Este temperamentul porumbeilor ceva mostenit genetic sau se contureaza pe parcursul vietii?
Este temperamentul acelasi in cadrul unei rase? (de exemplu sa zicem ca porumbeii Thone sunt mai blanzi iar cei S. Toye mai speriosi?) Se mai spune ca porumbeii de distante lungi sunt mai calmi, mai relaxati, iar cei de viteza mai agitati, mai nervosi.
Revenind la exemplul din film, agresivitatea exagerata poate arata atasament mare de boxa si deci motivatie serioasa la etape sau doar lipsa de teama fata de crescator si… “gene de pitbull”?
Vorbim des despre musculatura si orientare, forma si inteligenta. Cred ca un factor foarte important scapa mereu neobservat. Temperamentul. Degeaba are un porumbel musculatura de pe lume, si se afla in super forma, daca psihic el este instabil.
Mi-am amintit de o femela de 05 care mi-a ilustrat foarte bine ca uneori poate claca daca o ataca emotia. Zilele trecute a ales-o uliul din stol si a alergat-o ceva vreme, fiind la cativa cm in spatele ei. De ce a ales-o dintr-un stol de peste 50 bucati tocmai pe ea? Stolul a stat compact pana cand uliul a ajuns foarte aproape. Probabil ea s-a pierdut cu firea prima.
Dupa ce a scapat si s-a inaltat, a picat bolovan in sputnik iar acum nu mai iese orice s-ar intampla. Si alti porumbei din stol au fost alergati dar n-au ramas cu sechele, ies la zbor de placere fara sa-i fortez. Am lasat-o cateva zile linistita, crezand ca e bolnava, dar e foarte activa si vioaie dupa ce stolul se intoarce. Cand trebuie sa iasa la zbor, se ascunde de mine iar daca o scot fortat se ascunde in apropiere si cand ies din cusca imediat vine si se piteste in boxa crezand ca n-am vazut-o :). La un moment dat a fost luata de stol pe sus din greseala, dar dupa o tura, de panica pur si simplu a planat si s-a lasat pe sol in curtea unui vecin.
Acum un an, cand am inceput antrenamentele cu ei (lansare individuala), a clacat similar, prada emotiei. S-a lasat pe sol la locul lansarii. Am facut-o sa zboare dar s-a intors si s-a lasat tot acolo. Incredibil! Apoi, din nou in aer, a pornit direct spre o sosea unde se apropia o masina…care evident, i-a aplicat un impuls cu parbrizul (usor, spre norocul ei). Dupa acel antrenament a facut destule etape de demifond, unele clasate…nu pot sa inteleg cum a reusit. Tot ea a venit din toate catastrofele in prima zi.
Dar, nu este genul de pasare din care sa scoti pui, asta-i clar. Probabil am s-o dau…anul trecut a somat pentru ca am avut nevoie de o “closca” buna…este o mama exceptionala. Nu ar iesi din cuib decat sa bea apa si sa manance. A clocit singura 2 oua si a crescut mari si frumosi 2 pui (masculul pierdut dupa primele zile de clocit).
Un astfel de porumbel am avut si eu,era un mascul de 2002 ,un zburator foarte bun pe care l-am cumparat de la un prieten.Dar nu mult a stat la mine in compartimentul pentru matca , atunci cand am vazut ce bataus era…batea toti porumbeii din cusca,si avea ciuda in special pe unul singur care nici nu-l lasa sa manance, ce sa mai vorbesc de saracii pui care abia ii dadeam jos din boxe…
Mda, astia batausi care deranjeaza tot lotul sunt foarte enervanti si nedoriti. Sa fie rai, dar la ei in boxa!
am o pasare care are un asemenea temperament ca cel din filmulet . fratii lui au dat citeva clasari bune la yarlingi dar nu au temperamentul acestuia . acum am un alt frate de 2008 dar de pe tata care are acelasi temperament , deci se pare ce gena se teransmite f. bine in fiecare an . dar ce am observat ,ca acei cu temperament agresiv ca cel din film sunt doar cite unul dintre frati intr un an , iar ceilalti frati sunt invers , f. calmi si nu sunt speriosi deloc .anul acesta am sa i incerc la fond si maraton sa vedem cit de bine le prinde aceste 2 tipuri de temperament. mai precizez ca tatal lor are un temperamen linistit si da impresia ca stie tot ce se intimpla cind intrii la el la boxa , aproape ca iti pune intrebari .se comunica f. usor cu acesti porumbei .OK sunt din linia de KUYPERS SI sunt de la VAN DE POEL .
