Exceptia care confirma regula

50 comentarii la “Exceptia care confirma regula”

1. Tot asa am inceput si eu, fara rude cu porumbei, fara a gasi vreunul din intamplare pe undeva, fara a-l primi cadou. Pur si simplu. De piedici nu mai vorbesc, dar a fost frumos… cu primii gutani inghesuiti ca sardinele intr-un cotet vechi de iepuri, cu “adapatorile” din cutii de conserva pe care le varsau la fiecare 5 minute, cu graul chinuit luat cu kilul din banii de scoala…

2. imi aduc aminte ca la un moment dat cresteam porumbei dupa culoare,un rosu inchis spre visiniu(eram prin clasa a patra,si tocmai ce fusesem pe giulesti la un meci de fotbal cu bunicul),nu conta rasa.

3. salutare! eram in clasa a V-a pe afara, cand un coleg de-al meu de clasa trece prin fata blocului si-mi spune din vorba in vorba ca merge sa ia un porumbel de la cineva, am mers si eu…m-au fascinat si in ceva zile daca nu a doua zi cred ca m-am dus iar cu colegul meu si un crescator de porumbei buni mi-a dat un gutan pripasit pe la el… de cusca ce sa zic cred ca era o cutie mai mare cu apa si mancarea ca si cum a zis andrei. tata vazandu-ma mi a facut o cusca…dar compatimenata in 4 nu aveau loc stateau ca si gainile si dupa au inceput “modificarile” am mai largit-o ca sa zic asa…am mai luat si porumbei…tin minte ca langa mine era un crescator care-si mutase porumbeii in lata locatie ei intorcandu-se veneau la mine sa manance,ii prindeam, ii duceam prin dormitor si le dadeam drumul sa zboare prin casa…le dadeam durmul dupa afara cu gandul ca vor veni inapoi tot la mine numai ca era bataie pe ei toti din jur vroiau sa-i prinda… dupa ceva timp cred ca vreo 2 3 ani de tinut prin balcon tata mi-a facut o cusca pe bloc si altfel a stat problema(bine tot neprofesionit-o incapere mai mare, ma ajutat un baiat mai mare la cuiburi in schimbul a 2 pui din porumbeii vecinului care veneau si stateau la mine). au fost furati de vreo 2 ori au revenit si am decis sa-i mut la tara in podul casei…dar in tot podul(saraca bunica-dumnezeu sa o odihneasca),dupa i-am mutat in alta locatie i-am invatat i-am dus iar in pod de unde si-au gasit sfarsitul mancati de vreo pisica ceva…asa m-am lasat. asta se intampla acum vreo 13 14 ani… in vara anului 2010 un prieten de la tara duminica astepta porumbeii de la concurs…m-am dus intro duminica, a doua duminica si am zis gata ma apuc iar si am inceput in acelasi pod de casa am construit o cusca cu ajutirul unchiului meu care sta acolo si el are grija de porumbei…eu in cursul saptamani fiind departe de ei…dupa cusca si porumbeii…acum sunt separati pe sexe, sambata asta urmand sa-i bag la imperechere…si sa asteptam puii… cam asta e povestea mea despre aceste minunate pasari… multa bafta si succes tuturor!!!

4. Modul in care eu am facut rost de porumbei prima oara (aveam vreo 11 ani) a fost sa fac schimb cu iepuri, am dat o femela pe 6 porumbei (gutani) pe care i-am pus in podul casei. Dupa am inceput sa cumpar porumbei de cele mai multe fara sa stie parintii, cand veneam acasa incercam sa-i ascund, cand ma vedeau eram nevoit sa mintesc.
   Pasiunea pentru porumbei am mostenit-o (atat de la bunicul din partea mamei cat si de la tatal meu).
   http://columbofil.com/

5. Nu am mostenit pe nimeni din familie,pur si simplu au inceput sa imi placa prin 1995 si am furat de la matusa mea un pui de gutan alb pe care il tineam intr.o galetusa cu paie,apoi a disparut.In ’96 i.am facut paguba matusei mele de vreo 10 pui,si am adus si alte curcituri de porumbei.Orice,porumbel sa fie.Abia in 98 am reusit sa.mi fac un cotet cat de cat la bunica mea si am primit cadou prima pereche de voiajori curati.Apuse sunt vremurile de atunci cand ma interesa doar sa aiba un colorit frumos.Acum umblam dupa norme si cataloage,porumbelul poate sa fie si verde.

