In toamna, cineva a identificat pe acest site un porumbel ca “circan”. Mi-am amintit de “Circanul Banatean” (csirke=gaina, maghiara.), o rasa rustica, extrem de robusta care a cuibarit fara nici o ingrijire prin grajduri, a dezgropat mazarea si porumbul in gradinile vecinilor si a crescut pui tot anul, fara intrerupere.
Am inceput sa caut si am gasit acesti porumbei ca “forgotten breed”/rasa uitata la un crescator serb din Suedia: http://golubluks.tripod.com/id50.html (cred ca merita citit). Putin mirat am constatat ca sunt si omologati cu “cetatenie” serba. Ce s-a intamplat cu aceasta rasa regionala, “Circanul ” in Romania? La inceput toate rasele au fost rase regionale. (…Da, da si voiajorii, va mai amintiti in 1830/40: Voiajorii de Liege, cu cioc scurt si Voiajorii de Antverp, cu cioc lung etc).
Multe rase au ramas rase regionale. Unii sustin ca rasele de porumbei fac parte din patrimoniul cultural a regiunilor. Eu cred ca este putin exagerat dar daca este asa, avem datoria sa le pastram in conditii bune si cu caracteristicile specifice? sau le putem lasa uitarii ?
Este mai important sa stim pe ce strada au locuit Fratii Janssen sau este mai important sa stim ce porumbei au fost crescuti acum 80 de ani pe strada pe care locuim noi? Apeluri nationale nu cred ca ajuta. Nu ajunge sa cresti porumbeii respectivi, trebuie sa cunosti si sa simti povestirile in jurul lor. Povestirile, care trebuiesc adunate si notate, ajuta pe cei din Targoviste sa se identifice cu zburatorii lor si pe cei din Satu Mare cu zburatorii din orasul lor.
Am dat aceste doua exemple pentru ca am vazut pe site ca exista povestiri despre aceste rase. Poate fi emotionant sa stii ca tatal vecinului tau a format din pasiune o rasa de porumbei sau ca in casa de langa scoala a locuit o “legenda” locala cu zbor de durata. Nu va intrebati ce va aduce personal aceasta munca si cine va profita. Trebuie sa fie peste tot cativa “prosti” care fac in mod altruistic o munca onorifica. Dar sincer ? Vi se pare baiatul din Suedia chiar asa prost?
Felix
Felix, din pacate acestea sunt chestiuni care nu mai tin de lumea de azi, viata e prea grabita si pragmatica pentru a mai fi loc de munca onorifica. Se observa asta in toate domeniile, dar cand descoperi exceptii te umpli de admiratie. Cat priveste rasele noastre, desi nu am fost un observator atent, daca imi amintesc cate discutii au fost pe la galateni de exemplu, ma apuca depresia. Totusi, poate cu ocazia acestui topic isi vor gasi si circanii vreun protector.
ma gandesc ca peste 2,5-3 luni o sa inceapa pregatirea pt concursuri si atunci toti presedinti de cluburi or sa fie dezamagiti cand crescatori vor declara nr. de porumbei cu care vor participa ,,intre prieteni mei am observat o scadere a nr de porumbei fata de anul trecut, bineanteles si la mine”am observat ca tot staful columbofil promoveaza sportul columbofil doar pt partea financiara ,vanzare produse columbofile ,daca faci greseala sa achiti totul de la inceput nu mai esti anuntat daca se modifica ziua sau ora de imbarcare, devin interesati de incepatori cand au nevoie de nr. de porumbei pt. intocmirea clasamentului .Si cand te gandesti ca inainte de ’89 columbofili primeau cota de cereale in functie de nr de porumbei iar cei care cresteau rase omologate sau participau la creerea unei rase noi (porumbei sau alte pasari)pe linga cereale primeau bonificati si alte merite ,,,,eeee ce vremuri pentru columbofilie
Nu este un caz “izolat” multe rase romanesti au fost omologate a afara granitelor.
Cat priveste acei “prostii” sunt multi dornici, dar atunci cand ajung la un crescator de multe ori sunt mintit sau luati in deradere.
Mai exista un asepect care l-am observat si rog sa nu se supere nimeni pe mine, multe dintre grupurile de crescatori de porumbei de agrement sunt ca un trib cu circuit inchis.
Va rog sa-mi iertati pesimismul.
Salut, originea Circanului banatean(csirke = gaina in ungureste) este in toata zona banatului, si sarbesc si romanesc si unguresc, eu sunt din zona banatului si stiu o gramad de povesti despre aceasta veche rasa de circani care a existat la noi in Romania. Problema este ca cei din serbia sunt putin diferiti din cauza hibridarii lor cu maltezi, le-au modificat forma corpului si coada este mult mai sus tinuta. Dar sa stiti, cel putin la mine in oras se mai gasesc 2-3 crescatori de circani care i-au adus din serbia si ii cresc cu foarte mare drag, dar din pacate, nu mai sunt asa de buni parinti cum erau odata!
Andrei, cu com 1, “viata e prea grabita si pragmatica pentru a mai fi loc de munca onorifica.”, iti contrazici propria persoana… nu cred ca http://www.porumbei.ro te-a umplut de bani sau orice alte foloase materiale de-a lungul timpului. :D E doar o parere, poti sa ma contrazici, indur orice… :)))
Tot respectul pentru domnul Felix!Am urmarit de cand am intrat prima data pe site,toate topicurile si toate comentariile dumneavoastra!Impresionant…
Si eu am avut ocazia sa schimb cateva vorbe cu cel ce a ‘creat’ rasa Carunculat de Oradea!
