Un EROU in Primul Razboi Mondial – Cher Ami

Cher AmiSper sa nu va plictisesc cu astfel de povestioare istorice, dar am marea placere sa mai scot in evidenta un porumbel care a facut istorie si care merita tot respectul… În Primul Război mondial, un porumbel a salvat vieţile a mai mulţi soldaţi din “Lost Battalion” al Diviziei 77 Infanterie. Numele acestui porumbel este ”Cher Ami” care in Franceza inseamna “Draga Prietene“ si care a salvat aceste vieti trecand printr-o ploaie de gloante prin liniile inamice ducand un mesaj in toiul luptei.

El a fost unul din cei 600 de porumbei deţinuti şi transportaţi cu avionul de către “United States Army Signal Corps” în Franţa, în timpul primului război mondial. “Cher Ami” a fost împuşcat în piept şi in picior pierzand o mare parte din piciorul la care a fost anexat mesajul, dar a continuat zborul 25 de minute ignorand durerea si toti factorii externi pentru a duce mesajul la destinatie. Mesajul a fost efectuat de catre maiorul Charles S. Whittlesey’s al “Lost Battalion” in data de 4 Octombrie 1918. Doar câteva ore după ce mesajul a fost primit, 194 de supravietuitori ai batalionului au fost în condiţii de siguranţă în spatele liniilor americane.

“Cher Ami” a fost premiat de francezi cu inalta distinctie “Croix de Guerre” pentru servicii eroice. “Cher Ami “ a emis 12 mesaje importante în cadrul sectorului american de la Verdun, Franţa. La ultima sa misiune, “Cher Ami “ a fost împuşcat in piept de focul inamic, dar a reuşit să se întoarcă la cusca lui. Capsula cu mesajul a fost găsita atarnand de ligamentele unuia dintre picioarele lui care de asemenea a fost spulberat de focul inamic.

A murit ca rezultat al rănilor de luptă în 13 iunie 1919 apoi a fost inaugurat la “Pigeon Racing Hall of Fame” în 1931 si a primit o medalie de aur de la organismele organizatoare American Racing Pigeon Fanciers, în recunoaşterea serviciilor sale extraordinare din timpul primului război mondial. Dupa ce a murit a fost impaiat si poate fi vazut la Smithsonian Institution, US National Museum, din Washington … Asa se termina scurta povestioara a eroului nostru “Cher Ami “ despre care nu pot sa mai spun altceva decat, obisnuita expresie JOS PALARIA!!!

Cu respect,
Marcel N.

Categories Diverse

47 comentarii la “Un EROU in Primul Razboi Mondial – Cher Ami”

  1. foarte interesant, a fost vai de capul lor saracii porumbei in ce conditii au fost tinuti peacolo,prin ladite micute ,iar zgomotul acela de impuscaturi cred ca, si mai mult ca sigur ii teroriza

  2. pacat de el dar se mai intampla …cam asta este viata…cata vointa ia trebuit acelui porumbel sa ajunga la destinatie si cu asemenea rani …,,Jos palaria,,,,,

  3. da…foarte interesant..si asta fara vaccinuri,medicamente si altele…. si mai rar o astfel de vointa….

  4. am mai vazut un reportaj despre el un adevarat erou;eu cred ca acest fel de porumbei care nu pot fi opriti de gloante;care vin noaptea sau pe timp de furtuna au niste gene speciale care sunt mai rare si oricat de mult iai antrena daca nu le au in sange aceste calitati te chinui degeaba

  5. porumbel cu vointa de fier…..gata sa moara ….pentru a ajunge acasa …..RESPECT…..

  6. Normal că astfel de poveşti nu plictisesc, eu unul le citesc ca pe nişte lecţii de viaţă.

    Cu riscul de a supăra câţiva colegi de pasiune, nu mă pot abţine de la puţin retorism : Oare ce vaccin îi făceau pentru paramixo? Sau ce vitamine şi ce seminţe i se administrau, în condiţiile în care pentru soldaţi era sărbătoare când primeau o bucată de pâine.
    Şi ce să vezi, nu i-au sucit gâtul după ce a fost împuşcat, deci devenise inutil.

