2003: Terminasem facultatea si pasiunea pentru porumbei revenea. Construiesc cusca si www.porumbei.ro.
2009: Datorita unor probleme trebuie sa renunt la porumbei.
2011: Revin in columbofilie cu o noua cusca in alta locatie.
2013: Vechea cusca este demolata. Am intrat in cusca pentru ultima data si pasind pe scandurile vechi ce scartaiau, privind printre panze de paianjeni mi-au trecut prin minte o multime de secvente din viata care pulsa acolo cu ani in urma.
Un cotet abandonat este o imagine deprimanta.
Parca auzi ecouri de turuieli, falfait de aripi, chemari,… vezi ca prin vis zecile de perechi de ochi curiosi care te intampinau.
E ciudat cat de multe detalii lipsite de importanta putem retine despre porumbeii nostri dupa atatia ani. Plimbandu-mi ochii peste boxele darapanate imi apareau EI: boxa Bricouxului, neagra batrana, solzatii nebuni, lista frumoasa, ochi rosii, schiopu, stiti voi, intreaga dinastie… acum apusa. Cativa dintre ei mai traiesc si astazi probabil, imprastiati prin lume, altii au murit de batranete sau luati de ulii si dihori.
Cusca parasita, napadita de vita de vie:
Sony, paznicul batran concediat, acum in varsta de 10 ani:
Cea mai inghesuita si chinuita boxa, casuta lui Ambasadoru’, primul si singurul meu campion pe club (la viteza, maratonistilor :)):
Pe Ambasador l-am recuperat si la anul sper sa-l sarbatoresc de 10 anisori. Si mai sper sa-i redau libertatea candva:
L-am mai recuperat si pe Baltatu’, un porumbel care era yearling atunci cand i-am abandonat si pe care l-am adus de la un coleg anul acesta, reusind sa-l si invat.
Din voliera se vedea in departare orasul peste care a zburat ca pui. Un an cat a stat inchis la mine la matca il vedeam uneori cum venea in voliera, se uita spre cer si ridica aripile usor cu un tremurat nervos. Cateodata avea o zvacnire incercand parca sa treaca prin plasa. In toamna, a gustat libertatea dupa 5 ani. M-am bucurat impreuna cu el de zborul lui mult asteptat peste orasul unde s-a nascut.
Faceti mereu poze, filmulete… sunt amintiri. Regret ca nu am nici macar o poza cu cotetul din copilarie.
porumbei.ro
Foarte bine ca nu te-ai lasat de ei !!! Nici nu aveai cum…..Dragostea pentru ei nu moare niciodata….
Sarbatori binecuvantate si LA MULTI ANI !!!!!
eheee,toti ne amintim de diferiti porumbei pe care-i simpatizam,custi peste custi,cuiburi din ladite sau cartoane,etc………dar……uite asa TRECE VREMEA……
frumos..si eu fac poze mereu..si sper ca peste vreo 10 ani sa ma uit in caietele cu notite vechi si sa imi aduc aminte..”de la masculul asta a plecat tot”:)
Bafta la toti pe 2014;)
La casa mica toata lumea se strange:)), asa si la boxa ingramadita, locurile primordiale:)). superb ce ai acolo , si eu ma gandesc sa renunt la cuiburile stil raft care le utilizam la gutani si sa fac un perete , jumatate din el, raft cu cuiburi inchise bine si spatioase inauntru, sa creasca mai bine puii si sa nu-mi mai coboare din cuiburi prea devreme. Tu ai avut rabdare sa faci atatea usite la fiecare boxa, eu dupa ce fac raftul am zis ca iau o placa sau doua e pfl si trag fata la toate boxele prinsa in suruburi, cand vreau sa fac curatenie iarna, doar detasez placa.
amintiri vor ramane,dar microbul tot nu va disparea.
eu va trebui sa renunt la porumbei caci peste 2 ani plec la liceu da sper sa ma reapuc dupa ce gat cu invatatul
Citind articolul asta, farte reusit, mi-a trecut prin minte intr-o fractiune de secunda toata “viata mea columbofila”… nemaipomenit aticolul.Felicitari si sper sa nu ne despartim niciodata de acest microb, care desi este costisitor si uneori dezamagitor, alteori este speranta si incredere.
