Facand ordine printre emailuri mai vechi, am gasit un fragment nepublicat. Este pacat sa se piarda pentru ca este bun de bagat la cap. Rog autorul sa completeze daca este necesar.
Sa ne cunoastem si sa ne intelegem mai bine pasarile. Cu o idee de aici, cu una de acolo, columbofilul inteligent va invata sa ofere pasarii ceea ce ea are nevoie si sa-i ceara ceea ce ea poate fizic si fiziologic oferi. Cat este instinct, cat este rasa, cat este invatare prin antrenament, au sau nu au pasarile mele potential, stiu eu sa-l valorific, creez campioni sau ii scap printre degete prin greseli de crestere si antrenament?
Personal cred ca astea ar fi problemele de dezbatut. Un incepator poate primi cadou o pasare buna, dar stie ce sa faca cu ea? Nu-i un aparat sa-i citesti prospectul sau sa-l butonezi si vezi ce stie face! E o fiinta vie, nu sunt doua la fel… Trebuie sa o cunosti, trebuie sa o intelegi… si chestiile astea nu ti le poate da nimeni cadou.
Columbofilia nu inseamna lupta dintre Ion si Gheorghe “in palose sa ne taiem ” sau in porumbei sa ne concuram. Columbofilia e lupta MEA cu limitele MELE de cunoastere, de intelegere, de exersare a unor abilitati dobandite prin studiu si practica cu porumbeii. Facem din pasarile noastre prelungiri ale egoismului nostru, a foamei de succes, a dorintei de a invinge cu orice pret… Gheorghe e in stare sa dea o caruta de bani pe pasari de top, cotete cu climatizare, hrana si medicamente de firma, etc… nu din dragoste pentru aceste minunate pasari si efortul lor de a se intoarce acasa ci ca sa simta placerea tampa ce-i inunda si unge sufletul cand vede fata pleostita de locul 2 a lui Ion.
Iar porumbelul care a castigat nu e obiectul lui de cult ci e caramida cu care-si bate in piept victoria… Scuzati paranteza prea lunga si poate prea acida, pentru care imi cer iertare de la adevaratii campioni dedicati trup si suflet acestei nobile pasiuni. Sunt om si eu si simteam nevoia sa ma descarc…
Cred ca cea mai intalnita greseala in lumea voiajorista este achizitionarea permanenta de noi si noi porumbei atunci cand nu apar rezultatele. In majoritatea cazurilor, mai mult timp dedicat porumbeilor si studiului ar rezolva problema.
de acord cu porumbei.ro…….achizitionarea porumbeilor pe o durata mai mare de timp nu aduce rezultate…..de fapt le indeparteaza…..in columbofilie trebuie s ai rabdare …..si sincer nu sunt adeptul energizantelor si prostiilor de genu acesta….imi place foarte mult sa lucrez cu porumbeii natural…..si sincer sunt foarte multe avantaje…bafta….!!!!!
da eu sunt de acord ku domnul andrei…..
Din pacate nu prea…..Pasarile ne inteleg mai mult decat am fi noi tentati sa credem, dar noi pe ele nu prea.
Asa se explica de ce la unii columbofili,mai ales incepatori, rezultatele se lasa asteptate cu toate ca ,teoretic totul este O.K.,pasari de calitate, mancare excelenta,despre cotet ce sa mai zic… altii nu au casa de maniera aia si totusi…. stupoare…. rezultate subtiri …uneori chiar foarte subtiri sau chiar lipsa de rezultate.
V-ati gandit macar in treacat ca de fapt acele pasari nu sunt intelese si lasate sa-si exprime potentialul ?Este adevarat ca, in cazuri de exceptie, sunt crescatori care nu au pasari ptr. valoarea lor ca si crescator-nu dau nume -unele se cunosc.Da, da aici la noi in Romania exista asa ceva dar asa cum am mai spus sunt exceptii.
Nu poti spune gata am pasari de calitate trebuie sa apara obligatoriu si rezultetele.
Am vazut crescatori deosebiti se vedea clar acest lucru se simtea legatura dintre el si pasarea sa care venea la el sa bea apa din pumnul lui, numai daca o chema ,cu toate ca se afla deja in masina de transport intr-o cusca destul de aglomerata …si totusi…era palpabila legatura psihica dintre ei.Normal ca apareau si rezultate frumoase uneori mult invidiate dar asta este legatura dintre crescator si pasarile sale era perfecta.
Va imaginati ca era clar o motivatie in plus -si foarte puternica – ptr. pasarea respectiva sa traga acasa cand stie ca stapunul o intelege perfect.
Un alt exemplu care imi vine acum in minte ar fi acesta:un crescator-bun, chiar f. bun – imi spunea odata ca pasarile lui, dapa un concurs f.f.dur ,stateau la odihna in voliera si se bucurau cand il vedeau ca intra la ei, dar, odata intors cu spatele,ii surprindea ca ramaneau tristi ca urmare a oboselii acumulate in concurs. Se intreba ce sa faca in situatia de fata sa-si poata recupera mai repede pasarile…. Deci iata ce legatura formidabila intre el si pasarile lui.M-a surprins placut acest lucru.
Cert este ca, sa poti sa-ti intelegi pasarile este un mare talent,care ca orice talent nu poate fi dat ,cedat, explicat,exista sau nu .Pur si simplu.
Si daca exista, asta face uneori poate cel mai adesea -diferenta.
Imbucurator este faptul ca si saracul si bogatul pot sa-l aiba sau nu!Altfel columbofilia ar fi dominata doar de cei f. bogati. Dar totusi……..
da eu sunt de acord cu domnul andrei !!! …..
FELICITARI PENTRU ARTICOL!
Ne invita la cugetare.Asa cum a spus si Andrei, uneori trebuie sa ne mai oprim din febra achizitiilor, a “dopajelor” si sa evaluam cat putem de bine(eventual cu ajutorul unui columbofil de incredere,cu mai multa experienta) lotul de porumbei existent in columbaria noastra si conditiile generale in care le cerem sa faca performanta.
