In toamna, cineva a identificat pe acest site un porumbel ca “circan”. Mi-am amintit de “Circanul Banatean” (csirke=gaina, maghiara.), o rasa rustica, extrem de robusta care a cuibarit fara nici o ingrijire prin grajduri, a dezgropat mazarea si porumbul in gradinile vecinilor si a crescut pui tot anul, fara intrerupere.

Am inceput sa caut si am gasit acesti porumbei ca “forgotten breed”/rasa uitata la un crescator serb din Suedia: http://golubluks.tripod.com/id50.html (cred ca merita citit). Putin mirat am constatat ca sunt si omologati cu “cetatenie” serba. Ce s-a intamplat cu aceasta rasa regionala, “Circanul ” in Romania? La inceput toate rasele au fost rase regionale. (…Da, da si voiajorii, va mai amintiti in 1830/40: Voiajorii de Liege, cu cioc scurt si Voiajorii de Antverp, cu cioc lung etc).

Multe rase au ramas rase regionale. Unii sustin ca rasele de porumbei fac parte din patrimoniul cultural a regiunilor. Eu cred ca este putin exagerat dar daca este asa, avem datoria sa le pastram in conditii bune si cu caracteristicile specifice? sau le putem lasa uitarii ?

Este mai important sa stim pe ce strada au locuit Fratii Janssen sau este mai important sa stim ce porumbei au fost crescuti acum 80 de ani pe strada pe care locuim noi? Apeluri nationale nu cred ca ajuta. Nu ajunge sa cresti porumbeii respectivi, trebuie sa cunosti si sa simti povestirile in jurul lor. Povestirile, care trebuiesc adunate si notate, ajuta pe cei din Targoviste sa se identifice cu zburatorii lor si pe cei din Satu Mare cu zburatorii din orasul lor.

Am dat aceste doua exemple pentru ca am vazut pe site ca exista povestiri despre aceste rase. Poate fi emotionant sa stii ca tatal vecinului tau a format din pasiune o rasa de porumbei sau ca in casa de langa scoala a locuit o “legenda” locala cu zbor de durata. Nu va intrebati ce va aduce personal aceasta munca si cine va profita. Trebuie sa fie peste tot cativa “prosti” care fac in mod altruistic o munca onorifica. Dar sincer ? Vi se pare baiatul din Suedia chiar asa prost?

Felix