acel porumbel era atasat de boxa lui ff mult, dar are si o rautate incredibila, cred ca s-ar preta bne la concursuri:*:* bafta
Printre primii mei porumbei am avut unul asemanator foarte agresiv.Era un gutzan il cumparasem din piata pe atunci copil fiind abia de strangeam bani sa cumpar cate un gutzan ,ca de voiajori nici nu se punea problema situatia materiala nu-mi permitea.Tin minte ca era foarte ” Nebunatic” nu ai era teama de nimic ai luam porumbitza si coboram jos in fata blocului si el venea dupa ea la mine in mana.Apoi cu timpul am inceput sa imi cumpar voiajori si am dat toti gutzanii ,dar pe El nu ,ma atasasem mult de el facea parte din familie unbla prin casa ,cand vedea ca mananc zbura pe masa sai dau paine,si daca refuzam sai dau ma ciupea.Toti porumbeii se temeau de el ,in schimb a clocit si a hranit multe generatii de voiajori.a stat la mine mai bine de 7 ani ca intr-o zi sa iasa la zbor si nu sa mai intors.Banuiesc ca la prins uliul.Si de atunci am avut poate inca cateva sute de porumbei dar nici unul nu a mai fost atat de agresiv si fara teama fata de orice persoana care intra in hulubarie.
Buna! Am si eu o rugaminte la voi,dak tot ati propus acest topic : am nevoie de cateva date in legatura cu “Temperamentul la animale”(cum se transmite,dak se transmite,factori….etc) Am nevoie pt un referat….sunt la Facultate la Zootehnie….si este tema pt vakntza:D…..Va multzumesc!!
La multi ani
Fara a discuta excusiv pe subiectul din filmulet, pot spune ca porumbeii cu astfel de temperament sunt supusi unor tensiuni psihice mai mari decat cei ce poseda un temperament calm si sunt mai linistiti.
Acest lucru are atat avantaje cat si dezavantaje, daca ne gandim si la faptul ca aparentul lor comportament “razboinic” este un consumator de energie si nu un producator asa cum sustin deseori unii columbofili. E adevarat ca starea acestor porumbei reflecta o sanatate foarte buna si devin repede indragiti de crescatori, tocmai prin faptul ca sunt “mai speciali”, dar nu acelasi lucru se poate spune si atunci cand vine vorba de performantele lor sportive si aici, revin la ceea ce spuneam mai devreme si anume faptul ca, acest comportament, este un consumator de energie.
Se stie ca la cursele lungi de peste 900 km porumbeii trebuie sa posede pe langa o suita de calitati fizice si un comportament care sa ne arate ca acel porumbel este in masura sa-si dozeze resursele; iar ceea ce observam la porumbelul din filmulet vine intr-o vizibila contradictie cu ceea ce ne dorim de la un porumbel de distante lungi. Am vazut deseori astfel de porumbei ce aveau acest comportament chiar si in boxele de transport, sau in masini. Cunoscand o parte din crescatorii ce detineau astfel de porumbei, si discutand cu acestia, am constatat ca de la etapa la etapa, acei subiecti erau din ce in ce mai putini. Nu sustin neaparat ca toti s-au pierdut, dar cred ca cei mai multi nu au mai reusit sa ajunga acasa in baremul impus de competitie, iar asta poate sa se fi intamplat tocmai datorita comportamentului lor, comportament ce nu le-a mai permis sa-si dozeze corespunzator resursele, uzura instalandu-se prematur.
In alte conditii, cred totusi ca astfel de porumbei pot castiga multe premii si ma refer aici la competitiile unde distantele nu depasesc limitele a 200 sau 300 de kilometri si unde temperamentul lor vucanic, poate fi comparat cu o explozie de energie ce arunca porumbelul spre casa cu o viteza ce-i confera cu siguranta ocuparea unui loc de varf in clasament, clar in defavoarea porumbelului calm care este mult mai lent si care nu poate fi scos din ritmul sau decat sub influenta multor stimuli.
In concluzie, cred ca ar fi bine de stiut, in care curse am putea angaja cu sorti de izbanda astfel de porumbei si in care nu! Este important deasemenea sa cunoastem originea porumbelului. Aceasta ne poate da indicii pretioase atat cu privire la fenomenul discutat aici, cat si la valoarea sportiva a predecesorilor porumbelului ce probabil au, sau au avut acealasi temperament…!