  7. Aceasta latura a porumbelului trebuie cautata si in ziua de astazi vointa, nu medicamente si alte prosti

  8. Jos palaria,adevaratilor ”TRANSMISIONISTI” ai acelor timpuri.

  9. Totusi nu se spun distantele parcurse, deci nu are sens sa discutam aici despre tratamente si hranire. Chiar si porumbelul salbatic zboara mult in cautarea hranei. Sa fim obiectivi. Una este o etapa de 100 Km, alta este un sezon intreg cu etape peste 500 Km… pe care nu stiu care porumbel l-ar parcurge fara ingrijire speciala. Porumbeii de azi sunt slabiti tocmai din prostia noastra, prin tratamente haotice si cocoloseala excesiva in goana disperata dupa cupe si faima.

    Despre porumbel, toata stima pentru ce a facut salvand vietile acelor oameni. In prima poza se vede ca era si un porumbel frumos, parca totusi are un fenotip pe care nu prea-l mai vezi astazi, s-au mai schimbat liniile.

    Oricum, mereu uimitoare aceasta capacitate a lor de a zbura in continuare chiar si raniti fiind – de multe ori si astazi vin de la concursuri porumbei loviti la aripi, schiopi, sau cu rani deschise in abdomen de la rapitoare… ba am auzit si de un caz cu un porumbel ajuns acasa fara un ochi.

  10. Cunosteam povestea acestui porumbel,insa este placut sa o citesti de fiecare data.

  11. In anul1916 de la 9 martie la 9 iunie ,artileria germana,cu 1500 guri de foc,a declansat fara replica ,un torent de fier si foc asupra fortului Vaux,punct avansat de aparare in centrul Verdunului.Nici un om nu putea trece,nici un caine.Ultimii care au putut strabate infernul de flacari au fost porumbeii fortului,ducand sub aripile lor ,ultimile mesaje,ale ultimilor supravietuitori ai acestei tragedii.Astazi in fata fortaretei vizitatorii se apleaca in fata portretului acestor mesageri inaripati.
    http://fanica.sunphoto.ro

  12. Super tare porumbelul, de admirat calitatile lui deosebite de orientare si vointa lui de a ajunge acasa in cele mai grele conditii. Asemanator cu J.I. Joe. Spun si eu pt. amandoi “JOS PALARIA” !!!

  13. Intradevar sunt impresionat de aceasta bijutrie.Un porumbel cu multe calitati. In fata lui imi plec palaria.

  14. cred k nu il astepta nimeni cu electolit:D…soldat …nu porumbel

  15. tot RESPECTUL!!!!!…….avem si noi astfel de pasarii??? intreb ca poate stie cnva..:D..io nu le am cu istoria..sunt praf:))

  16. Fascinant.vedeti din cauza asta iubim noi porumbeii.Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit acest inestimabil dar,,porumbeii,,

  17. extraordinar cind te gindesti ca numai Dumnezeu a vrut ca acel porumbel sa ajunga la destinatie cu acel mesaj care a dus la salvarea atitor vieti si in ce fel a fost sa ajunga cu acel picior la care era atasat mesajul rupt….deci nu stiu ce cuvinte marete ai putea sa ii aduci unei astfel de fiinte decit sa amintesti despre ea dupa atita timp…..CUM AR PUTEA SA NE PLICTISEASCA ASA CEVA??/

  18. da…merita tot respectul inca odata aceste pasari ne demonstreaza de ce sunt in stare “jos palaria”

  19. a salvat viata unora dar a curmat viata altora , cand omul intervine in viata celorlalte vietati se lasa mereu cu victime de partea cealalta.

  20. Jos palaria !!!! fenomenal !!!
    Astavara am avut un porumbel care a venit dupa o saptamana si ceva cu un singur ochi…..si exact in perioada aia cand erau furtuni si ploi …..dar a venit…. iar cand zbura in juru crescatoriei ziceai ca e fluturas…. ma mir cum a reusit sa ajunga acasa…..

  21. Asfel de relatari, nu au cum sa plictiseasca, din contra, oricine creste porumbei se simte mandru ca poate sa ofere continuitate acestor pasari minunate, si pentru aceasta suntem rasplatiti inzecit.

    Conditiile in care erau tinuti si transportati, cu suguranta erau mai mult decat precare, totusi era razboi, la ce sa te astepti, oamenii se aflau in conditii dificile, dar aceste detalii nu fac decat sa sporeasca meritul porumbelului ca exemplar dar si ca specie, atasamentul lor fata de casa este uimitor.
    Iar faptul ca datorita lor s-au salvat vieti, ma umple de mandrie !!!

    Numai bine!!!!

