Salutari tuturor, sunt Adrian Malinescu (Adrian Madlin) din Pischia, vreau sa va povestesc cum am inceput sa tin voiajori si de ce dupa o pauza de 20 de ani am reinceput cu columbofilia. Am copilarit in localitatea Bozovici din Valea Almajului (Caras Severin), inconjurat de paduri si ape, aer curat si vise de copil. Imi placea sa ma uit la porumbeii unui vecin – Ion Disela – isi formase o familie de voiajori mari cu aripi lungi care dadeau si rezultate la concursuri.

M-am imprietenit cu el cand l-am ajutat sa-si curete voliera, a capatat incredere in mine si m-a rugat sa merg cu autobuzul la Timisoara ca sa-i dau drumul la porumbei. Zis si facut, in scurt timp mai multi crescatori din Bozovici isi trimiteau porumbeii cu mine la Resita, Oravita sau Timisoara, imi dadeau bani de bilet si ceva de buzunar, asa am vazut pentru prima data Timisoara la 15 ani.Vazand ca imi plac porumbeii Ion Disela mi-a dat si mie 7 pui din care anul urmator pe 3 i-am zburat pana la Gyor in Ungaria. La 18 ani am intrat la Facultatea de Zootehnie din Timisoara, am mers in armata apoi la studii asa ca porumbeii i-am lasat in grija mamei, in scurt timp au fost furati sau prinsi de uliu. Terminand facultatea am lucrat in Timisoara, apoi am plecat pentru 10 ani in Italia de unde dorul de casa m-a facut sa ma intorc, ca un voiajor bun ce nu-si uita casa (cine e curios cum e sa fii imigrant in Italia sa citeasca cartea mea “Captiv in Valea Lupilor – Despre peripetiile unui timisorean in Italia”).

Reintors in tara in 2008 stateam la bloc in Timisoara, unde ma simteam ca intr-o cusca asa ca vizitele din weekend la socrii la Pischia imi reincarcau bateriile pentru o alta saptamana de munca.

Intr-o buna duminica de mai, fiind in vizita la socrii, vad ca se lasa pe acoperis o porumbita trestie inelata si cu clema de concurs, flamanda si insetata, a coborat la gaini ca sa caute mancare. I-am dat sa manance din palma, era blanda si frumoasa. Cum la lasarea serii nu si-a luat zborul, i-am amenajat o cutie pe acoperis, din care nu a mai plecat pana dupa ce mi-a scos un pui (am facut rost de un mascul rosu de la un prieten din Bozovici – Inut (Florin Popescu).

Deci din 2008 am reinceput sa tin voiajori, doar ca este greu sa gasesti pasari bune, dupa care te mai taxeaza bolile, pisicile, uliul sau dihorul. Nu particip la concursuri oficiale pentru ca vreau sa-mi formez porumbei buni ca sa intru in forta in sistem, la mine in voliera nu are ce cauta un porumbel adult care nu a venit din “Valea Mortii”, adica de la 185 km cat este pana la Bozovici – prietenul meu Inut a poreclit Valea Almajului ca Valea Mortii, este plin de soimi si ulii ce decimeaza stolurile. Inut chiar a cumparat un spray de vopsea speciala roz cu care da pe penajul porumbeilor, reflectia culorii ar deranja uliul.

Ca sa va dati seama ce inseamna Valea Mortii va dau un exemplu: In 23 noiembrie anul trecut am dus 6 porumbei maturi la Bozovici, in prima zi mi s-a intors o porumbita rosie, apoi in zilele urmatoare o porumbita cu coada smulsa si sternul rupt, o alta cu pieptul spart sangerand, deci in final 4 din 6.

O placere a mea este sa merg in piata duminica si sa cumpar cate un porumbel ce-mi place, sunt zile cand nu-mi place nici unul si raman doar cu placerea plimbarii la oras impreuna cu fii mei Leonard si David. Lui David (cu ochii albastri) ii plac porumbeii, daca-i dau un inel de porumbel in mana nu-l mai lasa pana adoarme sau il pierde…

Sa va marturisesc ceva foarte important: eu simt ca trebuie sa existe o metoda, ceva ce nu poate sa tina doar de rezultatul la zbor, mi se pare imposibil sa nu creezi o linie consangvina uniforma, sa nu uitam ca efectul heterozis este cu atat mai mare cu cat diferentele sunt mai mari.

De acord ca sunt culori dominante ale porumbeilor si culori ce exista doar in stare heterozigota iar apoi se produce segregarea caracterelor, selectia se face si in cadrul culorii in functie de musculatura, stern, ochi si penaj.

Ca final va cer parerea in privinta porumbelului meu numit “Pasarea”, l-am vazut in voliera domnului Muresan de la Dumbravita si a fost dragoste la prima vedere, atat am insistat pana cand mi l-a vandut, mama pasarii ar fi facut zboruri lungi. Intuitia imi spune ca este o pasare cu potential, mare si usoara, stern lung, musculatura dezvoltata dar nu voluminoasa, oare imi da descendenti valorosi ?