A intelege porumbelul pe care il inscrii la concurs si a-i oferi ceea ce simti ca isi doreste pentru a se simti 100% confortabil la el acasa si pentru a putea sustine un efort prelungit artificial cred eu ca reprezinta cheia succesului in acest sport.Pentru a ne fi mai usor sa realizam acest lucru trebuie ca,cel putin la inceput, sa pornim de la un numar mic de pasari, in deplina concordanta cu spatiul disponibil.Nu cred ca cineva s-ar intoarce la un “hotel” unde ar trebui sa doarma seara de seara pe podea, printre zeci de alti “turisti”,pentru ca toate paturile sunt ocupate.
In al doilea rand, daca le-am asigurat porumbeilor condiitii cat mai bune de viata, trebuie sa avem multa rabdare.Sa avem o matca mica(10-14 exemplare),carora sa le permitem sa scoata pui timp de 2 ani, cu sau fara schimbarea perechilor, dupa placul fiecaruia.Puii sa-i zburam calculat, fara fortari inutile, care ne-ar face sa tragem concluzii pripite.In final sa apelam la selectia negativa, eliminand reproducatorii care produc o pondere mare de urmasi fara valoare(peste 50%).Din zburatorii maturi cu sosiri constante sa reproducem inainte de inceperea sezonului cate 2 pui / pereche.Uneori nepotii unor pasari de valoare mare(oprite pentru reproductie) zboara mai bine decat parintii lor, de multe ori de valoare medie.
Observatia dublata de analiza, in crescatorie si in jurul ei, trebuie sa fie permanenta. Factorii care streseaza porumbeii trebuie sa fie redusi la maxim(boli,aglomeratie,zgomote).Avand rabdare, pentru ca succesele de durata nu apar instantaneu, performantele porumbeilor nostri se vor imbunatati, in ritm proportional cu experienta noastra in columbofilie/ columbicultura.
3&5, nu e bine sa fiti doar de acord cu domnu andrei, e bine sa aveti o parere proprie.
In rest… cu cat esti mai atent cu atat observi mai multe. Cum spunea Dl. Butucanu: una e sa te uiti si alta e sa vezi. :))
multi dintre noi suntem crescatori de porumbei
dar numai cativa suntem columbofili…
cuvantul columbofil vine de la “iubitor de porumbei”
cunosc multi oameni care concureaza pt faima….nici nu le pasa de pasari
multumesc
Pasarile trebuie sa vina cu placere acasa,sa aiba multa incredere in stapanul lor ,sa stie ca la ei in cotet sunt aparati de orice.Eu ma duc la porumbei de 2 ori pe saptamana,in rest se ocupa socrul meu.Vreau sa va zic ca desi ma duc la 2 trei zile cand intru in voliera porumbeii sunt agitati,in schimb cand intra socrul meu sunt f calmi si unii chiar se urca pe el.La o etapa cu maturii din vara asta,asteptam porumbeii cu socrul meu,cand au inceput sa vina o porumbita in loc sa intre in cotet a venit direct pe galeata cu apa pe care socrul se pregatea sa o duca la niste flori.A baut apa,el a lasat galeata jos,i-a luat plomba dupa care ea sa dus direct la boxa ei.Si ei chiar ne inteleg pe noi,mai mult decat credem noi.Sa va spun si de ce sunt agitati cand ma vad pe mine:ei practic asociaza prezenta mea cu antrenamentele si concursurile care sigur nu le fac placere.Pe cand la vederea socrului ei stiu ca vine mancarea ,apa si antrenamentele in jurul casei unde zboara de placere.Practic ei nu ma considera pe mine stapanul lor ci pe el.Ei nu au de unde sa stie ca de la mine vine tot ce le este necesar,ei stiu doar ca odata ajunsi acasa ii asteapa batranelul care ii hraneste,are grija de ei si chiar vorbeste cu ei.Daca pasarile isi iubesc stapanul si casa,pierderile vor fi mai putine,pt ca ei se vor straduii sa isi caute casa,aducand de multe ori un loc fruntas.http://fanica.sunphoto.ro
un articol care m-a pus pe ganduri in legatura cu rezultatele mele :( am pierdut pasari pe care eu le consideram bune(sau erau cele mai bune din crescatoria mea) rezultate nu tocmai fruntase dar cu clasari oriunde mergeam ani la rand,,,cred ca am gresit undeva (n-am stiut sa ii ascult atunci cand probabil au strigat) frumos acest “monolog interior”
Foarte bun articolul!!!!!!…TREBUIE SA MEDITAM MULT LA UN ASTFEL DE articole!,…….din pacate multi doar vorbesc……..fapte….MAI RAR
acum o saptamana mi-a intrat in voliera puilor un pui al d-lui tica doru din ineu.l-am anuntat la club si pe net.ca sa-i dau o sansa de a se intoarce la proprietarul lui l-am angajat la un zbor din ungaria.dupa primul meu porumbel sosit a venit acest porumbel.ce se intampla cu acest porumbel de nu se intoarce la voliera lui?
Columbofilia este la fel ca pescuitul . Trebuie sa astepti pana pica . Dar in timpul asta trebuie sa mai dai momeala in apa ca sa vina pestii , asa si la porumbei trebuie sa te daruiesti mai mult si sa-i iubesti mai mult si se va ivi un campion imediat . Vant in pene !!!!
un articol bun
foarte frumos domnule Mohora, aveti mare dreptate
Buna ziua!
