Ieri dimineata cand am aruncat un ochi spre cotet am observat un porumbel posomorat la intrare. Am zis ca e un pui din cei pierduti la zborurile nebune pe care le fac dar cand am ajuns la cotet am constatat ca era o yearlinga pierduta la “frumosul” fond Berezanka de pe 1 Iunie. Nu era printre favoritii mei dar am primit-o cu bucurie.
In timp ce o admiram ma gandeam cu tristete la absenta lui “Patratu”, un matur de 2 ani care mai zburase aceasta etapa si a carui fiica yearlinga venise la 21:30 in ziua lansarii. Pe la orele pranzului in timp ce ii povesteam unui coleg pe messenger despre sosire, mai arunc un ochi pe geam si vad alt porumbel care sta posomorat la intrarea in cotet asteptandu-ma. In timp ce ma apropiam imi inventariam in cap toti puii solzati care lipsesc dar cand am ajuns mai aproape am vazut ca e matur. A trebuit sa ajung foarte aproape sa imi dau seama ca e chiar Patratu’ pe care nu mai speram sa-l vad. Era cu noroi uscat pe cip si inel, cu genele gri, penajul jumulit si un zbor ca de fluture cu cele cateva grame ramase din masculul rotund care plecase. Am filmat cu telefonul primele minute dupa sosire cand si-a recuperat boxa pe care i-am pastrat-o inchisa sa nu o ocupe vreun intrus, desi nu mai speram sa apara.
Inca mi se pare ceva fantastic sa poti interactiona cu un porumbel pe care-l credeai praf si pulbere, sa iti manance din mana un porumbel care timp de peste 10 zile a hoinarit ca vai de el supravietuind pe campuri. Nu mai credeam. Oare el mai credea ca ajunge acasa?
A doua zi deja mai fresh, s-a imperecheat cu o doamna care deasemenea a stat turista sa admire relieful Berezencii timp de cateva zile, fiind parasita de sot pentru alta…
porumbei.ro
asta e un semn ca Procesul Etapei trebuie sa continue….:)
Misto sentiment.
Mie ieri mi s’a intors o pasare pierduta acu 5sau 6 ani,(nici nu mai stiu exact cand) cu pana filata.
Columbofilia este minunata. Liderii de opinie dau tonul! ;)
Intotdeauna columbofil, mereu realist.
A plecat patrat si a venit sageata. Nu o avea cea mai buna minte dar are vointa si vointa asta trebuie si ea cultivata ca impreuna cu mintea este cheia succesului . Cu siguranta ca la urmatoarea angajare nu mai rateaza.
Domne, la ei cand o inghionteste pe doamna de-o arunca in perete o fi semn de afectiune? :)))) Si imi mai place ca dupa ce se imperecheaza, tot dau aprobator din cap sa fie siguri. Ne-am imperecheat? Da, da, da…
Sunt incredibili porumbeii. Am vazut la stiri oameni care sau pierdut in mare si au fost gasiti dupa cateva saptamani intr-o stare jalnica. Supravietuind doar cu apa si mancare foarte foarte putina, fiind necesare cateva luni de spitalizare pentru as reveni complet.Iar porumbelul acesta se recupereaza aproape complet, si pe deasupra isi mai trage si gagica :)) .
de-asta porumbeii care merg la camp sunt buni supravietuitori! Desmet-Mathijs parca ii lasa afara din voliera o saptamana fara mancare si fara apa sa se descurce la greu. Lectii de supravietuire…
Ai mei coboara in curte si pe pasunea de langa mine, halesc limacsi la greu. Proteina bio. :p
Nu stiam de faza cu Desmet. Poti detalia? Un articol, ceva?
Superb.Ma bucur mult pentru tine..Sper sa am si eu parte de asemenea bucurii.
De-ar putea vorbii cate ne-ar mai povesti!…
Felicitari ! e foarte frumos masculul !
si chair daca a venit mai tarziu tot merita apreciat deoarece a revenit de la un zbor foarte greu si epuizant !
a venit k al meu ieri.
am citit ori in ,,porumbeii voiajori-misterul vietii noastre” ori in,,arta cresterii porumbeilor voiajori”
Nu cred ca exista sentiment mai frumos, ca dupa ce ti-ai pierdut nadejdea.. sa ai ocazia sa il revezi sau mai bine sa il ti in mana.. pentru asta iubesc eu columbofilia, mereu fascinanta si plina de mistere.
Coincidenţă sau nu, tot azi i s-a întors unui prieten o femelă de la care îşi luase gândul. Pierdută şi ea în fatidica zi de 1 iunie 2014, la fondul ăla mirobolant din Ucraina.
Si mie mi sa intors un mascul tanar care a fost vandut cu 4 luni in urma unei persoane , la care porumbelul a zburat doar o luna pe afara ….si a fost vandut la 130 Km de localitatea mea…cand l-am vazut acasa nu imi venea a crede ca a revenit acasa…..vant an pene….
mie mi-au venit astazi doi de la nikolaev…dupa doua saptamani nici nu ii mai cunosteam
Felicitari pentru interactiunea cu porumbeii, mai rar vezi asa ceva. Inca o data felicitari Andrei
cat de bine va intelegeti voi,asta pana nu te ‘ntinzi :)
“Domne, la ei cand o inghionteste pe doamna de-o arunca in perete o fi semn de afectiune? :)))) Si imi mai place ca dupa ce se imperecheaza, tot dau aprobator din cap sa fie siguri. Ne-am imperecheat? Da, da, da…” Multumesc pentru doza de ras Andrei :)) Am ras pe fraza asta pana m-a durut burta , sincer…oricum , felicitari pentru acest porumbel cu vointa de fier care si-a adunat toate puterile doar sa ajunga acasa cand putea sa poposeasca pe la nu mai stiu cine prin voliera , ma uimesc pe zi ce trece aceste parasi , ii am si eu de vreo 6 ani , de pe la 11 ani cand aveam gutani , nu ii zbor pt ca cea mai apropiata asociatie e la vreo 25 km si e greu , dar ii tin pt ca imi plac si imi fac zilele mai frumoase , mai ales sa ai asemenea frumuseti cum ai tu! FELICITARI SI BAFTA MULTA !!
si mie mi-a venit azi un porumbel de la etapa de nikolaev din data de 1 iunie…cu clema pe picior si la fel de innoroiat :D
Salut ma da la tine chiar toti stateau pe poarta de la cotet posomorati :))