eu mi-as dori un mascul ca acela este foarte energic mai bine spus e un porumbel bun cu un temperament furios mai sunt shi masculi dinastia
am avut multi porumbei ca acesta…primul porumbel care facea asa a fost unul de 2002 din care am scos pui iar toti puii scosi din el erau agresiv…unii faceau ca cel din filmulet iar altii mai sperieciosi ma bateau cand stateau pe oua si cand vroiam sa i prind deci….da temperamentul se mosteneste ca de altfel si la oameni…
D-le SIMION tin sa va anunt ca, contrar perceptiei publice ,porumbelul, ca specie ,poate fi foarte agresiv.Porumbelul ALB ,simbol etern al pacii,nu este cu nimik mai diferit fata de porumbelul de concurs.Pentru a intelege pe deplin efectele unui comportament agresiv printre porumbeii voiajori este mai intai necesar sa se inteleaga inainte de toate dedesubturile care o cauzeaza.Si va intreb ,ce factori sunt responsabili pentru declansarea fenomenului???!!.Comportamentele agresive sunt atat de frecvente intr-un porumbar cu porumbei voiajori asa incat atrag foarte putin atentia unui crescator de talie medie.Acesta fiind considerat a fi doar un comportament destul de normal de catre crescatorii medii…in consecinta nu este bagat in seama.Acest aspect este perfect inteles in lumina faptului ca cei mai multi crescatori sunt presati de timp iar putinul timp disponibil pe care-l au este canalizat catre impartirea logistica incurcata a pastrarii unei echipe “in concurs”.Luxul de a studia subiectul complex al comportamentului la animale ,indiferent cat de fascinant ar putea fi sau cat de departe se gaseste atingerea efectelor lui asupra performatelor pasarilor lor,acesta nu o cupa un loc de cinste pe lista lor de prioritati.Un crescator oameni buni nu trebuie sa fie expert in studiul comportamental pentru a avea succes…oricum o mai buna intelegere a puterii de baza si esantionului comportamental al porumbelului voiajor poate doar sa fie de un real ajutor oricui incearca sa atinga performanta in ceea ce este(sau poate fi) un sport greu,cu cerinte si concurenta acerba.Agresiunea la porumbei se manifesta uneori ca o forma comportamentala amenintatoare incluzand si atacuri reale.De multe ori aceasta ia forma unor parade ritualice de expunere,ridicarea aripii si sunete vocale….si la fel ca in filmuletul de pe site acel porumbel nu facea altceva decat sa isi avertizeze stapanul ca nu exista loc decat pentru el…practic isi apara teritoriul ceea ce d.p.m.d.v aduce un plus in forma de concurs a porumbelului.Atacurile reale au o frecventa redusa ele nefiind adoptate cu mare entuziasm.La om se poate contura o atitudine similara …ganditi-va la afirmatia ” este un lucru bun ca m-ai tinut,altfel l-as fi omorat” acest scenariu indica faptul ca niciuna dintre parti nu vroia sa apeleze la violenta(agresivitate) insa trebuiau sa-si arate intentia fara a-si pierde demnitatea(caz in care ar fi fost considerat las).Lucrul care conteaza este ca porumbeii sunt in stare sa-si deschida aripile in stil de agresivitate atingandrezultatele dorite printr-o etalare ritualica.Aceasta arata evident vlaoarea de supravietuire a speciei prin evitarea ranirilor serioase care ar putea sa survina in urma unor lupte inutile.Nu ne trebuie mult sa realizam avariile pe care alte pasari ,echipate cu arme mult mai letale decat ale porumbelului ,(vulturul,soimul(uliul), si corbii) si le pot provoca unii altora in momentul in care au loc lupte pentru teritoriu.Acestia trebuie sa reduca tensiunea fara a folosi armele aflate la dispozitia lor .Aparitia comportamentelor agresive la un porumbel depinde de starea lui fiziologica (fiziologia reprezinta studiul functionalitatii normale a fiintelor vii) si de ceea ce vede si aude intamplandu-se in jurul sau la un moment dat.Personal la inceput nu intelegeam necesitatea acestor ritualuri cu tenta agresiv ,in timp am ajuns sa realizez ca porumbelul “iti va spune singur” ce se intampla….trebuie doar sa stii sa interpretezi actiunile lui…..Odata ca limba lor este inteleasa.Necunoasterea acestei limbi duce la non-comunicare…Non-comunicarea duce la non-cooperare…Fara cooperare intre crescator si porumbel ,succesul in acest sport al nostru este imposibil.
P.S: Referitor la femela ta Andrei,am avut si eu un mascul speriat de uliu care la o lansare de la 6 km …s-a lasat pe camp…am dat dupa el ..a facut o tura la joasa inaltime si iarai s-a lasat…uliul era e cer…l-am lasat acolo si am plecat…victime colaterale mi-am zis eu atunci…prostia se plateste..prostia porumbelului evident..Dupa 2 sapramani m-am trezit cu el acasa…e de ras ,stiu…si eu am ras dar ironic de data asta…am vrut sa-i curm suferinta insa l-am lasat….de fiecare data cand il eliberam trebuia sa-l dau afara cu forta in tim p ce,ceilalti erau deja la inaltime…stii ce facea???? se lasa pe casa si apoi fara sa stea pe ganduri intra pe langa mine inapoi,nu-i pasa ca sunt in fata usii sau nu el stia un singur lucru,ca trebuie sa intre neaparat inauntru…dupa o erioada m-am hotarat sa scap de el asa ca l-am dat unui vecin la 1 km distanta aproximativa….ce crezi ca s-a intamplat de data asta….i-a dat drumul …. a zburat 100 m si bam,bam….l-a rapus uliul…Deci concluzia acum….Frica blocheaza oarecum creierul porumbelului el nemaifiind in stare sa se concentreze la manevrele de eschivare si sfarseste prin a se duce drept in ghearele rapitorului…Un alt caz…varul meu avea o femela de la mine acum cativa ani buni si la un moment dat ….a agatat-o uliul …a scapat…..a tratat-o se refacuse complet si s-a hotarat sa o elibereze…a zburat pe casa si la 5 minute dupa aceea se apropia pradatorul…ceilalti porumbei au zburat insa ea nu,s-a blocat,a ramas nemiscata ceea ce i-a usurat si mai mult uliu-lui treaba…da…te gandesti bine..a sfarsit in ghearele lui…Deci Andrei nu e vb de emotie ci de FRICA practic sistemul nervos se blocheaza,intra in panica si nu mai are loc coordonarea evenimentelor drept ptr care porumbeii cuprinsi de aceasta frica o vor avea toata viata…..si te asigur eu ca nu va fi una lunga…asa ca ai doua posibilitati…ori tii porumbita pe post de doica toata viata ei ,ori o elimini.