In ceea ce priveste chestia cu porumbeii voiajori pentru zboruri si nu pentru hobby, are dreptate #2…
@A.Stanciu: porumbei.ro a fost pornit cand eram mult mai tanar, acum aproape 10 ani. Daca ar fi acum sa fac asa ceva, si mai ales cunoscand anumite aspecte ale lumii columbofile, cu siguranta nu as mai face. Pe de alta parte am cunoscut si o multime de oameni de nota 10 asa ca exista un echilibru.
O exista vre-un crescator care sa detina macar 80 % din rasele de porumbei? Aveti idee? sunt curios rau!! si cate rase sunt ”plus-minus”? Sanatate la toata lumea!!!
Buna ziua!Este f adevarat ce zice dl.Dragomir!Eu sunt nascut acum 49 de ani intr-o mahala a Bucurestiului si am avut privilegiul ca sa prind”microbul”si cunostintele despre rasele de agrement-ornament romanesti,de mic copil.Sunt f multi batrani care au un “club”inchis si nu vor sa spuna,sa invete tinerii despre aceste rase pe motivul:”ai fac eu ca sa scot bani!”numai ca eu incerc sa le explic,pe limba lor,din pct de vedere material,”cine mai vine sa ti-i cumpere mai Nea Cutarica?”ca unii nu mai vad pe cineva batandu-le la poarta cu lunile,daca nu mai invatam tanara generatie.Care si asa,cand vede atatea carectere pe care trebuie sa le tina minte la selectie,fuge rapid la voiajori unde e f simplu:cosul vorbeste,plus ca reclamaaaa……eeeee net superioara!
Sa nu ma intelegeti gresit,NU AM ABSOLUT NIMIC IMPOTRIVA CRESCATORILOR DE VOIAJORI!
Am fost impins de la spate sa fac o asociatie de profil in zona,este cu sediul intr-o comuna la 50 de km de Buc si vreo 10-15 de Videle,Mîrşa,jud.Giurgiu:ASOCIATIA CRESCATORILOR DE PORUMBEI SI ALTE ANIMALE MICI”MUNTENIA”!Nu va spun cati bani si timp,nervi,ignoranta am inghitit pana am reusit s-o finalizez,nu mai conteaza nici ca la inceput aveam liste de zeci de persoane si la notar am ajuns DOAR 4,am inteles,nu toata lumea se poate rupe de la munca pe praful asta ca sa facem actele!Procedura insasi esteee….greu de povestit,parca ceream vreo autorizatie de fabricat rachete nucleare!!!A trecut,buuun!!!
Acum fiind gata,am batut toba si ce credeti ca raspuns am primit:”pai inele imi iau din piata,ce imi mai ofera mie asociatia!!!????????”
Toata tara este plina de cliburi infiintate in ultimii cativa ani dar,trebuie sa recunosc:oameni asa deee….ca in zona Bucurestiului……….!Nu vreau sa supar pe nimeni,tocmai ca,repet,sunt nascut si crescut in Buc,dar…….sunt COMPLET DEZAMAGIT!!!
Sanatate tuturor!
Un singur lucru va rog iubiti porumbeii si veti avea toata satisfactia
Pt. com. nr 10, ce sa mai zic, fara cuvinte, asa suntem noi romanii ”uniti”!!! Toata lumea fuge de responsabilitati ”cat de mici ar fi ele ” ca dracu de tamaie!! Si abia asteapta sa ”pateasca” cineva ceva, sa faca haz-de-necaz!! Buna -rea asta este tara asta a noastra, plina de oameni ”saritori” care vor sa te invete si sa te ajute cu cunostinte despre porumbei, rase, linii etc!!! Ce sa mai zici cand te duci sa cumperi un porumbel!! Indiferent de rasa, toti cauta sa te pacaleasca, sa iti ia si ultimul banut, asa sunt incurajati tinerii in ziua de azi!!! ”Ia-l pe asta de la mine ca vine de la 1000 km legat la ochi!! ” Si saracul – novice, la auzul acestor vb, nu se mai gandeste la nimic, cauta in buzunar si ultimul banut, crezand ca L-a apucat pe Dumnezeu de picior, a facut afacere, asteapta acuma ca porumbelul sa ii dea campioni pe banda rulanta!!! Si este valabil si la rasele de ornament!! Inainte sa ma ”apuc” de curse cu voiajori, am avut de ornament!! Nu aveti idee cati bani am dat pe porumbei!! Nu stiu ce le faceau la femele, dar rar care oua si scotea puisori!! Rar!!! Doamne fereste, nu cumva sa scoti pui si sa devii principalul concurent pe piatza al lu’ ”nea Caisa”, de la care i-ai achizitionat!!! Sanatate la toata lumea!!!
ai dreptate florinm64.
