Autor: Neagu Mihai
Cu dragostea pentru animale (pasari, mamifere, reptile, pesti sau mai stiu eu ce ganganie) fie te nasti fie … nu vei cunoaste sentimentul acesta niciodata.
Ca orice copil (sau ma rog, ca foarte multi dintre copii) am iubit animalele si am avut intotdeauna alaturi macar un pestisor de acvariu sau perus.
Cu toate acestea, un loc aparte l-au ocupat mereu pasarile, iar intre ele, porumbeii s-au aflat in top 3.
Am incercat sa cresc pe balconul parintilor insa (dupa putin timp) pasiunea mi-a fost brusc curmata de tatal meu care efectiv mi-a dat porumbeii interzicandu-mi sa mai aduc vreodata. Cum, de cele mai multe ori, pasiunea nu cunoaste limite, am incercat iarasi sa cresc la tara la bunicii mei, insa, departe de pasarile mele dragi, tentativa a fost din nou sortita esecului.
Dupa aceasta a doua incercare nereusita am decis sa renunt si sa nu mai incerc decat atunci cand voi fi independent din toate punctele de vedere, voi avea timp, spatiu si resurse pentru a creste (asa cum se cuvine) aceste minunate pasari, sportivi ai cerului.
Timpul a trecut si viata m-a adus in Bucuresti intr-un apartament dintr-un bloc, spatiu atat de mic pentru o pasiune atat de mare. Insa atunci cand te nasti cu acea dragoste de care vorbeam la inceput, cand ai simtit in frageda pruncie “gustul” cresterii pasarilor, cand “devorezi” tot ce prinzi, cat prinzi, despre porumbei, cand urmaresti cu jind in fiecare dimineata stolul unui vecin, care se antreneaza, realizezi ca atata timp cat exista un balcon, cat de mic, este loc si pentru, macar, o pereche de porumbei care sa-ti incante ochiul si sufletul.
Astfel se face ca intr-o buna zi m-am decis sa-mi cumpar o pereche de porumbei misirlii (de voiajori, in conditiile amintite, neputand fi vorba).
In urma cu aproape 2 saptamani in viata mea s-a petrecut un eveniment deosebit, pe scurt, in 3 cuvinte, m-am insurat.
Cunoscandu-mi pasiunile (pasarile, cainii si caii), gandind mult mai cerebral decat mine (si realizand ca deocamdata nu pot creste porumbei asa cum imi doresc, nici macar acea pereche de misirlii) sotia mi-a daruit ca si cadou de nunta, o pereche de turturele diamant, adevarati veri miniaturali ai porumbeilor.
Ne plimbam pe Lipscani si am intrat (asa cum fac de fiecare data) in pet-shop-ul de acolo sa vad ce animale au mai adus.
Le-am vazut! Mici, timide, frumoase, …. . Le-am placut, mi-au sticlit ochii in fata coliviei lor. Citisem ceva despre ele, vazusem odata o pereche in targul Plumbuita (care din nefericire, stateau intr-o cusca minuscula iar remigele si rectricele aratau jalnic) insa acestea erau diferite (ochi limpezi, penaj curat, alerte, atente).
Sotia mi le-a cumparat. M-am bucurat ca un copil de gradinita in fata cadourilor primite de la mos Craciun.
Din prima ora au inceput sa ma uimeasca. La inceput foarte agitate in cutia de transport (cutie de carton) apoi …. una dintre ele a inceput sa scoata niste sunete stranii (care semanau izbitor cu glasul gugustiucului care-si cheama perechea la cuib). Ajuns acasa le-am cazat intr-o colivie urmand sa amenajez in curand o mica volierea. Cat au stat in colivie masculul a chemat continuu. Vazand indiferenta celeilalte pasari chiar ma intrebam daca nu cumva am doi masculi (un adult si un tanar).
Pentru a-mi lamuri temerile, m-am pus cu burta pe carte si astfel am aflat urmatoarele.
Turturica diamant este o specie de turturele originara din Australia, care se creste ca si pasare ornamentala pe intreg globul. In captivitate se hraneste cu un amestec de seminte asemanator cu cel folosit pentru cinteze plus alte seminte care plac mult porumbeilor. Specia prezinta dimorfism sexual slab, masculul fiind putin mai mare decat femela, avand un colorit mai intens si un inel mai gros in jurul ochilor (acesta este principala trasatura fizica dupa care se poate deosebi un mascul de o femela, acesta fiind si modul prin care mi-am “sexat” propriile pasari). Pasarile depun (de mai multe ori pe an) o ponta formata din 2 oua intr-un cuib construit din ramurele (in captivitate folosindu-se cuiburi pentru canari, cutii de carton, cutii de conserva, etc).
Ca si la porumbeii domestici, ouale sunt clocite de ambii parinti (femela noaptea si o parte din zi iar masculul restul timpului), puii sunt hraniti cu asa numitul “lapte de porumbel” amestecat (odata cu cresterea) cu seminte semidigerate iar in ultima parte a “copilariei” (inainte de “intarcat”) doar cu seminte.
Desigur, aceste turturele sunt monogame iar perechea se pastreaza toata viata.
Crescatorii din tari precum S.U.A. au reusit sa obtina varietati de culoare “inchizand” sau “deschizand” culoarea pe care o prezinta specia in mod natural si obtinand inclusiv exemplare albinoase (astfel am aflat si eu ca de fapt femela mea prezina culoarea naturala iar masculul este varietatea “argintiu” – sau ceva de genul acesta, traducerea fiind aproximativa in lipsa literaturii de specialitate redactata in limba romana).
Fara doar si poate, teoria prezentata pe diferite site-uri (de profil) poate fi multumitoare pana la un punct insa … practica te omoara. Incercand sa aplic cele citite am transformat o “colivie” in care am avut sinsile intr-un fel de voliera pentru turturele, am dotat-o cu hranitoare, adapatoare, bete (asezate ici si colo), un fel de “increngatura” in care am sezat un cuib impletit (din cele care se folosesc uneori pentru canari sau alte pasari cantatoare) si m-am pus pe asteptat si observat.
In noua casa, femela a inceput sa fie mult mai receptiva la chemarile mascului, acesta a inceput sa o curteze asiduu (cantand, masculul isi umfla gusa si executa un fel de dans asemeni gugustucilor cu deosebirea ca atunci cand lasa ciocul in pamant isi ridica lunga-i coada pe care o “rasfira” ca pe un evantai).
Nu dupa mult timp i-am vazut “gigiulindu-se”, masculul hranind femela si chiar imperechindu-se.
Ca si material pentru cuib le-am pus la dispozitie “ramurele” de salcam uscate (de fapt acele “tije” pe care sunt “insiruite” frunzulitele de salcam) pe care masculul le-a carat voiniceste la cuib iar femela l-a “rotit” (am pus acele ramurele deoarece stiam ca tare sunt placute de porumbei si iata, am constatat ca si de tuturele).
Acum femela petrece mult timp in cuib (pana in urma cu cateva zile cuibul era ocupat mai mereu de mascul care chema de zor cu glasul lui subtire si melodios).
Pentru noi orasenii, mai ales cei care locuim in marile aglonerari urbane departe de natura si inconjurati de betoane, gaze de esapament si gunoaie, o astfel de “diorama” vie poate face diferenta intre o zi inceputa prost (cu dureri de cap, stress ….) si una inceputa minunat (in cantecul melodios al masculului care parca aduce cu el mireasma primaverii desi, iata suntem in pragul iernii).
Sper desigur, ca eforturile mele de a le asigura confortul necesar sa fie rasplatite cu o ponta (cine stie, poate cu ajutorul lui D-zeu chiar si puisori pe care sa-i vad crescand sub atenta ingrijire a parintilor).
Pentru iubitorii de frumos, de natura, de viata, pentru iubitorii de porumbei care dintr-un motiv sau altul nu pot creste acesti minunati atleti, turturica diamant – “porumbelul” de apartament, poate fi alegerea ideala.
Nu va veni de la sute de km, nu va face norme, nu va va aduce cupe sau diplome (sau cine stie …..) insa va va insufleti locuinta.
Odata cu ea, veti aduce in casa o mica parte din natura. Daruiti-i cele necesare si va va oferi, prin comportamentul sau, un spectacol demn de documentarele difuzate pe National Geographic iar in ea, veti putea vedea (cu ochii mintii) voiajorul pe care nu-l puteti creste.
P.S. – atasez cateva poze cu pasarile mele: Piaf – femela inchisa la culoare & Renard – masculul deschis.
Mi-a placut mult, si chiar ma regasesc in acest articol. De ce oare trebuie sa aiba parintii ceva impotriva acestor hobbyuri? Si nu numai ei. De cand ma stiu am avut un mic zoo pe langa mine, pentru care am luptat din greu cu diverse conceptii si pareri care ma atacau din toate partile :). A ramas visul de a-mi gasi o bucata de pamant unde sa ma desfasor in voie, la bloc in Bucuresti este IMPOSIBIL.
Am vazut turturelele astea de multe ori prin petshopuri, sunt foarte simpatice. Mi-au mai placut si acele “zebre australiene” care cred ca ar da bine in voliera aceea, desi nu stiu daca se inteleg cu turturelele.
Referitor la porumbei…am auzit de un crescator Bucurestean care avea rezultate foarte bune, zburand voiajorii din balconul de la…etajul 1!
Bravo!!! Sa va traiasca !!! Mi-a placut foarte mult cum ati expus aceasta mica istorioara a pasiunii dumnoavoastra pentru aceste pasari. Felicitari si tineti-o tot asa.
