Autor: Neagu Mihai
Cand stai de vorba cu el pare un intelept cu o varsta respectabila.
Cunoaste multe, pare a fi trecut prin intamplari nenumarate in viata.
Are stiinta despre animalele domestice aidoma unui zootehnist amator si le ingrijeste cu o dragoste nemarginita.
Stie pe fiecare ce parinti sau frati are, care-i sunt obiceiurile, unde doarme, ce mananca … fie ca-i vorba de gaina, rata ori capra sau caine si vaca. Mai presus de toate insa, comorile lui sunt porumbeii.
Nu are decat 11 (voiajori si gutani) si s-a apucat de “columbofilie” in urma cu un an.
A intrebat pe altii mai invatati, a incercat sa afle cat mai multe si sa le creeze conditii bune de trai (a auzit cu aceste ocazii ca exista unii oameni care practica sportul columbofil, care cronometreaza porumbeii ce le vin acasa de la sute sau chiar peste o mie de km si mult l-au mai fascinat aceste lucruri).
Isi dorea de mult astfel de pasari iar in momentul in care a primit o pereche de pui a fost foarte incantat. Un vanat si o stropita (inelata), inca piuind, doi pui dezorientati, probabil prinsi de braconieri si vanduti cine stie de cate ori si cine stie cui. Au ajuns printr-o intamplare fericita la cel care avea sa-i daruiasca personajului principal al acestui articol.
I-a primit cu o bucurie fara margini si i-a cazat provizoriu intr-un ….. cotet destinat puilor de gaina (punandu-le la dispozitie apa, hrana – grau si porumb, plus niste nisip si caramida pisata – despre care auzise ca-i bine sa fie la indemana pasarilor). Singur nu putea sa-si faca un cotet pentru porumbei asa cum se cuvine. Nu-l tineau puterile. Nu peste mult timp cotetul a fost gata (cel ce-i adusese porumbeii a avut grija de asta) si i-a mai fost daruit inca un mascul.
Avand o pereche (in sensul ca avea un mascul si o femela) plus inca un mascul stingher, s-a apucat de cautat o noua porumbita si astfel a gasit pe cineva care i-a vandut (pe cativa banuti) o femela care in urma “contactului” cu uliul a ajuns sa zboare foarte greu, numai la nevoie si maxim pana pe casa (insa poarta pe picior un inel, mare fala pentru orice “porumbar” din zona respectiva, zona care nu “detine” nici un columbofil adevarat pe o raza de kilometri buni).
Usor usor stolul pasararului nostru a inceput sa creasca. A ajuns in cateva luni la 7 pasari adulte, ultima fiind un mascul stropit (inelat si acesta, cumparat de la cineva care l-a prezentat ca fiind mare “cursier”). Acest mascul a fost imperecheat de eroul nostru cu femela stropita de care aminteam mai sus. Aceasta pereche reprezinta mandria volierei.
Odata cu venirea primaverii au aparut si primele oua. Cat interes au putut starni “columbofilului”, cat au putut sa-l puna pe jar facandu-l sa astepte cu ardoare eclozarea, ce se mai invartea pe langa voliera ca sa observe cum se schimba partenerii la clocit, urcandu-se pe o buturuga de lemn pusa langa voliera deoarece inaltimea nu-i permitea sa vada bine inauntru (butura era pusa acolo pentru a-l ajuta sa-si hraneasca si adape “comorile”).
Despre studiatul puilor nici nu mai incape discutie. De indata ce primul a scos ciocul din gaoace a si devenit subiect de studiu pentru mandrul proprietar care lasa impresia ca ar avea studii indelungate in ornitologie mai ales atunci cand vorbea cu cei de-o etate cu el.
Au urmat zborurile, prima iesire din voliera a maturilor, primul zbor al puilor, prima inaltare fortata, primul atac al uliului (aflat in numar foarte mare in zona) … phiiii cat s-a discutat despre acest prim atac (ca si despre urmatoarele) analizandu-se cadru cu cadru, cu lux de amanunte fiecare moment al urmaririi.
Revenind la perechea de stropiti – “mandria volierei” (protagonisti si ei la “specatacolul” cresterii puilor, zborurilor, urmaririlor din vazduh, intr-un cuvant, vietii de porumbel) putem spune despre ei ca au ajuns aproape un fel de personaje de basm. Cand vorbeste despre ei, omul nostru adopta o mimica grava, o atitudine de porumbel voltat (mandru nevoie mare), gesticuleaza si incheie intotdeauna conversatia cu expresia “astia-s cursierii mei, nu-i dau pe 100, porumbei adevarati” (spusa cu patima si mandria nemarginita a omului care detine in cusca pasari ce au iesit campioane la maraton).
