Am avut pana acum cativa ani porumbei. Viata ne trimite uneori pe niste drumuri care ne fac sa ne despartim de aceasta pasiune si ne lasa cu un gol in suflet care te chinuie de fiecare data cand vezi un simplu porumbel care colinda trotuarele strazilor. Iti aduci aminte de Corbul, Rosu de la Filiasi, Vanata de la George, Cuca de la Parpala s.a.m.d
Porumbei foarte dragi carora le-ai dedicat timp, le-ai oferit dragoste si tot ceea ce tu ca si copil aveai mai bun de oferit. Niciun crescator de porumbei nu cred ca poate uita vreodata emotiile primului porumbel iesit la zbor, frustrarea primului porumbel disparut, bucuria revederii unui porumbel pe care il credeai in ghiarele uliului s.a.m.d. In cazul meu porumbeii fiind crescuti la bunici revederea lor in vacantele scolare sau weekenduri imi incarcau bateriile pentru multe luni de zile. Era cel mai placut mod de a-mi petrece timpul liber.
Desi neinteles de familie si nici de prieteni m-am incapatanat sa nu renunt la porumbei cit de mult timp voi putea. Am reusit destul de mult…pana m-am casatorit :). Fiind un familist convins am considerat tot timpul ca familia trebuie sa fie mereu pe primul plan, dar avand si un copil la momentul actual simt totusi ca familia nu este completa ! Ceva imi lipseste si nu imi da pace! Este dorul de porumbei! Vizitez zilnic site-uri , ma documentez ,incerc sa tin cit de cit aproape pana in ziua cand o sa fim din nou impreuna: eu si porumbeii mei. Mi-am promis mie ca intr-o zi voi avea din nou porumbei si asa va fi cu siguranta!
Sentimentul meu de amaraciune vine insa din faptul ca vad tot mai multi columbofili care s-au indepartat foarte mult de dragostea pentru porumbei, cuprinsi fiind de dragostea pentru rezultate.
Cu tristete remarc copii care sunt inselati de asa zisii mari crescatori de porumbei si astfel pierdem o generatie noua care ramane blocata in casa in fata calculatorului .Aud columbofili tineri de la mine din oras care zic ca nu o sa mai participe in viata lor la cursele de porumbei pentru ca “ceea ce se intampla acolo este sub orice critica”. Sunt cuvintele lor nu ale mele si ma intristeaza , dar in acelasi timp faptul ca absolut toti nemultumitii au zis ca nu vor renunta niciodata la porumbei ma bucura foarte mult.
“Nu am mai fost de mult la porumbeii mei” mai exact la casa bunicilor si cand am ajuns acolo, bunica mi-a zis ca o pereche de porumbei venise vara aceasta la vechea lor casa, dar au plecat de aproape o saptamana si nu au mai revenit. Cand am vizitat podul in care avusesem porumbeii m-a cuprins un sentiment de tristete, de vinovatie, de neputinta a mea. Pe podeaua custii porumbeilor erau trei cuiburi cu ouale abandonate, iar agatat de tavan atarna un cuib de gargauni(nu stiu denumirea exacta) care nefiind deranjat de nimeni a reusit sa goneasca si ultimii supravietuitori ai porumbeilor mei.
La vederea acelui cuib de gargauni si a cuiburilor de porumbei parasite cu oua in ele mi-a venit in minte situatia columbofiliei din tara noastra cu tineri nesustinuti de nimeni care sfarsesc prin a parasi acest fenomen inainte de a-l cunoaste din pricina celor care scriu in continuu pe site-uri expresii de genul “rupe-i gatul” , “pune-i cursa la uliu” si alte lucruri de genul acesta.
Din pacate nu am vazut pe niciun site o rubrica cu DONATII! Eu cred ca ar fi foarte necesara! Sunt atat de multi copii care deabia asteapta sa puna mana pe un porumbel. Cred ca decat sa le rupeti gatul mai bine ii dati unor copii! Stiu ca a mai fost abordat subiectul , dar cred ca merita reluat cit mai des.
Mult succes tuturor! Ne vom mai auzi cu siguranta! Am promis :).
CATALIN STANCU
TG JIU
MULTUMESC !
Un articol de corazon. Ce poate fi mai tulburatoare decat imaginea unei crescatorii abandonate? Am fost si eu la locatia unde am avut porumbeii… parca se aud ecouri de aripi, murmur de turuieli si chemari la cuib, in timp ce privesti la boxele goale cu usi cazute din balamale… deasupra intrarii pe o grinda unde astepta mereu preferatul cu ochii curiosi, sunt doar panze de paianjeni iar in sputnikul unde altadata tremurau cu nerabdare aripile incordate sa rupa cerul, sunt doar cativa fulgi ramasi ca marturie a vietii ce clocotea odata pe acolo. Ultimul venit care a tinut neaparat sa revina ACASA a sfarsit in ghearele pisicilor, se mai vad doar niste urme rosii pe podea. Nu l-a omorat o iarna intreaga afara intre rapitoare, l-a omorat stapanul prin… nepasare, datorita altor prioritati.