Cu respect,
Mirel
Si apropos de dragostea pentru animale cu care te nasti sau nu…
Nu am inteles niciodata cum anumite persoane care ma viziteaza pot trece pe langa porumbei sau pe langa acvariu ca si cum nu ar exista acolo, fara a ii privi macar 2 secunde. Asta e…suntem al naibii de diferiti.
si eu am avut turturici de alea….canta frumos(asta pana vin vecini ca nu mai suporta galagia )…si referitor Andrei la ce ai spus despre faptul ca unii trec indiferenti….asa sunt ei,habar nu au,…Ce sa zic ca la mine la bloc cateodata mi se iau porumbei brusc la ture si fac galagia aia cand pornesc puternic,dar copiii astia de pe la bloc nici nu observa,iar eu de multe ori cand merg pe strada ridic privirea la orice miscare pe cer, acesta este un reflex,pe care il au doar cei care iubesc ce este in jurul lor (inafara de femei,masini,sau haine in vitrine)….Ce sa mai spun ca la porumbei is varza rau multi oameni….multi nu fac diferenta intre culorile lor,unii nu deosebesc un pui de un batran….
Frumoasa poveste, cred ca cu totii ne regasim in aceasta poveste. Multa sanatate domnului Neagu Mihai si casa de piatra.
uni pur shi simplu nu iubesc animalele…..pacat:((
frumoshi…..cn stie poate va scot shi puii
bine ziceti porumbei.ro si Vlaicu – merg de multe ori uitandu-ma in sus dupa porumbei si de multe ori ma uit la acvarii si pasari de colivie prin pet-shopuri minute in sir. Tin sa precizez k nu cresc numai porumbei, am si un acvariu modest care ma linisteste sera inainte de culcare populat cu (xifo, gupy imperiali, scalari, cativa pesti neon si sanitari) dar mai am si 4 perusi, 7 fazani galbeni chinezesti si mai cresc 2 caini din rasa Boxer, dar pe primul loc sunt porumbeii…! Deci pot spune ca stiu ce inseamna pasiunea pentru animale si pentru pasari in mosd special. Felicitari tuturor iubitorilor de animale!
Cu respect Mirel
Kiar foarte diferiti mai bn spus mai deosebiti decat cei din jurul nostru care nu au treaba cu natura si traiesc in lumea lor diferita,trebuie sa fim recunoscatori lui Dumnezeu ca ne-am nascut cu acest dar si ne putem bucura de aceste minunate vietuitoare.Va doresc numai bine tuturor si multa bafta
La noi, gesturile astea sunt cauzate de “deformarea profesionala”. Cu riscurile de rigoare: cazut in gura de canal ramasa neacoperita, imbratisare fortata stalp de tensiune, etc…
Si pentru un alt fel de relaxare, “vizitati” acest articol:
http://rodicabotan.blogspot.com/2008/10/scrisoarea-unui-teroris-arab-trimis-in.html
Dar ma intorc la subiect. Excelent articolul si comentariile, le-am citit cu glas tare sotiei si fetitei mele. Multumesc!
iubind natura,pasarile si animalele,IL iubesti pe Dumnezeu
super descriere ne transforma ,modeleaza ,ne ridica spre cer si ne aduce cu picioarele pe pamant.ma simt atat de bine ,am citit articolul si am visat cateva momente ,ma repet super povestioara
as fi incantat sa gasim mici povestioare cu intamplari deosebite, porumbei sositi dupa ani sau stiu eu multe altele interesante. va salut
Minunata povestea si chiar mai minunata indeletnicirea. Dumnezeu a creat tot ce-i minunat in jurul nostru si descoperind aceste minunatii este o asa binecuvintare. Blessings!
Cat de cunoscuta imi este povestioara.Chiar si cea cu plimbarea pe Lipscani si cu vizitarea magazinului.
Numai ca in loc de caini cai sau porumbei la care imi zbura mintea, am plecat cu o mogaldeata de porcusor de guineea.
Si de la o mgaldeata…acum atatia..http.crescatoriainka.ro.
Asa ca ai grija ca-i boala molipsitoare.:-)
stiu ce inseamna sa nu poti sa fii alaturi de pasiunea ta, e foarte dificil eu locuiesc in spania si imi vad voiajorii doar o luna pe an si astept cu nerabdare ziua in care ma voi intoarce in tara pt totdeauna.excelent articol va salut andrei spania
Frumos articolul . Pasiunea nu cunoste limite !
porumbei .ro
aniumalele si posarile ne iubesc ca de noi depind dar cine intelege
ca omu e singuru animal periculos numai bine
hombre… jos palaria. lu` nevastame`a .. se face ca`i plac porumbeii sau alte animalute.i plac numai cainii .. din pacate,dar nu ami face probleme ami a hrani porumbeii daca eu nu sunt acas`. nota 10 pt nevasta`ta si sper sa te sprijine “macar” daca nu sa ampartasheasca dragostea ta ptr animale.
incaodata .. de nota 10 articolul tau .. mi`ash dori sa fie mai multzi ca tine .. nu numai p acest minunat site ..
porumbei.ro .. esti tare
observatzii .. la obiect
stiati ca …. avem si noi columbofilii un sfant protector? sfantul columba, apare adeseori in bisericile din irlanda alaturi de porumbei. asa ca innainte de o imbarcare rostiti si o rugaciune adresata sfantului .
http://www.revistamagazin.ro/content/view/4316/7/
http://www.revistamagazin.ro/content/view/4316/7/
(Neagu Mihai)
Multumesc pentru comentarii!
Referitor la sotia mea si dragostea ei pentru animale ….. ce pot spune; ne-am cunoscut datorita unui caine iar acum suntem mandrii proprietari a doi caini (o catelusa adoptata din spatele blocului pe cand era doar cat doi pumni si inca una, ciobanesc romanesc corb luata de la un amic de la stana), doi hamsteri (mama si pui, pe mama am cumparat-o fara sa stiu ca-i deja gestanta si mi-a fatat), cele doua turturele diamant si o pereche de cinteze zebre (masculul culoarea clasica, femela varietatea “pinguin”) + la tara la curte un ratoi lesesc si o gaina dusi acolo dupa ce s-au facut prea mari pentru a mai duce o viata confortabila in colivie =)) =)) (i-am cumparat pe cand aveau doar cateva zile).
Sotia mea iubeste toate animalele si cred ca si daca i-as aduce acasa un elefant nu s-ar supara (asta daca nu cumva ar aduce ea inainte o girafa).
Imi intelege pasiunile (pe care mi le impartaseste si uneori chiar mi le depaseste in “intensitate”) si speram ca intr-o buna zi (nu peste foarte mult timp) sa ne putem cumpara o casa la tara unde sa crestem cate animale dorim (am un amic care spune ca daca reusesc sa cumpar casa va veni cu copiii pe la mine ca la gradina zoo).
Pt. porumbei.ro – referitor la compatibilitatea dintre cintezele zebre si turturelele diamant (convietuirea lor in aceeasi volierea) ea nu numai ca este posibila dar este chiar practicata de foarte multi crescatori ai celor doua specii (ambele sunt pasnice si pot convietui cu alti tovarasi, se hranesc aproximativ cu aceeasi dieta, au cam aceleasi necesitati in general).
Cu toate acestea, eu nu le-am pus pe zebrute in voliera turturelelor deoarece zebrutele au inceput constuctia cuibului (in colivia in care le-am cazat dupa cumparare) la foarte scurt timp dupa ce au ajuns la mine si nu am vrut sa le deranjez (mai ales in aceasta perioada). Acum astept si de la ele oua desi cam intarzie.
P.S. – coincidenta (sau poate ca nu, cine stie), la foarte scurt timp dupa ce articolul a fost publicat pe site, femela turturica mi-a depus primul ou (acum il astept si pe cel de-al doilea si Doamne ajuta!).
FOARTE FRUMOS PREZENTATE TURTUELELE…………….SU ADEVARU E CA NOI OAMENII SANTEM FFF DIFERITZI …….EU INCA NU CONCEP CA SANT OAMENII LA CARE NU LE PLAC ANIMALELE ……ASTA E ORICUM DACA NU IUBIM NATURA SI NU O PROTEJAM O SA AJUNGEM NICAERI …IULIANX BISTRITA
D-le Neagu Mihai, cu toti avem parti din povestea mentionata, pentru ca si pasiunea pentru animale a multora dintre noi la fel, si multi am avut diferite persoane care in copilaria noastra s-au opus acestei pasiunii, cat despre sotia d-voastra toata stima, logodnica mea nu are aceasta pasiune, insa de cand ne cunoastem animalele au inceput sa ii atraga privirea cate odata, important e ca ma intelege si inafara de un pic de gelozie fata de porumbeii mei, pe care i-o simt in privire, pot sa am si sa imi iau cate animalute vreau, desi ma limitez la pesti si porumbei, deoarece stau la bloc,!!!
cat coasta o turturica din asta?? si de unde pot cumpara???:D are cineva de vanzare?…..
am vrut si eu de multe ori sa-mi cumpar turturele diamant, dar pana la urma mi-am luat 2 perechi de porumbei voltati. Am si eu o intrebare turturelele astea se pot imblanzi la fel ca si porumbeii?(vad ca au un comportament assemanator)
Pt Flavius
Atat in “defunctul” trag de animale Plumbuita cat si in pet-shop pretul acestor turturele era de 60 roni pasarea (deci 120 roni perechea).
Cauta prin targurile de animale sau in pet-shop-urile din orasul tau (daca esti din Bucuresti cu siguranta vei gasi pe undeva).
Mai exista posibilitatea sa-ti aduci din afara (in general din Ungaria) dar este mult mai constisitor si laborios.