In ochii eroului nostru, acesti porumbei sunt cei mai cei pentru ca poarta inel d-ala de au “cursierii”, si pentru ca i s-ar fi spus lui ca sunt nush’ ce fii de campioni care ar fi in stare sa vina si din S.U.A. inapoi acasa.
Fara sa citeasca cine stie ce tratate de columbofilie (nici nu prea ar avea cum, deocamdata nu stie sa citeasca bine), fara sa aibe acces la informatie (de internet nu poate fi vorba), de cum au inceput sa cada frunzele iar atacul uliului s-a intetit bagand spaima in pasari, eroul si-a inchis porumbeii “punandu-i” la iernat, temandu-se prea tare pentru viata lor dar mai ales a puilor scosi in voliera sa, pui de care e’ tare mandru.
Mare lucru si columbofilia asta. Cum il transforma ea pe om intr-un fel de sclav al micilor pasari care devin un fel de miniunivers pentru cel subjugat.
Ma uit la acest om si-l vad tare fericit cocotat pe buturuga sa, admirand si discutand despre porumbei, povestind despre ei cu o puritate demna de invidiat.
P.S. – “omul” despre care am povestit in acest articol este varul meu care locuieste la tara si are “venerabila” varsta de 7 anisori. Acestia sunt primii lui porumbei si la cat de mult ii iubeste (desi deocamdata le ofera putin, atat cat poate sa ofere un copilas) pot spune ca indraznesc sa cred ca, peste ani, va fi cel putin columbofil cu “acte in regula”.
Excelent articolul, multumesc! Cred ca pe foarte multi dintre noi ne intoarce cu gandul in copilarie macar pentru putin timp. Eu unul si acum am o buturuga la cotet :)).
Omuletul si-a gasit o pasiune de care sigur nu o sa mai scape…o pasiune care-ti umple in mod placut timpul, de la tinerete pan’la batranete. Cred ca e un noroc sa fii “lovit” de o pasiune. In Bucuresti, dupa blocurile gri, mai vad cate-un copil de aceeasi varsta cu eroul nostru probabil, cum isi plimba ochii plictisit printre betoane si masini si ma gandesc ce norocosi am fost, toti cei ce am avut copilaria micului columbofil. Similar, prin parcuri mai vad batrani care stau cu orele pe banci privind in gol si asteptand…ziua de maine. Imediat imi zboara gandul la Dl. Georgica Popescu si la cat de entuziast zburda el printre voliere la venerabila varsta de peste 80 de ani, umplandu-si ziua cu diverse activitati columbofile pe care le stim cu totii.
Super articolul, nu numai prin cele relatate dar si modul in care au fost “creionate”. Sunt amuzanti rau astia mici cand vorbesc mandri de ce “pasari de pasari” au in posesie :). Tin minte foarte bine ca ma simteam invincibil cu gutanii mei obositi. Si travaliul tau ca si columbofil in zilele eclozarii primilor pui…asa ceva nu se uita!
Salutari micului columbofil si mult succes! A inceput chiar bine, are si indrumator iar albastra din prim plan este superba.
Foarte frumos.Cred ca multi dintre noi ne regasim in aceasta frumoasa poveste.Felicitari si multa, multa bafta in continuare!
Frumos relatat,Succes tanarului columbofil si sper ca pe viitor astfel de articole sa invadeze pagina de net a domnului Andrei.Columbofilia are nevoie de tineri ! Din pacate noi nu putem influenta pe nimeni sa devina columbofil,asa ceva ai in sange,dar putem ajuta si pune pe drum pe cei “infectati”…..la noi pasiunea nu cunoaste varsta si nu are limita…..!!!
Un articol foarte frumos despre un mic incepator,care va avea un viitor in acest sport extraordinar.Pot spune ca si eu sunt incepator(am 19 ani)si imi aduc aminte foarte bine si cu mare placere cum am inceput sa cresc porumbei si cand am primit prima mea pereche la varsta de 5 ani..Felicitari noului venit in aceasta familie mare si mult noroc in continuare..
Ai pus punctul pe “I” Andrei…”ce norocosi am fost”…sa avem o asemenea pasiune. In general un copil dak primeste un porumbel e ca si molipsit, mai devreme sau mai tarziu devine cu siguranta columbofil adevarat. Felicitari pentru minunatul articol in care ma regasesc si care imi da acei fiori pe care ii aveam la varsta lui…
Succes in continuare “omului” nostru si e bine sa aiba incredere in pasarile sale oricum ar fi ele.