Ciudat este ca imi amintesc perfect si prima cusca din copilarie desi au trecut vreo 20 de ani, tin minte si majoritatea porumbeilor de atunci, numele lor, culorile, perechile avute si locurile in boxa, desi erau niste bieti gutani sau corcituri cu voiajori pripasiti. I-am abandonat si atunci pentru o facultate terminata mult mai recent, din care culmea, nu mai tin minte mai nimic! :))
Despre incepatori pot spune ca o rubrica in genul celei sugerate de tine ar fi cea cu juniorii columbofili, ce are ca scop in afara de a arata ca hobbyul asta nu moare in Romania, sa ofere si oportunitati de donatii din partea crescatorilor care rezoneaza cu anumiti incepatori si descrierile lor.
Iti doresc sa iti implinesti visul cat mai curand si sper sa inspiri pe cat mai multi cu felul de a vedea lucrurile!
Te inteleg prin ce treci.Eu am stat 2 ani fara porumbei,cand am cunoscut.o pe sotia mea am facut la socrul meu un cotet,m.am chinuit inca 2 ani sai antrenez pt zborururi,iar cand socrul si.a dat arama pe fata[imi vindea porumbeii pe un pachet de tigari si spunea ca au disparut de acasa],mi.am strans jucariile si am facut alt cotet in balcon.Acum am luat.o de la capat cu alti pui pe care ii pregatesc cu emotie pt zborurile de anul viitor.Am si 4 porumbei adulti care i.am zburat anul acesta si pe care a trebuit sa ii fur pt ca socrul vroia sa ii dau bani pe porumbeii mei.Daca vrei viziteaza site.ul meu: http://fanica.sunphoto.ro .
Te salut si iti doresc succes.
D-le catalin aveti foarte mare dreptate cu “Din pacate nu am vazut pe niciun site o rubrica cu DONATII!”,chiar ar trebuii asa ceva
PS:Ducase dracu cu tot cu fata lui ca nu mi.a fost credincioasa nici un sfert din cat imi sunt porumbeii.
frumos articol,si referitor la donatii,lumea mai face,dar este destul de greu sa gasesti persoana potrivita care merita sa-i donezi porumbei.Vede-ti dv-stra,toti sau aproape toti am facut multe sacrificii pentru a avea porumbei,am economisit mult,prima data trebuie sa fim siguri ca persoana caruia i donam chiar nu are posibilitate,si donatia noastra isi atinge scopul.Apoi mai este si porumbelul in sine,daca eu donez un porumbel trebuie sa ma asigur ca acesta va fi ingrijit si iubit corespunzator.Nu are rost sa sacrifici un porumbel doar in ideea ca vei face fericit un copil pentru cateva clipe,egoismul omului nu trebuie sa depaseasca limita normalului,acesta gandindu-se doar la fericirea lui,trebuie sa ne gandim si la bunastarea animalului.
Crescutul porumbeilor este una,si concuratul cu ei in cadrul unui club/asociatii este alta ! Diferenta intre costuri deasmenea,fapt ce face diferenta intre cei care isi permit sa creasca porumbei si cei care isi permit sa concureze.
Am impresia că cel mai mare obstacol al acestui hobby rămâne tot familia. În copilărie, dacă nu ai o rudă cu această pasiune, uneori, părinţii sunt mai greu de convins să accepte porumbeii decât fumatul. Părinţilor mei le-a luat mai mult de 10 ani să îşi dea seama că nu este vorba de un moft sau doar o pierdere de timp şi bani.Odată ce s-au convins de importanţa porumbeilor în viaţa mea, s-au transformat în ajutoare de nădejde. Cât despre nevastă, nu am de gând să îmi leg viaţa de o persoană care nu-mi poate accepta pasiunile. La maturitate, unul dintre cele mai mari impedimente este jobul. Programul îmi permite deocamdată o vizită de 2-3 zile la porumbei, în fiecare săptămână. Visez la o perioadă în care să cresc porumbeii în locul unde şi locuiesc cea mai mare parte a timpului, dar e puţin mai greu, aşa că mă mulţumesc cu ce am. Sunt foarte de acord cu sprijinirea începătorilor, mai ales că numărul lor a scăzut cam mult şi pe la noi. În satul în care am eu porumbeii nu este niciun crescător de porumbei mai tânăr de 25 de ani.
Donaţia este uneori amară, am donat copiilor unui prieten vreo 6 porumbei, acum 2 ani. I-a băgat într-un coteţ de 1m jumate pe 1 m în ideea că le face un adăpost mai calumea. Şi acum tot acolo sunt, în nişte condiţii mizere, fără curăţenie şi aşa mai departe.
