Ca si anul trecut, am lasat o parte din porumbei sa zboare iarna. Am impartit porumbeii in doua: am inchis maturii si puii cei mai reusiti si am lasat afara restul puilor, tardivii si 3 maturi (2 masculi reveniti fara cip si o femela fara nicio norma, zburata inclusiv derby Donets’k). Sezonul acesta de iarna a fost diferit fata de cel trecut si mult mai interesant.
Daca in primul sezon de iarna a dominat uliul, de data asta soimul a condus detasat. Defapt soimii, pentru ca de multe ori atacau in cuplu. Au fost si zile fara atacuri dar si zile cu cate 12 atacuri la rand, combinate uliu + soim. Nu am fortat porumbeii sa iasa niciodata, mereu au zburat de buna voie – uneori chiar ma intrebam de unde atata curaj pe ei. Spre deosebire de primul sezon, acum se inaltau extrem de sus, chiar fara niciun atac, si probabil ca asta atragea soimii. Abia dupa jumatatea iernii au invatat sa nu se mai ridice, dar atunci soimii veneau jos dupa ei si tot reuseau cumva sa ii ridice. Uneori lasau uliul sa faca treaba, dupa atacul de uliu cand porumbeii se ridicau, aparea imediat soimul.
Spun sezon de iarna dar defapt treaba serioasa a inceput inca din Octombrie, cand am inchis jumatate din porumbei si cand majoritatea crescatorilor i-au inchis. In total (Octombrie – Martie) au fost 14 victime, toate luate de soimi, uneori chiar 2 pe zi. A luat si uliul unul chiar in seara de revelion dar l-am salvat. Am marit ritmul eliberand porumbeii si in zilele cu temperaturi putin sub 0 grade spre deosebire de iarna trecuta pentru ca am observat ca fiecare zi in plus de pauza le strica ritmul tot mai mult.
Spre deosebire de urmaririle de uliu care nu dureaza mult, soimul este vanator de anduranta si ii preseaza neobosit multa vreme. Multe din atacuri au semanat intre ele: soimul obisnuia sa zboare PARALEL cu stolul, parca erau la intrecere, la cativa metri de stol, ca un porumbel ceva mai mare si mentineau o traiectorie dreapta pana nu ii mai vedeam. Dupa o vreme stolul se intorcea si cobora rapid intr-o spirala si ajunsi jos intrau imediat. Lipseau cativa, maxim 6-7 de obicei. Nu stiu cum reusea mereu sa rupa din stolul mare un grup mic pe care apoi il presa acolo sus intinzandu-le la maxim capacitatile fizice si psihice pana ceda cel mai slab. Dar nu mereu cedau.
Alteori veneau ambii soimi, masculul mai mic haituia stolul sus zburand paralel cu ei, si femela ceva mai corpolenta zbura mai jos in urma stolului, asteptand sa “pice ceva”.
O urmarire de senzatie a fost pe vant puternic din fata, cand soimul mascul pistona acolo sus in urma unui mic stol de 6 porumbei, cei mai harnici zburatori. Pareau ca stau cu totii pe loc, porumbeii si soimul. Atunci nu a luat nimic pentru ca erau doar porumbei fara defect. A facut dupa unul niste 8-uri in aer cu intoarceri la fractiuni de secunda dar nici un fulg nu a putut sa-i atinga.
Cea mai lunga vanatoare a fost de aproximativ 2 ore cand spre ghinionul lui soimul a urmarit 2 femele impecabile, sanatoase, mici, matasoase, usoare si manevrabile, tipul de porumbel care isi schimba traiectoria la milisecunda. Soarele apunea si ele lipseau, nu imi venea sa cred ca imi dau toate concluziile peste cap. Apoi a aparut una dintre ele si dupa 1-2 minute si cealalta. Dupa ce au intrat au ramas nemiscate cateva minute cu aripile desirate pe jos, aratau mai epuizate decat porumbeii care vin de la maraton. Ce sanse au in fata unui soim puii cruzi sau porumbeii obositi care vin de la etape grele? …
Detaliile despre porumbeii prinsi sunt interesante si cred ca merita mentionate (petrecand mult timp cu porumbeii am putut observa lucruri care fac pierderile la rapitor mai putin inexplicabile sau deloc “la intamplare”):
1. 17 octombrie – pui de seria 3 pierdut la etape si revenit slabit si cu mici semne de paramixo
2. 30 octombrie – pui de seria 1 zburat toate etapele de club, fara probleme vizibile dar… cu ambii parinti pierduti
3. 30 octombrie – tardiv fara vitalitate, iesit mai tarziu la zbor decat ceilalti si care de obicei se rupea de stol si cobora inaintea lor
4. 4 noiembrie – pui de seria 2 zburat toate etapele de club dar foarte putin agil, iesit tarziu la zbor si integrat in stol foarte tarziu, rupandu-se mereu la manevre
5. 12 noiembrie – tardiva foarte reusita, fara probleme vizibile, singura “conexiune” fiind ca ea semana cu tatal care a venit ranit urat de la o etapa; sora de cuib, care seamana cu mama (Super as), a supravietuit