Cu respect,
Mirel
sunt si eu un mic columbofil dak ma puteti ajuta intrati pe webste-ul meu si uitativa la pozele mele dar mai ales la albmul porumbelul necunoscut si va rog spunetimi si mie ce rasa de porumbel este porumbelul acela negru unde scrie nekunoscutul va rog !!!!!!! va implor!!!!!! ajutati-ma!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
beton nota zece pentru articol
CEVA NEAM CU ION CREANGA ?
superb articolu. cu totii ne regasim in aceste randuri.bafta micutului si la cat mai multe realizari. si bine a zis andrei, chiar ca suntem norocosi sa avem aceasta pasiune.
frumos articol!!!
felicitari
!!!
foarte frumos…mult succes micului columbofi…si poate peste ani o sa ne incante si el cu un asa articol cum ai facuto si tu;),si poate ca el o sa fie mare atunci si o sa citeasca ce e scris aici..si o sa isi dea seama c frumosi erau anii copilariei:X…inca o data un articol de nota 10.felicitari
FELICITARIII asa eram si io de la o varsta mai frageda chiar…oricum multa bafta
PS dak stai pe langa ploiesti iti mai dau si io cateva perechi de pui la primavara(porumbei zburati la concursuri), ti-i dau cu mare placere ptr ca stiu ca o sa pui suflet in ingrijirea lor, deci rog pe admin sitelui sa ii faca leg acestui copilas cu mine pls
id de mess
ciumete_marian
Asa eram si eu pe la varsta de 10-11 ani. La fel ca buuruga aceasta, eu imi facusem un fel de canapea din doua buturugi si o scandura. Tin minte ca in fiecare zi ma duceam la utanii mei, dar mancare le dadea mai mult mamaie. Asa am inceput toti si inceputul in columbofilie nu poate fi uitat.
am si eu 14 ani si d 3 saptamani am primit nijte porumbeii…la fel ca el am cautat pt ca avea, o pereche de jucatori si un mascul …miam strans banii si miam luat si o porumbita incep sa vad ca avem acelasi intamplari
foarte frumos articolul. si eu am un vecin de 8ani care ia intrat in sange porumbei , cu siguranta nuci el nu se va mai lasa de porumbei.
Felicitari in primul rand naratorului, povestirile de genul acesta sunt putine dar cele mai apreciate de mine, dupa cele strict referitare la columbofilie (cresterea porumbeilor, tratamente, modele crescatorii, hrana, antranamente, etc.). Bafta si micului incepator, daca e ajutat va continua cu siguranta!!!
frumos imi aduce aminte de mn cand am inceput dar nu chiar asa devreme:P felicitari;)
frumos….felicitari “autorului” si personajului”…:)
Superba descriere!!!! nota 10 pentu ambii verisori!!!!
catre autor : dl neagu mihai: dati-mi va rog o adresa a varului dumneavoastra , vreau sa-i trimit cateva inele de federatie (20-30) mi-au ramas de anul acesta ….poate lui ii vor fi de folos.
citind acest articol ,m-am regasit si eu in el si mi-am adus aminte cu placere de primii porumbei primiti .super articolul, nota 10
acest copil ar trebui ajutat de catre cei din zona lui cu pui si sfaturi……peste cativa ani poate deveni mandria zonei la cata pasiune are
frumos articolul si eu am fost un mic columbofil acum 3 ani
foarte frumos toti am inceput ca el si nu poate spune nimeni k nu am avut aceleasi emotii la eclozarea primului pui.succes in continuare si vant in pene
foarte frumos articolul. cred ca toti am inceput asa odata si cred ca nu o sa se lase de porumbei niciodata daca are asa pasiune pt ei
Daca ajungi prin Suceava iti fac si eu cadou doi porumbei zburati la concursur pana in Polonia la Elblag 830km
mijto articol….:)
frumos articolul, cine e din bacau sa ma bage in lista id meu florinflorinel66 sunt incepator am 11ani
Felicitari pt. articol , domnule Neagu – un adevarat remember pt cei ce am indragit de mici copii acest minunat hobby…FELICITARI , si repet acest lucru pt ca astazi de ziua mea (am implinit 38 de ani ) ai reusit sa-mi zmulgi cateva lacrimi (ceea ce rar mi se poate intampla ). Toate cadourile primite azi nu m-au miscat asa de mult ca acest articol .BRAVO ! PS. Succes pe viitor pt. micul “columbofil “
frumos articolu ii bestial ne aminteste ca apropae totzii am inceuput cu gutzani :X :X ii bestial vant in pene :))
da,exista bunatate si dragoste chiar si in aceste timpuri,felicitari d le Neagu,sa va traiasca nepotelul,si sa ajunga un columbofil celebru.felicitari pentru acest articol,sunteti un adevarat Creanga,cu povesti spuse la gura sobei.DUMNEZEU SA va BINECUVINTEZE.