Atentie mare atunci cand gasesti si vrei sa cumperi, la starea de sanatate a pasarilor si la sexul lor (sa nu cumperi doua pasari de acelasi sex sau bolnave).
Pt. Andrei
In opinia mea cu rabdare si mancare (plus respect si intelegere a nevoilor fiecarui animal) se poate imblanzi orice cu atat mai mult aceste turturele (care intr-adevar seamana foarte tare la comportament cu porumbeii, doar sunt din aceeasi “familie”).
O vorba din popor spune ca “tot patitu-i priceput”.
Asa este si-i bine ca atunci cand patesti ceva rau sa spui si altora pentru a-i scuti de aceeasi neplacere.
Scriam in articolul publicat pe acest site ca am oferit turturelelor un cuib impletit (din cele pentru canari) iar ca si material de cuib ramurele de salcam (care au fost tare pe placul lor).
Cele doua pasari s-au apucat de amenajari iar eu, pentru a nu le deranja le-am lasat in pace stresandu-le cat mai putin.
Am facut o mica (mare) greseala. Am ignorat sfaturile pe care le gasisem pe un site foarte bun despre turturele diamant.
De ce spun asta?
Dupa ce femela a facut primul ou a urmat o zi de pauza iar apoi a aparut si cel de-al doilea (pana aici totul s-a petrecut absolut firesc).
Problema a aparut in momentul in care, sotia mea uitandu-se in cuib in timp ce femela se hranea, a observat ca lipseste un ou iar cel de-al doilea era acoperit pe jumatate (intre timp pusesem in voliera, urmand sfatul de pe site, fasii de hartie taiate subtire, pe care masculul le care la cuib).
La controlul cuibului (pentru a deslusi misterul disparitiei oului) s-au constatat urmatoarele:
– cuibul pus la dispozitie fusese prea adanc;
– carand tijele lungi de salcam, pasarile formasera in interior un fel de platforma rara situata la o anumita distanta de fundul cuibului;
– ouand si stand mai mult in cuib, pasarea a impins fara sa vrea, oul printre acele tije si astfel a ajuns pe fundul cuibului (pentru pasare fiind imposibil a mai avea contact direct cu el);
– dupa ouarea celui de-al doilea ou, masculul carand fasii de hartie care se intrepatrundeau printre tije, a inceput sa acopere oul al doilea.
In aceasta situatie, sotia mea a scos ambele oua, la suprafata.
Tot acest deranj, cumulat probabil cu lipsa de experienta a cupului care cred totusi ca se afla la prima ponta, a dus la abandonarea oualelor de catre femela care a refuzat clocirea.
Suparat nevoie mare m-am pus iarasi pe citit si am aflat ca, abandonul primelor ponte (prima si chiar a doua) este un lucru destul de des intalnit in randul tinerelor perechi de turturele diamant (chiar si in conditiile in care cuibul este construit in mod corespunzator si nu sunt absolut deloc deranjate) insa acest lucru se “remediaza” rapid incepand cu a doua sau a treia ponta.
De altfel, pe site se spunea ca dupa un astfel de abandon, ouale trebuiesc indepartate, cuibul curatat iar pasarile vor depune destul de curand a doua ponta.
Dupa 3 zile in care am lasat ouale in cuib, timp in care femela le-a ignorat total, ba chiar a inceput a cocheta cu ideea construirii cuibului in vasul cu minerale, am indepartat ouale si materialele din cuib.
Pentru a nu pati acelasi lucru, am umplut de data aceasta 3 sferturi din cuib cu rumegus iar peste am pus cateva fasii de hartie (tijele de salcam le-am indepartat total, inclusiv cele ramase pe podeua coliviei, fiind prea lungi si rigide pentru turturele).
Incepand cu a doua zi, masculul a reluat caratul materialelor la cuib, femela a revenit la “indatoririle gospodaresti”, s-au imperecheat din nou iar acum astept cu sufletul la gura sa vad ce rezerva viitorul.
In lipsa altor informatii (mai ales impartasite de crescatori romani) invat si eu odata cu ele (iata, din greseli), impartasesc si cititorilor acestui articol (pentru ca ei sa invete din greselile mele) si sper ca de data asta sa fie totul bine.
P.S. – s-a strecurat o greseala. Nu am pus in cuib rumegus ci talaj din cel ce se foloseste pentru asternutul rozatoarelor (hamsteri, porcusori de Guineea, iepuri pitici, etc).
Probabil dupa ce vor iesi puii va trebui sa cureti cumva cuibul mai ales dupa prima saptamana de viata, rumegusul ar putea tine umezeala.
Asa este insa m-am bazat pe faptul ca la aceasta specie, la varsta de 10 zile puii sunt complet imbracati in pene iar la 13-14 zile deja au zburat din cuib si dorm impreuna cu parintii pe bat (deci nu stau foarte mult in cuib).
Pana atunci insa …… !!!
Doua saptamani de asteptare in zadar.
Femela a pasarit astazi cea de-a doua ponta dupa ce a clocit ca la carte cele doua oua (impreuna, bineinteles, cu perechea sa).
Nu am controlat ouale niciodata pe perioada incubatiei insa maine le voi lua din cuib sa vad ce s-a intamplat.
La o prima privire (pe fuga sa nu stresez pasarile) un ou pare a fi limpede iar in cel de-al doilea puiul mort.
Asta este! Poate daca viitoare ….
Si iata asa o luam de la capat.
Episodul 3 – inca aproximativ 10 zile de asteptare (vreo 4 au trecut deja)
super tare
cat costa o pereche si de unde cumpar?
Am mai scris odata la pozitia 25 cat costa perechea si de unde poti cumpara.
Bafta si sa auzim ca ti-au scos pui.
Soper:) mijto raw;)
SUNT PASARI EXTREM DE BLAJINE SI DE FINE.AM AVUT SI EU 2 PERECHI CARE MAI APOI MI-AU SCOS MULTI PUI.SUNT SI PARINTI EXTREM DE GRIJULII.SA LE DAI SI CRUDITATI GEN SALATA SAU PAPADIE,SAU IN PERIOADA PUILOR SA LE DAI OU FIERT AMESTECAT CU PESMET.BAGA-LE IN CUSCA PUTIN FAN SAU FIRE DE IARBA USCATA.ITI DORESC SUCCES SI TE ASIGUR CA O SA AI PUISORI LA ELE PT CA SE INMULTESC USOR.AN NOU FERICIT PT TOATA LUMEA!
Multumesc pentru informatii si un an nou fericit si tie!
P.S. – mai ai in prezent astfel de pasari?
Conditii de viata spun eu cat se poate de bune.
Spatiu, hrana adecvata, grit, vitamine, apa proaspata, stress cat mai putin (deloc zic eu), ?.. ambii parteneri fertili si, cu toate acestea, 5 ponte fara nici un pui.
Prima parasita imediat dupa depunere, 2 clocite o anumita perioada si apoi abandonate (una – oua limpezi, alta – pui morti) si inca 2 clocite pana in a 13-a zi (14 zile perioada de incubatie) apoi parasite (puii, in ambele oua, morti insa perfect dezvoltati – nu stiu daca morti in urma parasirii oualelor sau morti din cauza vr-unui virus care ataca embrionul).
Chiar nu-mi dau seama ce se intampla.
Femela se epuizeaza degeaba. Vreau sa-i iau cuibul insa dorinta de perpetuare este atat de puternica incar cocheteaza cu ideea de a depune o noua ponta in vasul cu grit, in hranitoare sau oriunde altundeva in lipsa cuibului real.
Ati intalnit asa ceva la porumbei (in fond sunt ?rude?)?
Ar putea fi vorba de vreo boala?
Ceva paraziti de care n-am stiinta?
Am consultat ?literatura? de specialitate (site-uri straine si n-am gasit raspuns la intrebare).
Sper ca poate ma puteti ajuta d-voastra, ?colegii de site?!
P.S. – in aceleasi conditii sta si o pereche de cinteze-zebre australiene(beneficiind de un spatiu mult mai mic) si, desi au avut o prima ponta clocita fara succes (ouale limpezi, pasarile erau la prima experienta de acest gen si desi femela s-a comportat exemplar, masculul a lasat de dorit), din cea de-a doua ponta (3 oua) mi-au iesit (in urma cu 11 zile) 3 puisori pe care parintii ii ingrijesc exemplar (de data aceasta si masculul si-a facut datoria).
Din cate stiu, de la salmoneloza mor puii in ou.
http://www.porumbei.ro/2007/10/05/salmoneloza/
Mai era o ipoteza cu ceva ce lipseste din alimentatie, dar am uitat si nu am cartea la mine, cand revin la Bucuresti peste o saptamana, o sa postez. Daca uit, trage-ma de urechi cu un mesaj. :)
Multumesc mult pentru raspunsul prompt.
Peste o saptamana am sa te “trag de urechi” cu siguranta. =)) =))
Chiar nu stiu ce sa fac pentru arezolva aceasta problema caci este clar ca-i vorba de o problema.
Vreau sa se rezolve cumva nu atat pentru mine (care desigur, ca orice proprietar de pasari, doresc si pui de la perechea mea) cat, mai ales, pentru pasari (care efectiv se epuizeaza in incecarea de a scoate pui).
In afara de vreo carenta in alimentatie sau boala nu-mi dau seama ce ar putea fi.
Porumbei.ro, nu ma uita, te rog! =)) =)) =))
Nu te-am uitat, ba chiar am cautat aseara in cartea in care banuiam ca este dar nu am gasit :((. Mai caut in altele.
Multumesc mult, astept!
Pasarile acestea nu inceteaza sa ma uimeasca.
In urma cu vreo saptamana si ceva au depus ce-a de-a 6-a ponta.