6. 24 noiembrie – tardiv iesit la zbor mult mai tarziu decat sora de cuib, cu dificultati in a tine stolul, mult mai mare decat media porumbeilor mei, penaj nematasos
7. 22 decembrie – pui de seria 1 zburata toate etapele de club, foarte mica, usoara si matasoasa dar cu istoric de probleme de sanatate (multi frati cu probleme respiratorii, 6/7 frati buni pierduti la zbor anii trecuti)
8. 22 decembrie – tardiva sora de tata cu #7 (!!!), cobora din zbor obosita printre primii dupa reprize lungi de zbor alert
9. 27 decembrie – tardiv cu mici probleme de sanatate si cu toti fratii buni pierduti
10. 22 ianuarie – tardiv pe care a trebuit sa il tratez de probleme respiratorii pentru ca nu mai tinea stolul, scos din frate cu #7… altfel porumbel foarte harnic la zbor si agil
11. 23 ianuarie – pui de seria 2 zburata toate etapele de club dar cu dese perioade de indispozitie/apatie, 2 frati buni pierduti si al 3-lea a necesitat tratament de trico dupa intarcare
12. 29 ianuarie – tardiva iesita la zbor mult mai tarziu decat fratele de cuib (care a supravietuit), arata cam rau, nu foarte harnica la zbor, deseori parasea stolul si cobora
13. 15 februarie – sora de cuib cu #9
14. 15 februarie – impreuna cu #13, luati dupa 10 zile de pauza datorita gerului si ninsorii; pui de seria 2 zburat toate etapele de club, singurul din 4 frati care a avut probleme de sanatate si care s-a pierdut la o etapa, revenind dupa cateva zile; tot el a fost singurul din frati care a pierdut odihnitoarea de la tavan (toti 4 se luptau aprig pentru odihnitori vecine cel mai sus, sub tavan)
Concluziile le trageti voi. De mentionat ca problemele de sanatate descrise au fost cand erau pui mici, cu mult timp in urma, nu in momentul urmaririi. Cumva, soimul parca umbla dupa ei cu fisa medicala si le citea istoricul.
Am filmat cateva secvente cu supravietuitorii ajunsi in Martie, cei 57 de mercenari pe care ii admir maxim, pentru ca stiu prin cate am trecut “impreuna”… aproape jumatate de an care putea fi plictisitor pe plan columbofil, mi l-au condimentat cu adrenalina cat cuprinde si cu observatii foarte interesante. Am luat experimentul in serios si i-am ingrijit ca pentru concurs. Au devenit compartimentul cu care mi-am petrecut cel mai mult timp si m-am conectat cu ei, lucru care se vede si in prezent, in defavoarea lotului principal de zbor cu care am dificultati in “comunicare”. Aproape fiecare zi era o noua etapa, cand asteptam porumbeii sa vina. Parca nici nu imi mai vine sa-i zbor la etape si imi pare rau dupa fiecare amarat de tardiv.
Cand in sfarsit am eliberat si maturii zilele trecute, cred ca nu exagerez folosind termenul “repulsie”. Din dorinta de a ii proteja, am transformat in legume niste porumbei care anul trecut rupeau cerul. Poate pentru un ochi neantrenat jumatate de an cu zborul ei se misca ok, dar comparandu-i cu ceilalti, sunt jalnici, chiar si dupa o saptamana de zbor. Daca vine uliul isi alege ce doreste.
In Martie am introdus in trupa de mercenari 2 porumbei care au iernat inchisi (desi i-am inchis abia in Decembrie) … despre prima zi nu mai zic nimic, dar chiar si dupa o saptamana de zbor tot mai sareau din stol aiurea la o manevra mai brusca, iar cand porneau in sprint ramaneau in urma. Daca totusi reuseau sa prinda iar stolul, intorsi acasa se aruncau in cotet pe cea mai din spate odihnitoare, aveau ochii holbati, le curgeau aripile pe jos, ciocul larg deschis si se clatinau pe picioare, in timp ce ceilalti dupa aterizare stateau relaxati si coborau prin curte la ciugulit.
>> Filmare cu supravietuitorii
porumbei.ro
Observatii detaliate, conexiuni logice, intuitie si analiza amanuntita. Foarte faina expunerea si deosebiti supravietuitorii. Fata de gastele mele pentru care strang din buci la fiecare cioroi care trece pe deasupra cu somoioage adunate in cioc pentru cuiburi … porumbeii tai sunt avioane de vanatoare fata de cele de hartie facute de copii la scoala.
Inca sustin ca porumbeii iti schimba viata. Forever!
Felicitari! Observatii interesante si la obiect.E clar,puii cu probleme de mici,care trec prin tratamente lungi sunt (o mare parte din ei) victime sigure.Asta da distractie pe timpul iernii.Mi as dorii sa am si eu timp liber pt asemenea observatii..din pacate nu am.Sunt plecat din tara si am porumbeii inchisi din octombrie,sper sa ii pun pe linia de plutire intr o luna..cu toate ca
Am pierdut startul..asta era finalul?