am vazut azi in peata la braila ceva asemanator
Inconvenientele birocratice sunt o nimica toata comparativ cu pretentiile unei mari majoritati a crescatorilor de porumbei din Romania care-si inchipuie ca stiu totul despre porumbei si prin urmare tot universul ar trebui sa-i recompenseze cumva.Mentalitatea paguboasa dupa care asocierea trebuie sa fie musai in folosul crescatorului si nu al porumbeilor face ravagii.Egoismul asta dominant avand ca sursa atat mari lacune de cultura columbofila cat si rapacitatea multora este definitoriu pentru viata columbofila romaneasca.Pe fondul asta nu-i de mirare ca majoritatea raselor autohtone au evoluat, si-o fac si astazi ,in mod haotic iar multe varietati au si disparut.La noi se mai boceste cand si cand la capataiul vreunei varietati de porumbei autohtone dar in mod practic nu exista o conceptie clara de salvare sau conservare a raselor.”Sa moara capra vecinului” e departe de-a reflecta o realitate in columbofilia romaneasca fiindca mai aproape de adevar ar fi “sa-i moara tot septelul”.La noi e mai de pret ideea de exclusivitate decat o bruma de solidaritate ce in mod normal ar trebui sa-i aduca la un minim numitor comun pe oameni avand aceeasi pasiune.Pasiune pe care e greu s-o combati asa aprioric in cazul oricui,dar e foarte lesne de constatat ca in cazul multora e oarba.
@ Felix : excelent topic propus !! (comme d’habitude).Eu am vazut “circari” ( unii le mai spuneau “gainari”, traducand numele pe romaneste) acum 15-20 de ani in piata la Timisoara, interesanta rasa.Iar in urma cu vreo 11 ani am lucrat vreo 2 luni intr-un sat sarbesc de langa Timisoara (Dinias) unde cineva zicea ca are aceasta rasa, dar -din pacate- nu am avut timp sa ii vad… Si bineinteles card ca ar trebui sa incercam sa tinem, crestem, conservam rasele locale de porumbei (si de alte specii de altfel)!!
@ florinm64: …. mare pacat, dar din nefericire asa este cum spui : asta este purul adevar la noi in tara.
Buna ziua!!Imi cer scuze ca mi-am varsat oful”in direct”!!
Va asigur ca am inceput sa string un mic nucleu de tineri din zona(Bolintin Vale si imprejurimi)cu care,de-altfel,am si infiintat asociatia asa ca …..perseverenta e mama reusitei!!!
Mi-e necaz ca,nimeni nu le stie pe toate,si orice rasa are nevoie de mai multi cunoscatori pt a se dezvolta!!!
Bucurestenii or sa vina iar sa zica:”aaaaa…..nu dom’le rasa aceasta nu trebuie sa arate asa”!!!Sa vedem dupa aceea cum or sa mai zica”pe noi nu ne-a intrebat nimeni,nu ne-a invitat nimeni”!!!
Sanatate tuturor!
“Pe fondul asta nu-i de mirare ca majoritatea raselor autohtone au evoluat, si-o fac si astazi ,in mod haotic iar multe varietati au si disparut.La noi se mai boceste cand si cand la capataiul vreunei varietati de porumbei autohtone dar in mod practic nu exista o conceptie clara de salvare sau conservare a raselor.”Normal ca nu exista o linie clara, cand fiecare isi limiteaza universul la propria ograda, ba mai mult ignora standardul si face tot felul de infuzii, asumandu-si rolul de deschizator de drum care “modernizeaza”rasa respectiva, cand de fapt mai mult strica decat inoveaza. Ar trebuii sa mai aruncam o privire si la ce se mai intampla prin Europa, unde exista cluburi de rasa (de pilda Franta
http://www.pigeonsfrance.com/rubriques/clubs_de_races), cluburi care chiar se ocupa cu conservarea si promovarea rasei respective. La noi aceste cluburi sunt aproape inexistente (exista King Club si Jacobin Club, ambele promovand rase straine). Pt rasele romanesti exista doar cluburi care reunesc un “pachet” de rase si se ocupa mai mult de organizarea concursurilor de zbor.
Cluburile de rasa care au fost infiintate in Romania pentru rase straine(King,Maria Stuart sau Voltat) se bazeaza si pe o buna colaborare a celor ce le-au infiintat cu asociatii si cluburi din strainatate similare,asta dandu-le oarecum si un imbold si-un model oarecare de organizare.
Pentru rasele autohtone exista din ceea ce stiu eu un singur club dedicat,este vorba de cel pentru jucatorii ardeleni infiintat nu foarte demult la Brasov.Activitatea lui este insa putin cunoscuta.
Diferenta de viziune asupra hobby-ului cu porumbei face si diferenta intre soarta unor rase de porumbei romanesti sau straine.Exista tari(Franta,Germania,Belgia,Rusia sau Bulgaria) unde intalnim preocuparea pasionatilor de porumbei pentru refacerea unor rase vechi pierdute indeosebi cu ocazia celor doua razboaie.Prin comparatie,la noi dispar sau sunt aproape de extinctie rase de porumbei din cauza nepasarii oamenilor sau-culmea!- din prea mult spirit creativ al unora.
Ca sa putem vorbi de un patrimoniu national reprezentat de rasele autohtone de porumbei probabil c-ar fi nevoie de o altfel de abordare si preocupare pentru oricare rasa ca si rasa locala.Sigur,pare ca e un lucru exclusiv pozitiv faptul ca multe rase ajung sa fie raspandite pe un teritoriu mai larg.Numai ca,din pacate,nu intotdeauna aceasta raspandire are efectele asteptate.Multe rase,daca nu chiar toate,ajunse intr-o alta zona decat cea de origine ajung sa fie modificate din tot felul de motive si cauze,ele pastrand in foarte putine situatii caracteristicile locale,ale zonei in care au aparut.
