Ma uit la porumbei si realizez ca sunt conditionati de spatiu si de dorinta de a ii zbura in concursuri. Incerc sa imi explic de ce vreau asta si ma intreb daca le fac lor un bine sau mie in conditiile in care azi unii dintre ei sunt aici, iar “maine” vor rataci. Pare ca dorinta mea ii invinge incet incet pentru ca mi-am cumparat ceas. Dar daca acum pun in balanta a concura cu a nu concura, oare ce iese!?
In ambele cazuri ii iubesc oricum. :)
1. din punct de vedere financiar nu e usor, mai ales daca iau in calcul cei 1800 ron cat a costat ceasul. (evident ca puteam sa cumpar un ceas mecanic, dar daca tot ii angajez, macar sa le dau sansa sa castige locul meritat).
2. evident ca porumbeii habar nu au de ron si de cacatul din capul meu.
3. ah, vreau bucuria aia!!!
4. ma intreb cate laturi are columbofilia in concursuri, desi nu ar trebui sa o fac pentru ca la noi arata cam ca dracu’.
5. ah, spatiul. daca as mai avea o voliera la fel de mare!!! evident ca as creste numarul si atunci… ah, iar spatiul!
6. ii bag si sa vina care ii mai bun.
7. dar daca vin toti!!? Ah, iar spatiul!
8. timpul.
9. unii ma enerveaza. Il am pe unul care iese pe unde intra ceilalti, mi-e drag de el, dar uneori dau drumul la caini :) si ii zic – sa te vad dupa prima suta de km si el nimic, sta si se uita cand la mine, cand la soare… list pe albastru asa cum e el m-a facut mereu.
10. nestiinta si siguranta prosteasca de care dau eu dovada uneori pentru ca nu-i asa, cine dracului le are pe toate, iar ei au doar doua aripi.
11. sms_ul. Bun asa si daca pica reteaua!? De curent nu mi-e frica, am generator si pana la urma da-o dracului de treaba, o fac din placere.:)
12. uneori ii pierzi pe cei de care te atasezi si nu intotdeauna pentru ca ar fi un bun cursant.
13. stiu de pe acum ca o sa ma doara inima. deja ma doare si nici macar nu i-am concurat.
14. ah, iar spatiul!
15. cand ies puii prima data la zbor, am niste intuitii vis a vis de unii dintre ei si zic ca asta o sa rupa cerul! Locul 1, 2, 3 :) unul dintre ei s-a lovit de firele de medie tensiune si n-a mai scapat. (deschid o paranteza si va spun ca am niste emotii cand au ei asa o zapaceala, de imi astup urechile cu mainile si inchid ochii sa nu se mai intample nimic).
16. cine dracului m-a pus sa ma apuc iar de ei!!!?
17. dar imi place. :)
18. ca nu as mai termina.
Sunt multe care intra in balanta asta si cred ca nu voi afla niciodata cum se inclina, desi dintotdeauna spatiul are de castigat nu porumbeii, iar noi nici atat. Singurul spatiu pe care il putem controla este spatiul dintre noi si ei. In rest suntem doar conditionati.
Cu sau fara recuperare, antrenamente, tratamente, vaduvie, etc. parerea mea este ca intotdeauna vor exista campioni. In ultima vreme am tot citit diverse articole scrise de columbofili cunoscuti sau nu. Am sa il dau ca exemplu pe unul dintre cei mai cunoscuti, Ad Schaerlaeckens care pe mine unul ma fascineaza si trebuie sa recunosc mai ales pentru lejeritatea, degajarea, inteligenta cu care scrie. Desigur, un om care scrie in felul asta are toate calitatile pentru a creste porumbei si va spun si de ce. ☺ “Nu veti afla prea multe de la el!”, iar asta, cel putin pentru omul Ad, reprezinta acel plus pe care il da porumbeilor lui. ☺ Da, sunt de acord ca prin articolele sale strecoara mici informatii, dar pe care trebuie sa le remarcati, ceea ce este foarte greu pentru ca te proiecteaza intr-o alta lume, intr-o lume in care poti zambi si in care te simti ca acasa si cum dracului sa mai pleci de acasa!? Pentru mine e o adevarata placere sa il citesc. Desigur sunt oameni care nu au nicio legatura cu bucuria de a scrie, dar asta nu inseamna ca nu au cel putin o alta calitate care sa dea acel plus pasiunii lor. (carismaticul Ioan Carmazan, dar el este o alta poveste ☺).