O seara frumoasa si un an nou mai bun!
andrei ,imi permit sa te citez” Parca auzi ecouri de turuieli, falfait de aripi, chemari,… vezi ca prin vis zecile de perechi de ochi curiosi care te intampinau.” si dintr-o data ne cuprinde o nostalgie nebuna ,dupa tot ce a fost si nu va mai fi…….as-ai viata ne poarta unde vrea ea si noi nu putem decat sa ne bucuram de prezent si sa traim cu intensitate maxima tot ce a fost candva !
Deprimanta imaginea custii……exact ca viata omului…trecatoare.
Devii in cel mai bun caz…o amintire.
Destul de trist ca universul ,,gandeste” doar macro.
Unde sunt sentimentele, trairile,, sperantele ??? Unde se duc ele??? Ce ramane in urma???
deosebit articol…it-i rascoleste sufletul…frumos..
Emotionant articol. Si cand ma gandesc ca va venii o zi cand va trebuii sa-i las singuri si sa plec….dar mai bine nu ma gandesc.
Frumoase sunt amintirile,cind stam si le analizam,si ne aducem aminte de toate intimplarile care ne-au marcat o perioada din copilarie.Si eu am facut o pauza de 22 ani,in care nu am putut sa mai cresc porumbei,iar din anul 2008 mi-am facut voliera la casa mea si ma bucur de porumbei si de familia mea.Mare este satisfactia cind ai realizari profesionale alaturi de familie,si de hobiul pe care il are fiecare dintre noi,si care ne complecteaza in relizarile individuale la sfirsitul fiecarui an calendaristic.Este frumos sa-ti analizezi trecutul,dar este interesant ce-ti doresti in prezent si viitor,si daca vei putea realiza ce-ti doresti.Va doresc tuturor columbofililor ca 2014 sa fie un an cu impliniri,pierderi putine si competitii cit mai reusite.LA MULTI ANI!!!
I love the pigeon
tip de 2 ani fara porumbei cum a fost?cate zile au trecut fara s nu te gandesti cum s faci s reiei activitatea?am trecut prin aceleasi momente dar cotetul si voliera din Romania ptr porumbei nu o s o daram niciodata…….prea mult timp petrecut acolo !!!
“timp”
porumbei au ceva dumnezeiesc in ei,ma atrag ca un magnet,ma deconecteaza,nu uit primma pereche de porumbei din copilarie,facandule cuibar intr o cutie stramta agatata pe peretele magaziei cu intrare sub forma de cerc prin peretele de pflsau puiul de gugustiuc orfan cu puf galben pe cap pe care l am adoptat si crescut pana a fost izgonit din casa de parinti…LA MULTI ANI tuturor iubitorilor de animale
Foarte frumos si rascolitor scris… Mai toti am avut parte de aceasta experienta si este benefic sa mai aducem la lumina si partea sentimentala, partea umana din noi si din aceasta pasiune… pentru a incerca sa pastram frumusetea acestui hobby… pentru a nu ramanem doar cu incrancenarea luptei ….
