08-04-2013 • Povesti • 5,900 vizualizari

boykaAsemeni oricarui om care traieste intr-o comunitate, si eu am mai multi vecini. Printre vecinii mei, destul de multi sunt columbofili. Unii stau mai aproape, altii mai departe. Cel mai aproape dintre vecinii columbofili, are o porumbarie mai mare decat casa mea, la propriu. Desigur, trebuie luat in calcul ca vorbim despre o casa de bugetar. :)) Omul spune ca si concureaza. Am vazut ca are si o cupita in magazinul propriu. Ma rog, sa-i spunem columbofil cu acte-n regula.

Ce treaba are ce am spus mai sus cu titlul articolului? Pai, sa vedem: In cotetul nostru exista si o mana de voiajori. Pasari tinute pt. incantarea sufletului. Intre ei, este si Boyka. Un mascul obtinut din imperecherea unei femele cuca pe rosu provenita de la Adi Petre cu un mascul alb provenit de la Dieter. Boyka este un urias cu o alura impozanta. De o frumusete rapitoare in ochi mei. Boyka este capatanos, naros, pieptos. Boyka este mare si-mi aminteste de masculii de voiajori care erau candva si care, sub nici o forma, nu se confundau cu femelele.

Tatal sau s-a pierdut la un zbor si atunci, mama sa, a considerat ca este un bun inlocuitor asa ca s-a imperecheat cu el. Ca un adevarat luptator a reluat boxa mamei sale care fusese ocupara abuziv, in lipsa tatalui, de catre unchiul sau. Stiu, e’ deja incurcat acest sir de rubedenii dar asta-i realitatea. Luptatorul Boyka, ajutat de statura sa si de curaj a ajuns destul de repede printre masculii dominanti din cotet. Cu un mascul de Satinet mai are el ceva de furca insa pare ca, desi se ameninta mereu, in fapt doar se etaleaza evitand ambii o lupta directa.

Boyka nu este doar un luptator. El este un familist convins. Niciodata, pana acum 2 saptamani, nu a curtat vreo alta femela din cotet fiind fidel perechii sale (mama lui) si crescand impreuna cu
aceasta mai multe serii de pui. Ca si tata, este unul excelent, clocind mult mai mult decat un mascul “obisnuit” si crescand puii cu mare atentie. Am spus ca fidelitatea ii este pusa de curand sub semnul
intrebarii pt. ca a inceput de ceva vreme sa-si curteze o fiica.

Sa revenim acum la vecin. Ei bine, vecinu’ asta al meu e’ de coma atunci cand trebuie sa-si inalte stolul. Angajatul sau intra in cotet si-i scoate val vartej pe toti voiajorii afara. Omul are n rase, la zbor nu scoate decat voiajorii desi are si zburatori spre exemplu. O hoarda de toate marimile, formele si culorile (mai ales) iese pe trapa si formeaza un stol. Batai din palme, fluieraturi, zgomote
ciudate, pietre zbarnaind pe tabla acoperisului pana cand, in sfarsit, toti porumbeii sunt in aer. Cu mare greutate ii duce pe toti sus. Unii nu vor si pace sa se desprinda de cotet. Acest stol destul de consistent, zboara cateva ture insa doar in jurul cotetului de ai impresia ca pasarile stiu granitele curtii stapanului si nu vor sa le depaseasca.

Omul le-a dat drumul cu program si in iarna, deci nu sunt pasari statute. Eu unul sunt uimit de cat de greu se ridica, de modul in care zboara, de altitudinea mica pe care o mentin (nu trec de acopersiul casei) si turele mici pe care le dau. Doar 2-3 se remarca rupandu-se de stol si zburand ceva mai departe si mai mult. Stolul nostru, ala mic si amarat, odata deschisa trapa, pleaca precum o torpila. E’ un stol caraghios format din Satineti, Felegyhaza si Voiajori. Felegyhaza sunt primii care coboara dupa cateva ture. Nu multe insa este deja un mare progres. Satinetii, cocheteaza din ce in ce mai mult cu ideea de a sta sus cat mai mult si chiar intra uneori in stolul vecinului pt. o tura, doua. Puii scosi la mine au chef vizibil de zbor si se ridica si singuri pt. cateva ture.

Dar nu despre zborul lor vreau sa scriu ci despre cel al voiajorilor. Ei bine, micul pluton de voiajori se ridica si dus este. Intr-un final, dupa mult timp, sus ramane doar Boyka si perechea. Avand oua, femela coboara mai iute si-si reia activitatea de clocit. Singur, Boyta taie ceru’ in lung si-n lat ignorand total toate stolurile intalnite. Sta acolo, in vazduh, atat de mult incat incep
sa-mi fac griji. Este disparut plecand spre E si apoi deodata apare dinspre N. Trece fulgerator, schimba directia, si o ia spre V. La aterizare apare dinspre S asa ca ma nauceste de cap stand cu ochii pe sus si cautandu-l.

Ce am observat: atunci cand penajul capacelor da impresia ca este o armura de solzi cu varfurile usor ridicate, Boyka este in forma maxima si cu un chef nebun de zbor. Cel mai mult a stat sus singur peste 2 ore. O ora sta frecvent. Initial am crezut ca merge la camp insa apoi am vazut ca nu. El zboara
continuu. Ieri spre exemplu a plecat in vreo 5 reprize de cate jumatate de ora una dupa alta cu scurte pauze pe acoperisul cotetului de maxim 2-3 minute. Fara sa intre sa bea apa. Vroiam sa-i inchid caci toti intrasera insa, de dragul lui, am luat un loc pe o buturuga si l-am admirat acolo sus.

Vazandu-l pe Boyka stau si ma intreb: ce inseamna columbofilia de fapt? Pietre aruncate pe cotet in incercarea disperata de a face niste pasari sa zboare pt. a castiga si anul asta o cupita de pus pe raft? Sau bucuria de a deschide trapa si de a vedea un Boyka cum pleaca singur, neurnit de nimeni, si zboara de ti se uraste cautandu-l cu privirea?

Stiu, columbofilia cu voiajori inseamna cu totul altceva decat ce fac eu acasa. Cu toate astea, constient de faptul ca niciodata nu voi putea fi un columbofil adevarat, pe bucur sa vad cum Boyka al meu ignora n stoluri si oftica vecinii iesind din cotet cu juma’ de ora inaintea alor lor si intrand la o ora dupa ei timp in care, eu nu fac altceva decat sa-l caut cu privirea.

Parintii lui Boyka:
parinti-boyka

Boyka pui:
boyka-pui

Boyka alaturi de sora sa – Boyka fiind crescut natural de parinti iar sora fiind crescuta artificial:
boyka-sora

Boyka:
boyka

Cosmin