6. frumos…nu conteaza cum, unde, de la cine, cine ne-a injectat microbul, daca ne-a lasat tata si mama, toti am trecut prin aceleasi emotii…
   foarte bun subiectul!
   numai bine

7. Ehhhhh ce vremuri :).
   Eu de mic de cand ma stiu am o pasiune enorma pt pasari dar porumbei ma atrag in mod special.
   Eram cls a 6 a cand un prieten mi-a prezentat porumbei sai ”poste” le zicea el dar pt mine erau niste porumbei oarecare nu am bagat de seama si dupa 1 luna vad ca bunicul meu aduce 3 pui de gutani acasa si le face o cusca, nu avea de unde sa stie ca mie au inceput sa imi placa ci dintr-o data din senin i=am vazut cand m-am dus in weekend cu parinti, atunci a inceput pt mine aceasta pasiune, zilnic eram la ei cate 3-4 ore stateam cu ochii beliti printre plasa de sarma si ma uitam la ei, a trecut un an si ne-am format la oras o gasca de ”Porumbari” :)), adica mergeam prin blocuri si ne urcam in poduri unde vedeam porumbei si incepeam sa prindem, pfuuuu ce ”voliera” aveam noi ne-am facut niste voliere beton pe un bloc si toti porumbei erau dusi acolo si inchisi ( eram cam prosti :))) ), si la sfarsitul zilei alegeam doar ce credeam noi ca ii de rasa =)) . Asta era joaca noastra zi de zi, si administratori blocurilor ne multumeau ca ii scapam de porumbei dar noi dupa cateva zile ii eliberam =)), aveam 2 baieti care cunoasteu porumbei demult si ei cunoasteu voiajori, si acuma tin minte cand am prins prima porumbita cu clema intr-un pod ce bataie a fost atunci pt ea =)) .
   Bafta.

8. nici eu nu am mostenit de la nimeni…am primit un gutan la varsta de 16 ani…dupa care mi-am mai adus eu iam tinut intr-un cotet de iepuri.iar apoi am auzit de voiajori , dar de unde ca in zona mea nu prea are nimeni. apoi sa pripasit un voiajor albastru pe care si acum il am de cativa ani…nu vrea sa mai plece.acum am doar voiajori.

9. Primi porumbei iam avut pe la 7 8 ani si tin minte ca am mers 18 km pe jos dupa ei (evident 2 pui de gutan unul era deformat avea picioarele rupte ) nu am avut pe nimeni in familie care sa fie columbofil nici prieteni.

10. foarte,foarte frumos articolo.Reprezinta un adevarat columbofil poate micutz atunci dar acum mare si banuiessc ca cu aceeasi dragoste pentru porumbei.

11. Eram in clasa a XI-a si tocmai cumparasem 2 Jucatori bimotati de Calarasi (d-aia de te trec apele cand incep sa joace, nu bibelouri).
    Mi i-a adus un coleg de clasa in ghiozdan (pe atunci inca se mai purta ghiozdanul – chiar daca era sub forma unui rucsac mic) si i-am bagat in banca.
    Femela era un pui care inca piuia insa masculul era adult (ea galbena, el rosu).
    Prima ora era matematica.
    A venit profu’ si a inceput cu ale sale.
    Deodata, “zbaarrrr” din banca direct pe una dintre galerii.
    Toata clasa un hohot, profu’ se intoarce, vede pasarea, ridica putin spranceana si-mi zice: “la ora mea ramane acolo da-n pauza sa-l bagi undeva!” (se gandea la profa de chimie cu care aveam urmatoarea ora si care era cam sensibiloasa).
    Profu’ de mate era crescator inrait de pasari (gaini de rasa), nepota-su imi era coleg si bun prieten (pasarar si el) prin urmare, ma intelegea perfect.
    In pauza, o clasa intreaga (31 de nebuni – caci am facut liceul silvic) pe banci … abia l-am prins pe fugar.
    Nu i-am putut tine decat 24 de ore. Taica-miu mi-a dat ultimatum. A doua zi ii donam cu lacrimi abia stapanite unui coleg care mai avea inca vreo cativa. Ii cumparasem cu banii de abonament (facema naveta cu trenul din Tgv la liceul care se afla intr-o comuna la aprox 25 km departare).

    Amintiri frumoase cu liceeni care inca mai copilareau, cu pasari care inca mai stiau sa face ceea ce standardul si chiar numele rasei “spun”.
    Trecut-au anii ….!

12. Salut !! Am si eu o intrebare porumbeii din rasa ”dragon” sunt buni pentru concurs ,fac fata distantelor resesc sa claseze. Astept raspunsuri si pareri .

13. parca erau mai multi gutani,atunci cand m-am apucat de porumbei…cu vreo 20 de ani in urma,sau poate nu am avut acces la alte rase..cine mai stie?