ceea ce a scris porumbei.ro am patit si eu! Femela de 2002, pui fiind a iesit la primul zbor si a alergat-o uliul! Acu este foarte sperioasa fata de mine si cand vede uliul se arunca imediata oriunde ar fi! Da, temperamentul se mosteneste dar se si formeaza in functie de exemplar, altfel toti puii dintr-un campion ar fi campioni! Asa cum dintr-un destept se poate naste un nebun!
tare faza cu sapca in aprilie imi iau si eu porumbel ca acela cu albastru si alb de la un vecin
Mai am ceva am un porumbel de anu acesta si ii bate pe toti ceilanti cinci indeferent ca e porumbeita sau porumbel.Ce sa fac? ajutatima
salutare,tre sa recunosc ca asa porumbel nu am mai vazut, am avut si eu care loveau cu aripa dar numai cand aveau pui sau oua,in rest erau calmi.An nou fericit!
Hehe, buna treaba. Porumbelul pacii, alb imaculat, delicat, timid…ascunde defapt un monstru care te face sa urli de durere cand te ciupeste. :))
Cred ca asta e un soc pentru toti cei ce abia descopera porumbeii…in loc de niste pasari timide si blande, adevarati draci… daca isi doresc aceeasi boxa, isi umfla ochii fara retinere.
E intr-adevar interesant sa-i urmaresti cum se manifesta… cum ridica ei o aripa si lovesc cu cealalta, si cum intr-un final ajung la o intelegere si dau din cap periodic in semn de “DA”, pastrand totusi un tremur usor in aripa, gata sa loveasca iar.
Ionut, citeste: http://www.porumbei.ro/mascul-bataus/
In mare parte caracterele se transmit insa temperamentul poate format sau transmis ereditar….ca un aport la ceea ce spun am sa va dezvalui o ….povestiara adevarata…cu.mult timp inainte de a avea voiajori aveam gutani..intr-un pod din apropierea mea erau multi porumbei iar un prieten de-al meu avea in pod cateva perechi….asa ca m-am dus sa iau si eu cativa…cum nu erau pui mari iar adultii zburasera…am luat singurii doi pui care se gaseau …erau cat pumnul,abia incepea sa le dea penele….femela de frica a facut infarct si a murit la 10 minute dupa ce am luat-o…asa ca a ramas masculul care s-a trasformat intr-un corb splendid….petreceam mult timp cu el si pe masura ce crestea incepea sa-mi arate ca e stapan pe situatie ciupindu-ma….cand a nceput sa faca primele zboruri scurte i-am asezat o odihnitoare individuala deasupra cuierului in bucatarie….cand ma apropiam cu mana incepea sa faca mare zarva si sa se lupte cu mana mea….ziua zbura afara insa cum se lasa seara isi relua locul si oricine se apropia de odihnitoarea lui era avertizat prin semnale vocale,ciupituri sau lovituri de aripa…ziua cand zbura ,chiar daca eram in strada si imi auzea glasul cobora ca o ghiulea si se aseza pe umarul sau mana mea….acum va intreb eu pe voi…daca ar fi ramas in acel pod s-ar mai fi manifestat asa???? ma indoiesc…ceea ce intareste si mai mult spusele mele in legatura cu temperamentul porumbelului…totul tine de mediul inconjurator ….apoi un alt caz de data aceasta cu un voiajor…..am o femela de 2003 care era atat de blanda ca manca din palma insa intr-o zi pe cand facea acest lucru cineva a speriat-o si de atunci pot sa spun ca este ca un taur care vede rosu in fata ochilor….indiferent ca sunt eu sau altcineva cand intru in cotet parca vede rosu in fata ochilor…se izbeste de ce apuca numai sa scape,cu toate ca nimeni nu o urmareste….O alta caracteristica a acestei femele este ca atunci cand are pui de hranit mananca din nou din palma,doar cand nu are nici pui si nici oua se manifesta in felul de mai sus mentionat…Oare mai este nevoie si de alt exemplu ptr a intelege natura schimbatoare a porumbelului???Incercati sa va raspundeti la asta…
Da, foarte interesant. E clar ca anumite evenimente ii marcheaza pe viata, ca si pe noi de altfel. Aici se incadreaza si porumbeii care se pierd la o etapa, stau pe drum saptamani bune, iar dupa ce in final ajung acasa, ajung cei mai buni zburatori. Invata din greseli, memoreaza.