Sunt incepator in sportul cu porumbei voiajori, dar sunt la un nivel mult mai avansat in a creste si a avea grija de porumbei, pentru ca pentru mine pe primul loc e porumbelul nu concursul, iar lucrul acesta m-a facut sa am dubii, ulterior confirmate, in legatura cu unul din porumbeii mei, o femela tardiva de 2008. Avand un lot foarte mic de zburatori, am posibilitatea sa ii cunosc foarte bine pe fiecare, desi femela de care va spun era singura care venea si imi manca din palma, si se urca pe umarul meu sau pe genunchi desi eram in afara custi, dupa antrenamente era singurul porumbel care cobora intotdeauna direct pe cusca, la doua antrenamente individuale de la distante foarte mici 20 km, mi-a venit a doua zi, desi era foarte atasata de casa. A urmat o perioada de repaus iar odata cu antrenamentele puilor de 2009, desi nu mai aveam incredere in ea, trebuia sa fac selectia , si dupa 4 antrenamente de 5,14,54,80 km, la al 5-lea 130 km, a fost singua care nu a venit (restul venind impreuna toti).
Ca o concluzie, daca iti cunosti bine pasarile si le dai tot ce le trebuie, ai sansa sa nu ii pierzi din vina ta pe cei care sunt capabili sa vina acasa.
Bine inteles ca ai nevoie si de un program de zbor si un tip de joc (natural, vaduvie, semi vaduvie etc.) pe care sa il urmezi si aici crescatorii cu experienta te pot indruma, restul depinde de fiecare in parte.
Numai bine!
da articolul este de nota 10,dar vin cu cateva precizari,,majoritatea celor care citesc acest articol dau din cap si sunt f intelegatori si spun ca au priceput,si felicita pe cei care l scriu,dar ei nu nu stiu sa spuna ceva construcitv,sunt multi care pe acest site pun intrebari penibile,patetice,fara a ,,deschide,, o carte si a se documenta,pun intrebari in speranta ca vreunuia mai bun i se va face mila de ei si le va spune cate ceva,sau, dau raspunsuri gresite,nici macar nu scriu corect romaneste,scriu cu multe greseli,ti e si jena sa le citesti mesajele,nu accepta decat dreptatea lor…este o rusine dar asa este,cand va spuneam ca,,un crescator iti vinde porumbei si nu minte,nici macar nu eram bagat in seama,dar daca scriam niste retete ,eram asaltat de multi,asa suntem noi,vad crescatori care baga pui de 4,5 luni la zboruri de fond 500,600km,negandind ca acele pasari sunt prea ,,crude,,pt acel zbor,arzandu le ,si astfel facandu le vulnerabile in anii viitori,unde este dragostea fata de aceste pasari,cand noi nici macar rabdare nu avem,sa nu mai vb de de columbofili care cauta artificii pt a castiga premii dar nu se uita la pasare,nu incearca sa o inteleaga,sa o iubeasca,de acea sunt f putini acei crescatori,care daca si fluiera pasarea in masina de concurs,aceasta vine la el,pt ca s a creat o legatura speciala,dar acestia sunt putini,iar daca ei castiga campionat dupa campionat,sunt rapid acuzati si marginalizati,de ce noi romanii suntem asa?de ce nu putem accepta ca sunt altii muult mai buni ca si noi,ma refer tot la romanii nostrii,pacat si va spun ca asta nu are sa se schimbe…ci va fi tot asa,stiu ca multi ma vor condamna,pt msg ul meu,dar asta e cruda realitate,asta suntem noi si ne va fi f greu a ne schimba,in loc sa acuzam pe altii pt nereusitele noastre si sa punem intrebari …mai bine ne am uita inlauntrul nostru sa vedem daca acolo se gaseste ceva pt porumbei,iar daca nu se gaseste altceva decat,ambitie si mandrie ,va recomand LASATI VA DE PORUMBEI,cautati altceva mai usor,care nu necesita dragoste si rabdare,e mai bine asa si mai cuminte.cu respect
felicitari pt articol d le Mohora
O chestie care nu mi-a placut niciodata la sportul columbofil e ca tinde sa devina foarte complicat. In fiecare zi a saptamanii oblojesti porumbeii cu unspe’ mii de substante in speranta ca o sa claseze cat mai sus.
Dar ce fel de linie de porumbei faci in acest caz? Una dependenta de existenta produselor X si Y, o linie de farmacie. Mi-ar da mai mare satisfactie sa am pasari care claseaza la fiecare etapa chiar si printre ultimele dar fara ajutoare de tot felul, impinse de la spate si ramase handicapate fara existenta firmei Z.
Altfel, cand ajungi sa oferi un pui, trebuie sa-l dai cu “instructiuni de folosire”…luni substanta X marti Y, etc, daca nu, ti se ofileste pasarea pe picioare…
Acest articol arata defapt adevarata fata a columbofiliei si drumul pe care se indreapta,si anume un sport care are in vedere doar rezultate uitand astfel sa le oferim porumbeilor dragostea de care au nevoie.Si un lucru as mai avea de zissi anume ca tinerii columbofili asa ca mine cer asa zisele donatii “donatii” uitand astfel de placerea cu care strangi un ban ca sa iti iei un porumbel.Asa cum zicea porumbei.ro tratamentul nu este totul si cand voi creste voi incerca sa am niste porumbei “curati”care sa nu fie imbuibati de tratamente.bafta
Buna Dimnilor
Citind aceste articole am ajuns la concluzia ca dacaii excludem pe incepatori care nu au nici o experianta si indirect nici opinie se multumesc sa aprobe pe unul si pe altu.
Ceilalti fie care cu opinia lui si in urmare chiti participanti atitea adevaruri pt ca toti au dreptate macar partial din perspectiva lor in fuctie de pozitia si unghiul lor de a se raprta la acest subiect foarte.
