”, dati o sansa.
Foarte frumos. Un mare exemplu pt toti.
Unul din putinii columbofili care mai stiu sa se bucure cu adevarat de porumbei.
Se vede ca petreci mult timp cu ei si au parte de multa dragoste. Altfel nu erau asa blanzi. RESPECT!!!
Cam asa ne bucuram noi…………cei care, din diferite motive sau din pura vointa nu ii zburam. Desigur, nu exista emotii ca in cazul zborurilor , ma refer aici la momentele in care ii asteptam, dar…………..este o placere, este placerea noastra.
BRAVO . un bravo dat din suflet , andrei , mai exista si crescatori care zboara pt placerea zborului , Bravooo.
am vazut ca te si cearta ,tu bei cafea si ei?? foarte frumos !! daca am avea toti timp de ei probabil iam imblanzi si am plange ca niste copii daca iam pierde .
Când am vizionat filmul, dupa ce am citit povestea Trenatului, mi-am dat seama incet, incet cat de neputincios sunt in fata acestor minunate fiinte. Au un efect oarecum hipnotic asupra mea, tocmai prin cumulul dintre gingasie, puterea refacerii, stiinta supravietuirii, felul cum comunica, cum iti transmit trairile lor si poate, un pic de telepatie. Sigur, multi o sa spuna ca e patetic ce scriu ori ii ridic, porumbeii bineinteles, pe un piedestal prea inalt când ei sunt/raman niste biete pasari. Da, e adevarat, pentru unii probabil ca tin de foame dar altii, pur si simplu isi simt porumbeii ca pe niste prieteni cel putin duali: porumbelul fizic si cel psihic. Si pana la urma, fiecare vede ce vrea sau … ce poate. Felicitari! Asta trebuie cultivat: relatia crescator-porumbel, placerea interactiunii. Salutari cordiale tuturor!
…..nu merita atata incrancenare si efort in “sportul” columbofil……….. La porumbei am cautat delectare, relaxare……………..Zbor pentru placerea sosirilor.
iata cuvintele care imi place sa le aud de la toti columbofilii
O stransa legatura intre acesta minunate suflete si proprietarul lor.Felicitari !!!
Cum scurmă el în pumn în speranța că va ieși vreo alună, ceva. Bravo, Andrei! Filumelețele tale îmi confirmă că nu am cum să renunț vreodată la porumbei, chiar dacă eu îi văd doar în week-end. De fiecare dată când primesc vreun pui cadou mă stresează să-l văd sperios de parcă i-aș vrea răul. E așa simplu să îi îmblânzești, câteva minute pe săptămână cu ei sunt suficiente să nu ai porumbei care îți scot ochii când intri în volieră.
Aveti niste porumbei deosebiti. Sper sa reusesc sa mi fac si eu asa. Respect ca nu va bateti joc de ei si pentru mine sunteti un idol in materie de porumbei.
Prea tare povestea dar si soarta “Trenatului”cel putin pana acum,ma bucur sa revad si acel sur pe rosu baltat…mi l amintesc de la”o aluna cu baietii”,in rest ce sa zic,prea frumoasa privelistea si imprejurarile si pt cei care ciugulesc iarba si pt cei ce servesc o cafea…chiar si o bere la doza care sigur e mai gustoasa cu un gainat plasat cu precizie decat cu lamaia zilelor noastre:))…FRUMOS!!
FOARTE FRUMOS.FELICITARI.
frumosi…ceva din “”41″” p acolo? :)
Frumos. Te relaxezi si bine dispui doar cand privesti imaginile. Cred ca e tare placut sa te iubeasca porumbeii asa cum o fac ai tai…
probabil sunt si din aia care ar impunge calculatoru vazind acest topic , pt ei porumbeiii sunt sunt legiunea straina , vor doar rezultate si atit ,dar probabil ne,o ferii dumnezeu odata cu concursurile incheiate si cu diplomele in tescherea poate nu mai strica cu comentariile lor frumusetea unui topic care mai aminteste lumii desre frumusetea acestui sport
@ady: o femela cu vreo 10 clasari, norma viteza. Avea 11 puncte din 3 etape, prea bine pentru natural, fara tratamente si antrenamente. :) A nu se intelege ca imi bat joc de ei si ii imbarc aiurea fara discernamant sau ca nu ma incanta un rezultat bun… incerc sa stimulez zborul acasa cat se poate, ceva motivatie, etc. Practic metoda “lu bunicu” in primul rand pentru delectarea proprie dar si cumva in semn de protest fata de directia in care merge hobbyul asta care devine prea sofisticat si mult prea comercial.
un singur cuvant ,,respect”
Prea bine ,prea natural -Felicitari!
foarte tare felicitari si bafta
Cat de frumoase pot fi aceste momente cand poti sa te decuplez de griji si probleme savurand porumbeii din jur la ” pascut ” .
ma unge pe suflet bravo
Foarte frumosi porumbeii. Se vede ca sunt bine ingrijiti, si ca nu duc lipsa de nimic. Jos palaria. Mult succes in continuare.