Ce facusi porumbei.ro? Te-mbatasi si incepusi sa scrii… Si-acu’, noi citim si ne-mbatam si iar citim si plangem :)) pa’ ce rau ti-om fi facut noi sa dai in noi in halul asta?…ca mai scria unu’ pe-aci de moarte :)) Baaa! Stati dracu’ cuminti ca asta vrea sa ne fie bine, nu sa ne taiem pe noi… Si a mai trecut un an! Inca unul! Va urez multi ani! Si La Multi Ani! E frumos sa treaca anii si va doresc sa va treaca anii in cel mai frumos si placut mod posibil! Si la sfarsit de fiecare an sa ne intalnim sanatosi pe porumbei.ro! La Multi Ani, porumbei.ro! Si sa-mi dea Dumnezeu mie, ce-ti doresc eu tie! ;)
O sugestie porumbei.ro, data se poate… In partea dreapta a site-ului, unde scrie,, accesorii colombofile” sunt bucatile alea de plastic de 50×50. De ce nu le pui pe jos? Spun asta pt ca eu le-am pus si sunt extraordinare, fac toti banii! Inainte sa le pun trebuia sa curat de 2 ori pe zi, ca altfel calcau prin gainat si-l lipeau pe paviment. Acum fac curat odata la o saptamana fara mai folosesc mistria , doar matura. In felul asta, porumbeii nu mai sunt in contact cu gainatul si isi formeaza imunitatea necesara…
Salut tuturor!Da,f bun articolul,iti starneste toate amintirile!
Si eu vreau sa renunt la”cosmelia veche”cum obisnuiesc sa-i zic,dar pentru asta trebuie o alta constructie pt ca voliera mai noua nu poate prelua atatia porumbei!!!
Se fac,de-acum,9 ani si la mine de cand ai am in aceasta locatie si,citind acest articol,realizez cate amintiri s-au adunat numai in aceasta perioada.Eu cresc rase romanesti siii…..am destul de multe exemplare!
La multi ani tuturor si sanatate va doresc,restul se mai dreg….cumva!
Emotionant ! Foarte frumos !
in ce locatie se afla cusca?
@cosminyry: Campulung.
@Manix: trece vremea, cam repde trece. Parca mai ieri ne incaltam cu fesu’ si acum am ajuns sa ne spuna cei mici “nene”.
@stefan: 2 ani mai sunt cum mai sunt, aveam “antrenament” din liceu + facultate.
@Radu: la liceu a fost si primul meu abandon al porumbeilor. Vezi ca dupa liceu vine facultatea, apoi serviciul si tot felul de pacaleli de genul “lasa ca ma apuc dupa aia”… si te trezesti batran. Ar fi bine daca le-ai putea avea in paralel, cu ajutorul unui tandem, etc.
@petre: poza cu baltatul este din cotetul vechi. In asta nou am plasa pe jos si sub ea… nimic. In felul asta fac curat pe podea de 4-5 ori pe… an. Un jet de furtun si sar din plasa toti gainatii mai incapatanati. :)
Ceva frumos si de neuitat, deoarece iti aduci amite primul pas in acest sport minunat si cateodata iti aduci aminte de primul pui si de primul zbor!!! VA UREZ UN AN NOU FERICIT SI SPER SA AUZIM NUMAI DE BINE IN ANUL 2014!!!
nostalgic articol, frumos si captivant! nu trebuia sa renunti la acea crescatorie! eu imi tineam 2-3 perechi de ornament numai asa de dragul crescatoriei! dar tu sti mai bine cat stai pe acolo daca te-ai mutat… la multi ani si succes in 2014!
Frumoasa povestioara!La multi ani! Pacat ca eu sfarsesc anul cu paramixoviroza:))
frumos….hoby,frumoasa pasiune,daca estisuparat sau trist petreceti o jumatatede ora in mijlocul lor, aceste inaripate sunt un drog, cu care masi droga tot restul vietii. va doresc sarbatori fericite alaturi de cei dragi si un an 2014 linistit si plin de bucurii
La multi ani porumbei.ro si celor care intra pe acest site!
La multi ani Andrei sanatate si fericire in noul an si multumesc k ne faci viata mai frumoasa !!
Primii porumbei i-am avut la varsta de 8 ani dupa care a urmat o perioada de 20 de ani crescand la bloc….dupa 2 ani m-am mutat la tara si pasiunea ptr porumbei a revenit,achizitionand cateva pasari de la un pr bun.La multi ani si succes in anul nou competitional la toti columbofilii!!!
Amintiri frumoase,condimentate cu putina tristete.
Felicitari pentru recuperarea veteranilor,ochii iti vor sclipii de bucurie de fiecare data cand vei pasi in cusca.