Donaţia către necunoscuţi mi se pare o soluţie mai bună, din ciclul ce nu ştii nu îţi poate face rău.
:) frumos spus Catalin si multa bafta si sanatate sa-ti urmezi visul…
mult noroc si tie Andrei! si vant in pene lui Fane :)
intr-adevar familia e problema… adica putem sa ne gandim si la nenorocitii de homosexuali care cea mai mare problema o au tot din cauza ca sunt neintelesi de propria familia in primul rand… avem nevoie de sustinere sau cel putin de intelegere din partea celor dragi carora noi le facem declaratii de dragoste prin cuvinte sau fapte..
eu, dupa divort am inceput sa fiu sustinut mai mult si de parinti in columbofilie :)))))
si chiar am ajuns de cateva ori prin Olanda dupa pasarile pe care mi le-am dorit cand inainte nu ajungeam nici la ai mei la sat la 35 km decat 1-2 ori pe luna :)))))
si financiar stateam mai bine ca acum cand platesc si o pensie alimentare destul de GRASA :) doar ca atunci aveam indatoriri de petrecut timpul EXCLUSIV cu o nevasta cu ambitii :)
pe http://www.viobgusatihorseman.sunphoto.ro puteti gasi documentata munca mea columbofila de dupa divort, apare chiar si o cupa castigata in toamna asta si deasemenea niste poze care releva minunatul timp petrecut cu fiica mea, parintii si sora mea, fara cenzurari din partea fostei :)
multa bafta la toti si sa aveti parte de intelegere deasemenea sa va cunoasteti si acceptati si voi limitele :) …. patrativa energiile si pregatitiva pt ziua cea mare ;)
Multumesc pt urari!
Nu as vrea sa fiu inteles gresit, sotia, nu are nimic impotriva porumbeilor si a pasiunii mele . Persoanele care nu se impacau cu pasiunea mea pt porumbei erau parintii, bunicii si unii prietenii.Asta nu a insemnat insa sa imi interzica sa cresc porumbei. Intre timp si ei au mai inteles ca nu au cum sa ma schimbe. Acum trebuie doar sa imi gasesc o locatie unde sa pot creste porumbei, dar cum este o situatie de criza economica se tot amana momentul…
La porumbeii de la bunici nu am mai ajuns pt ca am avut ceva probleme de sanatate eu si apoi copilul meu asa ca tot timpul meu liber l-am dedicat copilului. Acum insa suntem bine si astept sa prind vant in pene:)
Stiu cum este si in cazul donatiilor! Este greu sa iti dai porumbeii pe mainile unor necunoscuti. Ma refeream doar la acei porumbei care sunt sacrificati atunci cand se face stategia pt anul urmator. Pe langa faptul ca mai primesc o sansa, acei porumbei aduc si un zambet pe fata unui copil , iar pe mine zambetul unui copil ma face fericit!
@ vio b.Sunt superbi horsemenii tai,gusati zburatori
ar fi si pentru mine o alternativa
@catalin. cunosc foarte bine sentimentul cand
trebuie sa parasesti porumbeii,pe langa faptul
ca imi lipseau m-am simtit oarecum si vinovat.
Nu am fost niciodata sa vad vechiul cotet.Dar
stiu ca vecinul care s-a oferit sa-i ingrijeasca
i-a papat urgent.
Nu putem pune porumbeii niciodata inaintea
familiei sau inainte de activitatea profesionala.
Si astazi sunt restrans cu timpul si cu spatiul
dar 30 de minute cu porumbeii sunt o recreere
psihica la care n-as putea renunta.
Unde locuiesc eu primesc si dau porumbei
fara bani.
In primu rand vreau sa multumesc autorului pt acest fragment foarte bine intitulat, la fel ca si voi adica unii dintre voi sper ca intr-o zi din viitor voi putea fi aproape de porumbei mei, pe care sa ii pot vedea zilnic, sa ma trezesc dimineata stiind ca trebuie sa le dau drumu.Cred ca aceste sentimente nu le-am simtit niciodata pe care le astept de 6 ani doar in vise, si la mine porumbei sunt la tot la bunici la tara mai precis la o ruda deoarece bunici nu se pot ocupa si ii pot vedea zburand doar in weekend sau in vacante, ma gandesc si eu la concursuri cum sa participi cum te simti cand iti vine un porumbel acasa de la 1000 km oare cum sunt acele emotii? nu pot sa imi realizez in minte acest vis, doar pot sa imi curm suferinta cu un atac de uliu care ma face sa simt ca am adevarati campioni in voliera care lupta pt supravietuire si care fac un spectacol grandios…. acesta este concursul meu iar primavara porumbei care scapa au un loc in inima mea adica un adevarat palmares pe care doar eu il am notat in minte cu un pedigree exceptional in care imi aduc aminte in timpul saptamani toate atacurile suferite , dar si cei care nu scapa peste iarna nu sunt uitati de incercarea lor de a scapa si a pasi din nou in voliera, cam acestea sunt concursurile mele cu care ma mandresc doar eu, nu am prieteni columbofili reali doar virtuali pe internet nu am o ruda din familie care sa ma sustina sunt doar eu si porumbei si pot spune ca si uliul care face parte tot din aceasta familie care ma face sa nu imi pierd speranta an de an ca in voliera mea nu exista campioni.
