Ma uit la porumbei si realizez ca sunt conditionati de spatiu si de dorinta de a ii zbura in concursuri. Incerc sa imi explic de ce vreau asta si ma intreb daca le fac lor un bine sau mie in conditiile in care azi unii dintre ei sunt aici, iar “maine” vor rataci. Pare ca dorinta mea ii invinge incet incet pentru ca mi-am cumparat ceas. Dar daca acum pun in balanta a concura cu a nu concura, oare ce iese!?

In ambele cazuri ii iubesc oricum. :)

1. din punct de vedere financiar nu e usor, mai ales daca iau in calcul cei 1800 ron cat a costat ceasul. (evident ca puteam sa cumpar un ceas mecanic, dar daca tot ii angajez, macar sa le dau sansa sa castige locul meritat).
2. evident ca porumbeii habar nu au de ron si de cacatul din capul meu.
3. ah, vreau bucuria aia!!!
4. ma intreb cate laturi are columbofilia in concursuri, desi nu ar trebui sa o fac pentru ca la noi arata cam ca dracu’.
5. ah, spatiul. daca as mai avea o voliera la fel de mare!!! evident ca as creste numarul si atunci… ah, iar spatiul!
6. ii bag si sa vina care ii mai bun.
7. dar daca vin toti!!? Ah, iar spatiul!
8. timpul.
9. unii ma enerveaza. Il am pe unul care iese pe unde intra ceilalti, mi-e drag de el, dar uneori dau drumul la caini :) si ii zic – sa te vad dupa prima suta de km si el nimic, sta si se uita cand la mine, cand la soare… list pe albastru asa cum e el m-a facut mereu.
10. nestiinta si siguranta prosteasca de care dau eu dovada uneori pentru ca nu-i asa, cine dracului le are pe toate, iar ei au doar doua aripi.
11. sms_ul. Bun asa si daca pica reteaua!? De curent nu mi-e frica, am generator si pana la urma da-o dracului de treaba, o fac din placere.:)
12. uneori ii pierzi pe cei de care te atasezi si nu intotdeauna pentru ca ar fi un bun cursant.
13. stiu de pe acum ca o sa ma doara inima. deja ma doare si nici macar nu i-am concurat.
14. ah, iar spatiul!
15. cand ies puii prima data la zbor, am niste intuitii vis a vis de unii dintre ei si zic ca asta o sa rupa cerul! Locul 1, 2, 3 :) unul dintre ei s-a lovit de firele de medie tensiune si n-a mai scapat. (deschid o paranteza si va spun ca am niste emotii cand au ei asa o zapaceala, de imi astup urechile cu mainile si inchid ochii sa nu se mai intample nimic).
16. cine dracului m-a pus sa ma apuc iar de ei!!!?
17. dar imi place. :)
18. ca nu as mai termina.

Sunt multe care intra in balanta asta si cred ca nu voi afla niciodata cum se inclina, desi dintotdeauna spatiul are de castigat nu porumbeii, iar noi nici atat. Singurul spatiu pe care il putem controla este spatiul dintre noi si ei. In rest suntem doar conditionati.

Cu sau fara recuperare, antrenamente, tratamente, vaduvie, etc. parerea mea este ca intotdeauna vor exista campioni. In ultima vreme am tot citit diverse articole scrise de columbofili cunoscuti sau nu. Am sa il dau ca exemplu pe unul dintre cei mai cunoscuti, Ad Schaerlaeckens care pe mine unul ma fascineaza si trebuie sa recunosc mai ales pentru lejeritatea, degajarea, inteligenta cu care scrie. Desigur, un om care scrie in felul asta are toate calitatile pentru a creste porumbei si va spun si de ce. ☺ “Nu veti afla prea multe de la el!”, iar asta, cel putin pentru omul Ad, reprezinta acel plus pe care il da porumbeilor lui. ☺ Da, sunt de acord ca prin articolele sale strecoara mici informatii, dar pe care trebuie sa le remarcati, ceea ce este foarte greu pentru ca te proiecteaza intr-o alta lume, intr-o lume in care poti zambi si in care te simti ca acasa si cum dracului sa mai pleci de acasa!? Pentru mine e o adevarata placere sa il citesc. Desigur sunt oameni care nu au nicio legatura cu bucuria de a scrie, dar asta nu inseamna ca nu au cel putin o alta calitate care sa dea acel plus pasiunii lor. (carismaticul Ioan Carmazan, dar el este o alta poveste ☺).

Primim atatea informatii de la unul de la altul cum sa aia, cum sa cealalta, cand, cum, frecventa cu care, incat este aproape imposibil sa fii toti in acelasi timp. Cu siguranta toate-s bine intentionate, dar porumbeii lor sunt acolo in timp ce porumbeii tai sunt aici, in locuri diferite, porumbei diferiti si oameni diferiti. Sunt de acord ca la inceput e bine sa furi si sa asculti, dar nu te grabi niciodata. Mai devreme sau mai tarziu rabdarea iti va fi rasplatita intr-un fel sau altul.

Inca sunt la inceput si nu am apucat sa gasesc o reteta pentru Victorie ☺, dar am gasit primul ingredient din lista:

A simti.

O zi frumoasa va doresc!

V.M.