Porumbeii arata,impecabil! Cum zbori natural sau vaduvie? Sunt curios la cei ce au zburat toata iarna cum se vor manifesta in concursuri,in sensul ca vor mai ramane in forma, se vor antrena in jurul casei,in caz ca.i zbori vaduvie s.a.m.d
Imi place cotetul,platforma de aterizare,expunerea. Ar fi interesant sa faci o filmare cu crescatoria ta pe compartimente. Am vazut ca ai mult spatiu si ar fi educativ pt incepatori(sunt adeptul spatiului ,nu al aglomerarii) sa prezinti tot cotetul
pasarile zburate toata iarna au nivelul hematocritului mult mai ridicat, sunt mult mai puternice psihic plus ca s-au dezvoltat mai tare decat cei inchisi.
la mine situatia a fost in felul urmator : – 15 octombrie 2016 prima victima un mascul tanar scos in mai metis intre femela galatean si mascul tippler. robust si destul de greoi in zbor, facea disparitie dar nu zbura mai mult de 1,5-2ore. – la 2 saptamani dupa el deci pe la sfarsitul lunii octombrie a picat si sora lui de cuib, mult mai mica decat el, foarte slaba, cu probleme de sanatate , nu prea iesea nici din voliera iar de zburat foarte putin si pe inaltime medie. statea mereu cu penele ciufulite si fara pofta de viata, probabil mosteneste ceva probleme de la mama lor galateanca, tatal tippler este sanatos tun. – 4 decembrie 2016 femela tippler scoasa in martie foarte bun zburator dar mai mult singura sau maxim cu perechea ei , nu se amesteca cu altii. din punct de vedere al sanatatii era in stare foarte buna crescand la aceeasi marime cu fratele ei desi cand erau in cuib ea era mai mica decat el . – pe la sfarsitul lui decembrie 2016 ,nu mai stiu exact data, undeva intre craciun si revelion soimul mai face o victima respectiv perechea celei de mai sus un mascul rosu scos tot in martie 2016 din femela rosu de targoviste si mascul tippler . bun zburator dar nu foarte agil , a mai fost atacat inainte cu vreo 3 saptamani si a scapat la milimetru ( am fost martor la cateva atacuri printre care si acesta, iar de fiecare data cand eu am prins atacul in direct soimul a ratat insa mi i-a luat mai tarziu fara ca eu sa vad, probabil in disparitie sau cand nu ma uitam , nu stateam mereu cu ochii non stop pe ei pt ca zburau de regula 4-5 ore in timpul saptamanii dandu-i la zbor dimineata si plecam la munca iar seara mai lipsea cate unul ) . – undeva pe la sfarsitul lui februarie 2017 femela tippler scoasa in septembrie 2016, fara probleme de sanatate insa nici foarte buna zburatoare, cam puturoasa si indisciplinata, cand era pui ateriza pe un turn de la o fosta fabrica din zona si nu pe voliera lor cum ar trebui , statea pe acolo cu orele dupa care venea acasa , o urmaream cu binoclul. – ultima victima pe la inceputul lui martie 2017 , femela tippler din septembrie 2016 , destul de buna zburatoare dar foarte micuta fizic fata de ceilalti ( scoasa din perechea de mai sus ambii fiind prinsi in decembrie ) . parinti tineri la prima serie de oua iar cel din care a iesit ea a fost foarte mic..era logic ca dintr-un ou mic nu are cum sa iasa un porumbel mare dar fratele ei de cuib a crescut mai mult insa este prost zburator , il am si acum insa ea desi era micuta zbura foarte sus si cu durata de 3-4 ore . cam asta este situatia, sunt 100% convins ca soimul a fost de vina pentru toata treaba asta pentru ca uliu am vazut o singura data acum vreo luna a vrut sa atace un mascul , s-a facut spre el cand acesta cobora de la zbor era deasupra casei insa nu a reusit nici macar sa se apropie si a abandonat . dar atacurile soimului…cel putin cele vazute de mine au fost foarte violente, imi amintesc ca intr-o zi a atacat de 3 ori in nici o ora…si tot ce a prins atunci au fost cativa fulgi dintr-un metis de tippler cu berzat de budapesta. ce am observat eu pana acum este faptul ca nu a reusit sa ia nici un berzat de budapesta sau chiar metis din acesta cu alta rasa de zbor . am lasat cateva perechi mixte pt curiozitatea mea, sa vad ce pui vor da si cat de buni sunt si pot spune ca tot ce am combinat cu berzat de budapesta ( tippler, rosu de targoviste ) nu a fost prins de soim insa multi s-au pierdut cand au iesit la primul zbor dar cei care au ramas sunt din punctul meu de vedere niste mici ” vrajitori ” . nu stiu cum doar ei reusesc mereu sa scape si se intorc acasa neatinsi chiar si dupa 2 zile . bafta tuturor si un sezon cat mai bun !
si ce m-a enervat foarte tare este faptul ca mi-a prins in mare parte femele lasandu-ma acum cu 5 masculi singuri pe cap care parca sunt posedati…se alearga toata ziua….de vreo 2-3 saptamani nu am mai vazut urma de soim, ii dau la zbor si de 3 ori pe saptamana pt ca ramanand cu multi masculi acum chiar nu ar mai fi o paguba daca mai cade cate o victima mai ales ca nici nu sunt toti excelenti la zbor . dar ce credeti ca scap de ei …? binenteles ca nu…. soimul ii lasa in pace acum ….dupa ce mi-a carat toate femelele…….
Un lucru important dar de putini practicat…observatiile.Frumos,si mai ales,zbor iarna,apreciez!