Cred ca se poate face o lista cu judetele care se pot mandri oficial cu o rasa locala sau mai multe. Din pacate, Gorj nu este pe aceasta lista. Cum facem atunci?
Cred ca o rasa locala presupune o densitate mai mare de pasionati pe hectar, si puncte de vedere comune. Este greu sa aduni pasionati de moriscar laolalta intr-o zona dominata de crescatori de voiajori. De fapt, este greu sa aduni impreuna cativa crescatori de rase romanesti.
Si ca sa cresti in mod viabil o rasa anume in conditiile in care esti singurul ciudat din zona, iti trebuiesc multi bani si resurse la indemana. Daca nu le ai, inevitabil ii pierzi prin consangvinizare sau ii transformi cu material genetic la indemana. Daca traiul se scumpeste de la o zi la alta, atunci va puteti imagina consecintele – in primul rand, rasa devine iarasi locala, izolata si depinde de numarul de crescatori din zona.
De aceea este nevoie de retete. Ca sa refaci candva ciclul. Numai ca nimeni nu le lasa mostenire.
Cred ca asta ar fi sarcina principala a crescatorilor de rase locale: sa inmulteasca numarul crescatorilor locali, pentru ca acolo exista deja o viziune comuna.
Pt. funlw
de obicei o rasa este creata intr-un areal care nu prea are legatura cu impartirea administrativa a teritoriului.Ideea e sa existe un club dedicat unei rase si nu un Club Judetean destinat uneia sau mai multe rase.Crescatorii din Gorj pot opta atat pt orice rasa romaneasca, sau daca tin neaparat si la un criteriu geografic pot alege una din rasele originare din Muntenia.
In mod evident ca exista niste legaturi afective intre crescatorii dintr-o anumita zona si porumbeii originari din acea zona.In traditia culturala locala,chiar daca termenul asta pare oarecum pretentios, ar trebui incluse si animalele specifice locului fiindca ele sunt rezultatul exclusiv al preocuparilor si activitatii umane din zona respectiva.Prin urmare traditia cresterii anumitor rase cu predilectie in zona de origine reprezinta fara doar si poate un element de cultura zonala care ar putea fi luat mai in serios atunci cand vorbim de conservarea acestor rase.
Chiar daca aproape toate rasele romanesti sunt astazi raspandite pe intreg teritoriul tarii si nu numai,foarte multe din ele raman bine reprezentate,atat numeric cat si calitativ,tot de zona de origine.Zburatorii Rosii de Trgoviste pot fi intalniti astazi si prin alte zone din Romania,dar cei mai multi si cu siguranta si cei mai valorosi tot de crescatorii targovisteni sunt detinuti.O situatie similara exista si in cazul jucatorilor constanteni,a celor de Botosani,a jucatorilor ardeleni si lista e destul de lunga.
Porumbeii “galateni” care domina numeric in cadrul porumbeilor romanesti sunt raspanditi pe tot teritoriul national,numai ca asa cum ei nu reprezinta un grup uniform prin caracteristicile lor,tot astfel exista si o reprezentare teritoriala diferita de la zona la zona,in anumite zone fiind preferati porumbeii de zbor fara joc iar in altele porumbeii de joc.Elementele caracteristice specifice fiecarui tip de porumbel de provenienta “galateana” n-are cum lasa loc de interpretare sau alte dubii referitor la “rasa” de Galati.Termenul de “galatean” a fost si-a ramas unul foarte confuz fiindca el depinde de interlocutorul care-l foloseste si nu de un anumit tip de porumbel.
Cand se va intelege si in Romania ca porumbeii sunt cu totii produsul unui specific local si-abia mai apoi cu reprezentare nationala sau internationala vom avea cu siguranta si un alt climat in columbofilia romaneasca.Este absurd sa avem mai multe rase intr-una singura indiferent ca vorbim de “galateni”,ardeleni,calaraseni,”codalbi”,balatati,etc.,pentru ca intr-un fel sau altul confuziile create in jurul porumbeilor sunt doar rezultatul unor ambitii personale,care insa pe termen lung tot impotriva porumbeilor se intorc conducand la disparitia unor varietati valoroase genetic.
Cluburile de rasa,pentru oricine ajunge la concluzia ca doar ele pot sustine cu adevarat o rasa sau alta,nu pot fi rezultatul doar al unor ambitii prostesti ci ele trebuie sa aiba la baza o corecta intelegere a traditiei de crestere a raselor,fiecare cu specificul ei.
Buna ziua!Vad, cu bucurie,ca,totusi,sunt destule persoane interesate de rasele romanesti,totusi,ne pierdem in teorie siiii……practica….ne omoara!!!
Regionale,judetene,locale,nu conteaza asa mult ca…….DEMARAREA unor proiecte de organizare……DE ORICE FEL!!!Atunci cand se naste o organizatie cu un scop nobil,care sa promoveze o rasa sau un grup de rase,membri sai,DACA SUNT BINE INTENTIONETI,pot face ca acele rase sa progreseze,indiferent de carcotasi,ACESTIA SE PIERD”IN SUC PROPRIU”daca tot stau pe margine!!!