Primim atatea informatii de la unul de la altul cum sa aia, cum sa cealalta, cand, cum, frecventa cu care, incat este aproape imposibil sa fii toti in acelasi timp. Cu siguranta toate-s bine intentionate, dar porumbeii lor sunt acolo in timp ce porumbeii tai sunt aici, in locuri diferite, porumbei diferiti si oameni diferiti. Sunt de acord ca la inceput e bine sa furi si sa asculti, dar nu te grabi niciodata. Mai devreme sau mai tarziu rabdarea iti va fi rasplatita intr-un fel sau altul.
Inca sunt la inceput si nu am apucat sa gasesc o reteta pentru Victorie ☺, dar am gasit primul ingredient din lista:
A simti.
O zi frumoasa va doresc!
V.M.
Interviul e pregatit, asteptam Victor(ia). :p
Heh, dulcele inceput cand nu mai ai stare si abia astepti sa vezi ce pot aia mici. Si ce poti tu. Si dupa aia plin de entuziasm calci pe grebla… si te intrebi, de ce mama dracu m-am apucat iar de tampenia asta? Iti iei o castana, doua, trei, catastrofele curg, pierzi stoluri intregi, produci altele, le cresti cu drag, le livrezi la masina, iar se duc dreacu, si tot asa spre destinatia necunoscuta. Cand intarc un pui, pe drumul de la matca spre gradinita il intreb: tu de care mai esti mah? Haleala de uliu, bolnaviciune, cotetar… sau faci si tu vreo schema daca tot ne-am apucat? Acu te-am incaltat cu inelul, poarta-l cu grija si poate-l bagi in carte ca altfel ne suparam.
Cati pui zbori la toamna?
Apropo de emotii cu iesitul la zbor… acum imi ies la zbor puii din seria 2, se plimba si ei naivi pe cotet… si deodata cotofenele dau alarma de uliu, puii mari de seria 1 pleaca bomba, astia mici dupa ei, nu pot tine ritmul si se imprastie pe tot cerul, unii prin iarba, altii prin copaci, pe casa, pe la geamuri pe pervaz sau agatati pe pereti, unul in galeata, altul in magazie, unul in teava de scurgere, unii poster pe plasa la matca, unii busiti in gard… alarma continua si ma uit in toate partile sa vad de unde apare bestia si care e norocosu’… ca daca e aproape il salvez, daca e departe, soarta. Anul trecut ii cunoasteam pe toti 130 dupa moaca. Cica nu e normal. :))
o pasiune pe-ru unii prea incinsa…, luiind bani si mergind la zbor , lasind copilul mic si sotia-fara cumparaturi , oare merita…?!
Andrei cel mai naspa sentiment e acela cand nu poti intervenii intre uliu si porumbel deoarce sunt departe si stai si te uiti neputincios rugandu-te sa scape. Ieri dupa antrenamentul de dimineata, au venit toti pe cusca si au inceput sa intre, au mai ramas cativa si 5 fraieri s-au speriat de un corb care a trecut pe deasupra volierei si dusi au fost. Au pendulat vreo 30 min la deal la vale si cand au inceput sa coboare, surprizaaaaa coana mare pistona dinstpre padure de ziceai ca e avion cu reactie, eu suieram de-mi sareau plamanii sin piept, dar degeaba, i-a ajuns din urma, puii s-au speriat, unul s-a rupt de stol si a inceput sa coboare si bineinteles a fost victima sigura. Nu am mai alergat dupa el deoarece era departe si nici nu am vazut prea boine locul unde s-a lasat. Asa cum ai zis si tu Andrei cant sunt mici ii iau in mana pe fiecare in parte sa-i analizez si ma intreb: ba sta ce frumos e, da ce s-a alege de el, l-o servii uliu, s-o pierde, o face si ele ceva la zboruri?. In toamna dupa sezon cand facem bilantul ramanem doar cu amintirea unor pasari care ne-au fost foarte dragi.
Eu unul cresc cam 20-30 de bucati fara sa ii zbor..
Ii cresc din placere .
Nu cheltui mult
Si imi fac si “damblaua” ador sa ii vad cum hoinaresc prin ograda.
Nu doresc sa maresc efectivul , puii ce ii reproduc ii dau cadou prietenilor , copiilor ce vin pe la poarta
Concluzia
Sunt bucuros ca imi pot satisface aceasta psiune
Si ma multumesc ca pot face o bucurie si altor persoane
pe-ru Marius-oricum ne dorim sa nu fie ulii pe linga porumbeii nostri, iar ciclul naturii merge si orisicind porumbelul v-a fi prada pe-ru rapitori, spre marele regret.