@Fisher: in ultimii 2 ani am zburat natural la inceput si final de sezon cu vaduvie la mijloc dar anul asta as vrea sa ii las doar la natural daca nu o sa zboare foarte prost. Se recupereaza mult mai repede la vaduvie si nu ratezi etape din cauze de ouat, pierdere pozitie de cuib, etc. Dar la vaduvie atmosfera din crescatorie e una trista, mereu se uita si se comporta ca si cum ceva nu e in regula, tot cauta, se cheama, ascunsi dupa paravane sa nu se vada, etc… pierd placerea aia de a ii observa in comportamentul lor natural.
Crescatoria e exagerat de mare, acum nu as mai face nici jumate din ea daca as lua-o de la zero. 5 compartimente:
– matca inchisa
– matca libera pentru zburatorii pensionati
– pui
– zburatori cu 35 de boxe
– femele cu V-uri.
Compartimentul cu V-uri, ceva mai intunecos, chiar daca nu l-as mai folosi la vaduvie e foarte util si il recomand chiar si pentru natural: ziua cand nu stau pe afara femelele se retrag la V-uri la semiintuneric si se odihnesc (imi place sa ii spun “compartimentul dormitor”) iar seara dupa cum stim, masculii nu prea doresc sa doarma in boxele lor ci cauta alt loc, asa ca se retrag ei toti pe V-uri in compartimentul dormitor, in timp ce femelele raman la boxe pe oua.
Super tareeee. Big LIKE !!! Urmatorul experiment ar fi cu maturii care li se alatura mercenarilor sezonul urmator de iarna . Off-topic : ai scos ceva din tigrata aia pe care ne-ai prezentat-o la un moment dat ?? Ce culori au iesit ?? :D :D :D :) :).
Salut! Foarte tare experimentul tau si te felicit!
Am o intrebare insa in privinta culorii, ai observat in timpul experimentului daca uliul/ soimul are anumite “preferinte”, sa le spunem asa, sau asta e doar un mit ?
interesant astept cu mare interes concluziile dupa sezonu de concursuri bafta
Compartimentul dormitor este perfect pt masculi noaptea,numai trebuie sa pui odihnitori unde sunt boxele.
Ai dreptate Andrei,la vaduvie sunt relativ stresati” din lipsa de femele dar ma dispera la natural ce greu se recupereaza. Vin dupa un zbor greu si cand sa se odihneasca ,hai cu hranitu puilor….
Nici la scoala daca te punea doamna profesoara sa faci o descriere nu reuseai in felul acesta…dar acum ai reusit pt ca lucrul care tea facut sa descrii asa misto este pasiunea….pasiunea are un camp mare de imaginatie si poti sa descrii anumite lucruru fara repetitie….totul vine instantaneu…..si pasiunea pt porumbei este cea mai frumoasa…binenteles pt porumbari…:))))
@mielu: din cate am inteles e un fel de solzata culoarea… oricum nu am reusit sa scot niciunu ca ea. Imperecheata cu cuc pe rosu: seria 1 a dat solzat si negru, seria 2 trestie baltata si alb spicat cu rosu, seria 3 cuca bruna (cea din filmare). Imperecheata cu albastru a mai dat o neagra si un solzat.
@S.Alin: nu au preferinte de culoare in atacul la stol, unde conteaza doar agilitatea, starea de sanatate, forma si conformatia. Culorile mai deschise sunt sensibile doar la etape, dupa ce porumbeii se despart, pentru ca se vad de la distante mai mari decat culorile inchise care se camufleaza in peisaj…
Cei 14 luati au fost:
1. albastru
2. solzata fumurie lista
3. albastru fumuriu
4. alba spicata cu rosu (ca cea din film care e sora ce a supravietuit) – dar pe asta nu culoarea a dezavantajat-o ci faptul ca nu prea tinea stolul
5. albastra lista
6. solzat
7. salie
8. albastra lista
9. solzat inchis
10. solzat inchis
11. solzata
12. albastra lista
13. albastra
14. solzat
O multime de culori banale care au picat, si destui baltati si rosii care au scapat.
@Fisher: pai natural fara crescut de pui, ca atunci e deja prea mult.
Felicitari!!! Continua expermentul si mai fa o situatie in toamna dupa zboruri,pe care sa o prezinti pe site, te rog.
Multumesc mult! Inca odata felicitari pt experiment, sper sa revii cu statistica dupa etape
Andrei, te felicit pentru dragostea reala pe care o porti porumbeilor, priviti adesea din punct de vedere al naturii lor salbatice, in lupta pentru supravietuire!
Totodata, felicitari pentru talentul tau de povestitor, scrisul impecabil, corelarea si acuratetea observatiilor!
Citind acest articol, pentru un timp am privit ideea de sport cu porumbeii cam cum ai privit tu maturii inchisi peste iarna, la prima lansare, comparandu-i cu lotul de “voinici”. …si m-am intors cu gandul la satul pitoresc al copilariei mele, Bezdead, Dambovita, marginit de dealuri cu paduri de fag, practic, o copaie pe firul unui parau, unde am crescut primii porumbei si unde nu existau doar porumbeii ci, intotdeauna, uliul/soimul si porumbeii.