felicitari pentru articol, mie mi-a placut:)
felicitari pentru articol, mie mi-a placut:))
Nimik nu este mai frumos ca atunci cand ne aducem aminte de copilarie,unii au avut norocul sa gaseasca pe drum laptele si mierea,altii mai putin inzestrati au gasit fiarele din spatele blocurilor…eu pot sa spun ca le-am avut pe toate,primii mei porumbei au fost gutani….se cuibarisera pe o grinda desaupra portii…aveam pe atunci 5 ani…ceea ce ma face in acest moment sa retraiesc sentimentul de acum 23 de ani…frumoase clipe…daca ma intreba atunci cineva de voi duce aceasta pasiune cu mine in mormant probabil as fi ras…acum nu as mai face-o…ma bucura nespus vestile de genul acesta prin care un copil sau de ce nu un adult se alatura nebuniei noastre…ptr ca in definitiv asa este vazuta aceasta pasiune de necunoscatorii carora daca le povestesti ce pot face micile noastre zburatoare raman cu gura cascata…totusi revin si spun ca acest baietel trebuie ajutat…si multi altii…asa ca prin intermediul acestui comentariu lansez si un anunt…din moment ce eu am porumbei destinati zborului si porumbei folositi doar ptr reproductie…si ptr ca trebuie sa las cel putin la doua serii macar un pui in cuibul zburatorilor.ptr atasament fata de cuib…si ptr a nu ajunge in oala de supa…donez acesti pui oricarui doritor indiferent de varsta,sex sau etnie..doritorii ma pot contacta pe id-ul the_one2512 …eu sunt din jud BRASOV….VANT IN PENE!!!
asa am inceput, majoritatea columbofililor care au avut porumbei de mici
,pentu mine era o placere fara limite cand aveam pui mici
destul de priceput micul columbofil
FOARTE FRUMOS
speram sa auzim de el in urmatorii ani
daca vede acest mesaj ai fac personal o pereche de porumbei
numarul meu de tel 0749264660 MATEI ANDREI -BOTOSANI sa iei legatura cu mine daca doreste
Foarte frumos articolul ! Un adevarat MARE mic columbofil si sa ai grija de cuplul tau de aur . La multi ani d-n Gabriel si tot ce va doriti !
Pe aceasta cale tin sa multumesc in mod special domnului Piussi Vittorio(din bucuresti)….care m-a ajutat “sa-mi fac galateni”……..si domnului jilaveanu Mihai(tot din bucuresti)….de la care am niste pui de voiajori…..si salutari domnului Filipache Adrian…..pe care inca nu il cunosc personal…;))….cu stima,Sergiu.
Un articol frumos si pot spune ca si eu ca si majoritatea dintre noi ne aducem aminte ,cu nostalgie, de primii porumbei pe care iam primit si ce emotii mai aveam.Nu plecam la scoala fara sa-i vad.Era pur si simplu frumos si pot spune ca tocmai porumbei ne fac poate copilaria mai frumoasa.
Acest tanar merita sa i se acorde toata atentia si mai ales de columbofilii din zona care dupa cate intaleg nu prea sunt multi.Pot spune ca acest tanar ca si multi alti care au inceput sa indrageasca porumbei,trebuie foarte mult sprijiniti de columbifili mai cu experienta si mai ales de parinti,pentru ca tocmai acesti “juniori” columbofili reprezinta viitorul sportului columbofil in tara.
Toate gandurile mele bune pentru tanara speranta a noastra si sper ca intr-un viitor apropiat sa devina un nume respectabil in columbofilie.
da…un articol de nota 10 foarte frumos relatat.Vreau sai urez succes micutului columofil pe viitor si sa aiba parte numai de rezultate bune!:)
Foarte emotionant! E un articol de nota zece.I-mi aduce aminte de inceputul meu colombofil
Felicitari citind aceste randuri mia starnit amintiri placute,m-am regasit in aceste randuri.Cata fericire aveam cand reuseam sa strang cativa banuti pentru cate un gutan din piata apoi iar aceiasi framantare sai iau pereche si sa fie frumosi la culoare …albi,cuci,frumoasa descriere cred ca fiecare dintre noi cei care am citit acest articol am trecut prin aceste clipe. – Salutare tuturor !!! –
da este un articol foarte reusiit si pentru micul colimbofil s-o tina tot asa.FELICITARI juniorule:)
Neagu Mihai
44 de comentarii in ceva mai mult de 24 de ore.
Va multumesc mult pentru aprecieri si promit sa comunic urarile adevaratilor columbofili transmise celui mic (se va bucura tare mult sa auda).
Si poate ii printezi cateva articole care sa-l ajute ;).
dragutz ArtYcOl
Cu siguranta ii voi printa mai mult iar ceea ce nu-i printez ii expun prin viu grai (oricum ma bombardeaza cu intrebari mereu si ma pune sa-i fac o gramada de desene in creion – cu ce? – cu porumbei desigur =)) =)) ).
Am remarcat cativa kinderi pe topic, hai ca-i bine, columbofilia merge mai departe, in ciuda erei calculatorului si a pokemonilor :)).
