Facand ordine printre emailuri mai vechi, am gasit un fragment nepublicat. Este pacat sa se piarda pentru ca este bun de bagat la cap. Rog autorul sa completeze daca este necesar.

Sa ne cunoastem si sa ne intelegem mai bine pasarile. Cu o idee de aici, cu una de acolo, columbofilul inteligent va invata sa ofere pasarii ceea ce ea are nevoie si sa-i ceara ceea ce ea poate fizic si fiziologic oferi. Cat este instinct, cat este rasa, cat este invatare prin antrenament, au sau nu au pasarile mele potential, stiu eu sa-l valorific, creez campioni sau ii scap printre degete prin greseli de crestere si antrenament?

Personal cred ca astea ar fi problemele de dezbatut. Un incepator poate primi cadou o pasare buna, dar stie ce sa faca cu ea? Nu-i un aparat sa-i citesti prospectul sau sa-l butonezi si vezi ce stie face! E o fiinta vie, nu sunt doua la fel… Trebuie sa o cunosti, trebuie sa o intelegi… si chestiile astea nu ti le poate da nimeni cadou.

Columbofilia nu inseamna lupta dintre Ion si Gheorghe “in palose sa ne taiem ” sau in porumbei sa ne concuram. Columbofilia e lupta MEA cu limitele MELE de cunoastere, de intelegere, de exersare a unor abilitati dobandite prin studiu si practica cu porumbeii. Facem din pasarile noastre prelungiri ale egoismului nostru, a foamei de succes, a dorintei de a invinge cu orice pret… Gheorghe e in stare sa dea o caruta de bani pe pasari de top, cotete cu climatizare, hrana si medicamente de firma, etc… nu din dragoste pentru aceste minunate pasari si efortul lor de a se intoarce acasa ci ca sa simta placerea tampa ce-i inunda si unge sufletul cand vede fata pleostita de locul 2 a lui Ion.

Iar porumbelul care a castigat nu e obiectul lui de cult ci e caramida cu care-si bate in piept victoria… Scuzati paranteza prea lunga si poate prea acida, pentru care imi cer iertare de la adevaratii campioni dedicati trup si suflet acestei nobile pasiuni. Sunt om si eu si simteam nevoia sa ma descarc…