[Stanga] Poza de ziua mea, acum 10 ani, cu “183”, cea mai buna zburatoare din inceputurile mele columbofile, care a clasat din tara pana la fond in Polonia (pe vremea cand inca mai credeam ca e o optiune ca ruta pentru cei din Sud). Dupa aceea a trebuit sa renunt la porumbei si i-am instrainat cu durere pe toti, fiecare disparand pe unde l-a dus soarta.
[Dreapta] Prezent, poza dupa 10 ani – coincidenta, pentru ziua mea am dat de urma lui 183 si am reusit sa o iau inapoi.
Nu mai conteaza daca o sa mai oua sau nu, ma bucur sa o am ACASA si sa o vad zilnic, alaturi de “Ambasadoru”, cel mai bun zburator din acele vremuri… pensionarii crescatoriei.
Daca tatal ei (cel mai bun reproducator) a fost mancat de dihor, ea a avut mai mult noroc si a fost tinuta bine prin crescatoriile pe unde s-a perindat in toti acesti ani.
“183” in tinerete, la vechea crescatorie:
Ma intreb, oare m-o mai cunoaste? Acum nu mai vine pe mine, nu mai mananca din mana… dar avem timp sa ne imprietenim la loc. Verificand seria sa nu gresesc, am constatat alta coincidenta… seria se termina in luna si ziua mea de nastere. :)
Acum vreo 5 ani cand inca nu aveam porumbei, a aparut la vechea crescatorie care era in paragina, neprimitoare, fara cuiburi, plina de panze de paianjen, mobilier daramat si ros de vreme… Am lasat-o inauntru si am vorbit cu colegul de unde plecase si unde avea cuib. A doua zi i-am deschis si dusa a fost…
porumbei.ro
Cred ca una dintre cele mai triste chestii din viata de voiajorist este cand vine un porumbel ACASA dar crescatoria nu mai exista…
O poveste de viata pe cat de trista pe atat de frumoasa !! Plus ca are “happy-end” !!!
porumbei.ro eu am trait o astfel de experienta acum 2 ani. Mi s-a intors acasa un porumbel dupa 8 luni insa eu ma lasasem de porumbei iar voliera nu mai era:(. a stat cam o saptamana pe casa iar noaptea dormea pe o vila mai inalta din apropiere, apoi a plecat. Si acum am un gol in suflet cand ma gandesc.:(. insa dupa 3 luni de la aceasta experienta m-am reapucat de treaba:)). Asadar revederile dupa multi ani sunt cele mai emotionante.
Ai albit draqu de tot!
S-au ai capu plin de panze de paianjen?!
Incepi sa semeni tot mai mult cu baltatu.
Si pe mine ma intristeaza rau, cotetele parasite si in general lucrurile apuse.
Vietile care au fost si s-au scurs.
Astept si eu o revedere cu “61” cel mai bun zbuator al meu la fond si maraton,pierdut la Harkov,dar cred ca nu o sa ne revedem prea curand,cine stie prin ce cotet imputit zace inchis la “matca”.
Superba povestioara si emotionata.
O mica observatie ,poza de la “porumbei pripasiti” este poza picioarelor lui 183 :))
Sentimentele astea de dupa revedere te fac sa ii pretuiesti si mai mult.asta nu inteleg oamenii care nu vad rostul in a creste porumbei.
La multi ani fericiti alaturi de ei;)
Super soc in inima ta!!!! E un sentiment trait intens de toata lumea, mai ales de tine la cat de cordial si implicat te stiu.
PS: pari mai tanar dupa 10 ani… oare imbatranesti invers ?!?!
Cum sa nu te recunoasca? Esti neschimbat. Ei parca iau mai crescut narile, tie nu. Frumos cadou. Frumoasa poveste.
nimic nu e intamplator! nu m-as mira sa iti oua si sa iasa un campion, poate chiar amandoi. oricum ar fi, povestea are un final frumos! as muri sa vad porumbelul cum sta pe o casa trist, incercand sa inteleaga unde greseste pentru ca nu mai are casa. nu stiu cum e sa iti bage unul baioneta in stomac, dar imi voi lua liberatatea sa afirm ca asa simt.
groaznic , nu emotionant , e dureros sa vina acasa dupa atita amar de vreme si sa nu mai fie cuibul, o sa am griga sa imi educ nepotii sa iubeasca aceste pasari mai mult decit mine !
mie anu asta mia venit un 2014 rupt dupa luni de zile , cu cite 3,4 pene taiate jumulite , era pile si os am incercat sal ajut pina intr-o zi cind lam luat in mina , la-m pus jos pe podea , a cazut in cap si a zburat pentru eternitate ,aclo unde probabil nu sunt asemenea animale de oamenii care sa mutileze un porumbel in halu ala .
Cel mai frumos cadou de ziua columbofilului patimas !
@Tom si Jerry: baltatule, ie panze de paianjen, ca am inteles ca numai in crescatoriile bune isi fac cuib ganganiile astea. :p
@Adrian: felicitari, super spirit de observatie!
@Ionut: de la Teddy mi se trage… daca voi numai bere si tuica serviti, ce sa va fac.
Emotionant!
“… seria se termina in luna si ziua mea de nastere. :) ”
183 : luna 1 , ziua 83 ?
Nu. Aia de ieri, cand am facut poza.
Anii trec si noi tot nu ne “linistim”. An de an plecam cu sperante, trecem peste dezamagiri,intrigi, rautati, neglijam familie,sanatate, finante. La inceput ii iubim pentru colorit,comportament, ca mai apoi sa ii pretuim in bareme si punctaje. Colajul tau mi-a starnit emotie si chiar m-a pus pe ganduri. Oare anii astia trec cu folos?
Anii doar trec, din pacate. Bucuriile noastre sunt cuantificabile in emotii doar. Ceea ce conteaza pana la urma sunt trairile noastre si ulterior amintirile. Conteaza cum traim pentru ca in final totul se pierde. Noi sa fim sanatosi ca belele curg.
La multi ani!
@por.ro
Daca mai intarzia “183” inca vreo 2, 3 ani as fi avut impresia ca e vorba de 2 oameni diferiti in poze, sau ca cel din partea dreapta este taica-su lu’ ala din stinga ! :-)))
Cea mai urita parte a vietii nu e moartea. Moartea este cel mai sigur si mai echitabil lucru care ni se va intimpla ! Cea mai urita parte a vietii este curva de batrinete, care ne suge de puteri si ne freaca pe toate partile. Macar daca am murii naibii si sanatosi…..in somn, sau la vre’ una-ntre crăci…. zimbind ca Băsescu si transpirati ca Cotabiță !
Momentul intoarcerii porumbeilor acasa este “priceless”, “majic”, “ai sa-mi bag poola”…..etc, etc.
Mai grav este cand apar acasa porumbite din trecut si deschide usa nevasta…… daca mai sunt si cu oul in kur, sau cu “lapte” pe la cioc, e si mai “secsi”….. stiu caz! :-))
Banc:
Trei turisti la turnu Eifel.
Englezu: “Oh, wonderful !”
Neamtu: “Ahhh, wunderschön ! ”
Romanu: “Ai, sa-mi bag p#la !”
:-))
Servustoc!
ma omori Lordule!:)))
Daca as avea posibilitatea as invita cativa “circari” de pe aici la cate o poveste si un gratar . Cred ca ar iesi circu’ dracu’ :-)
@valentin
Vezi ca manc mult ! :-))