Daca gasiti o solutie de transport a porumbeilor eu sunt dispus sa-i donez micutului nostru pasionat 5 perechi de voiajori inelati.Mentionez ca sunt din judetul Arad, iar nr.meu de telefon este:0740646048.Mult succes in continuare!
pentru dl. Mihai Neagu:de unde este ”micul columbofil” sau dvs?i-as face cu mare placere cadou o pereche de porumbei voiajori
sooper tare articolul……sh sa fiu sincer dak stau bn sh ma gandesk am treqt sh eu prin d-astea:D:D:D:D:…..!!!!!
Imi plac porumbeii, intotdeauna i-am admirat dar de la distanta…, de cand m-am casatorit ii IUBESC pur si simplu, “VERII” au microbul in sange si se transmite extraordinar de bine:))
Frumos!!!Nu stiu dak pot uita vreodata ziua in care mi`am cumparat prima pereche de gutani!!!si cate eforturi am facut sa ajung la niste pasari care sa ma faca fericit:)!!!Hai sa donam ceva porumbei micului colombofil:)…as fi dispus sa`i ofer un porumbel:)
aurel….din ce oras “negresti”…esti??….:)))))
foarte frumos articolul….cred ca fiecare dintre noi a trecut prin asa ceva….cat despre micul columbofil sa speram ca isi va continua pasiunea si pe viitor…..mult succes!
foarte frumos e un inceput bun dar scapa de gutani nu are rost sa ii tii doar voiajori te pot ajuta sa devii cunoscut in acest sport
ai aici id meu te ajut cu orice sfat nu ezita
frumos_norocos
Pt domnul Nicula Narcis – e’ putin cam greu sa-i spui unui copil de 7 ani ca trebuie sa dea un anume porumbel doar pentru ca este un amarat de gutan si nu va face treaba cu el.
De gutani insa, oricum va scapa, deoarece am fost surprins (in mod placut) sa-l aud ca are de gand ca din primavara sa “inceapa zborurile”.
Ce a vrut micutul sa spuna cu asta?
L-am intrebat si am aflat.
Vrea sa-si trimita porumbeii (fie prin intermediul tatalui sau, fie prin intermediul meu) la diferite distante sa vada daca vor mai veni acasa.
Va incepe cu distanta de 3-4 km (distanta pana la comuna vecina) si va continua pana la 50 de km (distanta dintre comuna sa si orasul Targoviste).
Daca totul merge bine si-i mai ramane ceva in cotet, va zbura si mai departe.
Pentru asta il voi ajuta eu luandu-i pasarile pe traseul spre Bucuresti (astfel fiind posibil sa se ajunga la 120 km sau chiar mai mult).
Pentru ceilalti columbofili – tot ceea ce ati scris ii va fi adus la cunostinta micutului columbofil (dand printscreen-uri) si tare sunt curios sa vad cum va reactiona si ce decizii va lua (cred ca cele in care clombofili adevarati se ofera sa-i doneze pui il vor face “salte” de bucurie).
Cred ca ar fi util sa-i printezi articolul asta: http://www.porumbei.ro/2007/07/11/cum-sunt-concursurile-cu-porumbei-voiajori
Ne-am straduit sa descriem cat mai bine fenomenul.
EXCELENT ARTICOL!Sper sa fie indrumat bine .
asa am fost toti, sper sa ajunga mare in columbofilie
Felicitari pentru articol!Ai stiut ce si cum sa scoti in evidenta.Mult succes pustiului pe viitor.Revino din cand in cand amintindu-ne de el si desfasurarea evenimentelor.El va fii cel mai castigat;donatii de porumbei,sfaturi etc.Cu toate ca nu mai sunt un pusti si eu ma numar tot printre incepatori ,anul acesta participand pentru prima data in concursuri. Daca vom tine legatura ,voi dona si eu o pereche .
si eu am inceput aceasta pasiune :D si imi place imi ocup cu cv util timpul !!! …
pot sp ca ma recreez vazand cum cresc si dadandule mancare .. imi place mult aceasta pasiune …si asrticolul tau… mult suces in continuare… te salut!!!!
….sunt AdY.Am 16 ani,sunt si eu la inceput de columbofie.am vreo 2 porumbei care de cand ii tin inchisi,ptr ca a venit iarna ,nu mai prea mananca si au si slabit,nu stiu ce ie de facut….ajutor…..:((..va rog.
Se apropie Craciunul si implicit si perioada in care se ofera cadouri cu aceasta ocazie.
Ce poti oferi unui mic columbofil astfel incat sa-i bucuri pe deplin sufletul?
Evident, un porumbel. Desigur, daca-s doi cu atat mai bine (o pereche).
Fara doar si poate am citit tot topicul si am fost uimit de generozitatea de care au dat dovada columbofilii oferindu-se sa doneze piciului pui din propria crescatorie.