14. Heh Corbule. De ce or fi parintii asa? Majoritatea. Mi-am zis ca daca o fi sa am vreunu mic, am sa-l las sa faca tot ce-i trece prin cap, nu-l cert daca vine jegos de la joaca, nu-l pedepsesc daca ia o nota mai mica, si mai ales, nu-l amarasc daca isi gaseste vreun hobby!!!!!! ci il sustin total. Simt ca imi ies aburi din cap cand vad toti parintii cum isi pazesc copiii sa nu cumva sa faca vreo miscare gresita sa se murdareasca pe haine sau sa puna mana pe ceva “cu microbi”. Copilarie ca-n inchisoare. Bleah.

15. Porumbei.ro, am in curte caini, gaini, rate, turturele, testoase, porcusori de guineea, pisica si … sper sa nu fi uitat ceva.
    Atunci cand voi avea copil, in alte privinte nu ma pronunt inca insa, daca va dori vr-un animal (d-asta care se poate tine pe langa casa omului) fac pe dracu-n patru si tot il ajut sa si-l creasca.
    Din acest punct de vedere, romanii ca si parinti au inca extrem de multe hibe. Ma refer la parintii urbani daca pot spune asa. Generatia de primi oraseni care isi reneaga cumva originile rurale.

16. tata-meu in timpul liber inchidea balcoane, punea gresie&faianta (mare mester) ca sa faca un ban in plus ca sa poata maica-mea sa stea acasa cu noi sa fim educati :)

    uite asa ajunge sa-i inchida la un voiajorist din oras, afla ca individul are porumbei si urca cu el in podul blocului sa-i vada -> l-a fascinat faptul ca porumbeii veneau imediat la crescator si i se asezau in palma… bineinteles ca in pretul lucrarii a inclus si 2 perechi de inelati :) aditional una din ele avand 2 pui maricei care au venit la pachet…

    apoi mi-a povestit ca si el a avut porumbei copil fiind dar in urma unui accident de transport i-a pierdut pe toti -> se mutau in alt sat cand, soba in care erau inchisi porumbeii si transportata de o caruta, s-a deschis la o groapa si au iesit toti porumbeii si dusi au fost -> bineinteles ca-i si vedea in toate culorile si mai ales albi cum imi povestea si nu puteam sa-mi imaginez dezamagirea lui…

    a construit numaidecat niste custi suspendate in garaj unde urma sa-i tinem pana in primavara urmatoare cand trebuia sa-i mutam la casa la tara proaspat cumparata de ai mei…

    un weekend mai tarziu m-a dus in piata unde a mai achizitionat o pereche de voltati albi care i se pareau lui bestiali ;)

    putin mai tarziu, urmatorii ani, a cam inceput sa regrete ca m-a virusat si nu mai prea fac altceva decat privit porumbeii ore in sir :)

    in continuare imi explica cat manca porumbeii mei in comparatie cu gainile lui dar nu prea mai are cu cine :) ce sa mai zic cand ii explic ca ultima excursie in Olanda dupa porumbei m-a ajuns la 1000 euro :)

    luna trecuta i-am facut o surpriza si i-am cumparat de pe net 2 voltati albi incaltati -> surpriza reusita, s-a bucurat chiar daca numarul pasarilor a crescut cu 2 :)

17. eram mic,cred k aveam vreo 11 ani de cand m-au fascinat aceste minunate pasari.un amic de pe langa bunicii mei avea porumbei,nu stiam eu ce is aia voiajori ,gutani,si alte soiuri…….mi-am achizitionat 4 porumbei,2 albi si doi baltati.aia albii erau masculi amandoi,dar eu habar nu aveam,el asa ma pacalise ca sunt pereche,ceilalti baltatii am avut norocul chiar sa fie pereche.i-am carat cu plasa la bloc,i-am tinut intr-o cutie de televizor pana am facut o cusca cu fratimio pe bloc la etajul 10.i-am instalat in cusca,si dupa ore mai tot timpu stateam pe bloc si ma uitam la ei.dupa vreo doua saptamani le-am dat drumu ca sa ii invat,dar de unde k au iesit afara si dusi au fost(erau corcituri de gutan cu voiajor).duminica eram in piata,si ghiciti ce am vazut,porumbeii albi erau in cusca unui columbofil la vanzare,il intreb cat costa si el zice 10 lei.mi-am bagat picioarele si nu i-am luat.
    a doua duminica dupa evenimentu asta,am cumparat 2 voiajori cu inele,mama mama ce bucuros eram,i-am tinut inchisi in cusca construita pana au facut 2 pui,apoi auzisem ca daca au facut pui poti sa le dai drumu ca se invata,dar de unde,cum au vazut cusca deschisa au fugit,ei venise din polonia la concursuri si in mintea mea de copil credeam ca ii pot invata.propietaru statea la cateva sute de metri de mine.au crescut puii,au iesit la zbor si intr-o dupa amiaza au intrat in stolul unui vecin de vreo 80 de porumbei si dusi au fost.eram tare dezamagit.in prezent am 40 de porumbei voiajori si ma mandresc cu ei.

