Se stie ca aceasta pasiune ne molipseste la varste fragede. Ce nu se stie este ca foarte multi dintre noi au devenit columbofili intamplator. Am descoperit asta in urma multor interviuri cu crescatori veterani dar si cu juniori aflati la inceput de drum. Procentajul celor care au inceput sa tina porumbei intamplator este foarte-foarte mare.
Sunt multe exemple de crescatori consacrati care au inceput sa tina porumbei intamplator.
Mai jos am selectat cateva exemple din interviurile cu juniori postate aici pe site de-a lungul anilor.
1. Am devenit Columbofili acum 3 ani, cand am găsit în curte un porumbel rănit de uliu.
2. Pasiunea pentru porumbei o am de anul trecut, cand am vazut pe cer un stol de porumbei voiajori, din care unul a aterizat la mine pe casa. Mi-a placut instantaneu de el si de acolo am inceput sa imi fac o cusca sa imi cumpar porumbei.
3. Columbofil am devenit cand un vecin mi-a dat o femela voltata.
4. Toate vacantele le petreceam la tara, iar vara adoram cand vecinul meu isi inalta porumbeii si se lauda cu “bijuteriile” lui. Asa mi-a intrat si mie in sange acest sport.
5. Am devenit columbofil la vârsta de 12 ani, prin primirea unor gutani de la un om din satul meu.
6. Columbofil am devenit cand am fost la un prieten si mi-a prezentat cativa din porumbeii lui si de atunci am primit si eu acest “microb”.
7. Columbofil am devenit cand am gasit un porumbel venit de la zbor cu aripa rupta si m-am gandit sa ii iau o pereche.
8. Am devenit columbofil la varsta de 13 ani cand am fost la un coleg acasa care avea porumbei si din acel moment nu am mai putut sa scot porumbeii din cap.
9. Aveam 8 ani. Stateam cu un prieten de vorba pe drum, apoi a trecut un baiat pe care il stiam doar din vedere, cu o femela tarcata in mana. L-am salutat si i-am zis daca ma pot uita si eu la porumbel, el mi-a dat-o si mi-a zis daca o vreau eu. Raspunsul meu era Da, dar i-am spus ca ma duc sa vorbesc cu bunica mea daca ma lasa sa o ingrijesc. Bunica a fost de acord. M-am dus foarte fericit sa iau femela si am bagat-o intr-o cusca cam de 2m x 1.50m. Dupa cateva zile m-a sunat cel care mi-a dat femela si mi-a zis sa ma duc la el. M-am dus si a zis daca vreau un mascul pentru femela. I-am zis ca da sigur ca il vreau. Din ziua aceea m-am apucat eu de columbofilie.
10. Am devenit columbofil la varsta de 7 ani cand pe casa la bunica mea s-a pripasit un porumbel pe care l-a prins si mi l-a dat mie. De atunci “m-am imbolnavit”.
11. Am devenit columbofil la 14 ani cand un vecin m-a chemat pe la el sa il ajut la o voliera pentru porumbei, in schimb oferindu-mi 2 perechi de porumbei voiajori.
12. Am devenit columbofil acum aproximativ 4 ani cand am prins un porumbel, era pui, cred ca era de la zbor pentru ca avea clema.
13. Pasiunea mea pentru porumbei este de la varsta de 8 ani, cand un prieten al tatalui mi-a adus o pereche. Mi-au placut foarte mult si l-am rugat pe tatal meu sa imi faca o voliera.
14. Pasiunea pentru porumbei o am de cand eram mic. Totul a inceput intr-o zi de vara cand am fost la un prieten si mi-a prezentat porumbeii lui. Intr-un fel a fost “dragoste la prima vedere” pentru porumbei. Din ziua aceea timp de cateva saptamani m-am rugat de parinti sa ma lase sa tin si eu o pereche de voiajori.
15. Pasiunea mea pentru porumbei a inceput la varsta de 18 ani cand de ziua mea am gasit un porumbel voiajor albastru de 2007. A fost deajuns sa-i iau o pereche si s-au inmultit. Acum am ditamai cotetul si sunt mandru de fiecare.
16. Am descoperit virusul columbofil, in anul 1992 cand in timp ce ma aflam pe teren la fotbal am vazut un uliu care alerga dupa un porumbel. Unii colegi au inceput sa fluiere la uliu. Acesta fara sa se sinchiseasca de noi, l-a prins, si s-a lasat cu el intr-o tufa de rugi. Am alergat spre uliu care s-a speriat si a fugit. Bietul porumbel avea pe spate urmele ghearelor uliului. L-am luat acasa si l-am ingrijit.
17. La varsta de 7 ani, am vazut cum uliu fugarea un porumbel primavara. Scapand din ghearele uliului a cazut intr-o capita cu fan de unde l-am luat si l-am ingrijit pana s-a vindecat. In lipsa altor porumbei acesta s-a atasat puternic de mine si eram de nedespartit.
18. La varsta de 6 ani pe o vreme ploioasa un gutan s-a adapostit la noi in balcon, l-am prins si dupa cateva zile fiind prea mic l-am scapat. Dand in plans o vecina mi-a adus altul de la fabrica de paine unde lucra si asa am inceput sa indragesc aceste pasari inteligente.
19. Pana la 12 ani nu aveam nimic in comun cu porumbeii, ba chiar ma enervau, fiind in vacante umblam cu un grup de prieteni care aveau porumbei si numai despre asta vorbeau. Intr-o zi cand unul dintre ei mi-a dat o pereche de gutani a fost destul sa iau microbul. Ma uitam toata ziua la ei, eram fascinat si incepeam sa inteleg de ce prietenii mei vorbeau tot timpul despre ei.