Desi i-am spus ca am scris un articol despre el, ca a primit urari de bine de la “colegii de pasiune” si asa mai departe, am omis (in mod intentionat) sa-i spun de “oferte”.
Am omis pentru ca vreau sa-i fac o surpriza!
Vreau sa-i ofer de Craciun o pereche de pui (voiajori adevarati).
Pentru asta am nevoie de ajutorul d-voastra (columbofililor).
Citind aceste randuri, veti spune (poate) – bine domn’e, si ce te impiedica sa pui mana pe telefon si suni pe cei care s-au oferit sa doneze?
Nu fac acest lucru deoarece foarte multi sunt din diverse zone ale tarii iar timpul efectiv nu-mi permite sa merg si sa iau respectivii pui.
In afara de a-i lua personal nu stiu cum ar putea fi transportati astfel incat sa ajunga in cele mai bune conditii.
Astfel m-am gandit ca daca as gasi un columbofil in Bucuresti sau imprejurimi care ar fi dispus sa ofere unui pitic o pereche de pui ar fi cel mai bine.
As merge personal sa-i iau si ar ajunge cat mai repede la destinatar (evitandu-se astfel un transport de lunga durata, stress etc).
Sambata merg la “eroul” articolului, ocazie cu care vreau sa-i duc si cadoul inaripat.
Multumesc anticipat pentru gest!!!
P.S. – pentru ca nu-mi plac cersetorii (niciodata nu mi-au placut), pentru ca nu vreau sa fie interpretat gresit mesajul meu (stim cu totii ca sunt unii care “vaneaza” donatii ale unor oameni de buna credinta in scopuri cu totul diferite decat ar fi de dorit), tin sa mentionez ca, nu doresc neaparat o donatie in sensul real al cuvantului (adica gratuit) ci pot oferi suma de bani cuvenita pentru cei doi pui.
Nu cred ca mai sunt pui acum prin cotete din pacate, este cam iarna :). Avand in vedere ca si invatatul lor ar fi destul de greu la primavara, cred ca mai potrivite drept cadou acum ar fi ceva accesorii sau produse…
Sau…porumbei maturi daca are matca separata.
M-am gandit si la acest aspect insa am luat in calcul tardivii (dar deh, eu nu cunosc asa de bine cum se petrec lucrurile in cadrul unei porumbarii).
Referitor la accesorii m-am gandit si la acest aspect insa … nu stiu ce i-as putea lua (si mai ales, de unde).
Daca ar mai fi fost targul Plumbuita mergeam si cumparam de acolo niste hranitori, adapatori sau cuiburi (desi din acestea nu prea am vazut pe acolo) dar asa ……
Sper totusi sa-i duc o pereche de porumbei micutului (as putea sa cumpar pasarile din targ de la Targoviste insa vreau sa-i duc altceva).
Referitor la matca separata, piciul si-a facut 3 “voliere” (cu ghilimele caci sunt relativ mici ca si dimensiuni).
Si-a impartit porumbeii pe care-i are insa trebuie sa-l intreb pe ce criterii a facut-o.
P.S. – la vremea aceasta are la o pereche un pui mic (au inceput sa-i dea “tepii”) ingrijit cu sarguinta mai ales de mascul (nu stiu daca-i ceva frecvent insa micutul columbofil a observat ca femela ii acorda mai putina atentie decat a acordat puilor in pe care i-a avut in vara) si o ponta la o alta pereche (insa pasarile par a abandona ouale, femela statea in cuib in picioare, sambata cand m-am uitat eu la ei iar afara era destul de frig – l-am sfatuit pe micut sa le indeparteze).
frumoasa poveste
Nu este “poveste”. Este poveste de viata (a unui mic iubitor de frumos – materializat sub forma porumbeilor)!
Domnule ,,porumbei.“ datimi si mie id dumneavoastra ca vreau sa va arat ceva.
Sau daca nu intrati dumneavoastra pe id asta iuly_bordei@yahoo.com
Scrie-mi te rog pe mailul de la sectiunea Contact.
chiar e super articolul
si aveti dreptate suntem norocosi ca avem aceste pasiuni
Din nefericire, pentru o perioada de timp nedeterminata, micul columbofil a fost despartit de “comorile” lui.
Cu orice membru al familiei vorbeste (despre care stie ca a fost de curand la tara) incepe prin al intreba ce-i fac porumbeii (restul il intereseaza foarte putin).
Afla ca-s bine insa in ochi i se pot vedea doua luminite.
Nu-s datorate bucuriei de a auzi cele spuse (desi se bucura enorm ca pasarile sunt sanatoase, hranite si adapate) ci sunt izvorate din doua lacrimi care stau sa cada (insa sunt tinute cu demnitate in frau caci este barbat si nu se cade sa planga aidoma unei fetite).
:(( stiu al naibii de bine prin ce trece. De ce oare trebuia sa se intample asa? Uffff…….
