Scurt istoric:
Primele standarde în columbofilie par să fi apărut la începutul anilor 1900. Odata cu infiintarea “Clubului Francez de Porumbei” si a asociatiei “Prietenii Porumbeilor” in anul 1903 si 1904 in Franta, una dintre primele sarcini a acestor organizatii a fost aceea de a crea si publica standardele raselor franceze, in mod prioritar, pentru a putea efectua un arbitraj uniform a lor in cadrul Expozitiei Salonului de Agricultura din Paris.
Aproape simultan, în Germania, colectia de rase Marten, care cuprindea un numar de 105 rase în anul 1895, a fost înlocuita de celebra ediție a “Schachtzabel” în 1909, care a prezentat 122 de rase.
A fost prima descriere a particularităților de rasa, destul de eterogene si mai mult sau mai puțin completa. Dar în “Schachtzabel”, o parte dintre aceste descrieri erau deja făcute sub forma de text standard pentru câteva rase, la inițiativa cluburile lor de specialitate.
In Anglia, Cotofana engleză care a fost descrisa de Simpson, a cunoscut primul standard scris într-o formă schematică, care este aproape de ceea ce stim noi astazi.
In perioada dintre cele două războaie au aparut marea majoritate a standardelor sub o forma de redactare comuna, în diferite țări europene, în special în Germania și Franța. In ultimii 50 de ani a avut loc o uniformizare a textelor, și in cele din urmă în 2001, Comisia Europeana de Standardizare a Porumbeilor a publicat un cadru pentru elaborarea de standarde la porumbei, pe care toate textele din toate țările Europene trebuie să-l respecte. Utilizarea, traducerea si actualizarile lor,vor fi astfel mai usor de facut.
In Romania, primele descrieri ale unor rase romanesti de porumbei se fac in revistele avicole, in jurul anilor 1920-1930, urmand ca mai tarziu in anul 1955 in cadrul Conferintei Interregionale a Asociatiilor Crescatorilor de Animale Mici din R.P.R. sa apara primele descrieri sub forma de standard. O descriere amanuntita a raselor romanesti se face de catre dr. Stefan Peterfi in lucrarea “Cresterea Porumbeilor” aparuta in limba romana in anul 1963.
Primele standarde oficiale, apar insa in cadrul Asociatiei Centrale Columbofile din Romania, in anul 1974.
Odata cu afilierea Romaniei la asociatia europeana de profil, Entente Europeenne, se omologheaza international, mai multe rase romanesti, in anul 2008, pe langa cele 8 rase omologate de catre colegii nostrii din Germania. In prezent, pe lista oficiala a raselor standardizate european, Romania are un numar de 26 de rase.
Definitie:
Standardul, ar putea fi definit ca fiind un text pragmatic, care precizeaza în câteva cuvinte idealul pentru caracterele de rasa, care definesc cel mai bine rasa şi care o diferenţiaza de alte rase. Descrierea este făcută pe baza unui cadru unitar, pentru toate rasele. Continutul este precis, lasand loc la cat mai putine interpretari posibile. Prin urmare, standardul oferă o oarecare garanție ,continuitate și selectie uniforma pentru rasa.
Standardul de rasa este un instrument util atat pentru crescator cat si pentru arbitru.
Standardul nu este rigid. Prin urmare, rasele evolueaza , pozitiv – prin calitatea exemplarelor sau negativ – fiind posibila extinctia unei rase.
Actualizările sunt necesare, periodic, din mai multe motive:
- S-au adăugat rase sau varietăți noi
- Nivelul de selecție se schimbă , iar noi trebuie să adaptam textul, dar – foarte important: fără a forta schimbarea tipului de porumbel
- textul s-a dovedit ca permite diferite interpretări, prin urmare trebuie să-l clarificam
Redactarea:
In Europa, textele sunt scrise în următoarea formă generală :
Grupa-Origine-Aspect general-Caracteristici de rasa: cap-ochi-cioc-gat-piept-spate- aripi-coada-picioare-penaj-varietati de culoare-marcaje sau desen-defecte grave- apreciere- marime inel
Rubricile “apreciere” si “greseli grave” trebuie adaptate ca si continut la grupa sau rasa in cauza. Exista o lista generala a defectelor eliminatorii sau de descalificare, valabila in Europa, care nu trebuie sa fie mentionate in standard, la defecte.
Comisiile de standard nationale au competenta pentru rasele originare din tarile lor, in cadrul federatiilor nationale respective. Ele nu au voie sa modifice standardul unei rase straine, cu exceptia unei varietati noi ( de culoare sau desen ).