asta asa este ar mai trebui ajutati incepatori columbofili,dar sa fie inscrisi la o asociatie si sa zboare porumbei si sa aiba o crescatorie cat de cat si sa fie ingrijita. acum la asocitii sunt ff multi oameni mai in varsta, putini sunt tineri care sa mai zboare porumbei
si eu am o poveste la fel de “trista”… am inceput sa tin porumbei in sat, vara trecuta, dupa moartea bunicii mele, porumbeii urmand sa stea in grija bunicului.. aveam doar gutani dar toata vara am fost langa ei si ma incantau foarte mult, le`am facut si o voliera cum am stiut eu cum vazusem pe internet destul de buna http://dary43v3r.sunphoto.ro/Voliera … din pacate in toamna acelui an si bunicul meu a murit iar porumbeii au ramas singuri, in grija vecinei mele peste iarna, iarna asta nu stiu cum o sa fac … dar de fiecare data cand merg in sat direct la voliera lor ma duc pt ca asta ma incanta cel mai tare si imi sunt cei mai dragi
ma intreb cum ar fi daca as renunta la porumbei:-??…(nici nu vreau sa ma gandesc)…..am citit si povestea lui fane……ce i-as fi facut eu in locul tau lu’ ala batran:)) vizitati:http://dobremircea.sunphoto.ro
@Catalin: ma bucur pt tine ca sunt de acord cei din jurul tau :) la asta ma si refeream: nu trebuie sa-ti impartaseasca pasiunea, doar sa o inteleaga si accepte pe cat posibil; la fel si tu (cand vorbesc cu tine ma refer la noi toti) trebuie sa-ti cunosti limitele…
@Felix: multumesc
Hobbyul asta e nenorocit rau prin prisma faptului ca necesita o locatie anume, timp mult alocat si o toleranta mare de la cei din jur. Altfel sta treaba cu un alt hobby, acvaristica, pe care l-am putut purta dupa mine de la o varsta frageda (5-6 ani cred) pana in prezent fara oprire… chiar si la facultate in jalnica de camera de camin aveam acvariu iar in vacante plecam cu pestii in galeata acasa. :)) Porumbeii sunt al dracu de complicati…
salut!
foarte frumoasa povestirea,si eu sunt in aceeasi situatie sunt lla faculatate si m-am despartit de porumbei..asta e…aper sa se termine cat mia repede.
Multa bafta si Vanta In Pene!
felicitari domnului Catalin,foarte frumos. sper sa-ti realizezi cat mai repede aces vis. am fost despartit de porumbeii mei daor 4 zile si a fost f greu. multa bfta
Este greu cu hobbyul nostru dar nu cred ca vreo data ar putea un peste sau o pisica sa iti ofere acelasi satisfacti ca un porumbel.Nu am dat ex cainele ca cu caini e alceva :)).Mai ales la sosiri(nu ma satur sa ii privesc cum se arunca spre crescatorie zici ca sunt camicaze)de fiecare data imi fac inima cat o franzela.Si sa nu uitam atacurile rapitoarelor fara care columbofilia nu ar fi completa.Sanatate!!!!!!
foarte frumoase si emotionante povestirile dumneavoastra.am 21 de ani si ma regasesc in tot ce spuneti.
eu tin porumbeii la tara si ajung doar in week-end pt ca trebuie sa muncesc sa platesc facultatea si sa imi intretin mama si sora mai mica.renunt de multe ori la haine sau altele pt a-mi lua porumbei.