Multa sanatate si La Multi Ani!
pasiunea in care nu exista limit……..La Multi Ani tuturor……
Am ramas fara cuvinte ! acuma imi dau seama cat de mult inseamna “sa traiesti sentimentu la momentu potrivit” ar trebui acest topic sa fie un exemplu pentru toti.. alti vad columbofilia ca o afacere .. nu mai inseamna hobby in schimb pentru unii.. inseamna aproape tot, fiecare in viata avem probleme eu unu am avut una si cand mergeam la ei, uitam de tot ma simteam foarte bine ! La multi ani,succes si spor la puii
RESPECT !!!!!!!!!!!
mio dat lacrimile citind asta ….la multi ani si numai bine !!!!
Foarte frumos, a-ti pus in pagina aceasta parte a vietii dumneavoastra columbofile, domnule Andrei, prin ea a-ti reusit sa ma face-ti si pe mine in cateva minute sa-mi vizionez filmul artistic al vietii mele columbofile relativ scurte, dar care a avut un inceput- sfarsit – “reinceput”. Cand am citit aceste randuri scrise de dumneavoastra si am vizionat pozele postate mi-a trecut prn minte imaginea cu toti porumbeii mei fosti si chiar si actuali cat si momente cand mergem si stateam in voliera printre ei ca sa uit de “altele” ce-mi patau zilele cu greutati.
Daca imi permiteti as vrea sa va povestesc si eu mica mea viata “columbofila”, daca o pot numi asa cel putin eu nu ma consider un columbofil ci doar un iubitor si crescator de porumbei.
Viata mea “columbofila” ar incepe cam asa:
2009- Imi cumpar primele mele doua perechi de voiajori ( in vara dupa ce am terminat liceul ) asa impins de o forta interioara, pana atunci am mai avut ceva gutani dar care sfarseau prinsi de pisica sau plecau sau dispareau pur si simplu dupa o perioada.
2013, perioada Ianuarie- Aprilie renunt la porumbei dupa ce am suferit cateva pierderi din lotul de porumbei fiind majoritatea din zona “favoritiilor” culminand cu cel mai drag mascul al meu care era si primul mascul al meu de voiajor achizitionat, el stand la baza porumbeiilor mei, chiar si acum. Imi calc pe inima frustrat de pierderea suferita care mi-a lasat un gol mare in suflet si amagindu-ma cu plecarea pe “taramuri straine” pe o perioada mai lunga reusesc sa ii dau pe toti si plec obligat de nevoile materiale Printre straini. Acolo nu era o zi in care sa nu-mi fac planuri cum sa ma reapuc de porumbei cand ma voi intoarce ca deja ” nu mai suportam” sa citesc situl “Porumbei ro.” si sa traiesc cele postate de dumneavoastra, ma hraneam cu toate articolele, dar era ceva artificial pentru ca nu puteam sa traiesc si in realitate printre porumbeiii ,mei. Dar cum sa zice ca tot ce iti doresti cu adevarat se intampla asa s-a intamplat si la mine. Cand vorbeam cu mama la telefon si o mai intrebat de ce se intampla pe acasa ma anunta pe la inceputul lunii
august ca au venit o pereche de porumbeii la mine si se zbat sa intre in vechea voliera, dar ea era ferecat si utilizata in alte scopuri la aceea vreme, mii descriie pe porumbei (era Rosia si cu Bragagiul ambii fosti porumbei ai mei) ii recunosc, ii zic mamei sa-i prinda daca poate si sa sune pe baiatul de la care au venit si s-ai returneze, cu tot ca mi-as fi dorit sa ramana la mine in adancul sufletului, mama imi zice ca nui poate prinde si stau prin podul unei anexe unde incep sa-si construiasca cuibul. Scot 2 serii de pui, in prima unul in a doua 2 si dispar asa cum au si aparut ramanand acei 3 puisori care se invata sa manace cu gainile si sa se descurce singuri pe cont propriu pentru ca eu eram plecat iar familia nu avea timp de ei. La jumatatea lunii Septembrie ma intorc si eu acasa si prima data ma duc seara tarziu, cand ajung acasa, direct