Cinava mai sus incerca sa imparta adepti acestui sprti in Crescator de porumbei si Columbofili eu incerc sa ii inteleg intentia domiei lui dor cau nu e incorcta pt ca aceste doua cuvinte sin sinonime si inseamna exat acelas lucru find folosite in fuctie ambele pt cei din afara acestui sport sintem cu toti Crescatori de porumbei iar pt cei sin interior acestui spotr find constienti ca sportul cu porumbei este impartit in atitea categori care la rindul lor in ramuri diferite pt a le cuprinde pe toate la modul generel folosim cuvintul Columbofil care cuprinde absolut toti crescatori indiferent de alegerea pe care a facuto fiecare in interiorul sportului Columbofil.
Dar se pare ca d-l Andrei la art. 18 a atins un puct sensibil dar foarte adevarat despre care nu prea se doreste sa se discute in ziua de azi intre columbofili indiferent ce forma de concurs se floseste la gruparea lui.
Plechind de la acest adevar pmentionat de d-l Andrei dupa opinia mea eu
care cresc porumbei de peste 40 ani impart Columbofili (crescatori de porumbei)in doua categori cu criteri ce hotatasc si atitudinea fiecaruia fata de intrebare pusa in art. de placare daca ne intelegem porumbei sau nu .
Clasamentul Columbofililor
Nr 1
Crescatorul care creste porumbei find indragostit aceste pasari asa de frumoase inteligente si in acelas timp asa sensibile .
Iar apartenenta la clubi si orice alta forma colectiva sete doar o consecinta a iubiri lui pt porumbei si atasamentul lui fata de acestea ne avind se dovedit nimanui nimic.
Deci prin urmare porumbei si binele lor vor pastra locul 1 si toate cele lalte oferite de activitatea de grup vor ramine permanent pe locul secundar.
Nr 2
Acesti crescatori au inceput sa creasca porumbei pt a putea faceparte din colectiv sau pt a dovedi vreounui prieten ca el e capabil sa detina porumbei de o valoare mai mare.
Asadar acesti stimati domni sint atrasi de viata si activitatile de grup cu tot ce le ofera .
Find idragostiti cu aceias doza ca cei din prima grupa daca nu sint chiar obsedati dechit acia.
Doar obiectivul este altul si anume ce la poate oferi activitatile de grup : Cupe, Medali, Diplome, Trofeie, etc. etc.
Iar porumbei ocupa doar locul secund de obiect cu care pot sam ating telui si ambitile personale foloseste orice mijloace inclusiv acle care denaturaza viata porumbeilor devenind un fel de drogati dependenti,stiti domnilor este o vorba (scopul scuza mijloacele).
Deci stimate d-le Andrei Dejan pt a incerca sa va dau un raspuns la enigma domniei tale far a dori sa jignesc pe nimeni fenomenul descris de domnia ta are loc pt ca majoritatea face parte din categoria nr 2 ne detinind capacitate de a iubi porumbei.
Tragedia e ca cei din prima categorie se reduc marcant daca nu sint chiar pe care de disparitie iar tineri columbofili vor cadea in capcana crezind ca cei din categoria doi find majoritari sint adevarati columbofili.
Pt a face un clasament nu trebuie facut nici un sondaj ci doar a urmaresti modul de raportare a fiecaruie in viata lor columbofilasi vei observa cu usurinta la fiecare ordinea porumbel .cupa sau Cupa si cu porumbelul fac orice pt a obtine cupa.
Cu stima si respect Alex Bude
Citind articolul, ma regasesc in parte in tot ce gandeste si simte autorul. Initial am zis ca nu voi comenta, dar nu-mi pot stapani pornirea, vazand cata dreptate sta in cele spuse!
Columbofilia ca definitie, este explicata clar, intr-un singur mod si nu lasa loc niciunei interpretari; noi insa o intelegem in atatea feluri, incat cred ca, nu exista numar pe porumbei pe planeta asta, in raport cu cate sensuri si moduri de a o percepe, au oamenii.
Le spun mereu colegilor mei, mai tineri sau mai batrani ca mine, mai experimentati sau nu, ca sportul cu porumbeii mesageri, este pur si simplu o “nebunie”, o joaca a omului si nicidecum una a porumbelului; saracul porumbel, daca ar fi dupa dorinta lui, n-ar pleca de acasa nici macar un metru, daramite 1000 de kilometri…! Daca tot facem asta insa, e bine sa ne gandim si la porumbel, la mobilul distractiei noastre, la cel ce-si da sufletelul saracu` de el, pentru a ne satisface noua dorinta si setea de distractie! Oare nu noi columbofilii suntem aceia care spunem ca: “ma duc la porumbei deoarece intre ei ma relaxez, ma simt mai bine, scap de grijile si stresul cotidian”? Ba da, noi spunem asta, dar am reflectat vre-odata si ne-am gandit sa spunem: “ma duc sa-mi relaxez porumbeii, sa-i fac sa se simta mai bine, sa-i scap de stres”? Ca in fond, ei sunt cei care au grija de trairile noastre! Datorita lor ne certam ca nebunii, uitam sa ne respectam reciproc, adresandu-ne cu mare usurinta cuvinte ce ar face invidios pana si pe cel mai al dracului birjar. Si mai uitam frecvent un lucru si asta-i foarte rau; mai rau ca toate. Uitam ca porumbeii nostri sunt suflete vii, ce au si ei stari sufletesti, dureri, suparari. Noi stim doar atat: ca trebuie sa zboare 3, 4, 5 etape sau mai multe, 100, 500, 1000 km sau mai multi, timp de un an, 2, 3 ani sau chiar mai multi, etc. Nu mai zic ca vrem daca se poate locul 1 sau 2 ( ca 3 deja ne enerveaza ). Si pentru asta ii dopam haotic cu tot felul de substante, cheltuim zeci de mii de euro pe ei si pe intretinerea lor, calcam pe cadavre cand vine vorba de orgoliile personale, manifestandu-ne deseori, aidoma unor salbatici fara scrupule veniti din tenebre salbaticii. Si dupa toate astea, ne numim columbofili…!
Ar mai fi multe de spus, dar deocamdata prefer sa ma opresc aici…!
