Pe Nicolas l-am cunoscut in curtea scolii. Toti erau in sala festiva la o serbare, numai noi doi am stat in curte si ne-am uitat la gutani. Nu stiam ca este directorul scolii si proful de matematica al fiului meu. M-a intrebat direct: “Ai avut voiajori sau porumbei de rasa?” “Voiajori!”. Ne-am povestit reciproc,ce porumbei am avut in copilarie…..Asa a inceput o prietenie lunga…
Au trecut inca doi ani in care am fost nevoiti sa ne uitam la gutani…. Cu timpul am reusit sa ne facem cate o casa cu gradina si un mic cotet pentru porumbei. Sotiile ne-au declarat nebuni, copiilor le-a placut iar noi, la porumbei, am uitat de stress si de probleme.
Familia si angajamentul profesional nu ne-au lasat decat putin timp liber,nu a fost niciodata timp pentru multi porumbei, competitii , profesionalitate.. etc. Dar ne-am zburat porumbeii cum am putut si am pariat pe cate o sticla de vin.
Au trecut anii si am fost multumiti asa, pana acum 3 ani …. Am fost invitati la Nicolas si sotia lui ne-a povestit fericita ca vor intra in pensie si ca vor face in sfarsit croaziera mult visata in Marea Caraibe. Urma sa-si viziteze copiii si ca de obicei dar mai mult ca sa scap de ei, l-am rugat sa ia o pereche cu el, la Selestat cca 190 Km.
Bineinteles a luat si doi de la el.. Nu ne-am facut sperante, porumbeii nu au fost pregatiti …Dar minunea s-a intamplat… A doua zi porumbeii eliberati la ora 8 au fost toti acasa intre orele 12 si 12,30. Nico a castigat. M-am dus la el cu sticla de vin. Deja in usa Nicolas imi spune euforic “Am fost la asociatie au un teren liber,apa ,curent,.. Placa de beton este deja turnata.. . numai 160 € pe an.. ce zici?..?” …..Si nepotii ?… si croaziera?…si munca ta onorifica? “Nici o problema.. facem un tandem!”
……………………….
A fost foarte deceptionat cand am refuzat.Eu mai trebuie sa lucrez.
……………………….
Intre timp a fost in croaziera, a suferit un mic infarct, are trei nepoti, mai zburam din cand in cand porumbeii si pentru ca nu mai are voie acool, pariem pe sirop de afine.
Felix
Da frumos… si eu de cand am porumbei am cunoscut un baiat care statea in apropiere dar nu shtiam ca locuieshte acolo.El statea mult cu porumbeii si nu prea ieshea din cute…acum insa ne alegem fiecare cate un pui preferat.si ieshi cu el pe umar si ne plimbam pe strada vorbind de porumbei ;D acum facem si schimburi de porumbei achizitii….multe.. http://marius1995r.sunhoto.ro
Foarte frumos ! Pacat ca nu toata lumea se comporta asa si lasa ca intrecerile sportive sa le curme o relatie de prietenie intemeiata de foarte mult timp.Ar trebui luat exemplu aceasta relatare pentru toti crescatorii de porumbei.Respect !
foarte frumos asa am si eu un prieten columbofil .
Mircea-Galati,
Salut toata lumea.
Multumesc personal pentru articol domnule Felix. Mi-ati rascolit toate amintirile. Este foarte adevarat, viata asta ne ofera placeri doar cu pipeta si doar atunci cand suntem cu totul debusolati si in pragul disperarii, muncim o viata pe branci si cand sa spunem “hop”, ne alegem cu o boala, de care nu mai scapam pana trecem in lumea dreptilor.
Ramanem doar cu pasiunea si cu prietenii legati prin pasiune, care deobicei nu sunt multi, mai ales in pasiunea noastra comuna: cu greu gasesti un prieten sa se ridice la calitatile si pretentiile pe care unii le mai detinem inca.
Cel putin, eu, unul, sunt cuprins intre ciocan si nicovala: nu mai am nici varsata care-mi permite sa-mi iau lumea-n cap si sa plec, dar nici varsta cand sa te retragi in barlog si sa te linistesti, am trait si inainte de ’89 si in perioada asta mi-am facut studiile si o compar cu perioada zilelor noastre si ma doare mult, ma chinuie mult, intrebandu-ma, oare incotro ne indreptam?
Toate masurile luate de onor, guvernantii nostri, duc spre analfabetism, spre nestiinta, spre distrugere, spre micsorarea unghiului si marirea vitezei de alunecare pe planul inclinat de la inceputul gaurii negre.
Au inchis scoli, spitale, au desfiintat locurile de munca, au produs in schimb licentiati ai facultatilor particulare pe bani grei scosi din nemunca parintilor pentru asi incorona odraslele analfabete.
Da, ma rog, cer scuze, dar cam asta-i Romania de azi…
Inima buna la toti.
Frumoasa poveste d-le Felix . Nu trebuie performante de a iubi acest sport . Placerea de a antrena porumbeii cu posibilitati proprii si placerea de a vedea ca se intorc poate fascina la fel de mult . In aceasta poveste gasesc si multe paralele din viata mea columbofila . La fel trebuia sa refuz o propunere de Tandem a unui prieten columbofil din cauza timpului pe care nu-l am pentru a face fata la obligatile si raspunderea care le aducea . Totusi petrec mult timp liber la acest crescator si inpart frustrarile sau si bucuriile cu el . La fel am invatat multe in plus din tot ce inseamna ” Voiajor ” , tratarea bolilor , selectie si respect fata de aceste animale ….
Mare dreptate are “Mircea-Galati”…!
Tot respectul.
super tare!!!
Frumos articol.
Parca e mai frumos sa cresti porumbeii si sa ii respecti decat sa ii bagi la maratoane sfarsite catastrofal,sa isi bata joc altiide ei si de munca ta.
Mai trebuie mult timp pana Romania o sa se alinieze la standardele strainilor,inclusiv in columbofilie.
Daca am fi toti ca Domnul Felix,Romania ar fi departe.
Sanatate
Ce frumoasa este columbofilia ,si povestile legate de ia,nu mas plictisi niciodata de ele .porumbei sunt cele mai frumoase pasari.vant an pene tuturor
foarte frumos articolul!!!!!!!!!!!!!!!!!multa bafta si sanatate!
Foarte sensibil articolul, multumesc mult, mi-ati trezit multe sentimente.
Trebuie sa ne bucuram de micile placeri ale vietii. Un exemplu ar putea fi asta:
http://frenchyoungbirdderby.com/Album/Flash01/
Va doresc tuturor multe bucurii!
frumoasa povestioara
Foarte frumos articolul!
Un articol deosebit care ne arata cat de omogeni sunt columbofilii , poate mai uniti decat femeile . Dar oricat de frumos ar fi acest articol , comentariile domnului Misunoiu Mircea ( Mircea Galati ) ma incanta ca intotdeauna .
imi face placere mare sa citesc astfel de relatari,imi aduc aminte si eu de anii copilariei,cand statem toata ziua cu vecinul si ne uitam la porumbeii unul altuia