eu am constatat ca exista 3 tipuri de temperament la porumbei: 1- bland , cand vrei sa-l atingi in boxa se chiteste precum un caine credincios lasandu-te sa-l cuprinzi cu o singura mana , 2- cei agresivi, teritoriali, posesivi- precum cel din clip…care nu tine cont de absolut nimic vrand doar sa-si apere teritoriul si 3-porumbeii agitati, speriati , tot timpul stau in alerta…[ detin 3 astfel de exemplare tata, fica si nepoata] de cum intru in voliera sar ca arsi agitand de multe ori si restul coloniei…….dupa opinia mea , acest comportament fiind mai degraba o GENA MOSTENITA DE LA PORUMBEII SALBATICI. tot acest tip de porumbel ”semi-salbatic” l-am intalnit si in expozitii la categoria viteza…apropiindu-ma cu obiectivul foto pentru al poza , am observat ca se agita mult mai mult fata de un porumbel de fond……care sta de multe ori in expo relaxat pe o aripa- deci teoria ca porumbeii agitati sunt buni doar la viteza-demi-fond poate fi valabila….nu vad un porumbel agitat la fond intr-un concurs de doua zile sa stea pentru un moment de repaus si sa ”mediteze la traseu”.
referitor la timiditate sau emotivitate pot sa va dau un exemplu nu tocmai fericit: am prins lunile trecute o turturica [gugustiuc] in voliera la porumbei intrata prin sputnik propabil pentru hrana , tinandu-o in mana pentru a o elibera afara am constatat cu stupoare ca dupa numai un minut a cedat de emotie in mana mea. trist!
porumbeii cu temerament agresiv au fost la mine cei mai buni reproducatorii….. agresivitaea si temperamentu de razboinic se transmite la 70% din produsi …..si un porumbel vioi si agresiv este si un porumbel sanatos si nu este tot timpu bolnavicios fapt care se transmite ….iulianx bistrita
Am si eu 3 porumbei care se comporta asa ,dar nu imi pun mari sperante in ei,poate sunt zmei doar in voliera in aer nu trebuie sa faca asa.Am mai observat ca la zborurile peste 750km.nu il ajuta pe porumbel prea mult sentimentele atunci ce a mancat ,unde a stat ,cat s-a antrenat ,ce parinti are cate resurse si energie are pentru a continua zborul.sentimentele nu zboara ,greul trece prin rasa ,casa ,masa si antrenament!!!
AM? SI? EU? UN? MASCUL? DE? AN? 2000? CARE? SE? CREDE? SEF? PESTE? TOT.? UN? REPRODUCATOR? FOARTE? BUN? UN? ZBURATOR? FOARTE? VICLEAN? AM? VRUT? SA? SCAP? DE? EL? …? FIIND? SOFER?????? L-AM? DUS? L-A? GIURGIU? INSOTITI? DE? ALTI? 15? BUC? PE? UN? TIMP? FOARTE? RAU?? AJUNGAND? ACASA? PE? SEARA??? ACEST? MASCUL? A? FOST? PRIMUL? AJUNS? ACASA?? INCA? NU? INTRASE?? IN? COTET????? LOCUL? LUI? IN? BOXA? FIIND?? ADJUDECAT? DE? UN? MASCUL? SI? O? FEMELA?? URMARINDU-L IN? COTET? SI? LUPTAND? PANA? LA? EPUIZARE? SI-A? CASTIGAT? LOCUL?? UN? TEMPERAMENT? AGRESIV? NU? INCERCATI? SA? SCAPATI? DE? EI? SUNT NISTE SUFLETE DRAGI DE CARE E GREU SA TE DESPARTI VANT IN PENE
ce al draqu e….unul am mai vazut….la fel ca asta….nu stiu daca e acelasi ;));))
ei hai sa va spun si eu ceva,am o porumbita cumparata de la columbodrom,un marcel desmet ,superb,pana la varsta de 3 ani nu a iesit din voliera fiind tinuta doar pt reproductie,dupa ce am cumparat o eu,i am dat pereche si dupa 3 luni cu marele risc de a o pierde,i am dat drumul,a zburat pe casa,unde sta ca tampita,dadea din aripi ,dar nici gand sa zboare de acolo,dupa doua zile de stat pe casa,a catadicsit sa coboare,dar era ca turbata,un temperament coleric,te lovea cu aripile,te musca,ei au trecut asa cateva luni bune,porumbita s a invatat la zbor,mergea cu stolul perfect,dar se observa pe ea ca la cel mai mic semn de frica la stol ,rupea randul,…..asa a venit iarna (asta era anul trecut),iar intr o sambata,,fiind senin dar si foarte frig le am dat drumul,s au inaltat foarte repede,facand acele S uri,rapide,apoi cam la vreo 5 minute a venit si uliul,eu locuiesc intr un fel de oala(depresiunea Vad-Borod)asa ca ii este f usor uliului sa ajunga la mine,in fata avand dealuri si padure…asa ca a inceput atacul,bineinteles ca in momentul apropierii de stol,porumbita mea s a rupt si ca turbata si a dat drumul in jos spre pamant,uliul dupa ea,am vazut efectiv cum isi desface ghearele s o apuce,dar am vazut si cum la cativa cm fiind in fata lui porumbita a cotit rapid inaltandu se in aer,de emotie nu am mai urmarit o ,uitandu ma dupa uliu care s a ridicat in cercuri,pierzandu se in zare,dupa vreo juma de ora stolul s a lasat pe casa,in cateva minute erau toti in voliera dar porumbita nici vb,tot stand asa ,incet se facea ora 17 si deja incepea sa se intunece,porumbita s a lasat pe casa si rapid in voliera,ce vreau sa va spun este ca de atunci porumbita mea ,iese la zbor,dar se inalta foarte sus,masculul fiind fortat sa zboare cu ea,asa ca ei doi zboara f sus,stolul fiind sub ei,dar si la alte atacuri porumbita se rupe si zboara singura.oricum o tin pt reproductie,dar tare mi e frica ca intr o zi o voi pierde.
Am avut si eu un mascul cu care credeam ca pot face rezultate bune la fond, crezand asta din cauza agresivitatii lui.Cand ma asezam in fata boxei lui era in stare sa treca prin mine, lovindu-ma cu ciocul si aripile.Concura foarte bine la viteza si demifond,si m-am hotarat sa il zbor la fond dar nu a mai venit.Probabil si-a consumat energia mult prea repede din cauza agresivitatii lui.Va multumesc pentru timpul acordat.
In general, cand vine vorba de porumbei mesageri sportivi, ma intereseaza un aspect ce tine exclusiv de temperamentul si comportamentul porumbeilor in cescatorie.
Ca atare, in 20 de ani de crestere a porumbeilor, am cautat sa detin in voliere doar subiectii calmi, linistiti care ma studiaza in liniste si cu deosebita atentie. Clar, niciodata nu mi-au placut si nu-mi vor place nici de acum inainte, porumbeii speriosi, fricosi si nici cei excesiv de agresivi, porumbeii care atunci cand sunt cu ei isi cauta tot soiul de indeletniciri, scapandu-ma din vedere. Bineinteles ca intotdeauna am avut si voi avea si porumbei de acest gen, dar experienta mi-a aratat ca nu rezista in competitii, prin urmare nici la conditiile ce le impun in voliera.
Asta e!
Porumbeii mei sunt calmi; luptele pentru boxe sunt rare, uneori ele nu exista saptamani intregi, desi spatiul pe care il aloc este destul de mic atat la reproducatori cat si la loturile de zbor. Sunt inteligenti, inteleg repede ceea ce le cer, din acest motiv nu am probleme atunci cand vine vorba de imperechere. Fiecare cuplu ramane linistit pe boxa pe care o primeste si foarte rar am intalnit un porumbel sau un cuplu caruia sa-i placa si sa-si doreasca alta cuseta decat aceea pe care o detine, iar atunci cand se intampla, intervin si fac mici modificari. Aud tot timpul la colegii de club de probleme atunci cand vine vorba de ouat si clocit, lupte intre masculi aidoma celor de cocosi, din care rezulta oua sparte, racite, pui maltratati etc. Cred ca am in medie pe an 1 sau 2 oua sparte oarecum voluntar de catre porumbei mai agitati, din 3 serii. Tin sa va spun ca vizitez des cele mai valoroase crescatorii ale Romaniei si acolo am vazut si vad an de an acelasi tip de comportament ce imi place si mie; iar porumbeii mei provenind din acele crescatorii nu pot semana cu alt ceva decat cu cei de acolo.