anul asta bunicii mi-au aruncat toate ouale din cuibare de frica sa nu ii inmultesc prea tare.nu sunt suparat pe ei pt ca au grija de ei,le dau mancare,apa etc
la anul ma mut la tara pana scot prima serie de pui chiar daca voi fi nevoit sa ma trezesc la 4 sa ajung la munca
nu stiu ce au pasarile astea special dar sunt sigur ca m-au cucerit in totalitate.am crescut porumbei in balcon si i-am hranit inca de la 4 zile dupa eclozare.si ciocolata le-am dat:))
am avut diferite ocazii sa plec din tara la munca superioar mai bine platita dar am renuntat din cauza porumbeilor
cei care ne judeca pt faptul ca tinem porumbei doar asa de placere,nu pt mancare cum se asteapta multi nu se gandesc la partea fizica a vietii,dar trebe sa hranim si sufletul
despre donatii ce sa zic?le multumesc celor care m-au ajutat si care vor ma mai ajuta .dar sa stiti ca daca nu muncesti pt ce ti se ofera nu o sa pretuiesti prea mult acel lucru sa ca va sfatuiesc sava luati porumbei prin munca
mergeti la crescator si rugati-l sa ii faceti curat in cusca,sa il ajutati la ceva,nu asteptati numai moca.nu vreau sa supar pe nimeni cu afirmatia asta,eu asa am facut si a dat rezultate
va urez multa sanatate si sa stati cat mai aproape de porumbei.
vorbim pe mess daca doriti,impartim impresii etc:X
scuze pt greselile gramaticale.m-am grabit
Sunt ca si tine din Tg-jiu Si daca vrei sa te apuci serios de porumbei iti pot ceda 15-20 de porumbei sa ai parte de un inceput.Porumbeii iti vor fii cedati gratuit cu conditia sa fii serios si sa devii columbofil sportiv activ.Tel 0761649215.
buna catalin sint din tg-jiu am 42 de ani .gica merfu locatia vadeni cresc porumbei de 30 de ani ornament .side 4ani voiajori e un hobyy frumos dar necesita timp si bani sint si eu casatorit si am si eu probleme cum are fiecare roman(parinti socri bani)dar acesta pasiune vazuta prin ochii altora e o nebunie este oaza mea de liniste si bucurie ce ne face sa uitam de greutatile vieti din romania viata care merge inainte cu grele si bune o pereche de porumbei nu face un rau nici bunicilor ;parintilor ;polticenilor vecinilor dusmanilor dimpotriva ei o sa simta lipsa lui catalin si a porumbeilor lui pt. al avea aproape nu plecat cu sotia lui(nepoti}departe ps,in ziua de azio donatie de porumbeipt niste copii in piataepriita de ei ca si cum tear fi fraierit (din experienta) pt priteni e privita ca pasarile nu sint bune si vrei sa scapi de ele
Porumbeii sunt ceva deosebit (de ne-descris in cuvinte) de acest lucru iti poti da seama mai ales cnd ai ajuns un membru columbofil intr o asociatie si reusesti sa castigi o etapa~un concurs” odata ajungand aici porumbeii iti intra si mai mult la suflet si din propria mea experienta nu mai ai cum sa renunti la ei, Cncurez si eu de 5 ani de zile c porumbeii si in toti acesti ani am reusit cum am mai spus sa castig cate 1,,2 concursuri in fiecare an, acesta bucurie pe care ti o fac porumbeii te face sa prinzi ”aripi” . cu mult respect dan” pt toti columbofilii si mai ales pt toti incepatorii, vant in pene
asta e grea intretinerea pasiunii aceasteia , dar nici un caine, o pisica , un peste, un papagal etc nu poate tine locul unui porumbel , cat despre donatii , am donat si eu la prieteni care stiu in ce conditii ii tin , dar eu nu zbor ,tin porumbei de placere zbor cu alti crescatori din zona mea la km bunicei zic eu , dar nu ne intereseaza diplomele , cupele etc tot ce este mai important este ce iti ramane in suflet pentru ca porumbeii sunt foarte foarte speciali .parerea mea!
pentru domnu fane pozitia 2…vam urmarit de foarte mult timp pe net mam uitat la foarte multe poze si imi pare rau ca nu mai aveti porumbei acolo dar cred ca e mai bine asa….dar sunt foarte curios ce sa intimplat cu porumbei de acolo mai ales cu mosu.datimi va rog id dumneavoastra sa mai vorbim.bafta
se pare ca toti cunoastem situatia asta a columbofilului despartit de pasiunea lui, a crescatorului departe de pasarile lui, a studentului departe de voliera…
neputand evita asta poate gasim totusi o solutie la situatie… imi trece acum prin minte un golumbar gen motel :) ceva de genul mai multe cotete care se pot inchiria la cheie… 2 metri patrati sau 4, dupa preferinta/posibilitati… asta in marile orase unde venim la studii… poate suna aiurea dar e o idee si poate apar si cei care vor sa faca bani de pe necazul nostru :)… adica sunt multi care ar plati o suma doar sa aiba unde…
pt ceilalti… asa cum sunt pestii la acvariu exista si zborul la colivie :)
deocamdata prinde bine si un blog ca si asta unde sa se primeasca incurajari :) si sa isi spuna fiecare oful gen alcoolicii anonimi :)
e greu dar vine si ziua in care iese soarele pe strada noastra… rabdare cu carul!