Dupa cel de-al doilea ou femela s-a pus pe clocit insa, surpriza, masculul se comporta ca si cum ouale nici nu ar fi existat in cuib.
Cara, cara si iarasi cara la cuib materiale. Il urmaream si ma intrebam oare cat va cara si daca nu-si va transforma cuibul intr-unul de barza.
In tot acest timp biata femela statea pe oua si aranja si cuibul umplut de mascul.
Cand femela se ridica pentru hranit si adapat, in mod firesc, masculul ar fi trebuit sa-i ia locul si sa-si inceapa “repriza” de clocit.
Ti-ai gasit. “Nebunul”, in loc sa se aseze pe oua, se apuca sa “roteasca” cuibul. Vazandu-l, femela isi intrerupea actvitatea si se intorcea la oua.
“Epopeea” a durat vreo 4-5 zile.
Dupa aceasta perioada, extenuanta pentru femela, aceasta a inceput sa paraseasca cuibul din ce in ce mai des ba chiar intr-o noapte nu a mai clocit (insa dimineata a reluat).
Cand parea ca in sfarsit ponta va fi abandonata, inca o surpriza.
Pe mascul l-au apucat “pandaliile” si a inceput sa cloceasca aproape zi lumina singur (lucru extrem de rar printre masculi). Atat de tare este “pus pe treaba” incat in noaptea aceasta nu a mai parasit cuibul (oricum femela nu si-ar mai fi “ocupat pozitia”).
Este evident faptul ca ouale sunt de pe acum limpezi (embrionii nu au avut prea multe sanse sa-si inceapa dezvoltarea) insa ii voi lasa cu ouale cele 14 zile “regulamentare”.
Fac asta pentru a-i feri cat de cat de extenuare.
Daca le-as lua, in cateva zile femela au oua iarasi ori clocitul nu extenueaza femela atat de mult (mai ales la aceasta ponta) cat o face ouatul acesta “aiurea” (“la foc automat”).
Ai incercat sa-i lasi sa zboare prin casa? Poate au nevoie de o schimbare…
In perioada premergatoare ouatului, cand masculul curteaza intens femela si uneori chiar se acupleaza, acesta are un chef nebun de zbor.
Se uita la “plafonul” volierei si vrea sa-si ia zborul dupa care executa niste miscari foarte “violente” semanand cu un porumbel jucator.
M-am gandit de foarte multe ori sa-i las liberi prin camera insa, de fiecare data mi-am infranta gandul din doua motive:
– daca vor refuza sa mai intre singuri? in acest caz m-as vedea nevoit sa-i prind si sa-i bag eu in voliera. Asta ar insemna in mare stress pentru ei (sunt zburatori excelenti, extrem de iuti si ageri iar eu as avea de “alergat” nu gluma) iar in astfel de cazuri (mai ales in momentul capturarii) columbiformele reactioneaza foarte urat (asa cum bine stii!) “aruncand” multime de fulgi, zbatandu-se etc.
– printre altele, am si doi caini (care evident locuiesc in casa si care sunt caini de talie medie si respectiv mare). Desi sunt obisnuite turturelele cu ei (ii ignora aproape, de fapt “le” caci sunt catele) ma intreb cum ar reactiona cand s-ar vedea liberesi, eventual, cainii ar face niste miscari bruste (nu neaparat sa le “vaneze” ci in joaca, intre ei).
Cred totusi ca pana la urma le voi lasa si libere.
Imposibil sa nu fie pe youtube sau altundeva filmulete cu turturele libere. Problema cea mai mare pe care o vad eu este cu geamurile, sa pot lovi la cap pentru ca nu le vad.
In cazul tuturor pasarilor problema cu geamul este una fosrte spinoasa insa la mine-i rezolvata.
In camera unde este voliera am la geam perdea care, chiar si pentru ele este foarte vizibila.
Am vazut si eu pe youtube filmulete cu turturele in zbor insa era in liberate nu in camera.
de unde pot cumpara si eu o pereche de turturele diamant astept ras ms
Repet, pet-shop, targuri de animale (piete gen Plumbuita), crescatori (desi aici suferim la aceasta specie).
poi si unde gasesc asa ceva credeam ca imi dai un raspuns mai exact nu ca ma pui pa drumuri sa caut de nebun
Cum ati realizat aceasta voliera? Mi-as dori ceva asemanator pentru turturelele mele, insa la pet shop-uri nu am gasit in varianta mai mare decat cu gratiile prea distantate, pentru pasari mai mari.
Pt Mares Ionut – nu te-am pus pe drumuri ci n-am stiut sa-ti spun unde ai putea gasi in acest moment. Aceste pasari sunt rare si sa gasesc absolut intamplator (asa cum am gasit si eu). Incearca la pet-shop-ul de pe Lipscani (de acolo le-am luat si eu) sau, da o comanda la unul dintre pet-shop-urile din piata Rahova (aduc aia orice la comanda). Daca nu gasesti nici asa, atunci nu-ti ramane decat sa cauti pe intrenet anunturi de vanzare sau sa mergi duminica de duminica prin piete unde se vand animale si …. poate ai noroc (eu am vazut si in Plumbuita).
Pt. O. – voliera nu am facut-o eu. Mi-am luat la un moment dat sinsile si impreuna cu ele aceasta voliera (care era binenteles adaptata nevoilor lor, avand multe platforme pentru catarat, un loc in care se ascundeau etc). Voliera este facuta manual de un mester batran care face astfel de voliere (din pacate nu stiu nici numele nici adresa). Din nefericire, sotia mea a facut alergie la sinsile (la parul lor extrem de fin) astfel ca am fost nevoiti sa le donam (in fapt le-am dat parintilor mei iar acum sunt rasfatate si iubite). Voliera am oprit-o eu, am “populat-o” cu turturele si am adaptat-o nevoilor lor.
D-voastra ce specie de turturele aveti?
Tot turturele diamant am. Le am de putin timp, de vreo 10 zile, le-am primit cadou. Nu am mai avut nici un fel de pasari pana acum. Deocamdata locuiesc intr-o colivie de aproximatix 60X30X60, insa cred ca trebuie sa le iau ceva mult mai mare. De mai multe ori pe zi au “program de zbor” chiar si in aceasta colivie; deocamdata mi-e teama sa le las sa zboare prin camera, cred ca trebuie sa se obisnuiasca intai sa vina la mine pe mana, sau sa nu se sperie cand le prind in colivie. Nu stiu nici ce varsta au, nu sunt pui, insa sper sa fie tinere, stiu ca au fost luate de la un pet shop. De asemenea, sper sa fie pereche. Din ce am citit, se potriveste descrierea pentru mascul si femela, el este gri deschis si ea este gri-maroniu.
Aveti vreo alta sugestie pentru cum as putea achizitiona o voliera? Am vazut colivii sau custi pentru rozatoare un pic mai mari decat colivia mea, in cele din urma voi lua si una din aceea de la pet shop, insa nu as fi vrut sa ma grabesc daca pot face rost de ceva mult mai mare.
Ce fel de seminte le dati sa manance? pana acum le-am dat un mei cu adaosuri de vitamine dar este pentru perusi, nu am gasit nimic special pana acum. In pet shop-urile in care am incercat pana acum nici nu stiau mai nimic despre aceasta specie, dar am inteles ca exista si mancare speciala pentru ele.
Exista o firma in Bucuresti care face colii mari sau vliere pe comanda.
Firma se ocupa cu mobila (este destul de cunoscuta insa acum imi scapa numele) dar face si voliere.
Am mai vazut prin pet-shop-uri si colivii mari (cu distanta mica intre zabrele) care erau bune pentru turturele.
Cautati si internet, sigur veti gasi.
Hrana cea mai buna pentru ele nu este cea pentru perusi.
Cumparati hrana pentru cinteze (cinteze zebre). Contine seminte de la mai multe specii de plante si este mult mai adecvata. Exista in comert si hrana speciala pentru turturele. Am gasit si am cumparat insa am constatat ca nu este foarte buna pentru turturelele diamant.
Aceasta hrana speciala pentru turturele contine foarte multe seminte de grau, ovaz, orz, etc, seminte care sunt foarte mari pentru diamant si le ignora (ea fiind fabricata de fapt pentru specii mai mari cum ar fi turturica-motata, turturica razatoare, gugustiuci etc).
Aveti grija sa aibe apa proaspata mereu (spalati frecvent adapatoarea), punetiel la dispozitie un os de sepie (il gasiti la pet-shop) si cumparati grit pe care sa li-l oferiti (il gasiti de asemenea la pet-shop, cereti nisip pentru pasari – multe vanzatoare nu stiu ce-i acela grit, cel mai bun este cel de la Vitakraft – o cutiuta mica, galbena).
Nu le stresati, lasati-le sa se obisnuiasca cu mediul, nu le fortati, cumparati un cuib pentru canari (din cel care se vede in pozele puse de mine), imprastiati pe jos fasii de hartie taiate subtiri, paie moi, etc si, Domane ajuta, poate aveti mai mult noroc decat mine si va vor scoate si pui.
Scuze, graba strica treaba – colivii sau voliere.
Multumesc pentru sfaturi. Le-am luat grit, nu stiu exact ce rol are si in ce cantitate trebuie pus, la inceput puneam mai mult si il imprastiam in tavita, apoi am observat ca fac mult praf cand zboara si am inceput sa le pun mai putin si il schimb sau curat tavita aprox. de doua ori pe zi. Si apa o schimb de cateva ori pe zi, le-am pus apa “la sol” pentru ca am observat ca nu le intereseaza vasele de mancare/apa suspendate in colivie. Vasul de apa il folosesc si pentru lansare si aterizare, asa ca o si murdaresc repede.
