Daca tot a venit iarna si ne tot gandim la sezonul viitor sa ne mai descretim fruntile cu un articol din ”COLUMBOFILUL” BULETIN INFORMATIV NR 1 DIN 1982.” La sediul ACCP din Bucuresti s.au strans multi crescatori de porumbei din Brasov, Pitesti si din Capitala. Trezeste interes o problema de sezon: zborul de iarna. Columbofilul Georgica Popescu afirma indignat ca a trimite un porumbel la un zbor de iarna este ca si cum ai pune un marinar sa innoate in sloiurile inghetate. ”Daca au o origine foarte buna pot efectua cu succes un zbor de iarna”, spune Vasile Slaboiu cu experienta celor 50 de ani in columbofilie.

Am incerca sa facem o experienta dar cine risca sa isi trimita porumbeii in viscol la o pieire aproape sigura? Si totusi un asemenea om exista, el se numeste Vasile Atanasov din Bucuresti, vechi crescator de porumbei si iubitor al acestora. Materialul genetic din voliera sa provine dintr.o susa realizata de Mihail Craioveanu. Oferindu-se sa faca experienta acesta a adaugat: ”Daca ne reuseste inseamna ca obtinem cateva prioritati” ”Care”?” Ptr prima oara cand se zboara iarna la -10 grade Celsius cu intregul efectiv al unui crescator, la apusul soarelui, pe directia S-N, cu vantul in fata, in conditii astronomice deosebite, fiindca in seara aceasta urmeaza o eclipsa de luna si probabil dereglarea campului magnetic”.

Zis si facut. Pe masura ce introducem porumbeii in cusca le notam seria inelului matricol, apoi pornim in plina viteza spre Giurgiu. Parbrizul se umple de gheata, la fel si inimile noastre, la gandul greutatilor neinchipuite pe care aceste gingase zburatoare urmeza sa le intampine. Ne oprim la Daita, la 50 de km in curtea columbofilului Nicolae Crutu care ne ofera un ceai fierbinte. Nu.i vine sa creada ca vom pune ”la zid” porumbei atat de valorosi. In aer dau tarcoale ulii iar peste dealurile din apropiere, crivatul isi canta partitura, orbindu-ne cu particule de gheata. Dam drumul porumbeilor care dezorientati se invartesc in cerc strans luand innaltime. Apoi pornesc spre bulgaria cu doi ulii in coasta stolului.”Asta a fost, n-o sai mai vedem niciodata!” ofteza cineva dar Vasile Atanasov este optimist.

Cu sufletele grele si cu un sentiment de vinovatie pornim spre Bucuresti. Chilometrajul arata 80km/h dar noi tot mai aruncam cate o privire prin parbriz, doar vom zari stolul pe drumul cel bun. Cand ajungem la volira, stupoare. Nici un porumbel sosit. Ne privim chioras. Numai o minune se mai putea savarsi pt ca afara se lasase complet intunericul. Vantul nu contenise. Stateam tacuti in curtea inghetata cand, din innalturi coboara un bolid si se agata extenuat de paltonul lui Vasile Atanasov. Ii citim seria apoi ii dam putina apa cu miere si porumb curat. Dimineta inca 6 bolizi inghetati aveau sa soseasca comfirmand ca zborul de iarna nu este o executie ptr un porumbel de innalta clasa. S-a facut si o selectie aspra pt ca din 30 de porumbei lansati un procent de 25% sositi nu reprezinta dupa parerea noastra un esec, o catastrofa.

FANE