si cu atatea comentarii credeti ca scapam apropo porumbei .ro am niste rosii belea o va trimit niste poze si eu ai vad o data la o saptamana dar asta este porumbei .ro daca tot vrei ati pot dona niste rosii belea ce zici
Salut baieti! Eu sunt plecat in Spania, ca tot romanu´… :)) Cand am plecat am vrut sa renunt la toti porumbeii…am inceput sa ma gandesc cui sa ii cedez…gasisem eu cativa care ar fi avut grija de ei, dar cand sa ii duc…nu am putut. Am luat doar tinerii si cateva perechi cumparate recent, dar porumbeii batrani care sunt sufletul meu, pur si simplu nu am putut sa ii bag in cutie. Ma uitam la ei si nu stiam ce sa fac… O noapte intreaga am stat in cotet cu lumina aprinsa si ma tot uitam la ei si ma tot gandeam ce sa fac. Am incercat sa renunt la cat mai multi. Pana la urma am putut sa renunt doar la 30 pe care cu mare durere in suflet i-am dat dar restul de 20 nici mor nu am putut sa ii dau. Am avut , si am inca, mare noroc cu bunica care de mai bine de 10 ani ii creste cu aceeasi pasiune ca si mine. Se pare ca bunica e un columbofil mai bun ca mine :)) Sincer sa spun…adica la modul ca stie care e imperecheat cu care, stie sa recunoasca masculii si femelele, stie cum sa ii hraneasca, cum sa le dea drumu afara…adica tot ce face un columbofil obisnuit. In fine…cei 20 inca sunt intr-un cotet nou facut abia in vara asta, cu spatiu destul, dar si bine asigurati impotriva hotilor ( am trecut prin asta in primavara cand mi s.a furat aproape toata matca). Tin legatura cu bunica dar si cu un bun prieten care merge si verfica daca sunt sanatosi, daca e nevoie de ceva… Eu totusi sper sa revin acasa cat mai repede.
P.S. Sunt plecat din cauza Guvernului Romaniei, al Parlamentului si desigur, a domnului Traian Basescu. MOR DE FOAME! JOS GUVERNUL!
Multumesc inca o data tuturor pt incurajari!
D-nul Carasel Mihai din pacate momentan nu am o locatie unde sa pot creste porumbeii! Va multumesc pt intentiile d-voastra! Daca va pot ajuta cu ceva-orice in legatura cu porumbeii pe care ii detineti-cu mare placere! O sa va trimit un sms cu nr.meu de tel.
Sa speram ca intr-o zi speranta noastra va rasari peste aceasta tara care iti ”sinucide” viitorul .
dupa ce te impiedici te ridici si mergi m. departe…
Mircea-Galati,
Va salut pe toti.
In primul rand, vreau sa va spun ca odata ajuns de “blestemul dragostei pentru porumbei”, nu vei scapa nici in mormant.
Sunt momente in viata cand ajungi la saturatie, te lasi de porumbei, dar nu trece o zi, doua, si iti visezi porumbeii, microbul te macina, te zdruncina pe zi ce trece, te ajung toate durerile, pana ajungi o epava, si in ultima instanta, tarandu-te de dureri acumulate, te reapuci de porumbei, iti reconstruiesti din nou voliera, achizitionezi porumbei noi, in tot acest timp durerile te lasa rand pe rand, pana ajungi la momentul culminant si lasi pentru prima data liberi la zbor noua generatie de porumbei formata, ei, in acest moment, cand savurezi zborul in inaltul cerului al porumbeilor, moment pe care numai noi columbofilii stim sa-l simtim, cuprinzand cu privirea intregul orizont, ei, in acest moment, esti vindecat de toate, simti cum ti se plimba prin vene sangele, si simti fierbinteala lui, nu te mai doare nimic, un nou inceput de viata, uiti de neajunsurile cotidiene, uiti ca poate nu ai maine ce pune pe masa, uiti ca adineaori ti-a batut in usa asociatia dupa datorii, uiti ca esti somer si ca trebuie sa mergi sa-ti cauti de lucru, uiti ca aseara te-ai certat cu nevasta ca nu ai dus masina de spalat la reparat si ca din cauza calgonului pe care nu ti l-ai permis sa-l cumperi s-a defectat, uiti ca nu ti-ai facut temele si ca te va da iarasi afara proful de mate, uiti ca iti mai permiti doar 3 absente si ca esti amenintat cu exmatricularea si cu sedinta consiliului profesoral, uiti ca “baba” te va trimite maine disdedimineata la primarie, la o coada imensa comunista, sa-ti iei cota de 1l ulei, 1kg zahar, 1kg faina si unul de orez, din mila, ca pensia s-a dus pe datorii si nu mai ai cu ce trai pana la noua pensie, uiti ca…
In al doilea rand si nu ultimul, numai noi columbofilii avem puterea de a trece peste multe obstacole, nimic nu ne poate opri din drumul nostru, nu hibernam pe fotoliu cu ziarul in mana, precum fac semenii nostri, noi orice farama de timp o alocam volierei, porumbeilor nostri, pentru a le fi mai bine, nu o sa poata nimeni sa ne inteleaga vreodata, si chiar ajunsi la ananghie nici chiar noi, si totusi ne continuam drumul nostru, care, cateodata se intrerupe datorita vicisitudinilor vietii, dar, facem rost iarasi de o bordura si-l refacem, mai drept si cu asfalt mai durabil…
Cunoastem toti povestirile ce s-au scris pe site, am trecut prin ele, le-am simtit pe propria-ne piele, ne-am lovit de bariere precum parinti, sotii, vecini de bloc, acum emigrarile, ca asa vrea “Base” sa plecam daca nu ne convine, lasandu-ne sufletele in tara, iar noi acolo departe prin straini, dar intotdeauna, noi columbofilii o vom relua de la inceput fara sa ne poata lua nimeni si nimic “hrana sufletului nostru”.