Sanatate!
Salutari la toata lumea
Daca este sa vorbim de rasele “mici” de porumbei din sudul tarii ii dau mare dreptate d-lui Manolache , autorul articolului si sunt multe cauzele care duc la disparitia acestor rase incet incet dar foarte sigur.
Una dintre primele cause zic eu ar fi faptul ca nici un crescator batran nu transmite mai departe experieta acumulata in ceea ce priveste pastrarea caracterelor, cu ce poate fi revitalizata rasa respectiva ,ce merge la imperechere si ce nu. Uneori chiar primesti sfaturi “bune” sa te indepartezi cat mai tare de ce ar trebuii facut si toate astea numai si numai din consideretul banilor—–“ daca vrea pasari bune sa vina sa cumpere de la mine”.
O alta cauza ar fi ca fiecare crescator trebuie sa isi puna neaparat “amprenta “ pe rasa respectiva nu se cresc porumbeii cu o riguroasa respectare a standardului, pentu unii trebuie sa fie mai nucati, ptr unii mai grosi pe cioc , ptr unii conteaza nuanta culorii si exemplele pot continua.
A treia cauza si poate cea mai importanta zic eu pentru cresterea numarului de crescatori sunt preturile cerute pe porumbeii respectivi. Ca sa iei niste porumbei buni fara 200—300 ron pasarea nu scapi la achizitioanare si sincer ce pusti ar vrea si ar putea sa aloce sumele astea pentru a se apuca sa creasca porumbei. Pasarile date pe sume mai modice, cu mare noroc si perseverenta poti scoate din ele porumbei care sa corespunda cat de cat unui standard ,pentru ca de obicei acestia au defecte care se transmit.
Ideea unui club de rasa suna foarte bine si teorectic are cele mai mari sanse sa promoveze si sa se ajunga la cele mai bune rezultate pentru rasa respectiva dar uitam intotdeauna esentialul ca suntem romani si ca suntem foarte orgoliosi si incapatanati , cu greu acceptam locul 2 fara sa comentam rautacios, intotdeauna trebuie sa moara capra vecinului, trebuie mereu sa gasim portite de a evita regulile .
Cam asta ar fi realitatea perceputa de mine in ceea ce priveste cresterea raselor “mici “ porumbeii campenesti din sud.
Cu cat Europa devine mai mare ca atat identificarea
cu regiunea( nu tara) este mai importanta pentru
ca creiaza intimitate.
Ma bucur ca incepe o mica discutie despre cluburi de
rasa. Acestea exista in toate tarile din UE ,unele sunt
vechi peste 100 de ani, altele noi.Unele sunt pur regionale
altele au membrii din diferite tari.Unele au 10 membri,
altele 500.Oricum sunt o autoritate pentru rasa respectiva
si garanteaza supravietuirea,in mod ideal si raspandirea.
Pestritii de Timisoara vor supravietui in clubul lor in
Germania, Uriasii de Salonta in clubul lor in Ungaria,
si “Circanii “in Serbia,bineinteles dupa gustul celor care
au fondat clubul.Aceasta “emigrare”nu este o solutie,
clubul ar trebui sa fie pe cat posibil in regiunea de origine.
Fondarea unui club nu se poate face prin directive…
este pur si simplu initiativa unor persoane private pasionati
de o rasa de porumbei.(totul onorific)
Poate gasiti o forma de organizare mai buna decat
cluburile de rasa… dar neorganizat sansele nu stau bine.
Nu cred ca-i neaparat necesar ca succesul unui club de rasa sa fie conditionat de zeci sau sute de membri.Cu doar cativa crescatori si niste principii comune bine stabilite din capul locului se pot realiza multe.Fundamentala este insa conceptia cu care se pleaca la drum,mai precis spus scopurile pentru care te inhami la treaba.Pentru ca exista rase care difera intre ele ca si cerinte de crestere si revitalizare,una e sa-ti propui sa te ocupi de rase inca puternice,cu vitalitate si cu totul altceva sa repui pe picioare rase aflate in pragul disparitiei.Rabdarea si dedicarea unei anume rase sau varietati sunt esentiale ca premise ale reusitei.Din pacate la noi foarte multi,si nu doar incepatori,au obiceiul de-a renunta foarte lesne trecand de la o rasa la alta.
Si mai exista un aspect foarte important: intoleranta fata de orice nu place unuia sau altuia raportat la caracteristicile unei rase.La noi se aplica regula lui ori-ori.Nu mai conteaza istoria sau traditia in cresterea unei rase sau a alteia,se pune pret doar pe prezent,in care lucrurile de multe ori o iau razna.Din motivul asta unele rase sau unele varietati din cadrul unor rase au disparut si aproape nimeni nu mai pare preocupat de ele ori multi altii nici macar nu stiu c-au existat si altfel de porumbei decat ce vad ei astazi.
Multi nu stiu istoria,aia cata se poate cunoaste a raselor,pe alti multi chiar daca stiu cate ceva nu-i intereseaza decat ce tin ei si uite asa ne trezim ca ne lamentam degeaba ca nu mai sunt porumbeii de-altadata.Selectia exclusivista,e deja o chestiune consacrata,e paguboasa pe termen lung prin efectele pe care le produce prin reducerea variabilitatii.