Asta-i viata, nedreapta uneori.
Un copil despartit fara vointa sa de o pasiune atat de frumoasa in timp ce alti copii isi “desfasoara” nestingheriti de nimeni si nimic “pasiunile” (hoinareala/vagabondaj, lancezit in fata monitorului “infipti” in cine stie ce joc virtual care le capteaza luni intregi din viata etc).
Eu sper ca totul sa se tremine cu bine (desi ….) si sa mai pot scrie despre evolutia micutului intr-ale columbofiliei.
Mda, asta-i viata, o sa-l minta ca o sa aiba porumbei nestingherit cand mai creste. Stai sa termine liceul, mai importante sunt studiile. Apoi facultatea. Apoi se muta intr-un Bucuresti gri de rahat unde singura optiune sunt 3 gutani obositi prin parcuri. Apoi isi va face porumbei la tara unde a inceput cand era mic, si ii va vedea printre stropi, ca datoria lui e sa stea in Bucuresti, nu-i asa?
Pardon, cred ca vorbeam de mine. :))
Sper sa aiba mai mult noroc!
Marele paradox in cazul micutului este ca nici unul dintre parinti nu i-ar infrana pasiunea pentru porumbei (ba chiar i-au dat frau liber vazand cat suflet pune) insa altul este motivul pentru care s-a despartit de ei (si din pacate mult mai complex).
P.S. – in “pardon-ul” ala m-am regasit si eu cu singurele deosebiri ca eu am inceput pe balcon (si a avut grija tatal meu sa si termin brusc, chiar brutal as spune) insa nici astazi nu pot “reincepe” (am incercat la tara asa cum spuneam intr-un alt articol dar nu a mers). Totusi asa cum mi-am dorit sa am caine langa mine (a se intelege in casa cu mine caci la curte, la tara, am avut) si am asteptat 25 de ani pana am putut avea, mai pot astepta si pentru porumbei atat cat va fi nevoie (si tot voi avea candva).
Ce rasa de caine ai?
Bafta mare cu demersurile pentru porumbei. Te motiveaza al naibii de bine, mie imi domina cam toate economiile si planurile de viitor, problema e ca un teren si o casa costa oarece si mai e mult de strans cureaua (pana raman urme pe burta :)) …dar sanatosi sa fim, timpul le aseaza pe toate.
Poate ca piticul va reusi sa tina porumbei si in noua locatie daca e legat de ea pe termen lung, sau macar sa se lipeasca de vreun columbofil cu experienta din zona.
Cu mine la Bucuresti am doi (de fapt doua ca-s femele ambele).
O catelusa adoptata de sotia mea din spatele blocului pe cand avea doar 5-6 saptamani (dintr-un cuib de 11 pui, nici unul nu a supravietuit cu exceptia ei) precum si o catea din rasa Ciobanesc Romanesc Corb (rasa nou recunoscuta la nivel national, la asta mi-am adus si eu contributia – daca vrei amanunte suplimentare iti pot oferi pe mail).
Ambele femele se apropie de 2 ani (“maidaneza” face pe 25 ianuarie – data aproximativa, iar cealalta pe 20 mai). Am in casa o mica menajerie (caci n-am doar cainii) de care sunt tare mandru (atat eu cat si sotia) si care-mi “papa” la greu timp si resurse (insa li le ofer cu toata dragostea).
P.S. – imi plimb cainii in general in parcul Carol, Izvor si rar in Tineretului, Cismigiu sau Herastrau, deci, daca vrei (iti plac dulaii) ii poti cunoaste.
Referitor la porumbei (alaturi de rate, gaini, curci, gaste si bibilici) nu-mi pierd speranta si, desi traim vremuri grele, sunt convins ca va veni si ziua in care voi pune pe acest site poze cu porumbaria mea si primele pasari.
Sunt curios cum arata Ciobanescul Corb, te rog daca poti sa-mi dai o poza pe mail. Si eu am avut mereu menajerie in casa dar de cand cu naveta periodica pentru porumbei, s-a redus doar la un acvariu care “merge” mai mult din inertie (s-au selectat plante si pesti care traiesc fara prezenta umana chiar si luni de zile).
Eu mai trec prin Tineretului, daca vad vreun Ciobanesc.Corb + metis vin sa va salut :).
Mail trimis!
frumos. felicitari. pe la 12 ani.. am avut si eu grije de 2 porumbei. unu mi-a fugit unu mi-a murit. am vizitat acest sait pt a vedea cum sa ii ingrijesc. cu sa am grije de ei. felicitari;))
e fffffffff frumos sa ai noroc cu porumbei petru ca se vede ca iti palac aceste pasari incredibile
vreau si eu sa cumpar o carte cu cresterea porumbeilor mai buna cu tot ce trebuie sa stii despre porumbeii voiajori si o carte cu porumbei de ornament pt un prieten.am o carte cu toate bolile porumbeilor veche si una cu cr. porum. dar e cam subtire,am dat 7lei pe ea in vara dar este buna.daca puteti sa-mi dati cateva adrese sau titluri de carti. multumesc mult!