Nu pot sa uit o duminica intunecata de noiembrie in care, venind de la oras, dupa o saptamana de scoala departe de pasarile pe care le cresteam la bunici, nu m-am putut abtine si le-am eliberat, in ciuda insistentelor unchiului meu, de asemenea iubitor de porumbei, care ii ingrijea in lipsa mea. A fost un adevarat masacru, o “black sunday”, pe care mi-o amintesc cu acuratete, dupa 21 de ani. Era o vreme tipica de noiembrie, rece, apoi a inceput si o burnita fina, mai mult o suspensie cetoasa. Erau cam 20. S-au ridicat si, la a 3-a cotitura, s-a auzit un vajait puternic, fara loc de interpretari. Victima-un pui gut de primavara, din prima serie. Autor-o femela mare de uliu, care l-a ajuns din urma in apropierea garlei, intr-o gradina cu plopi. Un vecin (prieten), care a vazut atacul, a alergat fluierand si, cand a ajuns la locul faptei, dihania si-a luat zborul, lasand porumbelul paralizat,plin de sange, cu cea mai mare ruptura de muschi pe care am vazut-o vreodata(oare mancase deja din el??), dar inca viu. Nesperat, ulterior s-a refacut, dar tot restul vietii nu si-a mai putut folosi complet aripa corespunzatoare partii vatamate.
Dupa atac, restul stolului a plecat la disparitie catre est, in directia in care vara plecau in zborurile “de croaziera”. Au revenit dupa vreo 20 de minute, au mimat o coborare dar au iutit brusc ritmul, cu moartea in spate, de data asta reusind doar sa-i sperie. Nu stiu daca era aceeasi femela de uliu, dar tot uliu era si tot mare.
Din nou disparitie, dupa care incepe show-ul total: in zece minute, se intoarce un grup de 3, urmarit indeaproape, de soim de aceasta data. 3 puncte turbate, MIG-uri, urmarite de o racheta aer-aer. 2 dintre ei erau frati. La o cotitura, soimul isi alege tinta, imparte grupul in 3, se lanseaza in urmarirea fratelui iar sora, intr-un picaj de pomina, aterizeaza direct in podul cu fan, unde ramane pana spre seara, inghetata pe o grinda. Fratele ei da o adevarata demonstratie de virtuozitate si agilitate. Soimul ii sufla in ceafa si, cand, cu inima in gat, imi spun:”l-a luat”, reuseste sa faca o eschiva, apoi inca una si cu a treia se ridica vertical. Soimul nu se lasa, urmarirea e de tipul “Tom si Jerry”, cu ritm constant, fara cea mai mica intentie de abandon. Strabat cerul in sus si in jos, la inaltime mare. Imi era clar ca porumbelul incerca cu disperare sa ajunga la voliera, totodata nu cobora nici un milimetru sub rectilinie, i-ar fi fost fatal. In final, dispar impreuna peste culmea padurii, catre satul invecinat.
Intre timp, sosesc inca cativa rataciti, reunesc un stol de 6-7 deasupra casei, 3 mai batrani coboara grabiti, sar prin trapa ca arsi, de se clatina acele cu zgomot si, cand ma rugam sa intre si ceilalti, ii vad accelerand si istoria se repeta.
In decurs de o ora si jumatate am numarat 7 atacuri. Vizibilitatea, din cauza pozitiei caselor si arborilor, nu-mi permitea sa urmaresc atacurile pana la capat si, pana ajungeam eu in strada, ei erau deja departe, mai ales ca paraseau imediat zona “copaii”, in disperarea de a scapa cu viata. De multe ori nici nu apucam sa vad ce i-a lovit. Foamea era mare, porumbeii se aflau in habitatul uliului si al soimului, ei erau intrusii in salbaticie, un pranz regesc. In acea zi, fie uliul, fie soimul, si-au facut aparitia ca un laitmotiv, de se adunasera pe langa mine si 2 vecini sa urmareasca show-ul aerian si..sa fluiere..mai mult a paguba.
Nu vreau sa va plictisesc cu exces de detalii(daca nu am facut-o deja;), voi spune doar ca seara, la ora bilantului, din 20 am avut un ranit grav si 4 disparuti, care au ramas disparuti pe veci. Ultimul pe care l-am gasit in voliera(la a ‘cine stie cata’ verificare), intors in amurg, a fost “fratele”, disparut cu soimul peste coama desfrunzita a padurii.L-am luat in mana:nicio pana clintita, nicio zgarietura.
Stateam si ii priveam, cu ochii si sufletul de copil, ca pe niste eroi. Picoteau acum la locurile lor, dar, cu cateva ore inainte, driblau moartea prin vazduh..Imi plimbam ochii de la unul la altul, revenind sistematic asupra a 2 perechi de frati, pui din anul respectiv, al caror recital a fost memorabil prin longevitatea rezistentei lor incapatanate, pistonand cerul repetitiv si revenind ultimii la voliera.Verificam rana gutului, cu picaturi mici de sange iesind prin crusta de antibiotic presarat pe rana. Si aveam in suflet un amestec de vinovatie, bucurie, tristete, admiratie, chiar respect..greu de descris in cuvinte.
Practic acum sport columbofil. In alta locatie, in Targoviste,” rapitoare-free”, 0 pericole naturale. Il fac, zic eu, responsabil, dupa reguli generale si particulare. Cu rezultate bunicele. Si mai sar in sus si acum la cate o sosire de la maraton. Totusi, cu mana pe inima va spun, nicio senzatie din perioada de sport nu mi-a ramas atat de adanc in memorie precum acea duminica neagra de noiembrie si trupa de viteji netitrati in clasamente, dar campioni in amintire.