Rasele de zburatori din sudul Romaniei au fost probabil partea cea mai consistenta si mai plina de fantezie din tot ce-a cunoscut columbofilia romaneasca.Numai ca eliminarea treptata a unor varietati,foarte multe din ele fiind doar varietati de desen in cadrul acestor rase,n-a facut altceva decat sa ne faca mai saraci in porumbei,nicidecum nu se poate spune ca avem niste rase mai frumoase ori mai performante.Dilema asta intre a avea niste rase ori mai “frumoase” ori mai “performante” isi are rezolvarea undeva pe la mijloc.Bonatiu spunea foarte bine undeva prin cartea lui din ’85 ca in trecut porumbeii erau si mai frumosi si aveau si bune performante de zbor.Cresterea duratelor de zbor a “uratit” intr-o oarecare masura aspectul porumbeilor tot asa cum “infrumusetarea” excesiva le-a transformat in rase debile, greu de reprodus si in consecinta neatractive pentru foarte multa lume.
Si da,sunt de acord ca fondarea cluburilor nu se poate face prin directive numai ca dincolo de constituirea de cluburi e nevoie si de-o minima coordonare si de sprijin la nivel national a unor eforturi din acestea izolate.Ca doar d-aia exista asociatii nationale de profil.
Parerea mea este ca asociatiile nationale ar trebui ele sa mearga inspre crescatori si sa fie preocupate de eforturile acestora si nu sa stea si sa astepte sa vina crescatorii sa le aduca venituri din cotizatii si porumbei pentru expozitii.Care expozitii de multe ori mai au o meteahna bazandu-se mai mult pe cantitate decat pe diversitate si fiind astfel mai putin interesante pentru public.
Buna seara!Multumesc dl.Nistor,in sfarsit cineva care cunoaste si sustine ce…..tot tip eu de ceva timp:rasele romanesti,in special din sud,au O MARE VARIABILITATE,asa s-au nascut si asa trebuie duse mai departe!!!Si asa,cum se si vede,au disparut o gramada de varietati si chiar rase……..si unele sunt in……mizerie………!Domnilor,TREZITI-VA,unii dintre voi aruncati la gunoi dublul cotizatiei unui club,cu tot cu pretul intretinerii catorva perechi dintr-o rasa romaneasca!!!
Sanatate tuturor!!!
Un club specializat pe o anumita rasa , a caror membrii prin intelegeri si compromisuri trag de aceeas sfoara , poate inbunatati si perfectiona rasa si asa poate avea un viitor . Expozitii si intalniri a membrilor ajuta la schimb de experienta . Totodata creste interesul la rasa si apar noi membrii si crescatori . O rasa care are o asemenea baza , are viitor – ex juc pestrit de Timisoara . La juc de Kiskunfelegyhaza s-a mers un pas mai departe , constatand ca se creste diferite varietati in Germania fata de Ungaria – tara de origine . S-a format clubul european care are ca scop un numitor comun la aceasta rasa . La prima intalnire a membrilor care a avut loc in Germania , s-au adunat ca 40 de crescatori din Ungaria , Austria si Germania . Anual se intalnesc in alta tara europeana la povesti , daca se descurca cu limba , si schimb de opinii si pasari . Niciodata in istoria sa a stat mai bine juc de Kiskunfelegyhaza ca in ziua de azi …
Oare cu mentalitatea din Romania va fi o data posibil asa ceva ?
Gandindu-ma la discutiile despre Galateni …. nu cred !
Faptul ca in Romania, in mare masura ,lucrurile stau pe dos decat in exemplul oferit de Dieter,rezulta dintr-un motiv foarte simplu dar si complicat totodata.Aici deobicei te lupti cu oameni care nu sunt dispusi la dialog tocmai pentru ca raman etern inchistati in propriile limite,sunt intoleranti si incremeniti intr-un subiectivism ingrozitor.
Exemplul cu porumbeii de Kiskunfelegyhaza este elocvent doar daca-l detaliem putin.Astfel,este bine sa se stie ca exista doua varietati de porumbei purtand acest nume:este vorba de rasa veche ,cea cu mot,raspandita si prin multe tari europene nu doar in Ungaria(Kiskunfelegyhazi keringo) dar mai exista si varianta nemotata(Kiskunfelegyhazi simafeju keringo sau Kiskunfelegyhazer flat-headed tumbler,ca sa fie mai clar)care cuprinde porumbei avand acelasi tip de desen dar sunt nemotati,mai inalti pe picioare,cu ciocul lung si o talie evident mai mare.Aceste doua varietati de porumbei au in mod logic standarde diferite fiind tratate ca doua rase distincte.Varianta nemotata este mai mult o rasa locala neavand notorietatea si impactul pe care rasa veche il are si dincolo de granitele maghiare.
Translatand genul asta de situatie la porumbeii din Romania,si aici nu e vorba doar de “galateni”,constatam ca situatia este tratata exact pe dos.Adica au aparut si mai apar tipuri noi de porumbei in cadrul multor rase dar sustinatorii lor n-au nici o jena in a-i proclama drept “adevarata rasa” ignorand si traditie si istorie a fiecarei rase,asa cum exista aceasta consemnata prin ceea ce s-a publicat de-a lungul timpului.