Comisia Europeana de Standardizare are competenta pe plan european, avand scopul de a uniformiza, armoniza, precum si de a da o valoare şi o garanţie la toate standardele.
Pentru a face acest lucru, aceasta are dreptul de a supraveghea şi verifica comisiile naţionale, dar mai presus de toate este considerata ca un partener in vederea conceptului de standard European. Comisia Europeana se ocupa in special de problema standardelor de rasa provenite din țări din afara spatiului european.
Aceasta adoptă decizii în ultimă instanţă, sub tutela E.E, fiind o componentă tehnică neutra şi autonoma.
In descrierea raselor, intalnim anumiti termeni din anatomia porumbelului, precum si anumite particularitati ale diferitelor rase, pe care imi propun sa le prezint mai jos, incercand pe cat posibil sa le traduc si in limbile de circulatie internationala, pentru a fi corect insusite de catre crescatori.
Pentru plansele desenate, ii multumesc d-lui prof. Bratan Doru.
Vlad Hadarau – ianuarie 2014
Desenele sunt absolut superbe. Pana si textul scris pe ele arata foarte bine. Scuze pentru offtopic dar nu m-am putut abtine.
Domnilor, jos palaria pentru punerea la locul corect a unor notiuni vehiculate in columbofilie, ilustrate si explicate fara repros. Tot respectul pentru autori si scopul didactic al materialului!
Foarte original si frumos spus – PRIETENII PORUMBEILOR din anul 1903 si 1904, Franta…
@admin, consider ca tu nu trebuie sa iti ceri scuze, avand in vedere notiunea de …admin:-)
Foarte interesant articolul, sa sti ca am invatat cate ceva din schemele de mai sus , care vorba dl.Andrei sunt executate perfect.. respect artistului care le-a realizat.. spun asta deoarece intr-un articol destul de lung ca acesta.. pozele au un mare impact!
@porumbei.ro (comentariul 1)
Într-adevăr, foarte interesant şi bine realizat atât textul cât şi imaginile!
Vă salut!
Referitor la tema acestui articol, aş dori să cunosc mai multe detalii, astfel:
1. De unde aş putea să aflu o listă bibliografică a revistelor avicole din anii ’20-’30 în care apar primele descrieri ale unor rase româneşti de porumbei? Unde aş putea găsi aceste reviste?
2. Unde aş putea să văd primele descrieri sub forma de standard ale raselor româneşti de porumbei apărute în cadrul Conferinţei Interregionale a Asociaţiilor Crescătorilor de Animale Mici din R.P.R. în anul 1955?
3. Unde se găsesc toate standardele adoptate în anul 1974 de către Asociaţia Centrală Columbofilă din România?
(Ştiu că apare şi aici, într-un material trimis de domnul Vlad Hadarau: http://www.porumbei.ro/culegerea-de-standarde-a-raselor-romanesti/; însă e incompletă, Porumbelul moţat de Ploieşti neapărând.)
4. Care sunt cele 8 rase omologate iniţial de către columbofilii din Germania? Care sunt restul de rase româneşti omologate european?
5. Care sunt defectele generale, eliminatorii, care nu mai trebuiesc menţionate în standard?
Vă mulţumesc!
@Barbeanu
http://www.indiez.de/html/tauben/AraderTuemmler.html
http://www.indiez.de/html/tauben/BotoschanerTuemmler.html
http://www.indiez.de/html/tauben/SiebenbuergerDoppelkuppigeTuemmler.html
http://www.indiez.de/html/tauben/RumaenischeGeelsterteBaertchentuemmler.html
http://www.indiez.de/html/tauben/RumaenischeNackthalstuemmler.html
http://www.indiez.de/html/tauben/RumaenischeWeiszschwanztuemmler.html
http://www.indiez.de/html/tauben/TemeschburgerSchecken.html
Buna!
@porumbei.ro o sa-i transmit d-lui profesor felicitarile tale. Ti-am trimis un mesaj pe mesenger
@barbeanu
1 si 2, le caut si eu pe la biblioteci, dar sunt greu de gasit
3. probabil motatul de Ploiesti nu apare pt ca nu era o rasa raspandita si nu aparea in expozitii
4. Cele 8 rase omologate de colegii din Germania ( tot romani de-ai nostri) sunt:
Juc. Pestrit de Timisoara, zb.Codalb romanesc, Juc. Baltat romanesc, Zb. Dungat de Arad, Juc de Iasi, Juc Bimotat de Ardeal, Zb. Gat-Golas romanesc, Jucator de Botosani-al carui standard a fost modificat in 2008 de catre comisia de standardizare a U.G.C.P.P.A.M. Romania.