Incerc sa le stresez cat mai putin, insa vroiam totusi sa se obisnuiasca cu mine si sa vina la mana tocmai ca sa le pot da drumul sa zboare.
Foarte greu pot fi invatate sa vina la mana, exceptie facand cele crescute de om.
Eu am gasit niste hranitori si o adapatoare foarte bune care impiedica pasarile sa faca risipa sau sa murdareasca apa respectiv hrana.
Gritul eu il pun in alta hranitoare la discretie (ele consuma doar atat cat au nevoie). Nu-l pun pe jos pentru ca l-ar murdari foarte repede.
Grija mare ca betele sa nu fie pozitionate deasupra hranitorilor (murdaresc foarte rapid mancarea).
Ca si asternut eu folosesc servetele de hartie (asa numitele prosoape de hartie pentru bucatarie). Sunt foarte bune si eftine, se schimba usor, absorb amezeala.
Aceste pasari stau foarte mult la sol sau pe platforme daca au la dispozitie.
Nu inceteazasa ma uimeasca aceste pasari.
Din dorinta de a le proteja de extenuare, desi stiam ca din ultima ponta nu va iesi nimic (am povestit intr-un coment mai sus in ce fel au clocit) am ales sa las ouale in cuib pentru a impiedica pasarile sa se imperecheze si sa depuna o noua ponta.
Am observat ca daca nu indepartez imediat vechile oua, perchea intarzie putin inceperea noului ciclu de imperechere.
Cu toate acestea am fost uimit sa observ ca in ultimile zele cele doua pasari clocesc “ceas” (schimbandu-se ca la carte, participand amandoua etc), ba, mai mult, au si o pozitie ciudata in cuib (parand a sta pe “varful” cuibului mai ales cand incubeaza ouale ambii parteneri in acelasi timp).
Curios nevoie mare am ales sa descifrez misterul fara a le deranja inutil.
Intr-un moment (foarte scurt) in care cei doi parteneri erau la hranitoare in acelasi timp, am aruncat o privire in cuib.
Am facut niste ochi cat cepele. In cuib sunt 4 oua. Cele doua vechi plus inca doua proaspete (habar n-am cand le-au depus, nu stiu care sunt cele doua noi, nu i-am vazut calcandu-se din nou etc).
Nici nu mai stiu ce sa fac. Sa le iau pe toate, sa le las o saptamana si apoi sa le controlez la bec (indepartandu-le pe cele doua vechi sau evntual pe toate daca si cele doua noi sunt limpezi, etc) sau sa le iau pe toate si sa termin “balciul”.
Am pasari de la varsta de 4 ani insa acestea reusesc sa ma bage in ceata din ce in ce mai tare.
Au incalcat aproape toate “regulile” pe care le citisem despre ele.
Oare ce va mai urma?
Iti recomand http://www.pigeonbooks.com/index.php?r=13&c=12&l=en , are un ditamai capitolul referitor la probleme in eclozari. Si nu numai…e o carte full de sfaturi la zi!
Multumesc! Incerc sa elimin pe rand posibilele cauze sa vedem ce si cum.
Cautand si incercand sa-mi explic de ce se intampla aceste lucruri am aflat ca la aceasta specie factorul lumina joaca un rol deosebit inclusiv in ceea ce priveste incubatia oualelor si eclozarea (ciudat dar real).
Citind asta am stat si m-am gandit, oare, desi am schimbat multe in incercarea de a remedia, nu cumva faptul ca pontele au fost depuse toate toamna-iarna cand ziua este foarte scurta, ba mai mult, pasarile stau o anumita bucata de zi pe intuneric (de cand se intuneca in mod natural si pana ajungem acasa pentru a le aprinde lumina), plus faptul ca mare parte din lumina primita este artificiala (datorita perioadei scurte cu lumina naturala – ziua scurta), sa afecteze atat de tare embrionul?
Am citit si voi mai citi, poate poate desi …
Am din nou nevoie de un sfat.
Acum cateva zile am luat un cosulet de la un pet shop pe care l-am prins in colivie, este cosulet normal, a fost singurul pe care l-am gasit cautand in cateva petshop-uri si nu l-am pus pe colt, ci sus pe o latura. In el am pus jos un servetel din acela de bucatarie si bucatele de hartie apoi. Am pus putina hartie si pe jos.
Le-a placut cosul acesta doar ca sa doarma pe marginea lui, in locul betelor.
In schimb, au inceput de ieri sa-si faca cuib intr-un vas de mancare suspendat pe care l-am pus in colivie in acelasi timp. (In acest vas am pus putin grit pe fund si apoi mancare, gritul era pentru a inalta nivelul, fiind un vas mai adanc. Mai au si alt vas de mancare si o tavita speciala cu grit, imi dau seama ca probabil nu a fost oricum o idee buna sa pun mancarea peste grit, insa de cand l-am pus acolo au preferat sa manance din vasul acela.)
Am observat de ieri ca femela statea in acest vas ca intr-un cuib, si la un moment dat chiar isi aranja acolo o fasie din aceea de hartie. Astazi, cand am ajuns acasa, am constatat ca au reusit sa aduca si sa aranjeze acolo destul de multe fasii de hartie. Femela sta doar in “cuib”.
Nu am vazut ca masculul sa aiba comportamentul descris inainte de imperechere, cu atat mai putin sa se imperecheze. De asemenea am inteles ca initial el aranjeaza cuibul si dupa aceea o cheama pe femela, insa la mine nu a fost cazul, mai degraba ea a avut initiativa. Nu stiu cine a carat efectiv hartiutele acolo, nu i-am “prins” facand asta, am vazut insa ca ea le tot aranjeaza. Senzatia mea, fara sa ma pricep, este ca masculul este mai puiut, este putin mai mic ca dimensiune si mi se pare si ca a crescut de cand il am (2-3 saptamani), asa ca nu sunt convinsa ca s-au imperecheat sau ca vor face asta.
Ce ar trebui sa fac acum? Mi se pare ca nu este deloc potrivit vasul acela, in cazul in care chiar va face oua si vor aparea si pui, in primul rand pentru ca are in continuare grit pe fund, in al doilea rand pentru ca este mic. Nu stiu insa daca e bine sa-l scot pentru ca banuiesc ca asta ar fi un stres destul de mare pentru ele. Imi pare rau ca le-am bagat hartiutele, presupun ca asta le-a declansat instinctele de reproducere, nu am luat foarte in serios lucrul acesta. Mai exact, m-am gandit ca voi aranja apoi pe parcurs cuibul mai bine, daca vad vreo intentie de reproducere, insa ieri, cand am incercat sa scot vasul vrand sa pun macar hartie in locul nisipului au parut destul de disperate si am renuntat.
Sfatul meu (desi nu sunt chiar avizat sa dau sfaturi), goleste vasul in care isi construiesc cuibul (scoate gritul) si lasa-l gol.
Pe jos pune si paie si fasii subtiri de hartie – coala de scris din cea format A4 indoita pe jumatate si taiate fasiute (lasa servetelele, acestea pune-le eventual pe podeaua coliviei pentru curatenie). Din aceste materiale ei isi vor alege ce doresc (dar paiele sa fie uscate si moi, eu am dat chix la prima ponta cu paie care erau prea tari de scapau ouale printre ele).
Obisnuieste-le pe cat posibil sa bagi mana la ele fara sa le prinzi.
Foarte ciudat ca n-ai vazut masculul curtand femela. Nu ai cum rata, face un zgomot de zici ca-i locomotiva =)) =)) si executa un fel de dans foarte frumos.
Atata timp cat nu sunt cumparate de la crescator de acasa nu poti stii originea lor. Eu si acum ma gandesc daca nu cumva faptul ca nu-mi eclozeaza puii nu se datoreaza faptul ca, poate, pasarile mele sunt frati sau provin dintr-o consangvinizare extrem de stransa.
Lasa femela sa faca ce o taie capul si urmareste-o atent (fara sa te holbezi la ea caci asta o deranjeaza).
Tine-ne la curent cu ce se intampla asa cum fac si eu.
In acest mod invatam unii de la altii din greseli.
Multumesc.
Am golit gritul din vas. Nu as vrea sa le mai pun materiale pentru cuib pentru ca oricum nu imi doresc sa faca pui acum. Vreau sa le gasesc deocamdata o colivie mai mare, sa le mut in alt loc in casa (acum le tin intr-o camera care e pe nord, stiu ca nu e prea bine) si sa urmaresc cum le merge lor, mai intai.
In orice caz, nu cred ca s-au imperecheat, s-ar fi purtat altfel, dar sper sa nu depuna ea oua nefertile.
Eu banuiesc ca nu a curtat-o pentru ca e prea mic si ca i s-au activat ei instinctele aiurea. Inca un detaliu…cand l-am primit nu avea pene pe spate. Cei de la pet shop au spus ca au cazut din cauza stresului, insa am inteles acum ca poate sa fie si un semn ca era pui si i s-au schimbat penele. In plus, are gherutele foarte curate, spre deosebire de femela, care le are negre, si este si mai mic decat ea.
Cred ca s-au obisnuit sa bag mana la ele. Daca bag mana si o tin nemiscata in timpul zilei, cand zboara prin colivie, fara sa fac miscari bruste, mai aterizeaza si pe mana mea, masculul chiar a adormit de cateva ori la mine in palma.
Pe podeaua volierei a aparut sub cuib o jumatate de ou doar coaja, “taiata” cirurgical de jur imprjur, goala pe interior.
Toti columbofilii stiu ce inseamna asta.
Abia astept sa ajung acasa, nu-mi fac iluzii (nici nu ma asteptam) insa indrajnesc sa sper.