Chiar e f bun articolul, poate asa vor trage si ceva invataminte si acei crescatori care cred ca daca ceri inante de a oferi pot avea succese.Pasarea te rasplateste exact cu aceiasi masura , [ADICA SATISFACTIE]cu cat suflet pui in legatura cu ea.DE ACEEA CINE A ZIS 365 DE ZILE TREBUIE SA FIM INTRE PASARI A ZIS UNN LUCRU SFANT!Iar restul cu pastila X sau y ,sunt doar praf in ochii nestiutorilor.SUCCES MAXIM!
Dle. Alex, consider ca toti incep in categoria 1 descrisa de Dvs. dar pe parcurs, ajung in categoria 2, si prinzand gustul competitiei, porumbeii ajung in spatele cupelor. Nu cred ca a fost cineva care s-a indragostit mai intai de competitie si apoi a zis: “hai sa vad ce sa aleg, caii, cainii, masinile…” – si a ales porumbeii. Ma plictisesc la maxim fotografiile cu cupe si diplome ce apar peste tot, as prefera ca in locul lor sa vad mai multe cu porumbeii ce le-au obtinut, cu boxa lor, cu trapa, cu imprejurimile crescatoriei, etc.
“Ma duc sa-mi relaxez porumbeii” – buna chestie Dl. Iulian, si chiar ar trebui sa o auzim mai des in fiecare crescatorie.
Dl. Mircea – 365/an ar fi ideal, dar nu toti au posibilitatea asta (nu neaparat ca nu si-ar dori). Insa este un mare adevar pe care l-am testat pe propria piele de m-am saturat la un moment dat.
Eu cred ca cine creste porumbei voiajori o face pentru spiritul competitiei, pentru ca daca nu, ar creste ornament. Problema-i ca in orice sport comportamentul difera de la om la om. Sunt aceia care stiu sa cistige dar mai important sunt aceia care stiu sa piarda. Toti ceilalti sunt umplutura, sunt sarea si piperul. Daca esti unul care cresti porumbeii cu criteriu, stind in mijlocul lor cit mai mult timp posibil, inevitabil mai devreme sau mai tirziu o legatura se creaza. Cit despre pomparea lor cu medicamente este pe de-o parte spalare de creier cu publicitatea si pe de-o parte o necesitate, pentru ca daca ne uitam un pic la evolutia porumbelului voiajor modern( daca pot sa-l numesc asa), care obtine rezultate mult mai bune, viteze mult mai mari, etc vedem ca sunt 3-4 generatii in care a fost crescut de marii campioni cu programe de tratament si recuperare medicamentoasa. Deci cumparind urmasii acestori porumbei (foarte performanti dealtfel), suntem obligati sa le facem aceleasi tratamente pentru ca daca nu ”se ofilesc pe picioare” cum spunea Andrei mai sus. Daca cineva are rabdare sa cultive porumbei din linii mai vechi cu imunitate ridicata se obtin rezultate frumoase si fara sa administrati medicamente DELOC. Asta o spun din proprie experienta, unica conditie care se cere este: un cotet curat, bine aerisit, mincare buna, fara aglomeratie, fara introduceri masive de porumbei de cine stie unde, leacuri babesti(otet de mere, ulei de usturoi, drojdie de bere, etc) si…….cam atit. Este garantat ca rezultatele nu vor intirzia sa apara. AAAAAAAAAA uitam treaba cea mai importanta care trebuie. PORUMBEI BUNI :)))
Adevarat ca ” aproape toti ” incep din categoria a 1a dar nu toti ajung neaparat in categoria a 2a . Celor din familia mea le este deajuns cand , avand in mana unul din porumbeii nostrii si intinzandu-le obrazul sau buzele, acestia incep sa te ciupeasca usor in semn de afectiune sau e mare jale cand unul din ei ,bonlav fiind, isi inchide pentru ultima oara ochii privind cu tristete catre tine. Chiar daca as creste voiajori , nu cred ca competitiile ar fii vazute cu ochi prea buni in familia mea. Numai gandindu-ma ce au patit columbofilii polonezi de curand si ma trec toti fiorii. Si toate pentru ce in final ? De fapt, intelegandu-i pe ei sau alte necuvantatoare , ne intelegem pe noi insine ! Chiar asa frica ne este noua oamenilor de oglinzile in care ne vedem reflexia ?
de anteles le inteleg aproape toti crescatori problema e daca le putem oferi ceia ce cer .
aici e marele conpromis uni trebue sa muncim nu avem tinp sai supravegem
hrana trebuie la saci originali ” cer ” da nu prea obtin
curatenie in fiecare zi
ei cer da…………………………..
astai viata…
“Sunt aceia care stiu sa cistige dar mai important sunt aceia care stiu sa piarda. Toti ceilalti sunt umplutura, sunt sarea si piperul.”spune dl Sangeorzan. Nu ma deranjeaza catusi de putin ca noi astia cu “ornamentali ” suntem de umplutura dar ar trebuii sa va hotarati ,fiindca eu unul stiu ca sarea si piperul sunt condimentele si nu umplutura. Iar faptul ca nu prea exista date din vechime asupra concursurilor columbofile nu inseamna automat ca porumbeii au avut rezultate mai slabe decat a celor de astazi. Lipsa informatiilor si modalitatile de concurare lasa impresia asta. Cat despre titlul acestui topic , ar trebuii sa ne intoarcem inca o data asupra articolului mai vechi “porumbeii inteligenti lucreaza in echipa”- si ganditi-va ca sunt salbatici sau gutani cum li se mai spune si nu li se asigura servicii medicale si nici vasta noastra experienta in antrenarea si ingrijirea lor.
De exceptie articolul.Felicitari autorului si la mai multe astfel de articole.FELICITARI
Cred ca prin “umplutura” se referea la voiajorii care nu prea claseaza.