Restul raselor romanesti omologate la E.E le gasiti la adresa http://www.entente-ee.com/deutsch/sparten/tauben/Dateien/2013/ELRT%2001%20-12-2013.pdf
5. lista defectelor o gasiti la http://porumbei-romania.ro/evenimente_defecte.html
Numai bine!
Superbbbb?
Nu vreau sa par carcotas, sincer, dar pentru a pastra cat de cat rigoarea stiintifica, trebuie sa aduc 2 amendamente majore la primul desen, cel cu regiunile corporale. Poate pentru altii e putin important, dar eu sunt totusi anatomist si cand ceva nu-mi ”suna” bine n-am cum sa nu reactionez.
Pieptul se afla intre baza gatului si abdomen (burta) si are ca baza anatomica sternul (osul pieptului), care se termina undeva intre picioarele porumbelului, deci acolada aceea trebuie prelungita pana la picior. Burta e portiunea dintre stern si baza cozii, deci ar fi in spatele piciorului in desen.
In desenul de mai sus, portiuna denumita tibie, NU este tibia, ci tarsometatars, echivalentul aproximativ, sa-i zicem…, a labei piciorului la om. Tibia e mai sus, e sudata cu fibula si imbracata in muschi si piele. Le cumparati de la mall sub denumirea de pulpe inferioare sau ciocanele.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Scheletul_p%C4%83s%C4%83rilor
@ adrian_cocu : asa este!!, foarte corecta remarca Dvs.
Deseori piciorul pasarii este considerat ca fiind “tibia” ori el este tarsometatars toate ziua; impresia asta cred ca vine de la un fel de analogie cu gamba noastra.
(Unde se insera pintenul la cocos ?? Pe tars!, si nu pe tibie)
Altfel foarte placut si instructiv articol. Multumim.
Buna!
Termenii prezentati sunt cei intalniti in descrierile din standard, care nu sunt luate ad-literam din denumirile anatomice de specialitate.
In toate descrierile din standarde, cand spui piept, te referi la portiunea aratata in desen. Este valabil si in cazzul regiunii “burta”. Nu vreau sa dau exemple si sa intru in polemici.
Daca vroiam sa prezint partile anatomice ale porumbelului, asa cum sunt cunoscute in literatura de specialitate, imi era f. simplu, stiu unde sa le gasesc. Copiam poza de acolo cu toate cele peste 50 de terminologii si faceam ce?
Am vrut ca acest desen sa exemplifice partile anatomice, asa cum sunt ele descrise,atunci cand vorbim despre standardul unuei rase de porumbei.
Numai bine!
Am atasat la articol tabelele cu termeni, scuze pentru omisiune.
Doresc sa adresez multumiri lui Vlad Hadarau si lui Adrian Cocu pentru informatiile impartasite cu noi. Foarte utile!
Vlad, nici mie nu-mi plac polemicile. Iti urez numai bine si sa ai cat de multi porumbei cu pieptul cat acolada aia si inelati pe tibie.
@felix d´alsace (comentariul 7)
Foarte interesant.
E oarecum de înţeles de ce, printre primele rase omologate internţional de către columbofilii români din Germania, se numără Jucătorul de Timişoara şi
Zburătorul dungat de Arad, eventual, Jucătorul bimoţat de Ardeal, toate fiind probabil rase preferate de columbofilii respectivi şi inainte de plecarea lor în vest. La rândul său, Zburătorul Gât-Golaş Românesc, fiind o curiozitate în lumea raselor de porumbei, e firesc să fi stârnit interes. Sunt curios însă cum au ajuns să capete popularitate Jucătorul de Iaşi, Jucătorul de Botoşani, Jucătorul bălţat românesc şi Zburătorul codalb românesc. Prin ce s-au diferentiat în panoplia largă a raselor româneşti de porumbei de zbor sau joc şi cum au ajuns să capteze interes şi să câştige adepţi în afara graniţelor?
Cred că fiecare omologare are în spate o istorioară interesantă. Fiecare ar fi un caz interesant de studiat în ceea ce priveşte promovara raselor autohtone.
@vladhadarau (comentariul 8)
1 şi 2: Vă mulţumesc frumos pentru informaţii. O să încerc să le caut şi eu. M-ar ajuta dacă aş ştii măcar cum se numesc acele reviste interbelice. De asemenea, dacă ştie cineva cum se numeau revistele columbofile antedecembriste (bănuiesc că nu au exista foarte multe titluri), eventual perioadele în care au apărut, vă rog să îmi spuneţi.
3: În opis („TABEL cu rasele de porumbei româneşti”) apar 48 de poziţii, incluzînd şi Porumbelul moţat de Ploieşti. Fiind însă ultima rasă, probabil s-a omis sau nu a mai avut loc postarea standardului acesteia.