Hobby=Relaxare.Felicitari pentru modul de intelegere si apropiere a porumbelului!
frumos andrei bravo daca esti interesat as vrea sati ofer ceva ati dau numarul meu de telefon
Resspect, asa ceva mai rar, o bucatica de paine face minuni…
imi place de trenatul. sa inteleg ca sora lui nu s-a mai intors? aici nu pot sa vad filmuletu’, dar ma uit de acasa. nu stiu de ce, dar in sinea mea sper ca…desi stiu ca sunt slabe sansele ca albastrul ala din fotografie sa fie sora-sa.
ma bucur mult pentru trenatul ca a reusit!
super relaxare asta ! asa mai da felicitari !
Sor’sa a preferat viata cu gutanii din Bucuresti. Cred ca e mai lejer asa. :)
!,,Columbofil,,?, definitia e in cele relatate mai sus.
foarte fumos ca ii ai blanzi dar daca tu i-ai dus la o varsta asa de frageda si in stare de sanatate precara ai dat un pic dovada de sadism, e parerea mea acum injurati-ma o_O
Bineinteles. Mai bine le rupeam gatul cum fac toti, nu?
nu , mai bine ii tratai, eu am salvat pui bolnav de adeno -coli care caca sange si isi dadea matele pe gat de cat vomita, porumbel care e de 2011 si care nu a mai avut nici o pb de sanatate de atunci si a devenit cel mai bland din cotet si fiu din el cel mai bun zburator la mine in cotet, si eu am fost sfatuit sa ii rup gatul dar nu am renuntat si l-am salvat, si nu a fost singurul ca in 2011 toti puii mei au trecut prin asa ceva la unii s-a manifestat mai violent la altii mai usor dar am salvat tot ce era intarcat .am ales ce mi s-a parut cel mai corect nici sa rup gatul nici sa ii duc la mari dinstante cu sanse aproape nule sa revina
CE FRUMOS, SA STAI IN GRADINA PRINTRE PORUMBEI SI SA NU FII DISPERAT DUPA REZULTATE, SA PRACTICI ACEST SPORT CU O MINTE SANATOASA SI SA TE OCUPI DE-AI TAI FARA STRES,NERVI SI DISPERAREA DE A CASTIGA. ASTA ESTE COLUMBOFILIA ADEVARATA: RELAXARE SI BUCURIE. BRAVO PT EXEMPLUL DAT SI PT FAPTUL CA TE COBORI IN RANDUL CRESCATORILOR DE RAND SI NU AL ACELOR CARE AU FERME SI ANGAJATI LA PORUMBEI. ASTFEL DE MATERIALE TREBUIESC PROMOVATE SI NU CERTURI, CAN CAN-URI CARE N-AU NICI O TREABA CU SPORTUL IN SINE. VA SALUT.
@ porumbei.ro
Cum ai scapat de adeno? Nu s-a raspandit si la restul?
Am si eu cateva cazui,daca ma poti ajuta astept raspuns.
@stefan: mancare putina si depurativa, unii spun ca 2 zile fara mancare, doar apa si ca ar fi ca varsatul la copii, trebuie sa-l faca si apoi scapa pe viata. Am mai avut o femela pe care n-am tratat-o, tot credeam ca o s-o gasesc moarta, era slaba scandura si zgribulita. Dar si-a revenit si anul asta mi-a facut norma la general. Anul asta slava Domnului am avut putine cazuri, vreo 8 din 100+ pui, unii si-au revenit, altii au crapat. Sa vad acum dupa bagarea la club cu masina ce boli bubuie in ei. Pe unii i-am tratat cu enteroguard 5 zile individual, pe altii nu. Diferente intre ei mai deloc. Sistemul imunitar face diferenta.
Multumesc pentru raspuns!
Sa inteleg ca nu i-ai izolat pe cei afectati?
Initial i-am izolat, apoi am renuntat.
Felicitari! Esti un exemplu pentru toti!
sa-ti traiasca pasiunea, Andrei si sa-ti tot umple sufletul de satisfactie si implinire, …meriti din plin! numai bine!
JOS PALARIA,FARA CUVINTE…MUT DE ADMIRATIE
foarte frumos!!!!