Gutanii nu sunt obligati sa parcurga mii de kilometri, deci nu putem compara situatia lor cu cea a voiajorilor de concurs, la fel cum nu putem compara crescatorii de ornament cu cei de voiajori, fiind doua hobbyuri diferite – nu comparam mere cu pere. Ca se exagereaza cu tratamentele la voiajori este foarte adevarat, dar in general omul s-a gandit mai putin pe termen lung. Sigur ca nu doar la voiajori se exagereaza, sunt unele rase de ornament care mi se par pur si simplu handicapate (bolnavicioase, nu se reproduc fara doici, nu mai zboara pana pe casa, etc). De ce toate astea? Pentru ca sunt [foarte multi] crescatori care le agreeaza si le considera normale. Atunci, poate om fi noi “defecti”.
Impartirea in iubitori de porumbei VOIAJORI si iubitori de competitie columbofila, ca 2 categorii distincte, mi se pare din start gresita.
Nu poti ca, din dragoste si mila pentru porumbelul voiajor, sa-l cruti de efortul de a zbura 300, 500, 1000 si chiar >1000 km, sa-l lasi doar sa zboare in preajma crescatoriei, sa-i tolerezi si pe cei lenesi, pentru ca sunt si ei vietati si sa te trezesti la sfarsitul anului cu 400 de pasari inghesuite,eventual si cu o epidemie de salmoneloza ,adeno-coli etc. Poti sa “sari” peste angajarea porumbelului la o etapa sau doua intr-un moment in care conditia lui fizica, “forma”, lasa de dorit ; il poti ajuta sa se recupereze dupa un efort impus artificial de tine, impotriva vointei lui,chiar se impune sa-l ajuti in acel moment.
Dar sportul columbofil, prin definitie, fiind un SPORT, implica COMPETITIE si DORINTA DE A CASTIGA.Pentru COMPETITIE e nevoie sa faci SELECTIA atletilor.In columbofilie nu toleranta neproductiva,ci modul cum stapanesti “arta” de a obtine performante cu uzura minima(fizica si psihica) a pasarii de calitate pe care o cresti si o antrenezi reflecta faptul ca iti intelegi sau nu porumbeii.
Cam asa ceva, crescatorii cu rezultate sunt printre cei mai duri in selectie.
Ma refeream strict la lumea pestrita din jurul curselor de voiajori. Scuzati echivocul.
Buna
D-le Dan art 30 se pare ca domnia ta ori te califici in cat.2 si te simti iritat de dezvaluire si descriere ca altfel nu se explica comentariul domniei tale d-le Dan.
Sau ar mai fi o alternativa ca nu prea intelegi din ceia ce citesti find procupat doar de propria ideia crezind alta nu exzista ca daca nu observai ca eu de la inceput am acceptat ca toti au dreptate in principiu sasi creasca porumbei asa cum doreste pt ca fiecare se raporteaza la principile lui personale plechind de la cei care isi cresc porumbei chit mai bine intrun mod chit mai aproape de viata naturala si pina si acei care ii drogeaza porumbei cu medicamenre cu tratamnte zilnice.
Dar stimate d-le Dan a le respecta dreptul de asi alege fiecare scopum si metodele de a creste si concura pt asi atinge obiectivul e una dar a incerca sa ma convingi ca aceste categori nu exista e prea de tot si eu nu o cred pt ca am avut suficient timp pt ao constata ca exista sincer e o gogoase prea mare si ma faci sa rid si cred ca prin cele afirmate tiai prezentat categoria din cu care votezi si e dreptul domniei tale.
Cu stima si respect Alex Bude
Buna
D-le Andrei e adevarat ca nu putem compara voiajori cu alte rasa pt concureaza pe criteri de caracter sportive complect diferite.
Dar crescatori se compare de minune si se incadreaza perfect in celedoua Cateori .
Doar ca find ca obiectivele celor din Cat. 2 in fuctie de rasa de porumbei la care sa profilat se gasesc pe paliere diferite si apeleaza la metode diferite pt asi atinge obiectivul far nici o secunda in care sa se gindeasca daca ceia ce le aplica e spre binele sau nu find chiar uneori daunatoar rase respective.
Altfel nu se explica cum oameni care se declara ca iubesc porumbei pot desfigura anumite rase doar pt ca la exp. uni care fac parte din CAT 2 exat ca ei au inceput sa premieze calitati care desfinteaza rasa complect
Iar pt a atinge aspectele ce se premiaza se fac infuzi cu orice doar pt a obtine stiu eu ce aspecte la moda la exp. fara sa le pese ca ei cresc o rasa de joc si prin metodele aplicate porumbei lor nu mai joaca.
Iar alti cresc rasa de zbor si pt a obtine unele aspecte itroduse tot de Cat. 2 se face inuzi si selecti care nu mai au nimic comun cu rasa pe care ei pretind ca o cresc fara sa le pese ca distrug rasa respectiva find indragostiti de diplome, cupe si medali.
Iar azi in rominia din rasale inregistrate si standardizate in urma cu 30 – 35 ani pt care exista materiale cu descrierea rasei in cartile de profil nu mai se por regasi in standardele din carti in proporti de peste 90 %
Ei bine am zice ok rasele de porumbei in cei 30 ani au evoluat si necesita standarde noi dar culmea e ca in evolutia lor au cgimbat aspectum cu o statura mai .. cu cap mai … cu cioc mai..
Tragedia e ca acesti domni Cat. 2 au distrus rasele pt ca in proporti de ) 95 % din asa zisele rase evoluate nu isi mai merita numele de zburator si jucator pt ca de chiteva deceni nu am mai zburat ci se plimba prin curee si in cele mai bunew cazuri zboara pina pe casa.