In rest, inima buna.
@26 Adrian.
Restul de porumbei sunt acolo in jur de 30 maj pui reprodusi din prima serie,inclusiv Mosul.Puii din mosul nu merg la zbor maj se pierd de acasa.Poate nu am nimerit perechea ori unul din ei nu este bun si tind sa cred ca mosul pt ca pui din acea porumbita au mers si au clasat f bine la un prieten de al meu.
fane_fanica83@yahoo.com
Foarte frumos articolul, si comentariile pe masura. Daca va mai amintiti, am scris cu cateva luni in urma un articol intitulat ” COLUMBOFILIA LA DISTANTA” tot ceva de genul asta si mi-am gasit multi ‘colegi de suferinta’ va inteleg pe toti, mult succes tuturor!
sunt uimit de cate s-au scris la acest subiect.vorbe foarte frumoase cu incarcatura emotionala deosebita.si eu credeam ca oamenii se gandesc numai la bani si placeri trupesti:))
respect
si eu am porumbei la tara la socri nici ei nu sunt deacord dar eu zbor in tandem cu un baiat si se ocupa el de ei ca socru……….am concurat prima data anu asta si vazand ca imi vin bine mam ambitionat si mai mult pe mine mau ajutat uni columbofili foarte mult si pe aceasta cale tin sa le multumesc lui coldea claudiu,ciobanu mircea ,sebi oltean , rosu radu s.a.m.d pentru cine vrea sa vorbim nr este 0743494381
o buna idee cu DONATIILE , apropo cu seletia eu unul detin 15 porumbei din care 5 masculi sunt singuri deoarece porumbitele nu erau de rasa , asa ca le-am vandut!!!!!!!cu bani de pe porumbei acestia o sa imi achizitionez niste porumbei de rasa!!!!!sper
frumoasa povestea..
porumbei.ro este o idee buna cea cu rubirca DONATII,eu zic sa-i dai bataie sa incerci sa faci o astfel de rubrica ! ar fi frumos!
SUCCES
cuibul acela de viespe reprezinta cosmarul copilariei mele! am intalnit si eu unul in podul bunicii de la tara si a fost pt. prima si ultima data cand am mai urcat in acel pod. poti sa-l tai direct intr-un sac si sa-l distrugi dar toata operatiunea sa o executi la iarna cand vor fi cel putin minus 10 grade celsius , asta asa ca o marja de siguranta !
Scuze pt off-topic.In legatura cu un topic mai vechi : http://www.porumbei.ro/where-pigeons-go-to-die/ ,cei interesati pot viziona intregul film aici: http://www.porumbeivoiajori.ro/where-pigeons-go-to-die/
Ma uns la suflet aceasta poveste .si eu am stat un timp departe de porumbei dar cum am putut avea am inceput sa am din nou porumbei alaturi de mine cu toate ca in tara am destui fiind in madrid nu e acelasi lucru.
Am inceput sa am din nou in balconul apartamentului unde am stat si dupa ce am schimbat blocul cu casa unde stau acum am multi porumbei
Si nu aveti dreptate chiar exista pagini unde se doneaza porumbei . eu pe pagina mea de sunphoto am un concurs ce primeaza frumosul si nu performantele .ele vin dupa aceia .dar mai intai sa lasam sa se bucure ochii de ceva frumos.
SI E CEL DE AL DOILEA CONCURS SI SPER DACA SUNT SANATOS SA CONTINUI CU ACESTE CONCURSURI IN CARE CEI CE CASTIGA SUNT CEI LA INCEPUT DE DRUM SI NU NUMAI .CU STIMA SI RESPECT PENTRU DUMNEAVOASTRA SI ACESTA PAGINA AL DUMNEAVOASTRA COLEG TICUTEL
Pe un vas , pe un mic vapor
Ghemuit intr-un picior
Se odihnea un PORUMBEL..
