Pe Nicolas l-am cunoscut in curtea scolii. Toti erau in sala festiva la o serbare, numai noi doi am stat in curte si ne-am uitat la gutani. Nu stiam ca este directorul scolii si proful de matematica al fiului meu. M-a intrebat direct: “Ai avut voiajori sau porumbei de rasa?” “Voiajori!”. Ne-am povestit reciproc,ce porumbei am avut in copilarie…..Asa a inceput o prietenie lunga…

Au trecut inca doi ani in care am fost nevoiti sa ne uitam la gutani…. Cu timpul am reusit sa ne facem cate o casa cu gradina si un mic cotet pentru porumbei. Sotiile ne-au declarat nebuni, copiilor le-a placut iar noi, la porumbei, am uitat de stress si de probleme.

Familia si angajamentul profesional nu ne-au lasat decat putin timp liber,nu a fost niciodata timp pentru multi porumbei, competitii , profesionalitate.. etc. Dar ne-am zburat porumbeii cum am putut si am pariat pe cate o sticla de vin.

Au trecut anii si am fost multumiti asa, pana acum 3 ani …. Am fost invitati la Nicolas si sotia lui ne-a povestit fericita ca vor intra in pensie si ca vor face in sfarsit croaziera mult visata in Marea Caraibe. Urma sa-si viziteze copiii si ca de obicei dar mai mult ca sa scap de ei, l-am rugat sa ia o pereche cu el, la Selestat cca 190 Km.

Bineinteles a luat si doi de la el.. Nu ne-am facut sperante, porumbeii nu au fost pregatiti …Dar minunea s-a intamplat… A doua zi porumbeii eliberati la ora 8 au fost toti acasa intre orele 12 si 12,30. Nico a castigat. M-am dus la el cu sticla de vin. Deja in usa Nicolas imi spune euforic “Am fost la asociatie au un teren liber,apa ,curent,.. Placa de beton este deja turnata.. . numai 160 € pe an.. ce zici?..?” …..Si nepotii ?… si croaziera?…si munca ta onorifica? “Nici o problema.. facem un tandem!”
……………………….
A fost foarte deceptionat cand am refuzat.Eu mai trebuie sa lucrez.
……………………….
Intre timp a fost in croaziera, a suferit un mic infarct, are trei nepoti, mai zburam din cand in cand porumbeii si pentru ca nu mai are voie acool, pariem pe sirop de afine.
Felix