4: Observ că la „Utility” sunt incluse atât rasele utilitare din grupa porumbeilor „Uriaşi” sau „Giganţi”, cât şi cei „Câmpeneşti” sau „de Culoare”, respectiv Voiajorii de frumuseţe. Aceste categorii nu mai constituie grupe distincte?
(Nu ştiam că Romanian beauty Homer a fost omologat. Foarte interesant! În schimb nu am găsit Zburătorul Ciung de Ploieşti, despre care credeam că e omologat european.)
De asemenea, foarte interesantă comasarea Dungaţilor. Am citit undeva că Zburătoru dungat românesc include varietatea „gagiu”, „bragagiu” şi „galben topit”, ceea ce mi se pare firesc, dar şi „argintiu” şi „bujor” (dacă nu greşesc, fostele Zburător argintiu românesc şi Zburător bujor românesc) care îmi par diferite de dungaţi şi mai apropiate de Ciungii de Bucureşti. Desigur, nu mă pricep. E doar o părere „din avion”…
5: La „B) Defecte eliminatorii (congenitale ale subiectului):”
• „degete palmate” – bănuiesc că rasele care au această caracteristică precizată în standard sunt exceptate de la eliminare;
• „pană crăpată” – se referă la „pană bifurcată în coadă” (varietatea spontană a lui Gh. Boştină-Lipăneşti), sau e cu totul altceva?
Cele bune!
exista voiajori jampirati?
Buna!
@Barbeanu
Cauta “revista Avicola” aparuta la Cluj, in jurul anilor 1930 sau revista “Fauna” aparuta tot la Cluj prin 1920.
Mai sunt Buletinele Columbofile -aprox.1970-1989, editate de Uniunea Columbofila din Romania cu informatii despre porumbeii de agrement si voiajori, in acei ani miscarea columbofila avand acelasi”acoperis”.
Numai bine!
Motati de Ploiesti exista -Am in crescatorie cateva perechi Au fost expusi si la expozitia nationala a federatiei organizata la LUGOJ 2013 pot fi vazuti si la expozitia organizata in 22-23 febroarie la Brasov
@vladhadarau (comentariul 19)
Vă mulţumesc foarte mult pentru informaţiile furnizate!
Vă doresc mult succes în continuare!
@VRAPCIU M Bv (comentariul 20)
Foarte interesant!!! Mă bucur să aud în sfârşit o veste bună! (Sunt interesat în special de rasele mari/ de utilitate româneşti.) De abia aştept să văd pe undeva imagini cu ei, pentru că e puţin probabil să ajung la Braşov pe 22-23 februarie.
Sunt tare curios dacă sunt recreaţi, asemeni Pestriţilor-bălţaţi de Satu-Mare, sau recuperaţi, ca în cazul Albaştrilor de Cluj.
Oricum, dintre porumbeii utilitari româneşti, Moţaţii de Ploieşti cred că sunt cel mai uşor de refăcut, ţinând cont că sunt albi-simpli. Mai complicat cred că e cu vestigiul caudal de sorginte orientală (coada cu 14-16 pene, însă îngustă şi purtată strâns; şi cu glandă uropigiană). Poate şi moţul cârlionţat de pe cioc să dea ceva bătăi de cap, eventual asocierea celor 2 moţuri…
Felicitări pentru că i-aţi recuperat! Mult succes cu Moţaţii de Ploieşti (şi nu numai cu ei)!
& oarecum off-topic:
În ambele ediţii ale cărţilor lui Peterfi se spune, referitor la Porumbelul moţat de Ploieşti, că „Târtiţa este bine dezvoltată, cu glanda uropigiană dublă.”
În schimb în cartea lui Bonaţiu (Rasele de porumbei din România), referitor la aceeaşi rasă se spune doar că „Târtiţa este bine dezvoltată, cu glandă uropigiană.”
De asemenea, atât la Peterfi (ed. II) cât şi la Bonaţiu, de data asta referitor la Porumbelul mare de Calafat, se spune că „Glanda uropigiană este puţin dezvoltată.”
Am văzut aici (http://www.porumbei.ro/glanda-uropigiana/), în comentariul 16 că glandele uropigiene pot să fie de 3 feluri:
• glandă uropigiană normală,
• glandă uropigiană absentă,
• glandă uropigiană cu două papile (nefuzionate).
Ce poate să însemne „glanda uropigiană dublă” (să fie vorba despre glanda uropigiană cu două papile)? Dar glanda uropigiană puţin dezvoltată (este posibil să mai existe o categorie intermediară, între glanda uropigiană absentă şi glanda uropigiană normală)?
Vă mulţumesc!