De-ti faceai mila de el..
-Puterile mi s-au cam dus
Soarele e la Apus,
Pana acasa mai este mult
De mila sa nu aud !!!
Se gandea ,se tot gandea
Nimeresc eu casa mea ?
Daca sunt la ,,Palmares
Dece nu am si un cotet
Braconierii ma pandesc
N-as dori ca sa gresesc
Decat in capcana lor,
Prefer GHEARA ULIILOR…
La stapan sa-i fie bine ,
Ca si-a batut joc de mine
M-a lasat in departare
Fara apa si mancare…
Vreau sa fiu eu primu-n ceas
Ca sa ma clasez la AS,
Si la anu cu speranta
Sa dau puii de PERFORMANTA.
Ma gandesc la cusca mea ,
Bate vantu,ploua in ea
Si ma gandesc cu TRISTETE
Ca-m sa mor de BATRANETE
ACEASTA POEZIE O CELOR CE DORESC SA AIBA PORUMBEI SI NU POT SA AIBA .DACA VRETI INTRATI PE ADRESA MEA DE SUNPHOTO SI DISCUTAM .ADRESA E ticutel.sunphoto.ro
stiu cum e sa iti lasi porumbeii in mana sortii pt ca si eu am fost plecat din tara 4 luni de zile si imi era fff greu fara ei vb lui fane porumbeii iti st mai credinciosi ca o nevasta….acum cand i-am revazut a crescut inima in mine de bucurie eram sarac fara ei dar acum imi dau puterea sa renasc din nou ….stima pt toti columbofilii corecti
Frumoas articolul.bafta in
continuare si lasati
porumbeii sa zboare.
buna sunt zuzu…imi place foarte mult povestea tah porumbei.ro…mi se pare prea adevarata…mult succes in continuare si vant in pene
da prea adevarata pentru multi dintre noi aceste povestiri, dar cum se spune, speranta moare ultima. stiu si eu ca multi altii ce inseamna sa nu ai pe nimeni care sa inteleaga acest minunat hoby. la mine dupa ce am stat mai bine de 10 ani departe de aceste minunate fapturi , anul asta prin luna mai ca proaspat casatorit eram impreuna cu sotia intr-o excursie prin tara, si undeva prin munti prin maramures in timp ce ne aflam in trafic am vazut cum un porumbel rupt de sete probabil se lasa la un parau sa bea apa. in secunda urmatoare un camion care tocmai trecea l-a speriat si a nimerit saracul exact in fata camionului care lovindu-l l-a aruncat pe marginea drumului. am oprit imediat si am luat porumbelul care desi lovit rau traia. porumbelul , de fapt, o porumbita de voiajor, ne-a insotit tot restul calatoriei si dupa ce am ajuns acasa ne-a mai binecuvantat cu prezenta cateva luni dupa care a plecat spre casa unde mai mult ca sigur k o astepta cineva. din acel moment acea boala pe care o credeam de mult vindecata a recidivat. in momentul de fata cu ajutorul prietenilor din gherla si bistrita am 20 de voiajori si astept anul ce vine sa inceapa concursurile. va doresc tuturor sarbatori fericite. daca nu ma inseala memoria porumbita avea seria RO 09. 074o608., daca recunoaste cineva macar sa stiu ca a ajuns acasa cu bine
Interesanta treaba Rares, bine ai (re)venit!
felicitari si sarbatori fericite d-lui andrei pentru acest site de unde toti avem de invatat chiar si cei care cred ca le stiu pe toate. of topic, porumbeii primiti se pot vedea pe raresboa.sunphoto.ro,. scuze pentru of topic mult succes in noul an
da.cresterea porumbeilor este o boala nevindecabila.odata ajunsa patima asta doar cel de sus te scapa.il prinde de la cel mai tinar pina la cel mai batrin.in cresterea porumbeilor nu ti trebuie nu stiu citi bani. daca vrei sa cresti bineinteles…daca vrei sa mai si concurezi e altceva.sincer nu am concurat niciodata cu asociatiile.cresc porumbei de la virsta de 6 ani cumparindumi porumbei de la o piatza din cluj.am renuntat o perioada de 20 de ani scoala serviciu alte chestii. dar microbul ramine si ramine pina traiesti. as dorii sa concurez pe viitor la vreo asociatie din cj.detinind un nr de 30 de exemplare….zic eu cit de cit bune…..pe parcurs mai vedem.Dupa parerea mea una e sa cresti porumbei alta e sa i cresti pt concursuri.Sint oameni cu bani care cumpara porumbei efectiv pt concursuri uitind de pasiune.Un an nou fericit la toata lumea de pe aceste sitt uri sportive.
omule mai facut sa plang:))acuma vorbesc serios mio iesit o lacrima :))