in pod cu lanterna sa vad cei trei puiisor care dormeau pe o grinda unul langa altul , cand i-am vazut inima mia tresarit in piept de bucurie eram iar “columbofil”. Revenit acasa prin multitudinea de probleme ce le aveam de rezolvat imi fac putin timp si ii invat in una din cele doua vechi voliere ce au ramas de ceilalti porumbei, intre timp intr-o seara vad un alt porumbei ce incercasa intre prin sputnic si nu-mi dadeam seama ce ii cu el si de unde vine dimineata il gasesc in voliera intrat dar observ ca era grav bolnav si din semne parea Paramixoviroza, il identific dupa seria de pe inel era una dintre femelele mele preferate ce am cumparat-o de la un prieten de pui cu un an in urma dar care era intr-o stare deplorabila acum de nu am putut-o recunoaste, hotarasc sa nu o elimin ci sa o las pe podeaua volierei, ca rasplata la imensul ei efort si a inimaginabila ei dragoste de a se intoarce acasa, pentru ca nu mai putea zbura chiar si acum ma intreb cum a reusit sa se intoarca acasa daca ea a doua zi nu mai putea zbura fiind grav bolnav, ii dau un tratament superficial, zic eu, sa vad ce se intampla, resemnat si asteptandui sfarsitul inevitabil, dar miraculos isi revine dupa aproximativ o luna, acum fiind intr-o stare foarte buna. Despre porumbeii cei 2 care sut parinti actualilor mei porumbei am aflat de la prietenul meu la care i-am vandut cu ceva timp in urma ca masculul s-a intors la el iar femela a disparut din cauze necunoscute de nimeni, existand doar niste presupuneri ale mele.
In prezent am 4 porumbei -2 perechi care arata foarte bine dar sunt si foarte independenti findaca stau in voliera doar noapte si cand au ei chef in rest ies si zboara pe afara sputnicul fiind tot timpul deschis.
Eu sper asa sa ramana si pe viitor si sa se descurce in lipsa mea si de acum incolo oferindu-mi mie satisfactia si placerea de a avea porumbei cat si lor libertatea neconditionata.
Asta este scurta mea poveste a vietii mele “columbofile ” de la inceputul ei pana in prezent.
Sper sa nu va fi plictisit cu povestea mea si sper ca poate unii sa se regaseasca in ea.
Imi cer scuze daca am fost off topic sau am plictisit pe cineva, oricum tin sa mentionez ca tot ce am simtit eu si simt acum cand am scris aceste randuri nu poate fi exprimat in cuvinte si va multumesc pentru rabdarea acordata celor ce ve-ti citi aceasta relatare.
Un An Nou plin de impliniri, sanatate si reusite in tot ce va doriti si fericire alaturi de familie si cei dragi va doresc tuturor columbofililor si oamnenilor de bine!
Stima!
frumos articol,felicitari amintirile ma chinuesc …amintirile ma rascolesc:)
Frumos parcurs Ionut. Oricat m-am agatat si eu de porumbei.ro cat nu i-am avut, poate fi doar o completare, niciodata o inlocuire… sa ii ai si sa-i ingrijesti zi de zi e cu totul altceva. Deasta nu inteleg de ce acum se spune “columbodroamele sunt viitorul”…
Imi place ideea cu libertatea totala dar ai grija la dihori si pisici cu sputnikul deschis.
Multumesc, porumbei. ro pt sfat, pana acum nu am avut nici o problema cu rapitoarele (de cand m-am reapucat de porumbei) si sper nici sa nu am, tin sa mentionez ca uliu ataca de 2 ori pe zi , l-am urmarit dar nu a reusit nimic cel putin pana acum, porumbeii sunt intr-o forma buna cred eu si de aceea, inainte cand ii tineam inchisi iarna si le dadeam drumul primavara aveam destule pierderi din cauza uliului sau a soimului. Sputnicul deschis nu cred ca ii o problema pentru ca e destul de sus (aprox. 3 m de la sol) si nu se poate ajunge la el zic eu decat in zbor acum cum e si norocul, vobra aceea.
