30-01-2014 • Porumbei voiajori • 3,746 vizualizari

Autor: Dr. Bilius Mircea

Lecturez cu plăcere suita comentariilor de pe siteul “porumbei.ro”, mă încântă tonul civilizat, decent şi cu o notă mare de profesionalism. Fundamentale sunt interpelările privitoare la filmul lansării puilor de la Elblag din septembrie 2012. La fel ca şi domniile voastre îmi pun întrebarea cum au reuşit nişte fiinţe mirifice cu o vârstă crudă să parcurgă în fluturările lor o distanţă atât de mare? Mă întreb şi eu cum a fost posibil? Diferenţele incertitudinilor le constituie faptul că eu am văzut cd-ul lansării pe care în acea vreme l-am primit de la dl preşedinte Hînţar Mircea.

Cd-ul respectiv a fost postat ulterior de către site-ul “rrp.ro”. Mă opresc cu plăcere la cuceririle tehnice din ultimii ani din columbofilie, întradevăr incredibile, ceasuri electronice, filmări pe celular, gps, nu peste mult timp zborul porumbeilor va putea fi urmărit electronic. Retorica vremurilor din urmă cu peste 40 ani îmi umple sufletul de nostalgie. Nu existau ceasuri, personal mergeam pe jos şi urcam dealul Burdujeniului de la crescătoria mea, cu clemele metalice luate de pe inelele porumbeilor sosiţi, pe atunci erau din aluminiu, o distanţă de peste 3 km. Nu aveam maşină sau macar bicicletă. Într-o locuinţă din Burdujeni aveam repartizată pentru asociaţia columbofilă de către Consiliul Popular al oraşului Suceava, o cameră. Într-o fantă practicată în uşa din lemn ce dădea în stradă, puneam clemele metalice făcute sul, pe o sfoară. Uşa camerei era încuiată. Ne întâlneam lunea dupa amiază, descuiam uşa camerei şi notam ordinea clemelor metalice găsite pe sfoară. Aşa a fost.

Evoluţiile tehnice nu sunt însă decât în parte capabile să acopere reuşitele porumbeiilor călători. Datorită Comportamentului său Inteligent depozitat în câteva centigrame de substanţa nervoasă el va oferi mereu surpriza inconmensurabilelor calităţi. Acesta este crezul meu vis-a-vis de o entitate neuro-dinamică. Timpul rămâne să limpezească parţial şi nutresc această convingere demitizarea performanţelor de astăzi şi viitoare. Necazul privitor la impedimentul supravegherii lansărilor se datoreşte lipsei de abilitate, dexteritate a delegaţilor însoţitori ai transporturilor columbofile în manipularea mijloacelor tehnice, filmarea lansărilor, înregistrările gps-ului pe timpul transporturilor şi la locul de lansare, etc.

Însă oricât ne vom perfecţiona rămân performanţele înaripaţilor la care nu găsim răspunsuri. În navigaţia lor aeriană, ei “gândesc”, este vorba despre un proces intuitiv concret la nivelul primului sistem de semnalizare de tipul stimul (detalii naturale) – răspuns. Element pe care noi nu îl vom decodifica niciodată. Este similar cu faptul că trecând pe stradă nu ştim ce gândeşte omul pe care îl întâlnim. Mai mult în orientarea sa în nemărginirile spaţiului, filogeneza a creat prin porumbel un sistem de orientare magnific, de mare rafinament. Lui nu-i trebuie hărţi sau busole, ci integritatea sistemului său nervos central. Desigur sunt multe de spus, nu doresc să vă obosesc cu toate divagaţiile mele. Şi eu am zburat în 2012 cu câţiva pui la Elblag. Starea fizică şi psihică marcată de zborul sutelor de km era o dovadă peremptorie că puii au fost lansaţi de la mare distanţă în speţă localitatea Elblag. Am dorit să testez capacitatea lor fizică şi biologică şi am plătit tribut. După primul Elblag pe puişorii sosiţi nu i-am refăcut, nu le-am administrat electriliţi, glucoză, vitamine, etc. La zborul de la Elblag II i-am pierdut, mi-a clasat un singur pui care nu fusese angajat la primul Elblag. Anterior zburase de la Iaroslav I. Numai cei care s-au ocupat îndeaproape de refacerea puişorilor şi anterioar au zburat etape de viteză, nu de fond, au avut reuşite. Să nu minalizăm sau să considerăm că performanţele lor se datoresc eludărilor. În anii adolescenţei mele am văzut o piesă de teatru “vinovaţii fără vină”, consider că trebuie reactualizată.