Micutul s-a intors la “comorile” lui, bucuros nevoie mare.
Despartirea s-a incheiat (sper eu definitiv), porumbeii fiind primele fiinte pe care a dorit sa le vada.
Uraaaaaa! Super, merci pentru update :).
sal mia placut si frumosi porumbei cine ma poate ejuta cu niste sfaturi denis_stelistu08 deoarece cresc porumbei de 2 ani si mai am nevoie de cateva sfaturi
mult noroc si scuzatima de greseala
frumos mia placut sa ai bafta
Foarte frumos sa cresti mare si sa ai grija de porumbeii tai.Asa am inceput si eu tot pe la 7 ani.bafta in continuare
Micul columbofil si-a imbogatit “echipa” si cu un rosu (desigur, d-ala “cursier” si inelat =)) =)) ) de care este tare mandru.
Ba mai mult, i-au aparut chiar si primele oua din acest an.
Hehe, sa vezi satisfactie cand o sa iasa la zbor primii pui din rosul CURSIER :p.
frumos articol…………
prin acest articol ne reprezinti pe multi dintre noi!
mult noroc micutului,si multe subcese peste cativa ani
Micul columbofil “baga” la zbor. Zbor organizat. Culmea, pasarile ii vin insa neavand ceas nu le poate constata. Au incercat si varianta mai multi pe acelasi ceas (o “grupa” de cativa baietei inimosi nevoie mare). Sa-i vezi cum fug cu clemele pe ulita. Vorbim deja de cursa voiajorilor spre casa urmata de cursa columbofililor spre ceas. Ei bine, in aceasta speta omul chiar munceste cot la cot cu voiajorii sai. :))
Cu acceptul lui Andrei (ce zici omule?) voi face o noua serie de poze si i le voi trimite (daca se mai poate!). ;)
Astept pozele si detaliile cu nerabdare! Chiar si cu toata echipa de pitici, tare imi place cand vad ca vin forte noi in hobbyul nostru.
superbii porumbeii foarte frumosi sava traiasca si multa sanatate din partea mea
Micul columbofil a zburat Moldova.
5 pasari angajate, 5 sosite. Nu stiu daca ar fi avut si clasari pt. ca nu are ceas.
Acum a avut bagate la zborul din Ucraina.
Inca nu am vorbit cu el sa vad se s-a intamplat.
Este spartan cu voiajorii. Jar mananca! :)
rusuirinel18@yahoo.com buna am 14 ani si ma simt prost ca va spun daca ati putea sa ma ajutati cu niste porumbei. am 2 si as vrea sa maresc efectivul deoarece ii iubesc. am mai incerca sa ma las dar nu am putut si nici no sa pot va multumesc
Nu stiu daca si-l mai aminteste cineva insa micul columbofil (acum ceva mai mare ca si varsta) joaca in continuare in liga voiajoristilor.
Zboara de rupe, baga in ceasul unui vecin si prieten (pe numele celui din urma) iar anul asta este decis sa isi ia propriul ceas electronic.
A dat inclusiv necazul peste el in sensul ca, in urma unei furtuni, i s-a deschis una de la compartimentul matca si a mai ramas acolo doar cu vreo 4-5 porumbei.
Nu s-a descurajat si merge in continuare cu zburatorii si puii.
Voi reveni dupa ce isi va lua ceas si va incepe sa joace oficial.
Foarte tare! Astept noutati. Putini se tin de treaba pentru ca este destul de greu si dezamagirile nu sunt putine.
În cazul în care cineva se mai întreabă ce o mai fi făcând “micul columbofil”, acum nu mai este mic nici la propriu și nici la figurat și face exact ce ma așteptam să facă. Zboară porumbeii de rupe, face achiziții, are 3 cotețe (matca, pui, zburatori) și au început sa ii vina și rezultatele.
Oooo, bun! Mamaaa cata vreme a trecut.
Foarte tare! Nu stiu,de ce n.am știut toate astea?! Cum de mi.a scapat povestea asta!?
Cati ani are ” micuțu” acum?
Daca a rezistat pasiunea de mic,nu va scăpa de ea niciodată!
Îi doresc mult succes in tot ce si.a propus cu porumbeii si nu numai!
Ar putea sa intre si el,sa lase un coment,sa.l cunoastem:)
Eu am 1,87 m iar el cred ca este doar cu 1-2 cm mai scund decât mine. Așadar, “micutul” are 22 de ani, student la silvicultura și columbofil pana în măduva oaselor. Sarcinile le trasează tatălui sau (convertit și el între timp la “secta”).