Asadar sa ma scuzati pt ca imi permit sa fac o constatare ca majoritatea din cei organizati si activi in cluburi .concursuri ,expo. se incaderaza de minune in Cat. 2 find indragostiti doar de madali si cupe iar porumbei devin doar pe planul 2 in ecuatia lor pt asi satisface ambitile lor egoiste de a se bate cu caramida in piept ca ei detin biblioteca de cupe dar fara sa mentioneze pt a le obtine chite caractere raselor de porumbei pe care le cresrte leau desfintat cu desavirsire.
Iar ca mai mare dovada de lipsa de respect si sensibilitate ca de dragoste nu se poate pomeni la Cat.2 fata de porumbei si rasele pe care le cresc este ca sa incapatineaza pina la infinit sa pastreze numele de zburator sau jucator care sint rase de agrement chiar daca porumbei lor sint doar zburatori de voliera sau in cazuri fericite pina pe casa find doar o rasa de ornament .
Sau la crescatori de voiajori pt a obrine cupele chit de depinzatori au devenit porumbei lui de a duce o viata atit de denaturata di chit de depinzatori au devenit de o viata in farmacie pt ca sint drogati cu doza zilnica si departe de viata pe care ar duceo porumbei daca ar fi aleso ei.
Din pacare asta e realitatea zilei si nu prea doreste nimeni sa o discute dar doar pt ca o neglijam si nu o recunoastem ea nu dispare si e suficient sa deschidem ochi si o vedem fara sa necesite efort sa o cauti sau sa intri pe net la orice pagine de profil si sa citesti dialogurile ce se poarta si felul in care se raporteaza crescatori la subiect.
Cu stima si respect Alex Bude
IN COLUMBOFILIE CU CAT COMPLICI LUCRURILE MAI MULT CU ATAT VEI CASTIGA MAI GREU.SELECTIA TREBUIE SA FIE FOARTE DURA ,TREBUIE SA AI O MANA DE OTEL INTR-O MANUSA DE CATIFEA.FARA PORUMBEI BUNI NU VEI AJUNGE SUS DAR NICI FARA O MEDICATIE SI O HRANIRE CORESPUNZATOARE INAINTE SAU DUPA ZBOR.SI NU UITATI PORUMBEILOR NU LE PLAC SURPRIZELE…
foarte interesant articolul.
cum ziceau si ceilalti colegi de breasla de mai sus:citez de la domnul MCristi “am pierdut pasari pe care eu le consideram bune(sau erau cele mai bune din crescatoria mea)”,si eu am pierdut unele pasari care le “divinizam” si daca nu stateam o ora,doua pe zi sa o ingrijesc,nu ma simteam bine.poate ca acele pasari nu erau la standardul la care ma ridicam pe atunci.acum am incetat sa-i mai antrenez.
acum 2 ani am dus o porumbita pe care o iubeam foarte mult,o reproducatoare foarte buna (era din 2005) alaturi de un pui la aproximativ 70 de km departare de casa.ceea ce m-a surprins a fost ca puiul a vent acasa a doua zi in zori,pe cand porumbita aceea nu a aparut nici in ziua de azi.m-am gandit daca am facut cumva o greseala,daca am dus prea putini la antrenament,dar problema asta nu se pune.
asa ca multi porumbei pe care ii credem,unerori cei mai buni din crescatorie nu fac fata asteptarilor.si vorbind de acei “columbofili” care practica columbofilia doar pt faima,eu zic sa va lasati si sa va apucati de altceva,cu toate ca suntem putini care practica columbofilia ca fiind doar hobby si o practica de placere.
cu respect,din Prahova, Buraga Octavian
Domnule Alexandru Bude, daca veti reciti cu atentie comentariul meu veti observa ca am scris “Impartirea in iubitori de porumbei VOIAJORI si iubitori de competitie columbofila, ca 2 categorii distincte, mi se pare din start gresita” si am subliniat VOIAJORI, CU MAJUSCULE.
Nu m-am referit la alte rase de ornament,la standardele lor sau la pasionatii de cresterea pasarilor pentru frumusete in general.
Din comentariul dvs. as deduce ca nu concurati cu porumbeii voiajori si ,in acest caz, nu v-as condamna ca nu intelegeti ce presupune acest sport.
In cazul in care ma insel si sunteti columbofil activ(concurent),imi cer scuze dar chiar nu inteleg pledoaria dumneavoastra.
Cu respect,
Dan_Tgv
UNDERCOVER: “SELECTIA TREBUIE SA FIE FOARTE DURA ,TREBUIE SA AI O MANA DE OTEL INTR-O MANUSA DE CATIFEA.” Frumoasa aceasta afirmatie,ai citat exact ce spune acel mare crescator(nu ii retin numele) de la ultimele posturi facute pe porumbel.net
Interesante toate aceste ideei, foarte constructive pentru mine(un incepator)
Interesant incotro se indrept intotdeauna discutiile ce au ca tema columbofilia. Dl Bude a atins unele din cele mai importante aspecte ale “columbofiliei” ca sport, indiferent ca este adresat voiajorilor ori ornamentalilor. Topicul se intituleaza insa “Ne intelegem pasarile?” Fiindca eu unul mi-am dat seama de ceva din pacate. Dupa ce am facut totul cam cum se indica in multe indrumare ale columbofililor , am observat diverse probleme de disconfort si “nenatural” in modul de trai al porumbeilor mei si atunci am incercat sa ma documentez asupra documentelor ce trateaza porumbeii ca specie distincta dintr-un lant trofic natural. Si culmea ! Parca ai cauta acul in carul cu fan.Sunt atat de putin tratati,incat numai pe siteurile americane mai poti gasi ceva despre modul natural de trai la porumbeilor , chiar si acolo foarte greu. A intelege un animal e ai da respectul cuvenit si ai da toate conditiile de care el s-ar bucura ca o fiinta libera. Daca inca mai suntem orbiti de lucirile false ale cupelor asa ziselor competitii castigate atunci pasarea care spunem cu tarie ca ne este draga de fapt nu prea exista in ecuatia noastra.