Elimin fara niciun pic de retinere atat masculii cat si femelele ce sar de pe cuibar. Nu am facut niciodata performante cu astfel de porumbei. Imi plac porumbeii ce isi apara cuibul, puii sau ouale, de multe ori ma joc cu ei tachinandu-i usor cu degetul. Nu am timp liber decat foarte putin, iar din acest motiv timpul pe care il petrec cu porumbeii este limitat la cel mult o ora pe zi, impartita uneori dimineata si seara, iar atunci cand sunt cu ei, in special in zilele de iarna vin si mananca de pe mine efectiv, lucru care ma amuza! Acelasi comportament il au si cu sotia mea, momentele acestea facand deliciul timpului petrecut alaturi de ei…!
pt.Mr.X,intradevar am observat si eu chestia asta,noi contribuim foarte mult la schimbarea temperamentului,a porumbeilor,de exemplu am vazut ca anumiti porumbei isi apara cuibul altii nu,dar daca intinzi mana mai temator ,apoi o retragi ,repeti de cateva ori miscarea asta si porumbelul prinde curaj chiar daca inainte se speria si pleca.
asa am eu 3 masculi foarte agresivi, intre ei se bat mai tot timpul dar cand intru eu in cotet sunt foarte speriosi… acum ash vrea sa ii invatz mai blanzi… am avut mai demult un pui pe care il invatzasem sa manance din mana shi, desi nu era el prea valoros, imi amintesc a vnea bine din curse shi era foarte atasat de mine… din pacate l-am pierdut la ultima cursa din tzara… se pare dupa parerea mea cel putzin ca masculii blanzi sunt cei ma buni… deshi mi-ar placea sa am shi eu un mascul autoritar ca acela
Temperamentul porumbeilor are o latura mostenita si o alta latura influentabila,diferenta constand in proportia dintre cele doua.
Referitor la porumbeii fricosi,efectiv “zvapaiati”, am constatat ca o mare vina in acest caz apartine crescatorului,care fie isi bruscheaza porumbeii in momentul in care ii prinde,fie nu le acorda suficient timp, vizitandu-i si examinandu-i foarte rar.
Acum 3 ani am achizitionat pentru reproductie o femela care facuse timp de 4 ani norma la fond-maraton,intrand de 3 ori in Expozitia Nationala.Contrar asteptarilor,temperamentul ei nu numai ca nu era calm ci,dimpotriva,in momentul in care incercam sa o prind parca era curentata,de multe ori “scapandu-mi” voit din mana la prima prinsoare pentru a nu o lasa fara fulgi.Lucrurile au continuat astfel aproape jumatate de an,pana la imperechere.Atunci am descoperit cu placere ca femela avea o dragoste puternica de cuib, pe care nu il mai parasea la apropierea mea ci imi ciupea mana daca incercam sa o deranjez.La finalul sezonului de reproductie,separand sexele,femela a redevenit agila,dar nu pana la punctul de a fi tensionata.In prezent apropierea mea nu mai reprezinta o amenintare – “coopereaza”, intelegand imediat cand urmeaza sa fie prinsa si studiata.
Mentionez faptul ca fostul proprietar al femelei are o varsta inaintata,deplasandu-se cu dificultate si,din motive obiective, nu punea mana pe porumbei decat la imbarcare .
Cu privire la porumbeii excesiv de agresivi si teritoriali,nu cred ca acest exces de zel ii ajuta, posesivitatea devenind o obsesie si nu o motivare,in cazul lor.Iar obsesiile indica un sistem nervos labil,incompatibil cu performanta in orice sport,inclusiv in sportul columbofil.
Cred ca e instinctul de aparare. Ca si la oameni totul merge pana la un moment dat.
f.frumos filmuletul, felicitari,
se pare ca mai aveati un putin si ramaneati si fara mana si fara sapca.
super! atat porumbelul cat si conditiile din crescatorie.eu personal prefer toti porumbeii care se intorc cu premii indiferent de caracterul lor. anul trecut pe cand puneam porumbeii in cosul de concurs o femela de 1 an pe care o oprisem pt matca(zburase f bine la tineret si este din parinti f. buni)s-a manifestat intr-un mod salbatic.cum si eu eram putin suparat am prins-o si direct in cos cu ea.era a doua etapa de fond-kelm 730km. zborul a fost f. usor iar porumbita respectiva a sosit prima la mine si a 4a pe club. la zborul urmator( terespol 850km) a venit a4-a la mine si s-a clasat doar pe masina,in conditiile in care avea 2 pene lipsa.concursul a fost tot unul usor(in100 de minute s-au clasat 120 porumbei).crezand ca face fata numai la concursuri usoare si fiindu-mi in continuare f. antipatica am vrut s-o bag la BYALISTOC insa cu doua zile inainte de imbarcare a ouat si a scapat. nu