Doamne ajuta!
chirurgical – scuze, viteza ….
indraznesc – am scris cu picioarele, inca o data, scuze!
Imposibil sa dai mama de pe cuib.
Sta ca o mica statuie si devine foarte stresata la apropierea mainii.
In aceste conditii, nevazand (in scurtul timp in care i-am urmarit) parintii hranind puiul sau vreo miscare “suspecta” in cuib, am crezut ca a murit imediat dupa eclozare. Am zis ca asta este, oricum am pierdut pana acum destule oua si pui care au murit inainte de a ecloza desi mai aveau doar 24 de ore. Inca unul in plus ….
Astazi de dimineata insa, pe la ora 7, intuneric total, liniste deplina, nici o miscare, …… sau nu. Aud deodata un piuit. Ascult crezand ca am probleme cu auzul. Nu m-am inselat. Piciul piuia sub mama (care se misca extrem de prudent). Deocamdata traieste.
O iau de la capat abia asteptand sa ajung acasa si macar sa-i vad un piciorus ca sa stiu ca-i sanatos.
Chitaie deci exista! :)
Un singur pui este pana la urma? (doar o coaja pe podea)
=))
Deocamdata doar o coaja insa este posibil ca astazi sa apara si cea de-a doua tinand cont ca ouale au fost depuse in zile diferite si deci si puii vor iesi la fel.
Si mai ciudat este ca femela are in cuib si ponta veche deci acum ar trebui sa aiba un pui si 3 oua sau 2 pui si 2 oua.
Cum prind un moment in care parintii sa hranesc (deci ambii la hranitoare) ma uit in cuib sa vad ce se intampla acolo ca tare curios sunt.
Praslea se tine tare incalzit de mama si indopat de tata.
Se pare ca-i singur la parinti si are o fata pe care “numai o mama ar putea iubi-o”. =))
“Goanga” a crescut si i-au dat “tepii”.
E’ foarte cuminte si linistit (nu piuie decat atunci cand este hranit si pe o tonalitate foarte joasa).
Fiind singur la parinti e’ hranit substantial.
Puiul a parasit cuibul pentru prima data.
Un zbor timid si o aterizare fortata pe podeaua volierei spre disperarea parintilor extrem de grijulii (si a noastra ca nu cumva sa se raneasca, cuibul fiind la peste 40 cm de “sol”).
Astazi urmeaza noi peripetii ……… sa vedem ce ne rezerva viitorul.
Adultii deja incearca sa inceapa un nou ciclu (masculul curteaza intens femela si o cheama la vasul cu grit, cuibul fiind ocupat cu cel mic, iar ea pare ca ar cocheta cu ideea de a depune oua acolo).
Incearca sa manance singur si sta mai mult pe podeaua volierei.
Arata din ce in ce mai mult a turturica diamant si deja nu-i mai convine sa foi prins cu mana.
Parintii se pregatesc intens de o noua ponta, Gonguta devine din ce in ce mai independent (mancand chiar singur).
Superba relatarea ta. Intr-adevar turturelele sunt niste fiinte superbe, atat de firave si parca pictae, ca it este frica sa le atingi. Eu am o pereche, exact in combinatia ta. Initaial am avut si femelaargintie, dar din cauze necunoscute, am gasit-o moarta. Dupa vreo 6 luni dupa asta, n-am mai suportat sa il vad singurel si trist si i-am luat o alta fetita. Acm au un ou si ma astept sa il gasesc pe al doimea chiar maine. Din pacat eu nu le pot oferi spatiul pe care tu l-ai oferit pasarilor tale, dar intentionez sa te intrec si sa le pun la dispozitie o voliera in adevartul sens al cuvantului, unde sa le pun impreuna cu cele 8 zebre australiene pe care le am (si cu ocazia asta raspund si la o intrebare pe care am vazut-o la un coment mai inainte, da se inteleg chiar f bine, mai ales ca au cam aceeasi hrana de baza). De fapt eu chiar am o mica gradina zoologica, care odata cu mutarea mea la “tara” sper sa devina o gradina zoo in toata puterea cuvantului. Asta sper sa se intample cat mai cuand, desi asta o spun de vreo 2 ani si vad ca nu se mai intampla….banii astia, de ar creste in pom :)). Asta este, fiecare spera si moare sperand.
In incheiere, chiar mi-a facut placere sa aflu ca sunt atatia iubitori de animale si chiar m-a bucurat si m-a incantat ce am citit.
O zi buna tuturor si la turturele fericite :D
Cel putin eu astept cu interes si alte relatari.
Sa ne pastrezi la curent cu incubatia, si, Doamne ajuta, puisorii.
Puiul a fost demult intarcat si mutat separat (tatal incepuse sa-l agreseze deoarece femela depusese o noua ponta).
Micutul se simte bine, doreste inca sa ajunga la “casa parinteasca” iar parintii mi-au facut o surpriza de zile mari – au in cuib nu 2 oua (atat cat contine o ponta la aceste pasari) ci 4 oua.
Nu astept la 4 pui ci macar la unul singur! =)) =)) =))
Am si eu un pui. Are deja 6 zile :)
A iesit din a doua ponta. Prima, cea depusa in vasul cu mancare, a fost parasita dupa aproximativ o saptamana, cand masculul si-a dat seama ca e mai bun cosul impletit, pus de mine special pentru asta. In orice caz, am vazut ca ouale depuse prima data erau limpezi.
Masculul este mai constiincios si mai cuminte decat femela..petrece mult mai mult timp in cuib. Chiar am observat ca a stat si azi-noapte, desi de regula femela era cea care incalzea puiul noaptea.
Pe masura ce creste, puiul ciripeste tot mai mult; in primele zile il auzeam foarte rar, probabil doar cand era hranit.
Aveti idee ce pot sa fac, in principiu, cu puii? Mi-as dori sa il opresc pe acesta, pentru imi placea ideea de a avea o pasare care sa se ataseze de mine, insa mi se pare totusi un gest prea egoist. Pe de alta parte mi se pare destul de complicat sa ii iau pereche mai tarziu, avand in vedere faptul ca se inmultesc asa de usor. Am citit undeva ca se pot pune oua false daca nu doresti pui, insa nu imi prea place nici ideea asta.
Oare pot gasi usor persoane care sa isi doreasca pui? Mi-ar placea sa faca mereu, e minunat intreg procesul, numai sa am cui sa-i daruiesc dupa ce cresc:)
Referitor la plasarea puiului, pot spune ca eu, pe cel pe care-l am (primul meu pui), l-am oprit si intentionez sa-i cumpar partener (cred ca-i mascul insa trebuie sa ma conving, astept sa se maturizeze, deci voi lua o femela) cautand in special un individ cu o mutatie de culoare (deci nu cea clasica, eventual culoarea masculului meu adult).
In ceea ce priveste numarul mare de pui pe care-l scot pasarile, eu nu-mi fac griji de asta.
Perechea mea abia a reusit sa scoata un pui dupa multe ponte. Sunt curios ce va face acum cand in cuib au 4 oua insa nu ma astept la minuni deoarece la inceputul perioadei de incubatie nu au clocit cum trebuie (femela fiind deranjata destul de tare de puiul ce insista sa stea cu ea pe cuib desi masculul incerca sa-l alunge, asta pana l-am separat).
Daca observi insa ca ai tai vor fi foarte “productivi” va trebui sa iei masuri.
Eu nu sunt deloc cu plasarea puilor in pet-shop-uri pentru a fi vanduti deoarece stim cu totii in ce conditii stau acolo (si doar i-am crescut cu atata atentie si grija).
Oua false se pun si la porumbeii voiajori (ca doar suntem pe site-ul lor =)) ), insa acest lucru nu se poate face mult timp.
Porumbeii isi intrerup oricum ciclul reproductiv odata cu venirea vremii reci insa, in cazul turturelelor care stau in casa, acestea pot avea tendinta de a depune ponte continuu.
Depunerea unui numar foarte mare de oua intr-un interval scurt de timp precum si incubatia acestora epuizeaza femela foarte tare putand duce chiar la moartea sa.
Spre exemplu a mea datorita multelor ponte clocite in van slabise foarte tare si-i crescusera ghearele in exces.
De fapt, daca nu ecloza acst pui eram hotarat sa o impiedic sa mai cloceasca (luandu-i cuibul si ouale daca depunea altundeva) o perioada lunga de timp (macar 2 luni), chiar am fost la un pas sa arunc inclusiv ponta din care a iesit micutul (a avut un noroc chior).
In curand in peisajul pasaresc din tara noastra o sa apara o asociatie ornitologica in care se vor reuni crescatorii de pasari de colivie si voliera.
Vreau sa devin si eu membru si sa incerc sa fac rost de inele pentru viitorii pui (inele speciale pentru turturelele diamant) pe care sa-i plasez la tineri care doresc sa creasca aceasta specie.
Da…nici nu ma gandeam la pet shop, stiu ca sunt tinute animalele in conditii foarte proaste. Dar acum cred ca trebuie sa ma gandesc serios ce fac in continuare, mai ales ca din ce spui tu as putea sa ma astept la o noua ponta in aproximativ 2 saptamani.
Eu nici macar nu mi-am dorit vreodata pasari:). Nici nu auzisem de aceasta specie.. pur si simplu le-am primit cadou. Acum, ca le am, imi plac foarte mult si le ingrijesc, insa ma sperie ideea de a avea chiar si doua perechi, si asta doar din cauza ca se inmultesc asa de usor. Stiu ca se poate intampla sa fie mai putini productivi, ca in cazul tau, insa nu pot sa ma consolez cu asta, dimpotriva, m-as stresa si mai tare sa o vad pe femela ca se imbolnaveste din cauza ca depunde oua in continuu.