Ne-am repezit cu afilierea la EE considerand ca prezenta pe lista tarilor membre e suficienta.In realitate nu e deloc de-ajuns cata vreme tratam lucrurile si in continuare pe model autohton,adica intr-o devalmasie totala.Avem standarde nationale la porumbeii romanesti omologate la nivelul EE.Ei si,impiedica faptul asta pe cineva sa expuna,inclusiv la expozitii internationale,ce porumbei vrea fiecare?! In ce tara normala la cap un club nou infiintat ce-si propune aderarea la asociatia nationala are in acelasi timp prevederi statutare in care se vorbeste explicit ca doreste modificarea standardelor tuturor raselor doar pentru ca unor catorva persoane nu le convine un standard deja omologat prin asociatia nationala?!
Avem situatii comice in tara asta,numita poate mai nimerit Absurdomania,de care putem rade dar care ne fac si de ras in ochii altora iar unii dintre noi ne miram degeaba de ce ne-or fi tratand altii de multe ori cu superioritate,indiferenta si cel mult ingaduinta.
DE CE ESTE NEVOIE DE UN CLUB DE RASA
pentru ca s-a schimbat toata situatia!!!
-Inainte intr-o gospodarie s-a crescut aceias rasa
timp de generatii,din tata in fiu-…..si astazi…?
-Inainte crescatorii au locuit in acelas cartier/mahala
s-au cunoscut personal,s-au vazut cel putin duminca in
piata, au discutat permanent si sau controlat permanent
reciproc.Nu a fost nevoie de reguli si statute.
-Astazi, cine mai sta in casa parniteasca,unde sunt mahalalele,crescatorii sunt in alte orase ,alte tari
alte continente.
-In acest carusel clubul de rasa este singura constanta
ceilalti parametri sunt “mobili”
-Cui sa se adreseze un tanar care lucreaza la Roma
sau Londra si doreste sa creasca o rasa din Muntenia
de care-si aminteste ca ar fi fost in ograda bunicului.
De unde poate sa se informeze amplu si imediat
cum se cere in timpul nostru? Numai la un club de rasa
competent.Si de acolo primeste si porumbeii :buni si
la pret convenabil.
-Fiecare trebuie sa construiasca clubul dupa mentalitaea
lui.
-Ca model de constructie poate as recomanda cel al Pestritilor. Functioneaza bine de 45 de ani cu reguli
si bunavointa.
-Initiativa au avut-o 3 crescatori, membri fondatori au
fost 22, astazi are cca 50 de membri in 6 tari
D,H,RO,E,F,Gb , va puteti adresa clubului in toate
aceste limbi si de atmosfera buna s-a mai auzit.
Criticati linistit ca se promoveaza numai frumusetea
Ritmul de munca se intensifica daca mai aveti timp
3-4 ore pe zi s-a zburati porumbeii-…..va felicit.
Peste tot in lume d-la Manolache se urmareste o cat mai mare variabilitate in cadrul raselor in ceea ce priveste culorile sau desenul inclusiv la nivelul Comisei de Standardizare din cadrul EE care admite oricate modele de desen sau culori fixate pe o conformatie bine determinata.Numai noi mergem impotriva curentului si-am scos din uz varietati de desen din cadrul raselor noastre.Avem o formula tembela,cea care spune “varietate neagreata de crescatori” ca stai sa te intrebi de unde vine unanimitatea asta in randul crescatorilor cand noi stim prea bine ca ea nu prea exista.Or fi fost asa de “neagreate” varietatile de codalbi,grivi ori nu,din randul orbetenilor sau dungatilor incat multi nici macar nu stiu c-au existat?!Oare cu ce-au devenit mai grozavi codalbii viorii sau negrii fara varianta griva?! De ce-om selecta anapoda visinii codalbi sau cafenii codalbi in majoritate covarsitoare cu desen griv incat atunci cand vezi un simplu ajungi sa te minunezi?!Daca visiniul il avem si in varianta cu chenare,oare cafeniul fara coada alba o fi fost asa dizgratios de-a ajuns “neagreat”?!
Faptul ca din castanii,din orbeteni,din dungati,etc,pot iesi si pui florii sau cu alte nuante de culoare decat cea principala sa zicem,si pe care toata lumea ii arunca la gunoi,nu cumva lucrul asta ne spune ceva despre zestrea genetica a respectivelor rase pe care noi cu sarg o diminuam indepartand fara nici o retinere tot ce pare ca iese din schema?!
Eu am impresia ca se cam confunda cerinta din standard cu o scrupulozitate exagerata dublata de o incorecta intelegere a principiilor geneticii.Cand spun ca rasele astea ale noastre trebuie duse mai departe asa cum au fost si nu modificandu-le fara nici o noima doar de dragul schimbarii nu ma rezum doar la a face teorie.Am in lucru cateva “proiecte” care vizeaza varietatea griva la coadabii negrii si la cei viorii, culoarea vanata la baltatul romanesc ca si varietatea cu chenar tot la baltati.Astea-s varietati care au existat si care din diferite motive s-au pierdut,deci nu inventez eu ceva nou acum.In plus de asta nu lucrez prin cine stie ce “laboratoare” ascunse, asa cum stiu ca se obisnuieste,de unde sa scot ca la hocus-pocus ceva nou,totul e la vedere.Porumbeii pe care-i cresc eu nu mi-am propus niciodata sa-i fac nici mai scurti nici mai ciocosi,nici mai mari nici mai mici,nici mai trenati nici fara trena,ma intereseaza doar culoarea si desenul,si nici aici nu adaug eu ceva nou,pur si simplu incerc sa reconstitui ceea ce-a fost mai demult si care este mentionat c-a existat.