Iti MULTUMESC, Andrei, pentru prilejuirea acestei retrairi!! Site-ul porumbei.ro, pe langa faptul ca e PROFI, pentru mine are un atu unic: ma face sa pastrez intacta copilaria.
Sunt curios ce rezultate vor avea acesti porumbei in comparatie cu cei care au stat inchisi. Intre timp Bolt a devenit al 2 lea cel mai scump porumbel recordul este acum 360000. Sportul se schimba nu mai conteaza cine castiga conteaza cine ii vinde mai scump. Leo Heremans e un fel de campion As in competiția asta noua.
Daca citesc doar comentariul numarul 3, fara sa stiu contextul, ma ia rasul rau de tot. :))
Porumbei.ro: Multumim frumos pentru observatiile facute in crescatoria ta (din experienta proprie, deci, nu din auzite) si pentru ca le impartasesti si cu noi!
Pe mine ma ajuta pe viitor la selectie pentru ca te stiu un om serios.
Multumesc!
P.S: Solzatul ala de la sfarsitul filmuletului face ca tiganu`. Pentru ca l-ai salvat de uliu, vrea si mai mult de la tine. Ce le-ai zis-o si tu ” Porumbeii astia, daca le dai un deget, iti iau toata mana!” Bine ca nu s-au prins de ironia ta, ca altfel… :))
@dan_tgv: Comentariul tau m-a uns pe suflet! Multumesc!
” Totodata, felicitari pentru talentul tau de povestitor, scrisul impecabil, corelarea si acuratetea observatiilor!” se aplica perfect si la tine, nu doar la Andrei. :)
Inca o data, ma bucur ca am descoperit site-ul acum ceva ani si persoanele deosebite de pe el!
Asta inseamna columbofilia adevarata . Nu lupta surda pentru o cupa , o diploma , un loc in expozitie. Cati pot povesti asa despre porumbeii lor ?? Nu foarte multi …. Alti n-ar fi zis a fost bolnav cand era mic , ar fi zis a mai avut un frate da’ haraia putin asa si i-am rupt gatul . Sau a ramas mai mic si l-am sacrificat ca nu se dezvolta prea bine . Din pacate, pentru multi nu reprezinta decat o competie aceasta minunatie de activitate , ca mi-e greu sa-i zic sport.
Domnule Andrei, va multumim ca ne-ati impartasit si noua aceasta experienta. Se vede ca iubiti mult acesti porumbei si ma bucura sa vad ca mai sunt si oameni care iubesc cu adevarat porumbeii, nu doar concursurile. Daca ma gandeam de cativa ani sa nu-i mai inchid pe timpul iernii, acum chiar m-ati convins.
Am tinut si eu odata porumbeii toata iarna afara…la zona de campie doar uliul ataca…mi a luat doar unul….ceea ce vreau sa spun este ca lucrul asta avantajeaza doar cu faptul ca ii ai nai repede pregatiti pentru zbor….dar nu ii face cu nimic mai buni fata de cei ce au stat inchisi toata iarna…din experienta prorprie….tot porumbelul inteligent va veni mai bine de la zbor….
Concluzii:
-ati facut revelionul acasa
-ziua buna se cunoaste de dimineata si cand vedem ca un pui nu iese asa cum ar trebui sa iasa ar fi bine sa.l sacrificam pentru a nu ne sacrifica el timpul si banii.
-soimul si uliul sunt ptr dumneavoastra doi antrenori redutabili: unul de club si altul de nationala.
Unii stau cu steagurile sa le zboare porumbeii, altii au antrenori personali naturali.
Inca ceva interesant!!Uliu alege doar porumbeii care au avut probleme, sau care au!!Ca si in cazul meu,aveam o femela tardiva,ea mereu pleca ultima, venea prima,a fost prinsa de uliu de 2 x si am scapat-o,ea mai avea un defect in aripa,2 pene ii cresteau mereu strambe ,a 3 oara nu a mai avut noroc si a prins-o ..Acum ma bucur ca am toate celelalte femele perfect sanatoase, si aterizeaza toate odata si era sora cu cea mai buna de pe crescatorie la fonduri, ,
Com 6 ar trebui sa.i combini si cu soim ,sa vezi ce iasa(glumesc). Esti cumva copil/tanar? De ce corcesti rasele intre ele?
Adevar graita scriitorul.
Eu am putin porumbei (19 acum). Toata iarna, au iesit afara (cand au dorit :) – au fost zile cand, char daca le deschideam trapa, o ignorau! aveau program de ciugulit penele :P ).
Toata iarna am pierdut doi porumbei: o femela din 2016 (fara probleme vizibile de sanatate) zburata la etapele cu pui si un tardiv iesit in Septembrie.
@dan_tgv: merci. Stiu ca pentru foarte multi chestiile astea sunt niste tampenii dar alte lucruri nu prea pot sa public decat daca imi sunt trimise de alti autori sau daca le traduc de undeva. Ma uit la foarte multe documentare cu natura si mai putin la interviuri cu campioni columbofili si cu cat trece vremea parca ma indepartez tot mai mult de “sportul” asta.