Cat despre columbodroame eu zic ca is bune pentru cei ce le folosesc si cresc porumbei pentru concursuri cupe si castiguri, pentru mine deocamdata nu, fiindca eu cresc porumbei doar din pasiune cel putin in momentul de fata si pana in momentul de fata, iar zborurile le fac particular, personal sau cu ajutorul unor prieteni, asa ca as putea face urmatoare afirmatie strict ca o parere personala despre columbodroame si anume ca: “Ele sunt viitorul pentru pasionatii de concursuri cu porumbei nu si pentru pasionatii si iubitorii de porumbei asa pur si simplu”.
Bafta tuturor si oricer fi sa nu uitati ca porumbeii sunt pasarile cerului asa ca trebuie sa zboare.
Sanatate!
Felicitari, Andrei!Un articol incarcat de emotie, care se pliaza perfect momentului trecerii dintre ani, cand amintirea trecutului se impleteste cu speranta viitorului..
La Multi Ani “porumbei.ro”, adevarat “Ambasador” al sportului columbofil romanesc!
La Multi Ani tuturor columbofililor!
sa iti dea Domnul sanatate sa te poti ocupa de porumbei
nu stiu cum sa incep dar cand am citit acest articol ma facut sa ma gandesc iar la porumbei mei ce i-am lasat acasa in urma cu 3 ani doarece viata ma impins sa plac ca multi dintre noi la munca in alta tara dar nu a trecut zi sa nu ma gandesc la planuri de viitor in columbofilie si uite asa a trecut 1an si am revenit acasa ajungand noaptea am intrat in curte si parca ma cuprins un fior ce multi l-au trait imi salut parinti si fara sa stau pe ganduri si de vorba cu ai mei ma duc direct in crescatorie aprin lumina si imi vad pasarile ce nu imi daudeau pace in zilele petrecute departe de ei am inceput sa ii chem la mine … nimic nu mai ma cunosteau lasand totul ma uit prin boxe si spre fericirea mea imi sare in ochi o femela baltata preferata mea ce fusese amgajata la un concurs in polonia in urma cu un an inatite de plecarea mea ii stiam seria si o prin verific seria ea este imi venea sa sar insus de fericire ca a revenit acasa si uite ca a venti timpul sa plec inapoi la munca concediul se terminase inainte de a pleca spre aeroport ma duc la ei si parca imi venau lacrimi mam uitat la ei si mam linistit am luato pe faorita ce ma facut fericit cand am venit am studiato am mangaiato si am eliberato sa o mai vad inca o data zurand sa dus in boxa ei si am inceput sa cheme mam dus la ea si a inceput sa se infoaie ca si cum eu asi fi perechea ei asta ma facut si mai trist dar asta e am placat iar si la un an am venit din nou acasa ma aceasi poveste ma duc direct la porumbei ma uit si nu o mai vad incepe sa imi treaca tot felul de idei prin cap k ea favorita nu mai este cobor o intreb pe mama daca in ultimul timp a vazuto si cu o strngere de inima in spune ca a murit imi da inelul si ma lasa singur pffff … aveam inima franta ca nu am mai gasito am ramas doar cu inelul si cateva poze inelul il am si acum la brelocul de la chei cand am citi articolou gandul ma dus direct la porumbei mei dar ma consolez zilnic pe diferite saturi columbofiele asta asta e viata nu poti renunta la ei sper ca nu vam plictisit cu povestea mea chear daca am fost off articolului
foarte frumos,asa am patit si eu
ce frumos………cat suflet ai pus in in aceasta poveste.
Cata motivare,cata afectiune,cata dragoste in aceasta viata ,aceasta Poveste este a fiecarui columbofil,daca ma-s fi lovit nu ar fi curs lacrimi,dar aceasta Poveste i-ti inmoaie sufletul.
TOT RESPECTUL
Foarte frumos ,nu te lasa de porumbei