Asadar…cum e cu aceste oua false? Presupun ca nu am cum sa gasesc sa cumpar asa ceva..de unde pot face rost? Trebuie sa le confectionez eu cumva?:)
Referitor la ouale false, de unde se pot procura si cum/cat se folosesc, poate intra Andrei si ne impartaseste mai multe din experienta sa (la porumbeii voiajori folosindu-se uneori ouale false)!!!
http://www.asociatiaornitologica.ro/forum/index.php
frumoase tare sa iti traiasca si sa le inmultesti
nu le lasati libere prin casa, sunt extrem de PROASTE si sperioase, nu se stie daca se mai intorc inapoi in colivie, mai ales daca au pui sau oaua, aceste uita de ele. nu mai zic cu lovitul de oglinzi…:)))) inca ceva nu se imblanzesc niciodataaaaaaaa sunt extrem de timide si nu vin pe mana sau la mancare…….sunt speriate de bombe ….. din cate am intels, sunt cat de cat blande cele crescute de mana , doar ca est foarte greu sa cresti de mana asa ceva pentru ca este foarte mica ! dar am intels ca s-a facut sia asta…puii au fost luati de la parinti la 4 zile, si hraniti cu o pasta de concentrate de pui d gaina, praf de os de sepie , si in apa cateodata vitamine de perusi………daca nu am dreptate, la ce am spus lasati-mi scris ! ertman_22@ yahoo.com sanatate tuturor iubitorilor si crescatorilor de pasari, iubitorilor de natura si de tot ce este frumos… u cresc turturel razatoare( cateva) sunt crescute de mine de mana, si sunt cele mai simpatice si blande pasari….
Ma fascineaza ce aflu de la d”voastra. De mult imi doresc sa cresc pasari dar eram confuz si nehotarit. Acum m-am ,,imbolnavit” definitiv! Cunostintele mele in materie sunt 0. Sunt aici ca sa aflu si sa invat din experienta d”voastra! Ca atare pun si eu o intrebare si daca spun prosti sa nu rideti de mine! Daca e asa de greu de a obtine pui de la aceste pasari ( ma refer la clocit , acolo am inteles ca ar fi problema) nu se pot lua oualele si pune in cuibul unei perechi de porumbei, porumbei buni parinti care clocesc, hranesc, etc, constincios?
Cu scuzele de rigoare pt. intarziere, abia acum am vazut ca s-a redeschis topicul (de fapt nu am vazut ci porumbei.ro mi-a soptit).
Pasarile mele sunt o exceptie.
In mod normal se inmultesc foarte usor ajungand sa nu mai ai ce face cu puii.
La mine cel mai probabil unul dintre parteneri este “defect” insa sincer nu doresc sa scot cat mai multi pui ci doar sa ma bucur de “batrani”.
Ce am “produs” am oferit cadou!
Nu se pot folosi doici porumbeii deoarece aceste turturele sunt foarte mici iar porumbeilor le este imposibil sa cloceasca ouale.
Fara jena, puneti orice intrebare va trece prin cap si voi incerca sa va raspund.
Userul Amura este sotia mea pe care am uitat sa o deloghez inainte de a posta. :)
Salut,
A trecut ceva vreme de la ultima postare a “corbului” dar “fra jena” o sa intreb si eu una alta despre turturele.
Am trei turturele de aproape patru luni. Pe primele doua le-am cumparat crezand ca sunt pereche, m-am inselat, erau doua femele, mi-am dat seama de asta in momentul in care am gasit 4 oua in cuib, la un interval de 4 zile.
Le-am luat un mascul dupa vre-o doua asptamani si acum sunt fericite, stiu ca sunt monogame dar le merge bine impreuna, nu a existat vre-un conflict pana acum.
M-a impresionat povestea turturelelor tale si am indraznit sa scriu.
Te rog, daca ai vreme, sa imi spui care este site-ul minune cu date despre turturele si ce le dai de mancare in general si daca in timpul clocitului au vre-o alimentatie aparte? Multumesc mult!
turturelele razatoare sunt extrem de proaste nu poti decat sa te iuti la ele! sunt foarte sperioase si nu se imblanzesc niciodata ! chiar daca le cresti de pui cand se fac mari tot tampite or sa fie
– le dai drumul se lovesc, poti doar sa le ti ” de maimute” sa te uiti la ele ! toti cei care au avut le-au desfiintat si le-au aruncat afara pe geam ! mizerabile is galagioase foarte naspaaaaaaaaaaaaaaaa
Florina, cu tine nu intru in amanunte, direct la Recycle bin.
http://www.youtube.com/watch?v=4CBhGFdRe9E
Pt. Sandu
Este foarte interesant ce-mi spui, cu familia formata din 3 indivizi insa nu iesit din comun. Femelele tale daca au depus oua erau deja imperecheate. Un mascul le-a “picat” numai bine. Sunt foarte curios daca vor depune ponta amandoua si daca vor creste 3 adulti 4 pui. Am sa te rog sa ne tii la curent.
Ar fi totusi preferabil (eu asa as face) sa mai cumperi un mascul si astfel sa formezi 2 perechi.
Cerinte speciale nu au. Eu acum le dau un amestec de seminte pt. pasari exotice (mei alb, galben si rosu, rapita, etc., pe care-l cumpar din piata), gritul nelipsit, ceva verdeata sezonier (frunze de papadie) iar atunci cand au pui galbenus de ou fiert si tocat marunt.
Site-ul este: http://www.diamonddove.info/
Rasfoieste-i toate rubricile si vei afla foarte multe lucruri interesante. Mie mi-a fost de un real folos!
Aici sunt cateva poze (unele poze se regasesc si pe acest site):
http://cosminn.sunphoto.ro/Turturele_diamant
P.S. – porumbei.ro sper ca nu-i vreo problema ca am postat acest link (pe unele site-uri mi-au interzis)!
Stiu tendinta, no problem. Si al meu e interzis pe unele site-uri de porumbei.
Buna ziua tuturor!
Am citit tot ce s-a scris la acest subiect despre turturicile diamant si am fost incantata!
Fetita mea de 6 ani jumate e innebunita dupa animale si de o saptamana tot insista ca ar vrea o pasare, si anume o turturica. Eu am incercat sa-i sugerez ceva mai mic, ca nu avem mult spatiu (locuim la bloc) si care nu necesita multa cheltuiala pentru intretinere, dar ea insista cu turturica si asa am gasit articolele despre turturica diamant.
Am dori un pui (donat sau sa-l cumparam) care sa se obisnuiasca cu noi, sa-l putem mangaia, invata sa manance din mana, etc., urmand ca dupa ce creste sa-i luam si un partener de viata.
Ne puteti ajuta cu date despre ce ar presupune ingrijirea unui pui de turturica diamant si nevoile sale si eventual cum am putea face rost de unul (nu conteaza culoarea, doar sa fie un pui sanatos, gata sa fie iubit si mangaiat!)?
Multumim!
Informatii complete despre turturele: http://dumitrumarius.weebly.com/site-uri.html
ma bucur ca sunteti atitia
Este extraordinara povestirea ta ,fiind si eu un iubitor de pasari si avand si eu turturele diamant si cinteze australiene ,desi iubesc absolut toate speciile de pasari fiind pasionat de ornitologie si avicultura ,tin sa subliniez ca turturica diamant este diamantul meu preferat dintre toate speciile exotice ,iubesc atat de mult aceste pasari incat atunci cand stau si le admir pur si simplu plang de fericire si sunt de-a dreptul fermecat de turturele diamant
God bless you !!!
Calin, multumesc!
Fa-ti un cont pe sunphoto si pune poze cu pasarile tale. Astfel poti cunoaste multi oameni pasionati de ornitologie.
Abia am cumparat o pereche de turturele diamant, puiuti – el gri-albastrui, pe nume RIO, iar ea maronie – RIKI. Sunt superbi, asa de draguti si de banzi. Au facut o calatorie grea din sudul tarii (i-am luat de la un crescator de langa Bucuresti), pana la noi in Ardeal, dar dupa ziua calatoriei, in care a fost tare cald si au “zacut” in cutia de carton deschisa in care i-am transportat, in noua lor casa – o voliera foarte incapatoare, facuta la comanda pentru ele, au adormit bustean, iar a doua zi au inceput sa exploreze casuta. Cand ne apropiam de ele, incremeneau, dar dupa inca o jumatate de ora, RIO, mai curajos, a ajuns din mana fiicei mele pe umarul ei, unde sta foarte linistit.
Apoi le-am lasat singure jumatate de zi, dupa care si RIKI a ajuns pe umarul fetitei. Fiica mea e o mare iubitoare de animale si imblanzeste orice. Cred ca animalele simt iubirea sincera a copiilor. Astfel ca inceputul e foarte bun, doar ca nu prea stim cum sa le ingrijim cat mai bine. Le-am luat mancare de perusi, desi citisem pe acest site ca e mai buna cea de cinteze, dar asa mi-au recomandat de la pet-shop.
Le-am pus apa in doua adapatoare plasate foarte jos, dar nu stiam daca ajung sau nu acolo, asa ca le-am pus si pe jos, intr-un capac de borcan.
Am tot citit de grit, cred ca trebuie sa iau si asa ceva, dar nu stiu unde sa-l pun – pe jos sau intr-o hranitoare.
Le-am cumparat un os de sepie si l-am pus pe jos – RIKI il foloseste, dar pe RIO nu l-am vazut sa fie atrat de os. El e putin mai mic decat ea…
Cam astea ar fi primele impresii. Puii sunt mici, nu stiu exact cate luni au, dar RIO are inca penajul destul de ciufulit, RIKI, in schimb pare mai mare si penajul ei e mai curat.