@Leonard: conteaza foarte mult zona geografica dar si mai mult zona propriuzisa a crescatoriei, si in functie de asta ii poti lasa afara iarna sau nu. Am colegi care ar vrea sa ii lase afara dar stau in pozitii care pun porumbeii la foarte grea incercare la ambuscadele uliului. Nici eu nu ii lasam daca vedeam pierderi extreme, adica daca imi lua jumatate probabil deja ma gandeam sa ii inchid. Cand iti ia cate 2 pe zi, e greu sa continui, dar imi aminteam de etapele in care am pierdut si cate 20 pe zi, si atunci pare mizilic prin comparatie. Dupa o perioada de zbor afara toamna-iarna, porumbeii ajung la o forma si un nivel al instinctelor si agilitatii care este un deliciu, si e pacat ca foarte multi din crescatori nu il gusta niciodata. Nici vara cand imi veneau bine de la etape nu erau atat de in forma, sau nu stiu cum sa numesc starea in care ajung. Instinctual sau prin metabolism isi reduc foarte mult consumul de mancare, zboara fara zgomot, sunt numai fibra si pene. Ma uitam ca unii din ei se bateau pe V-urile de la tavan, si cand unul era aruncat in jos, acesta reusea sa se opreasca din cadere in aer pe la jumatatea inaltimii dand din aripi, si apoi sa pedaleze inapoi pana la tavan pe V, uneori mai stand si pe loc in aer ca un colibri pana gasea pozitia potrivita. Ori cei inchisi, chiar si pornind de pe podea cu avant abia ajungeau uneori pe V-urile de mai jos si cadeau ca niste salamuri bubuind pe podea.
Cu ani in urma mergeam la un crescator care nu ii zboara si ii are practic in padure, adica vara uliul ii asteapta in copacii de deasupra cotetului… porumbeii stateau ziua pe o cladire mare in oras, si seara urcau la padure la cotet. Punea omul cafeaua si apoi asteptam. Dupa ce soarele cobora dupa coama dealului, stiam ca o sa apara… si venea stolul, dadeau 2-3 ture si apoi plecau vijelios inapoi in oras cand simteau dihania. De cele mai multe ori coborau la cotet abia dupa lasarea intunericului cand uliul pleca… unii nimereau trapa, altii cadeau prin copaci sau prin gradina pentru ca se aruncau in jos brusc din zbor, dar imediat ajungeau toti in cotet. Cand am luat prima oara in mana porumbeii aia, comparativ cu ai mei din vremea aia am ramas socat de vitalitate si cum se simteau in mana.
@Gelu: am mai spus pe site de cateva ori si am zis sa nu mai tot repet – nu sperand la vreo performanta anume i-am lasat afara. In alte ierni cand ii tineam inchisi, de dorul zborului mergeam la un crescator care nu zboara la club si nu ii inchide niciodata… si mi-am zis ca e cam aiurea sa am porumbei dar sa ma duc pe la altii sa vad un zbor.
@george: nu neaparat… intre supravietuitori sunt si pui pe care eu nu ii credeam in stare sa ajunga in Martie. Unii trec peste probleme mai usor. Nu sacrific niciunul niciodata (doar daca e vreun caz terminal, sa nu se mai chinuie).
salut fisher, com. 27 , da ai dreptate. pot spune ca sunt tanar la 38 de ani si un pururea copil in suflet dar nu cred ca am facut o crima combinand 2-3 perechi mai ales ca sunt toti rase de zbor la inaltime si nu vand nimanui nimic ,nu merg in concursuri, ii tin strict pt pasiunea mea. si nu a fost o chestie premeditata , s-a intamplat sa pierd multe femele tippler de exemplu pt ca ei sunt majoritari la mine in voliera si neavand altele masculii s-au imperecheat cu ce au gasit disponibil si anume o femela rosu de tg, o galateanca si o berzata. initial nu voiam sa-i las asa ci doar pana fac rost de alte femele mature tippler dar cum nu se gasesc chiar usor si nu am avut nici bani prea multi sa cumpar mi-am zis sa vedem ce pui scot. nu sunt toti straluciti la zbor dar nici rai nu sunt insa cand vad perechile acestea mixte formate cat de bine cresc puii si cat de mult au grija unul de altul am hotarat sa nu-i mai despart dar pui nu am mai scos din ei, ii folosesc ca doici pt ouale altor tippleri . intre timp m-am axat pe inmultirea unei singure rase si anume tippler renuntand la rosii si galateni ( in afara de perechile mixte ) deoarece am vrut sa fac un stol mixt de zburatori insa rosii au stil diferit si nu se amesteca cu altii iar galatenii mi se par foarte lenesi , nu am atata rabdare cu ei.