@ adrian nistor
Mai cautati doua persoane…. cred ca ati fi
un bun presedinte de club.
Nu va cunosc, nu cunosc acesti porumbei si
nu am fost niciodata in Muntenia.
Dar(eu ,optimist) am pus astazi pariu cu un
pesimist pe o sticla buna de Bordeaux ca
in 2013 se va infiinta clubul. Nu-mi place
sa pierd.
Va felicit domnule Nistor pentru proiectele dumneavoastra.
Entuziasmat de cele citite despre proiectul dumneavoastra in legatura cu baltati de refacere a varietati cu chenare in coada, atasez doua video-uri cu Pagi de Iasi cu chenare in coada.
http://www.youtube.com/watch?v=vxAJRDCjslY
http://www.youtube.com/watch?v=mC43d4HphF0
Din pacate mai detin doar puiul din al 2-lea video care acum este un mascul foarte frumos.
P.s. – puii provin dintr-un mascul galben si o femela neagra.
@ felix d’alsace
Zburatorii romanesti din Muntenia sunt grupul cel mai plin de culoare dintre toti porumbeii romanesti.”Colorati” si “desenati” intr-un mod spectaculos au platit cumva si tributul acestor calitati aparte,multi crescatori fiind tentati sa-i considere doar porumbei de ornament uitand ca acesti porumbei,cu totii,au avut odata calitati de zbor remarcabile.
Infiintarea unui club specializat pentru acesti porumbei ar fi un fapt cu totul deosebit din care,ca si crescator de unele rase componente ale acestei familii,asa face parte oricand.Nu neaparat ca si presedinte pentru ca mai sunt presedintele inca unui alt club ce si-a propus sa faca “dreptate” unei alte rase romanesti.
Sper si eu sa nu pierdeti pariul ala cu miza ispititoare.
@ Dragomir
Istoria raselor romanesti de porumbei e plina de lucruri interesante si ispititoare in acelasi timp.Din pacate mult prea putina lume are curiozitatea de a privi putin si in trecut pentru a vedea ca prezentul e mult mai sarac.
Ca sa reusesti sa intorci timpul inapoi e nevoie de doar 3 lucruri:sa stii unde vrei sa ajungi,”ingredientele” potrivite si multa rabdare.
Din cate stiu eu exista si un club al crescatorilor de Castanii de Craiova,dar nu stiu nici cati membri are si nici alte amanunte.
De vreme ce la noi oamenii se codesc sa plateasca o singura cotizatie,ca sa plateasca mai multe nici atat!!!Pt ca nu cunosc crescatori sa creasca O SINGURA RASA,si f putini care au una principala!!!Si in conditiile astea daca s-ar face cluburi de rasa……..
Cat priveste asociatii care sa reuneasca nuclee de crescatori ale raselor romanesti……sa speram ca se va realiza!!!
Sanatate!
Ma indoiesc ca plata unei cotizatii ar putea sa fie marele impediment.Principiile generale de crestere si selectie pentru aceste rase mi se pare cel mai important aspect de luat in seama.Este fundamentala punerea de acord asupra unor chestiuni de genul:
-vrem sa incercam macar revenirea la cresterea traditionala a acestor porumbei in sensul mentinerii unor minime abilitati de zbor ori ii transformam pe toti in “zburatori de expozitie” asa cum sunt castanii si negrii turci;
-este benefica acestor rase selectia exclusivista intr-o singura varietate de desen sau de culoare(cum e cazul orbetenilor) sau acceptam ideea ca diversificarea este un fapt in folosul conservarii acestor rase;
-trebuie ori nu pastrate elementele morfologice care dau individualitate fiecarei rase in parte pentru evitarea uniformizarii lor din punct de vedere al aspectului,tendinta extrem de paguboasa manifestata in ultima vreme;
Macar pe aceste cateva principii trebuie sa existe o punere de acord in asa fel incat sa existe o viziune clar definita a directiei inspre care trebuie orientata selectia fiecarei rase in parte.
Odata stabilite foarte limpede directiile de urmat cooperarea intre mai multi crescatori care impartasesc aceeasi viziune va face ca lucrurile sa evolueze si mai rapid si cu rezultate in a promova aceste rase la adevarata lor valoare.
Repet,la noi nu sunt prea multi crescatori care cresc doar o singura rasa!Si,sigur,plata unei cotizatii nu e mare lucru,POATE,dar plata mai multora devine,SIGUR,o problema!!!
Cat despre criterii comune,logice,de selectie a unei rase…..mai intai sa vedem oamenii adunati si apoi vedem cum se vor pune de acord!!
pt unii columbofilia nu mai este o pasiune este o afacere……… uitati de bani si puneti suflet pt porumbei. nu-i mai priviti ca pe niste obiecte pt ca sunt suflete. cum aveti un campion sau clasari bune gata la vanzare fara sa va ganditi ca acel campion o sa devina baza crescatoriei voastre. vant in pene