Va rog sfatuiti-ma cu tot ce stiti ca e necesar pentru ca turturelele sa creasca fericite si sanatoase!!!
Multumesc mult si ma bucur tare ca v-am gasit!!!
Am o problema! Aseara a fost prima noapte in care turturelele au dormit in camera cu fiica mea (colivia e in camera ei) si au stat nemiscate in coltul cel mai indepartat al coliviei si asa le-am gasit si de dimineata. Nu stiu daca au mancat sau baut apa. In prima dimineata cand le-am adus, pe la 6:30 deja erau active si le auzeam cum ciocane in farfuria cu mancare (in seara aia fiica mea a dormit la mine in camera). Dar azi dimineata, la 7:00, inca erau acolo, nemiscate. Fiica mea le-a deranjat si le-a impins spre mancare. RIO a mancat ceva, dar RIKI nimic, apoi s-au intors in acelasi colt. Cum trebuie procedat in asemea situatii?
P.S. Am citit pe unul dintre linkurile date de voi, ca un crescator le facea baie cu apa calda si sampon, apoi le usca cu uscatorul de par. Mi se pare cam radical. Voi faceti asa cu pasarile voastre? Nu se spala ele singure, atat cat e necesar? E adevarat ca si ale mele ar avea nevoie de o baie, mai ales RIKI, care are agatata de pene o chestie, un fel de murdarie uscata, dar nu am stiut ce sa fac, ca sa n-o doara daca treag de ea. M-am gandit ca va cadea singura… Voi ce parerea aveti?
Multumesc!
Nu se imbaiaza porumbeii sau alte pasari fortat, se spala singure cand vor.
http://www.porumbei.ro/porumbeii-la-baie/
In rest, nu cunosc comportamentul acestei specii.
TRAGEDIE!!! Au murit ambele turturele si suntem devastati cu totii!
In primul rand pentru ca au suferit, fara ca noi sa ne dam seama si in al doilea ca erau responsabilitatea noastra si nu am stiut cum sa actionam.
Va spuneam ca stateau intr-un colt al coliviei si erau destul de infoiate , parca zburlite la pene. Credeam ca de stres stau asa sau ca le era frica de noi. Nu le-am vazut band apa deloc, doar gaseam farfuria murdara uneori, cand o schimbam. Cert este ca in a noua zi, am rugat-o pe fiica mea sa le scoata din voliera, ca sa curat temeinic totul (pana atunci le-am tot schimbat ziarele) si atunci am obsevat ca RIKI era moale si nu-si putea mentine echilibrul. RIO era mult mai ok, dar nici el nu arata prea bine. Amandoua erau zburlite si parca cocosate. Am cautat de urgenta un veterinar si le-am dus acolo. Nici el nu stia ce sa faca. V-am povestit ca RIKI avea o murdarie agatata de fundulet. Acum era mult mai mare. Inainte s-o duc la veterinar am incercat s-o indepartez cu apa calda, dar am observat co o doare si era foarte lipita acolo, asa ca am lasat-o in pace. Veterinarul a curat fecalele alea intarite cu o crema speciala si apa calda. Mi-a spus ca era o infectie, dar nu stia exact ce. RIKI era inflamata acolo si abia mai respira. Dupa 2 injectii cu glucoza si antibiotic a murit in “bratele” veterinarului. Cred ca socul durerii de la injectii a fost prea mult pentru ea, asa slabita cum era.
RIO nu a primit injectii dar i s-au administrat pe cioc cateva picaturi de medicament si urma sa-l supraveghem acasa si sa-i dam medicamentul din 2 in 2 ore. Am observat ca dupa medicament facea tare urat – se scutura si chiar vomita cateva bobite. Dar dupa ce l-am dus acasa parea ca si-a revenit, a mancat bine, s-a plimbat prin colivie… apa nu stiu daca a baut. Insa dimineata era ca RIKI – nu putea sa-si mentina echilibrul si statea somnolent intr-un colt. L-am luat in mana si am vazut ca se sufoca, nu putea respira… dupa cateva secunde s-a linistit si a murit in palmele mele.
Nu pot sa nu ma gandesc ca ignoranta noastra a omorat aceste doua pasarele!
Nici noi si nici veterinarul nu am stiut ce sa facem ca sa le salvam. Ca sa nu va mai spun ca la pet-shopul de unde am luat mancarea lor mi-au dat de perusi – care cred, acum, ca nu e potrivita pentru turturelele diamant si mi-a spus o doamna de acolo ca daca au diaree sa le presr cateva boabe de mac in mancare. RIKI avea un pic de diaree si am pus boabele respective, dar nu stiu daca le-a mancat. Insa ar fi trebuit sa stiu ca aceste pasarele, mai ales puii, sunt fragile si ca au nevoie de vitamine dupa mutarea locului si ca la primul semn de diaree trebuie duse la un veterinar experimentat, care sa stie ce sa faca cu turturelele diamant.
Va scriu toate astea ca sa nu mai treaca nimeni prin asa ceva – in primul rand bietele pasari, care sunt tacute si nu plang sau tipa ca sa-ti dai seama ca e ceva neinregula!
Da,le fel am patit si eu cu parintii si in unele cazuri cu bunicii,dar intr-un final dupa lungi explicatii m-au inteles si acceptat asa cum sunt.Ambii bunici din partea parintilor sunt crescatori de voiajori si ornamentali.La majoritatea li se pare ciudat la o fata, asta, si ma abtin de la alte critici.
Dar asta sunt : http://allohaterra.sunphoto.ro/
Frumoasa pereche de diamantdine si frumos amenajat.Felicitari.
Am si eu o pereche de turturele diamant…le am cam de vreo 3 luni si mi-a facut Bety de vreo 4 ori cate 2 oua,s-a tot pus la clocit,dar statea doar ziua pe ele si uneori il pigulea pe Niky sa stea si el pe oua,dar el nu vroia si are cerculetul unde se refugiaza el casa scape de cicaleala ei…mi-e tare mila de ea,fiindca uneori si noaptea se urca pe cerculetul lui si-o lasa singura pe bara,iar uneori ea incearca sa-l dea jos si cateodata reuseste,iar cand sta langa ea e tare fericita…nu stiu dak vor scoate vreodata pui fiindca nu le cloceste cum trebuie.Va doresc tuturor iubitorilor de pasari si animale bafta…Cei kre nu iubesc aceste vietati sant fara suflet,in general oameni rai…scze dak se simte kreva…
Am avut un gugustiuc care a murit saptamana trecuta din cauza salmonelozei. L-am gasit cand avea vreo 2 saptamani , in noiembrie anul trecut.Dupa vreo luna au inceput sa apara semnele bolii, printre care i s-a inflamat si cloaca.L-am tratat dar a ramas cu picioarele putin deformate. Cam la o luna semnele bolii apareau, schiopata, ii paralizau picioarele si diaree.Acum nu am mai putut sa-l salvez, probabil boala a avansat lent in timp.M-am gandit sa-mi iau o pereche de turturele diamant dar mi-e tema sa nu le imbolnavesc.Gugustiucul meu era liber prin casa, ce-i drept nu zbura f mult, mai mult pe sol si avea cateva locuri de odihna.Oare o dezinfectare a parchetului si gresiei folisind clor ar fi suficienta, respectiv a locurilor unde mai statea el?Am citit pe net ca aceasta bacterie poate trai pana la un an in excremente, iar eu as vrea sa mai eliberez din cand in cand turturelele din colivie.Ce sfat imi puteti da?
Curatenie luna in toata casa si succes la achizitie.
cel mai fain si eu am doua acasa
Salutari , am si eu o intrebare referitoare la turturelele diamnat, am citit si mia placut, am si eu acasa o pereche dar nu stiu cat tomp clocesc ouale, au acuma un ou dar sunt aproximativ 4 saptamani de cand stau pe el si nu vreau sa fac o greseala arucand oul pentru ca mise pare prea mult stand pe el, astept un raspuns la intrebare.
Va multumesc.
Gheorghe,a trecut perioada de incubatie. Oul este limpede, arunca-l.
2 saptamani, aproximativ.
CE DIMENSIUNI ARE O VOLIERA SI CAT COSTA? NU AVETI UN NR.DE TELEFON?????
CE DIMENSIUNI ARE VOLIERA,SI CIT COSTA???
Pt. Ghionaru Mircea (com. 109 si 110), cu scuze pt. intarzierea raspunsului (abia acum am vazut mesajele):
Voliera o face fiecare dupa posibilitati.
Cu cat mai mare, cu atat mai bine.
Momentan nu mai cresc aceasta specie insa voi relua cresterea sa la un moment dat.
https://www.facebook.com/Gy%C3%A9m%C3%A1nt-galamb-kedvel%C5%91k-Geopelia-cuneata-1643759662536703/
Am 2 turturele. Pe baiat il doare un picior, schioapata si este f rosu, un vas de sange se vede f inflamat. Se fac 2 saptamani. L-am tot uns cu crema antiinflamatorie. Incepuse sa fie mai bine, dar a recidivat. Ce ma sfatuiti?
Com. 113, desi este tarziu acum, orice pasare bolnava trebuie vazuta de cineva cu pregatire in domeniul veterinar.
Sfaturi pe ‘net …. pot face mai mult rau decat bine uneori.
Buna,ma poti ajuta si pe mine,am o pereche de turturele si sunt fff agitate noaptea,ziua cuminti se inteleg bine una cu alta,dar noaptea nu stiu ce au,le-am acoperit ca am zis cacse sperie,dejaba,leam separat la fel. Ce sa fie?