Am porumbei de când mă ştiu, particip la concursuri de trei ani, iar anul acesta am trăit şi cea mai mare bucurie şi cea mai mare dezamăgire în materie de columbofilie. Pe scurt, din cauza programului, nu pot junge la toate îmbarcările/desigilările aşa că uneori am apelat la prieteni, colegi de club.

Clasările au fost senzaţionale, porumbeii s-au mişcat bine, totul părea în regulă până la ultima etapă din acest an când m-am hotărât ca la ultimul fond să bag crema, toţi care mi-au venit foarte bine, locurile fruntaşe la viteză şi demifond, în ideea poate prind nişte general cu câţiva dintre ei, că merită. Numai că spre surprinderea mea omul în care aveam încredere ca într-un frate a încercat să mi-i îmbarce la etapa de maraton în loc de cea de fond. Presupun că nu trebuie să vă spun cam ce şanse are să claseze un porumbel care nu a zburat mai mult de 400 de km să se trezească la peste 1000, ca să nu zic ce şanse are să mai vină acasă, nepregătit pentru un astfel de zbor! În general, nu suspectez oamenii de neatenţie, ca să nu zic prostie, şi nu este cazul nici aici, pentru că în urma unei scurte anchete m-am lămurit că stă în picioare exact situaţia de care mă temeam: rea-intenţia.

Situaţia s-a rezolvat în sensul că altcineva de la club a fost atent, ştia că nu zbor maraton, şi porumbeii au ajuns printr-un mare noroc la etapa care trebuia. Rămâne însă gustul amar al încrederii înşelate. Aşadar, dragi colegi de pasiune mai tineri căscaţi bine ochii la cei care vă lasă impresia că vă ajută, că uneori există posibilitatea ca invidia să învingă orice prietenie. Pentru cei care se lasă orbiţi de invidie, nu ştiu dacă are rost, totuşi o spun: chiar sunt atât de importante nişte cupe încât să riscaţi o prietenie? Chiar există o bucurie în a avea pe un raft o cupă pe care ştiţi că aţi câştigat-o cu orice mijloace, inclusiv a încerca să eliminaţi bucuria unui om care nu are nicio vină decât că a investit încredere şi timp în pasiunea lui şi în amiciţia cu voi?!

P.S. Colegul a încercat să mă ducă cu preşul, nici măcar nu i-am lăsat impresia că am aflat despre toată tărăşenia, nici nu o să-i spun vreodată, doar o să-l evit.

Anonim