20. Aveam pana in 7 ani si intr-o duminica seara, dupa o zi ploioasa, s-a asezat pentru innoptare in gura podului o porumbita. Ai mei erau gatiti si plecau la o nunta si m-am rugat de tata vreo jumatate de ora, cu lacrimi in ochi sa o prinda ca sa nu o manance pisicile. Imi aduc aminte ca a prins-o noaptea cand cand a venit de la peterecere si in noaptea aia am tinut-o intr-un cos acoperit cu o panza.
—
Ar trebui ca fiecare dintre noi sa raspandeasca ceva mai activ acest hobby. Sezonul de reproductie e pe sfarsite… puteti lasa de exemplu seria 3 de oua si puii rezultati sa ii faceti cadou unor tineri. Daca esti tanar, iti poti chema colegii de scoala sa le arati porumbeii si le poti oferi o pereche cadou.
Promovarea columbofiliei este facuta cu succes atunci cand cineva care nu are nicio legatura cu porumbeii incepe sa ii indrageasca si sa-i creasca. Asta se realizeaza DOAR prin punerea in contact direct a omului cu pasarea… niciodata nu prin reviste, emisiuni TV, etc. Exemplele le-am dat mai sus si am selectat doar cateva…
Alt exemplu recent care ilustreaza ce am vrut sa scot in evidenta in acest topic este in acest interviu: https://youtu.be/eJNknBVMNKs?t=1024
Chiar daca personal am oferit pui unor incepatori, nu consider ca am promovat columbofilia pentru ca ei aveau deja porumbei. Abia cand reusim sa “molipsim” de la zero pe cineva din afara hobbyului se poate spune ca l-am promovat concret.
o fi eu normal la cap?! ascultam un poem de Reinaldo Arenas, si citeam randurile astea…si aproape sa busesc in plans…
Cred că”microbul” stă acolo, în stare letentă și așteptă momentul potrivit.
@Valentin: o sta, dar e pacat ca la multi ramane in starea latenta, vezi cei care au gasit intamplator pe strada un porumbel. Daca nu il gaseau, daca o luau pe alt drum catre locatia unde doreau sa mearga, nu deveneau niciodata columbofili.
Toate celelalte animale au expunere mult mai mare, de exemplu in petshopuri. Ce ar fi sa incercam sa ducem la petshopuri periodic niste porumbei, sa fie expusi pentru copii la preturi modice, alaturi de cate o brosura despre ingrijire si proiect de cusca?
Pot sa spun ca eu m am infestat cu microbul columbofiliei in clasa a 9 a,cand , fugind de la ore,in spatele internatului (zonă Dristor)cineva avea o voliera..destul de mare.Si acum am in ochi stolul de voiajor care se antrenau pe deasupra plopilor!
După ce mi am cumparat câteva perechi de pui…am rămas infestat pe viata..cred, sau sper!Boala a traversat gardul..si acum vecinii mei sunt si ei columbofili cu acte.
Hmmm,tare as vrea sa ma întâlnesc cu prietenii și să pot vorbi despre porumbei…Mult mi-aș dori să le dau porumbei(daca iar primi și as avea de unde…)
Problema principala e ca nu cunosc prieteni care sa aibă casa la mine în oraș(Deva)
Povestea mea incepe asa : intr-o seara de toamna , imi intra pe geam in bucatarie un porumbel (noi stam la bloc). Ne-am speriat de el , n-a iesit , a venit tata , l-a prins , era sleit de sete , de foame , mai tarziu am realizat eu ca era de la un zbor cu puii , anul 2009. La auzul vestii , a venit un prieten la noi incercand sa-l convinga pe taica-miu sa il dea sa-l duca la cineva cu porumbei. Taica-miu a zis , ca acel cineva sa faca si el cinste , macar cu o bere ,dar n-a fost asa. atunci a zis ca nu-l da , il opreste si ma ajuta sa-i fac un cotet , pentru inceput pe balcon , pentru ca venea iarna. Eu nu stiam nimic despre porumbei , am scris pe google porumbei si mi-a aparut “porumbei.ro” , de atunci intru zilnic si pot spune ca am invatat foarte multe. Intre timp am luat legatura cu un coleg de clasa cu sora mea , de unde am mai luat vreo 2 , in iarna aceea am tinut pe balcon 3 porumbei , cu grau la dubla. In primavara anului 2010 am facut un cotet mai mare , apoi altul si mai mare , si tot asa , in 7 ani de crescut porumbei mi-au trecut prin mana mii de porumbei , dar acel porumbel care mi-a intrat in seara aceea in bucatarie il am si acum , e o femela de 2009 , pe care n-o dau pentru nimic in lume , chiar daca foarte multi care au venit pe la mine m-au sfatuit sa o dau ca nu e cine stie ce , asa la ochi. Mentionez ca la inceput ma bucuram si de porumbeii prinsi , dar de vreo 5 ani , pot spune sincer , ca orice porumbel care intra in voliera , il eliberez , fara nici un regret , pentru ca stiu cum m-a simt eu cand imi lipseste cate un porumbel drag de-acasa. Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea , si spun ca momentele astea sun poate cele mai fericite din viata de columbofil , ca atunci cand incep zborurile…
Andrei ai dreptate cand te referi la faza cu expunerea de care au parte alte animale.Astăzi am fost la un team-building. Bineînțeles că am adus discuția și despre porumbei. Le-am arătat vitezele cu, care au venit de la Pilica. Mulți nu știau că există așa ceva: Concursuri cu porumbeii. Sper să fi făcut vreo 2, 3 copii să se apuce de sportul asta.
Salut,
Tatal meu, fie iertat, a avut multi porumbei, pe mine nu ma interesau nu ma atrageau.
Dupa ce a plecat dintre noi, am ramas eu sa am grija de ei si m-am indragostit !