08-02-2011 • Povesti • 4,521 vizualizari

Intotdeauna exista o exceptie care confirma regula ! De aceasta data regula este majoritatea celor care au inceput cresterea porumbeilor dintr-o fericita intamplare sau au mostenit aceasta pasiune din familie ; iar exceptia , sunt cei care au descoperit aceasta pasiune dintr-o chemare necunoscuta. Sunt convins ca indiferent de categoria din care facem parte am trait acceleasi clipe de emotie , grija si dragoste neconditionata alaturi de porumbeii nostri de-a lungul anilor.

Mai am putin pana la 32 de ani si cufundat in ganduri de extrasezon , intr-o seara am incercat sa-mi amintesc cum am inceput sa cresc porumbeii . Cand ? cum ? de ce ? Acum 25 de ani m-am hotarat ! Am inceput sa fac planuri , de unde ii iau , unde ii tin si mai important decat orice , cum ii spun tatalui meu . Zilele treceau si framantarile erau prea apasatoare pentru cei 7 anisori .

A trecut aproape un an , pana cand l-am auzit pe tata , ca trebuie sa faca o cusca pentru puii de curca , dar nu are timp din cauza serviciului .Atunci a incoltit ideea : tata , daca fac eu cusca pentru puii de curca , ma lasi sa-mi fac una de porumbei cu scandura si cuiele care raman ? -de unde porumbei ? -vad eu ? -ce faci cu ei ? -ma uit cum zboara ? -n-o sa poti face cusca , e greu ! -dar la iepuri am reparat-o singur , ai vazut ?!……bine adi …..dar ai grija ! -multumesc tata !

A doua zi , dupa scoala , am inceput si dupa cinci zile am terminat o cusca numai buna , dar nu pentru puii de curca .Cand au vazut-o ai mei au ras cu pofta : sa cresti tu pui de curca in aia ……ti-o dam tie pentru gugustuci .Bucuria a fost cel putin la acelasi nivel cu surpriza , insa a tinut putin ….de unde sa iau porumbei ,cand nu vazusem vreodata unul in realitate ; doar rareori pe cerul satului si auzisem ca sunt frumosi .

Am inceput cautarile si nu mica mi-a fost surpriza sa aflu ca un coleg de clasa avea 8 porumbei acasa si era dispus sa-mi vanda doi . Am facut rost de bani si i-am primit intr-o zi la scoala , intr-o sacosa de rafie , unul alb si unul negru ; i-am bagat mandru in banca si asteptam sa se termine orele . Numai ca in acea euforie am uitat un “amanunt” …aveam lectie deschisa …prima din viata mea… cu multi invitati si cu …. mama , care era presedinta consiliului de parinti pe scoala.

Cu o ora inainte a venit doamna diriginta sa ne dea ultimele indicatii .-Ce se aude ? -cine face asa ? copii terminati cu prostiile , ne asteapta un eveniment important , fiti seriosi !-copii…rasete si iar rasete …o colega …sunt porumbeii lui Adrian doamna !-unde ?-in banca doamna ! -Adrian te rog frumos sa-mi spui ce se intampla !? Imi pare rau doamna , am uitat de lectia deschisa ….. dupa cinci minute , in costum cu camasa scrobita si cu papion alergam de mama focului pe scurtaturi , numai de mine stiute , spre casa sa duc porumbeii !

I-am bagat in cusca si in acelasi ritm inapoi la scoala rugandu-ma sa ajung in clasa inaintea mamei .Am ajuns a fost bine ! Seara spre casa cu gandul la porumbeii mei inima imi batea sa iasa din piept….intru pe poarta…arunc ghiozdanul si fuga in spate la cusca….ma opresc …imi dau lacrimile ….am uitat sa prind in cuie tabla pe cusca si a luat-o vantul ! Simt ca nu pot sa mai merg , dar ma duc sa pun tabla la loc ….cand ma aplec peste cusca …intr-um colt …zgribuliti….porumbeii mei ! Nici astazi nu stiu de ce nu au iesit de acolo , dar ma bucur nespus ca nu au facut-o si ma bucur de aceste aduceri aminte alaturi de toti iubitorii de porumbei care vor citi aceste randuri .

Mi-am adus aminte cand , mi-am adus aminte cum dar nu mi-am adus aminte de ce ? Acest gand ma face sa cred ca si eu sunt o exceptie care confirma regula !

Adrian