Eu unul cred ca topicul cam asa ceva ar vrea sa se discute si nu despre metode de crestere sau antrenamente pentru ridicarea “competivitatii” porumbeilor nostrii ! Cred ca stiti ca ei in natura sunt extrem de competitivi. In competitiile organizate de noi s-a constatat ca viteza maxima de zbor este undeva la 90 km pe ora ,pe cand atunci cand isi apara viata fata de pradatori atinge cu usurinta peste 100 !Si nu cred ca nu ar putea tine viteza respectiva destul cat sa scape de pradator !Sau atunci sa schimbam titlul topicului in cat de buni antrenori de porumbei de concurs suntem, voiajori sau nevoiajori.
PT.ALEXANDROAIA DANIEL :M-AI PRINS …ESTE VORBA DE AD SCHAERLAECHENS
Scuze mele , poate eu nu inteleg ,dar COLUMBOFILIA nu este un sport ci o mare PASIUNE , cel putin la origini ei ,iar dupa acea mare pasiune a aparut si competitia , ba chiar unii spuneau pe Discovery Channel ca de fapt au fost primele animale crescute pe langa om pentru hrana si nu de mult ci in emisiunea pe care dl Andrei a avut bunavointa a o face cunoscuta !
UNDERCOVER: te iert de data asta :)) scuze pentru off topic!
Pentru “MARIAN”
Nu trebuie sa cauti in America ,si in Europa sunt
adevarati “psihologi de porumbei” vezi site-ul meu
preferat: http://pagesperso-orange.fr/pigeonsport/index.htm
Am vazut saptamana trecuta la Cairo un stol de Hunkari
zburand la apus de soare(cca 20 min)-o placere.
Scuzati mesajul personal-off topic.
Multumesc pentru link
“Columbofilia nu ?nseamn? lupta dintre Ion ?i Gheorghe ??n palo?e s? ne t?iem ? sau ?n porumbei s? ne concur?m. Columbofilia e lupta MEA cu limitele MELE de cunoa?tere, de ?n?elegere, de exersare a unor abilit??i dob?ndite prin studiu ?i practic? cu porumbeii. Facem din p?s?rile noastre prelungiri ale egoismului nostru, a foamei de succes, a dorin?ei de a ?nvinge cu orice pre?? Gheorghe e ?n stare s? dea o caru?? de bani pe p?s?ri de top, cote?e cu climatizare, hran? ?i medicamente de firm?, etc? nu din dragoste pentru aceste minunate p?s?ri ?i efortul lor de a se ?ntoarce acas? ci ca s? simt? pl?cerea t?mp? ce-i inund? ?i unge sufletul c?nd vede fa?a pleo?tit? de locul 2 a lui Ion.
Iar porumbelul care a c??tigat nu e obiectul lui de cult ci e c?r?mida cu care-?i bate ?n piept victoria? ”
F?r? victorie, totul e ?n fals. Nimic nu ?nc?lze?te mai mult dec?t o victorie. De fapt asta ?i c?ut?m aici, victorii, doar c? nu avem nevoie de c?r?mid?, s? o arunce al?ii! Po?i fi ?ncep?tor o via?? ?ntreag? ?i tot timpul s? tr?ie?ti cu satisfac?ia c? ai ?nvins un campion, doar s? te g?nde?ti ce ai realizat, ?i cu ce pre?, dac? efortul satisface m?ndria sau vrei s? scrii istorie. Istoria consemneaz? numai fapte petrecute ?i ?n nici un caz ?nt?mpl?ri, care nu schim? cu nimic mersul lucrurilor.
Contemporan sau clasic ?n via?? nu po?i fi dec?t al?turi de cei care sunt “MARI” sau te pot face ?i mai mare, voin?? nene, voin?? ?i tupeu. Nu pic? bine ?n nici un caz unui cresc?tor s? dai lec?ii, ?i nici nu te va asculta, singura posibilitate s?-l faci s? te observe ar fi s?-i r?pe?ti bucuriile de zi cu zi. Ai reu?it?!
?ntotdeauna a fost diferen?? ?ntre ION ?i GHEORGHE.
CHIAR NU MAI SUNT ?I ALTE NUME, SAU NU-?I POT G?SI ACELA?I LOC, F?R? R?NI ?N PIEPT?!
nu regreta ce ai facut pentru ca e deja istorie….regreta ce nu ai reusit sa faci si incearca pana iti va iesi dupa placul si dorinta ta
Este adevarat ca poti face un voiajor adevarat dak al ti la antrenamente distanta 5,6km pe samptamana?? astp raspuns
pt “one columbofil” poti face multe cu un voiajor innascut pentru a zbura dar mai nimic nu poti cu un porumbel care nu poseda calitati de zburator.Antrenamentul tine pasarea in forma dar nu o poate face ceea ce nu este.Daca ai un porumbel care poseda calitati de zburator (origine buna,familie de zburatori cu rezultate,etc) cu 5-6 km pe saptamana i faci un antrenament mai bun si-i maresti sansele de reusita.Un cioplitor in piatra a spus mai demult un lucru.A cioplit intr-o piatra si a realizat o sculptura deosebita,multi l-au intrebat cum de a avut atata imaginatie,iar el a rspuns ca sculptura era deja in piatra,el doar a scos-o la iveala si a retusat-o. Cred ca ti-am dat un raspuns cat de cat la intrebarea ta ! mult succes !
cine iubeste cuadevaratporumbeii…acela doar ar reusi…cine o face pe-ru bani…! la un moment o da-n bara…multi care au posibilita-ti…detin porumbei cu adevarat de valoare…,dar numerita…pe-ru ca o fac doar pe-ru profit…inamesc om care ii ingrijeste…personal am cunoscut asa fel de persoane…care nici macar nu stiu cum este cind m.prinzi cite un gainat pe tine cind te afli in voliera…TOT RESPECTUL AUTORULUI ACESTUI ARTICOL…!