Am avut pana acum cativa ani porumbei. Viata ne trimite uneori pe niste drumuri care ne fac sa ne despartim de aceasta pasiune si ne lasa cu un gol in suflet care te chinuie de fiecare data cand vezi un simplu porumbel care colinda trotuarele strazilor. Iti aduci aminte de Corbul, Rosu de la Filiasi, Vanata de la George, Cuca de la Parpala s.a.m.d

Porumbei foarte dragi carora le-ai dedicat timp, le-ai oferit dragoste si tot ceea ce tu ca si copil aveai mai bun de oferit. Niciun crescator de porumbei nu cred ca poate uita vreodata emotiile primului porumbel iesit la zbor, frustrarea primului porumbel disparut, bucuria revederii unui porumbel pe care il credeai in ghiarele uliului s.a.m.d. In cazul meu porumbeii fiind crescuti la bunici revederea lor in vacantele scolare sau weekenduri imi incarcau bateriile pentru multe luni de zile. Era cel mai placut mod de a-mi petrece timpul liber.

Desi neinteles de familie si nici de prieteni m-am incapatanat sa nu renunt la porumbei cit de mult timp voi putea. Am reusit destul de mult…pana m-am casatorit :). Fiind un familist convins am considerat tot timpul ca familia trebuie sa fie mereu pe primul plan, dar avand si un copil la momentul actual simt totusi ca familia nu este completa ! Ceva imi lipseste si nu imi da pace! Este dorul de porumbei! Vizitez zilnic site-uri , ma documentez ,incerc sa tin cit de cit aproape pana in ziua cand o sa fim din nou impreuna: eu si porumbeii mei. Mi-am promis mie ca intr-o zi voi avea din nou porumbei si asa va fi cu siguranta!

Sentimentul meu de amaraciune vine insa din faptul ca vad tot mai multi columbofili care s-au indepartat foarte mult de dragostea pentru porumbei, cuprinsi fiind de dragostea pentru rezultate.

Cu tristete remarc copii care sunt inselati de asa zisii mari crescatori de porumbei si astfel pierdem o generatie noua care ramane blocata in casa in fata calculatorului .Aud columbofili tineri de la mine din oras care zic ca nu o sa mai participe in viata lor la cursele de porumbei pentru ca “ceea ce se intampla acolo este sub orice critica”. Sunt cuvintele lor nu ale mele si ma intristeaza , dar in acelasi timp faptul ca absolut toti nemultumitii au zis ca nu vor renunta niciodata la porumbei ma bucura foarte mult.

“Nu am mai fost de mult la porumbeii mei” mai exact la casa bunicilor si cand am ajuns acolo, bunica mi-a zis ca o pereche de porumbei venise vara aceasta la vechea lor casa, dar au plecat de aproape o saptamana si nu au mai revenit. Cand am vizitat podul in care avusesem porumbeii m-a cuprins un sentiment de tristete, de vinovatie, de neputinta a mea. Pe podeaua custii porumbeilor erau trei cuiburi cu ouale abandonate, iar agatat de tavan atarna un cuib de gargauni(nu stiu denumirea exacta) care nefiind deranjat de nimeni a reusit sa goneasca si ultimii supravietuitori ai porumbeilor mei.

La vederea acelui cuib de gargauni si a cuiburilor de porumbei parasite cu oua in ele mi-a venit in minte situatia columbofiliei din tara noastra cu tineri nesustinuti de nimeni care sfarsesc prin a parasi acest fenomen inainte de a-l cunoaste din pricina celor care scriu in continuu pe site-uri expresii de genul “rupe-i gatul” , “pune-i cursa la uliu” si alte lucruri de genul acesta.

Din pacate nu am vazut pe niciun site o rubrica cu DONATII! Eu cred ca ar fi foarte necesara! Sunt atat de multi copii care deabia asteapta sa puna mana pe un porumbel. Cred ca decat sa le rupeti gatul mai bine ii dati unor copii! Stiu ca a mai fost abordat subiectul , dar cred ca merita reluat cit mai des.

Mult succes tuturor! Ne vom mai auzi cu siguranta! Am promis :).

CATALIN STANCU
TG JIU
MULTUMESC !