Martie 2016 – antrenament nocturn pentru Donetsk.
Hai sa vedeti ce amuzant.

Erau porumbeii pe afara, mai prin curte, mai se faceau ca zboara… iese unu si arunca in fata cotetului o coaja de ou. O femela mai sperioasa vazand acest eveniment cu totul deosebit, se sperie. Se ridica in aer, zboara putin deasupra cotetului pe loc si apoi pleaca. La fiecare tura incerca sa coboare si se speria iar. Ceilalti porumbei observand-o, s-au gandit: bai, e pericol. Hai sa ne speriem si noi! Zis si facut. Stolul a inceput sa creasca, pe masura ce ieseau alti porumbei din cotet, ii antrenau in sperietura lor stupida si se legau in hora. Nu stiau de ce se sperie dar ideea era ca TREBUIE sa se sperie.

Daca in anii trecuti cand eram la inceput ma agitam maxim cand ramaneau prostalaii pe sus, acum mi-am vazut de treaba… putin amuzament amestecat cu scarba. Nici macar nu m-am mai grabit sa inchid cotetul sa nu mai iasa si altii, i-am lasat in durerea lor. Dupa vreo ora jumatate, in functie de situatia de cuib au inceput sa coboare cate 1-2, in special femele care trebuiau sa intre pe oua. Faceau cate un pas cu ochii cat cepele, si se uitau in toate partile ingrozite de pericolul invizibil. Dupa 4 ore jumatate de pedalat au ramas in zbor doar 4 imbecili care dealtfel nici nu au mai coborat (cei din filmare). Cred ca sunt tardivi care au zburat afara toata iarna si ma amuza ca au trecut cu bine prin zeci daca nu sute de atacuri de uliu si soim, si acum isi rup gatul in vreun cablu ca niste cretini, speriindu-se de… nimic. :))

porumbei.ro