Dumitru imi cer scuze,greseala mea. Am inteles ca.i combini cum da Domnu si ma gandeam ca nu.i ok nici pt rase ,nici pt incepatori. Faptul ca ai postat ultimul coment si ai facut lumina” este bine venit
Inca odata imi cer scuze ca te.am lezat in vreun fel
salut, nu ai de ce sa-ti ceri scuze, fiecare are dreptul la parerea sa si este liber sa creasca porumbeii asa cum doreste doar ca eu nu as judeca pe nimeni nici macar daca i-ar lasa sa se corceasca “cum da Domnul ” ca sa te citez exceptand cazul in care pacaleste oamenii prin vanzarea unei rase dar de fapt ei sa fie metisi . nu se aplica la mine acest lucru deci nu m-ai lezat in nici un fel mai ales ca repet nu particip in competitii oficiale, consider ca sunt deja destui concurenti “campioni ” cu o anume rasa de exemplu zburator de severin sau galatean de zbor cand de fapt ei concureaza cu metisi din aceste rase cu tippler , nu sunt genul sa-mi fur singur palaria . singurele concursuri la care particip sunt cele in care eu sunt antrenor ,arbitru ,concurent si in care sunt doar cu porumbeii mei . sper ca ai inteles ca nu o fac intentionat dar se mai intampla uneori sa se combine intre ei cand nu ai spatiu pt voliere separate si cred ca toti stiti cum e sa ai 7 masculi singuri si nici o femela in plus pt ei cum e cazul meu care se bat ca nebunii alearga femelele celorlalti care nici nu sunt multe ( doar 3), nu le lasa sa manance dar ele trebuie sa o faca pt ca au pui de crescut, intra peste ele in cuib …ce sa mai zic un haos total in voliera, deabia apuca saracele sa ia cateva boabe si astia sunt gramada pe ele . si atunci ce sa fac ca sa-i tin ocupati si sa se linisteasca…? mai tin cont ca s-au combinat cu o alta rasa..? le-as da si o femela soim daca s-ar imperechea cu ea….cum ai spus si tu …( glumesc binenteles ) . momentan ii las asa , intentionez sa scot cat mai multi pui femele din perechile pure de tippler pe care le detin lasandu-le doar oul 2 care este considerat fata insa si asa am avut surprize si nu putine la modul ca au iasit tot baieti si din aceste oua . cu noroc la toamna sper sa am multe femele tippler tinere care sa mai echilibreze situatia .numai bine tuturor!
Fisher….esti sincer…bravo….de ar fi toti asa….frumos ar fi
De ce il felicit pe fisher?pt ca ar trebui sa fim toti sinceri in sportu asta….nu ca vanatorii si pescarii…practicam un sport in care trebuie sa fim corecti si fair-play…sa recunoastem si sai felicitam p acei care iubesc porumbeii si care au si rezultate bune..nu sa fim egoisti…atunci totul e ok….si cand cineva isi cere scuze e un lucru mare…omenie…nu toti au puterea asta…bv fisher….
Dumitru, vis.a.vis de faptul ca ai scos masculi si din al doilea ou,iti spun o chestie interesanta, pe care mi.a zis.o cu multi ani in urma ,Nadaban din Arad. Cica dc hranesti porumbeii cu hrana mai saraca ,iasa mai multi masculi si dc hranesti cu hrana mai bogata (proteine etc) iasa femele sau tind sa iasa mai multe femele. Zicea ceva de acidul ribonucleic (numai retin detalii)Cat timp am avut ciungi,am obs oarecare adevar in acest sens. La voiajori dau hrana la sac si in general am egalitate la sexe(relativ)
Cry ,merci !
Da-mi voie sa ma indoiesc de chestia asta cu mancarea in legatura cu sexul puilor. Nu le dau mancare la sac insa le-am facut eu amestec din multe boabe ( au cam tot ce le trebuie) respectiv grau, porumb, orz, floare,mazare,orez,sorg alb si rosu, rapita, mei, au grit la discretie,salate si patrunjel o data pe saptamana, vitamine si otet de mere cu miere in apa , calciu pe boabe la fel o data pe saptamana. Si sa stii ca nu toate perechile imi scot masculi si din oul 2 ci doar doua am observat ca sunt mai predispuse la asa ceva, probabil e in gena lor pt ca si masculii perechilor au fost cate 2 frati in cuib.
Apropo de uliu: https://www.youtube.com/watch?v=dZQLi9yW3_w
La porumbei,femelele au gena sexuala,xy iar masculii xx. Deci femelele “hotarasc” sexul puilor
Degeaba sunteți suparati pt com 38 ,dar asta.i adevarul 110%
Ai dreptate, Fisher, dar nu multi au fost prieteni cu genetica..in schimb au o placere prosteasca de a da “dislike”nedocumentat.. sau, probabil, in dezacord cu modul in care functioneaza natura :)
http://www.ymed.ro/tipuri-de-determinism-cromozomal-al-sexelor/
“Tipul Abraxas. In comparatie cu tipul Drosophila, tipul Abraxas de determinism cromozomal al sexelor se caracterizeaza prin sex femel heterogametic si sex mascul homogametic. Astfel, femelele poseda doi cromozomi ai sexului diferiti (ZW sau XY) fiind deci heterogametici. Masculii sunt homogametici avand doi cromozomi ai sexului identici (ZZ sau XX). Prin fecundarea gametilor femeli cu cromozomul Z sau X, cu gametii masculi Z sau X, vor rezulta descendenti masculi (ZZ sau XX). Daca insa fecundarea se realizeaza intre femele ce poseda cromozomul W sau Y,cu gameti masculi cu cromozomul Z sau X, vor rezulta in descendenta femele. Acest tip de determinare a sexelor este intalnit la pasari, la unele specii de amfibieni si reptile, precum si la unele nevertebrate. “