pt.mult timp pt ca la vreo 7 zile s-a organizat Varsovia.eram hotarat sa scap de ea asa ca am bagat-o. a venit ocupand locul 27 pe protocol( AG+DB) si loc26 as maraton ucp. atunci va intreb si eu(pt ca am citit ce s-a scris pe aici) merita sa elimini un porumbel fara sa l zbori? nu contest faptul ca exista columbofili cu simturi deosebite privind porumbeii dar aceste randuri sunt citite si de multi incepatori in acest sport si nu cred ca ar trebui sfatuiti sa rupa gatul asa usor unui porumbel.asta e parerea mea.revenind la subiectul cu porumbei salbatici sau “rai” pot sa va mai spun ca un mare crescator din zona Gaesti are un mascul botezat “caine”.mai e cazul sa va spun de ce l-a numit asa? nu cred. acest mascul are la activ 3 zboruri de Harcov-1020km si un Byalistoc si participari in expo ucp. un fiu al lui a ocupat loc 1 nat fond ucp.si e la fel de rau. nu se apropie nimeni de boxa lui exact ca in filmuletul de mai sus. concluzia: acest caracter este ereditar si nu cred ca afecteza in vreun fel capacitatea de zbor. poate doar intr-un mod benefic,fiind atat de atasat de boxa lui.Am uitat sa va spun ca masculul la care m-am referit are mai multi fii si fiice care zboara f.bine(ma refer numai la zboruri peste 500km.noi nu cronometram porumbeii la etape sub 500km).mai spunea cineva despre porumbeii fricosi care nu mai ies afara din cauza uliului cum ca nu merita sa ocupe locul in cotet.stiti ce-mi vine in minte? faza cu Zmarandescu si M.Gainusa de la primatv. credeti ca Gainusa e un prost sau ca copii lui vor fi prosti? nu cred asa cum nu cred ca porumbita respectiva e proasta ci ma face sa cred ca e foarte desteapta si constientizeaza pericolul de afara.tot aici pot sa va spun ca masculul cu sosiri in prima zi la doua etape f grele( Kremenciug 2005 si Kelm2007)al unui crescator din zona,niciodata cand iese din crescatorie nu zboara direct afara ci intai pe trapa se uita putin si dupa aceea zboara . ar mai fi multe exemple dar si eu ma plictisesc cand citesc mult.sper ca ce am scris va folosi cuiva.
nu am dat nume sau alte detalii deoarece nu vreau ca se inteleaga altceva.
NU ESTE NEAPARAT CA UN PORUMBEL BUN ZBURATOR SI CU O VITALITATE BUNA ,SA FIE O PASARE DE VIRF,SA FIE AGRESIV LA BOXA .FILMAREA REPREZINTA ,UN COMPARTIMENT DE VADUVI ,CRESCATORI CU EXPERIENTA NU INGIT ORI CE GOGOASA.
DACA ARE GENE DE PITBUL INCEARCAL LA LUPTE POATE CISTIGI CEVA CU EL,LA VOI STRAINI TOT TIMPUL STIT SA VA SCOATETI ,PORUMBEII IN VALOARE!SI NE VINDETI ,IN ROMINIA TOATELE GUNOAIELE VOASTRE ,CA VEZI DOAMNE ,AU PEDIGRE,DAR REZULTATE AU ? TOTUL ESTE UN FALS,DAR ROMINI NU SE INVATA MINTE ,CUMPARA TOATE GLOABELE CU PEDIGRE ,NU INTREABA DE REZULTATE ,ACESTA ESTE PEDIGREUL,POATE ALTI MA INTELEG CE VREAU SA VA SPUN.
foarte interesant
mai invata gramatica.pt rapi
am avut si eu un porumbel ca acela agresiv,si toty masculii di el au iesyt asa.DECY TEMPERTAMENTUL SA MOSTENESTE.
Am o problema serioasa in privinta porumbeilor dupa ce imi ies puii din oua ii gasesc pe jos morti si cuibul devastat astazi gasi iar un ou pe jos cu puiul mort erea ciocnit decat sa iese puiul din el deci vreau sa stiu ce se intampla de gasesc toti pui pe jos imediat ce ies din ou va rog sa imi dati un ras urgent pe adresa de e-mail kostelneaca@yahoo.com va multumesc
Wow, ce frumos e grasu ala din filmulet! E cam lent si nu prea rau in comparatie cu maidanezii mei. Sunt pui de anul acesta, piuie si macane in acelasi timp si bate la tine ca la fasole. Cel mai mic (vreo 200 g cu indulgenta) e si cel mai rau. Sunt foarte rapizi, alearga pe mobila si doi si-au impartit camera, unul mobila de pe o parte, altul de pe cealalta parte. Cum calca unul la celalalt incepe fugareala si ruptul fulgilor de pe spate, cap, coada. Iar eu nu stiu unde sa-l integrez pe-al treilea, care e chel dupa o variola si astept sa-i creasca puful pe cap. Iar l-am inchis, de teama sa nu-l omoare ceilalti doi. Este mai slab decat ei, mananca cat o pasarica, face cat o vaca, si nu se ingrasa.
Cei de afara de unde i-am cules pe bolnavii mei, se iau si-n gheare ca ulii. Ai mei se mai arunca din cand in cand in capul meu cu ghearele si-si fac vant mai sus, ca de pe o trambulina. Sunt mult mai iuti decat grasul “bataus”.
Am intrat aici sperand sa gasesc modul in care sa-l integrez pe mic si chel.
Numai bine!