  22. anul acesta 2 porumbei miau venit dupa ceva timp de la zbor orbi unul se vedea ca era lovit in ochi ,ochiul practic nu se mai observa iar celalat pur si simplu nu vede …ku ochiul respectiv…ciudat

  23. SALUTARE

    FENOMENAL …………..FARA CUVINTE TOT RESPECTUL PENTRU ACESTI PORUMBEI

  24. nu inteleg au fo adusi din usa in franta erau pui cum s-au putut acomoda cu noul loc……dupa aceia au fo dusi pe front cum au putut rezista sarmanele pasari????cum au fac antrenamente cu ei…..sunt asa multe intrebari….

  25. In sezonul trecut la cursele din vara, dupa ce un bun prieten de al meu a angajat de mai multe ori porumbei zburandui fara ceas, fiind si primul an si doar de curiozitate sa vada cum se comporta porumbei lui la zboruri, unu din porumbei a ajuns acasa cu picioarele retezate ,nu de la incheietura piciorului, de la tendoane, ligamente, cum vreti sa ii spuneti..ci exact la mijlocul osului ce are ce tarminatie degetele, ghearele…A venit acasa cu picioarele atarnate,tinandu-se doar in pielita…Cand l-a vazut i s-a rup inima vazand cum a picat pe voliera ca un “soldat ranit”.Stiind ca nu mai are ce sa ii faca(a sunat la mai multe persoane sa le explice situatia) i-a curmat suferinta, rupandu-i gatul :( Foarte interesant este ca picioarele parca erau taiate cu un fel de cutit la aceeasi distanta…ce oameni ar putea face asha ceva? ce prinzatori de porumbei sunt concepute in asemenea fel…. Rusine celor care fac aceste lucruri!

    Despre porumbelul prezentat numai de bine!

  26. Mi-a venit si mie o femela asa, ambele picioare rupte exact de la inchietura, balanganeau ca doua fragmente moarte, nu le mai putea controla. Cand a picat pe cusca si se tinea doar in aripi, am ramas masca… a ajuns cu greu pe sputnik si m-a lasat sa o prind (a-si da drumul prin sputnik cu picioarele rupte e durere). Am tinut-o separat intr-un cos cu mancare si apa si dupa cateva saptamani a inceput sa se ridice mai intai intr-un picior apoi in ambele. Nelegandu-le cu nimic, unul s-a sudat putin stramb, dar cert e ca i s-au lipit ambele si s-a putut alatura stolului fara probleme. Apoi cand mergea pe jos, se legana ca o ratusca cracanata.

    E fantastica puterea lor de refacere.

  27. Este si un film,Batalionul Disparut unde apar si porumbeii despre care s-a vorbit.Merita vazut.

  28. jos palaria pt acest porumbel pacat ca in ziua de azi nu mai exista asa cv nu mai sunt linile care erau odata zica cn ce ar vrea totul se datoreaza unor crscatori slabi care au vrut mai mult de la iei si au obtinut mult mai putin decat aveau inca odata jos palaria

  29. Ma simt mandru ca s crescator de porumbei vazand asemenea “prieteni” care salveaza oameni si ce dragoste de casa au…prea frumos.
    Ma bucur ca vad asemenea articole…:)

  30. ce credeti ca in ziua de azi se mai gasesc asa pasari cu vointa de fier
    stati linistiti dupa parerea mea majoritatea porumbeiilor sunt pot spune drogati de vitamine,electroliti si alte stimulente totul pt un loc in fruntea clasamentului pt cupe,bani etc,columbofilia in ziua de azi a devenit
    un bussines.A disparut pasiunea pentru porumbei rari crescatori mai exista
    cu acea pasiune

    Va multumesc!

  31. da ..este un adevarat ultim samurai al porumbeilor. se pare ca nici gloantele nu au putut spulbera vointa sa de fier pentru a ajunge la destinatia lui , atat de iubita ..felicitari lui.

  32. impresionant.sa nu uitam ca porumbeii sunt foarte destepti si cred eu devotati.JOS PALARIA in fata lui Cher Ami.

  33. aesti porumbei ar trebui sa fie mai respectati ca oameni!! jos palaria

  34. Referitor porumbelul Cher Ami , va recomand filmele :
    The Lost Battalion;
    Racing Hearts (2014)

Comenteaza

Emailul tau nu va fi public. Campuri obligatorii: nume, email, comentariu. *