Reteta pentru victorie ( asta o cred eu) este calitatea porumbeilor,sanatatea lor, plus priceperea crescatorului.Trebuie specificat si putin noroc pt. ca fara el nu se poate.
Pt. Andrei – eu la fel , de vreo saptamana am intarcat o parte din seria a 2-a , 8 pui , ramasi pana acum , 1 , care insa n-a apucat sa iasa afara… Dezamagire totala … acele momente , din multe altele in care te tot intrebi , de ce dracu te-ai apucat de hobby-ul asta . referitor la pui , mai am sperante , poate pana maine mai gasesc ceva din cei 5 pui disparuti azi. Ma dispera si ciorile astea care anul asta nu mai contenesc sa zboare in toate directiile si la joasa innaltime. Parca anul trecut nu erau asa …
Maestre, poate nu ai porumbeii lui Ad, dar la scris te pricepi. Si e normal sa ie asa atata timp cat scrii cu inima.
,,Nelinistea” ta este si a noastra. Nu esti singur, nu vei fi niciodata. Mereu va fi cineva acolo in spatiul ala, care iti va da emotii.
Si……..prietene, oare ce e viata fara un pic de emotie, poti sa cumperi o tresarire?
Ai scris prea romantic sa incerc un raspuns tehnic. O fac pentru ca si concursurile si mai ales victoriile au farmecul lor.
Spatiu mic…porumbei putini. Matca mica, bun cu bun, minim 4 pui de la o pereche. Te axezi pe o categorie. De preferat vaduvie (cu masculii).Calitate (poduse, mancare, porumbei) nu cantitate.
Ce zici maestre, ai timp imi acorzi un interviu???
Ba, ma seaca asta cu “calitate nu cantitate”. Asa in teorie da bine, dar in practica, atunci cand pui cromozomii in mixer e jale. Daca era asa usor sa scoti calitate, sa moara dracu daca nu ma limitam la a scoate 10 pui in loc de 100.
Ba Andrei, cand o sa cresti mare o sa intelegi.
Si inca o chestie pentru care nu imi place porumbei. ro, cand puii mei pui emoticoane la commenturi?
Ca sa ai putini si buni iti trebuie minim 5 ani sa ai porumbei multi sa ai din ce pierde un incepator cu putini porumbei nu o sa dea inainte niciodata.
cind bei apa plata….viata nu mai e o rasplata……bea putina dar cu bulbuci si o sa ti faca ochii dulci . Doar pentru cunoscatori….
@andrei, am 15 din prima serie(n-am pierdut niciunul) si din a doua 13(unul pierdut si unul mort). astia din a doua serie zboara de vreo 2sapt o parte si unii de o sapt. acum nus ce sa fac, daca sa ii bag si pe astia din a doua serie, avand in vedere ca vreau sa incep antrenamentele cu ei peste doua saptamani. tu ce zici? si pe mine ma speria gandul ca nu o sa stiu care sum sunt. e adevarat ca nu ii stiu dupa serie dar, dupa fata stiu si ai cui pui sunt.:) intre timp am primit aprobare sa ma extind cu inca un compartiment. mai mic ce-i drept(L1.50, l1.20, H1.90) si ma gandeam sa bag matca acolo. :) sau puii…
@dorel, norocul si simtirea sunt principalele calitati. desi despre noroc, oare se poate spune ca e o calitate?:)
@mitica, aia nu e mai e pasiune sa ajungi sa iti lasi copilul nemancat. e orice altceva.
@mitika, mi-a parut rau cand mi-a luat primul porumbel, la al doilea disparut doar am presupus ca uliul e de vina, la al treilea am i-am injurat pe astia de la Enel cu firele lor, apoi la al “patrulea” luat de un stol intr-o zi de concurs am dat vina pe mine ca le-am dat drumul la o ora gresita, dar dupa trei zile s-a intors slab mort si acum e meseriasul :) si e din a doua generatie, adica iesit de o sapt din voliera cand l-a luat, iar la al cincilea tot in zi de concurs, dus a fost si da dupa multe regrete mi-am dat seama ca orice ai face sau nu ai face, ceva ceva tot se intampla si stii de ce!? pentru ca noua oamenilor ne e frica de moarte.
@jerry, multumesc si da iti acord :) cu mare placere, adica pot sa iti prezint chiar si viitori campioni :)
Daca zboara cu stolul la disparitie, cam pot fi dusi la antrenamente.
pai vreo 10 din aia 13 zboara la disparitie, deci as putea sa ii bag la antrenament. :)