18. Toate lumea are amintire ca ii sunt tare pretioase. Ca sa placa si altora e nevoie si de o anumita inclinatie literara. Altminteri e cam aceeasi poveste pe care insa fiecare a simtit nevoia sa o spuna, parandui-se foarte interesanta. Acest topic a declansat o eruptie de istorioare nostalgice care cand se lungesc devin cam plictisitoare. Stiu ca ating un punct sensibil, imi ce scuze , nu vreau sa par rautacios. Cat despre lipsa totala de constrangeri a copilului, va avertizez ca lipsa de nuante in aceasta problema comporta mari riscuri; subiectul educatie este vast.

19. Eu ma m apucat de
    crescut porumbei cand
    un vecin sa mutat
    langa mine.am dat pe
    o pereche de porumbei
    o
    pereche de pui de
    iepuri si dupa aia
    fiindcă vroiam sa am
    mai multi mi am mai
    luat o pereche de pui
    pe o galeata de visine
    (aveam vinsini akasa)

20. Eu la 36 de ani am primit microbul de la un prieten care tinea voiajori la tara .Ma chemat sa-l ajut un pic la construirea noului cotet de citeva ori de obicei sim. dum. uitind de treaba cascam gura la zborul stolului ori eram cu ochi lipiti la cer cind astepta porumbei din concurs.Eram mai emotionat ca proprietarul ,mi a dat o pereche de pui observind boala,dupa aia am primit in dar vreo 2-3
    bucati de la alti columbofili am mai si cumparat citeva bucati eram copt pentru construirea unui cotet.Am purtat un razboi de scurta durata cu sotia pe care am cistigat si am facut primul cotet,nu demult am terminat al treilea modificare di cauza spatiului.Acuma am 55de porumbei si abia astept sezonul competitional.Nu prea am avut rezultate pina acuma dar sper ca ce intirzie nu ramane de uitat , speranta moare ultima. Vint in pene.

21. ….Eu am fost un pic mai norocos..tatal meu avea porumbei dar el ii tinea de frumusete…am avut sustinerea lui dar nu in totalitate…am porumbei de la 7 ani de cand imi plac mie si akm am aproape 18.Din anul 2005 tot zbor porumbei si tot miam adus si am investit in ei asa cate putin din partea de economisiri.din porumbeii lui tata nu a mai ramas macar unul fiind toti zburati…si pierzandu se.Dar niici asa nu mi gasesc eo sprijinul necesar in acest sport foarte frumos dar greu numai unii mau mai sprijinit cu ceva bani.VA MULTUMESC!!!….succes la zbor 2011

22. Primele perechi de porumbei le-am avut la varsta de 11 ani cand tatal meu mi-a adus de la el de la munca 3 perechi de porumbei unii gutani altii vioiajori la inceput nici nu cunosteam care este porumbita si care este porumbel:)) dar cu timpul am invatat multe lucruri.Acum am 16 ani si pasiunea ptr porumbei creste pe zi ce trece

23. CAND MAM NASCUT PORUMBEI ERAU IN CURTE
    ERAU DE ORNAMENT DA ERAU
    TATA A ANCERCAT SA SE LASE CA SA INVAT EU IA TAIAT
    DA NA MERS AM PRIMIT ALTI CADOU A DOUA ZI

24. Ce vremuri.Eram prin clasa a V-a,cand cel mai bun prieten al meu la acele vremuri si-a adus acasa cativa porumbei,nu mai stiu ce rase erau,si m-a chemet sa-i vad,cred ca atunci am avut primul contact cu ei,dar cand le-am zis la ai mei nici nu au vrut sa auda,ca mananca mult fara nici un rezultat.S-au invatat la el,dar cum nu prea avea grija de ei si fiind vecin cu mine,am inceput sa le dau demancare si coborau la mine in curte si in gradina mancandu-i la mama salata,dar ce conta atata timp cat erau aproape de mine.Au mai trecut vreo 5 ani pana cand mi-am adus in sfarsit o pereche de turnari cum le zicem noi.N-au fost acceptati usor dar pana la urma dragostea pt ei a invins

25. sila mine a inceput de cand eram foarte mic,bunicul a fost columbofil multi ani,acum contiunui eu si unchiul meu,fiul bunicului,stand la bunici toata ziua eram dupa unchiul meu pe la porumbei,aveam cam 6 anisori,bunicul asista numaim de pe margine cu cate un sfat,totul a ainceput atuci cand unchiul meu a avut un voiajor alb,pe care m-i la dat mie,toata ziua ma uitam la el,intr-o zi urc cu unchiul in cotet si vad voiajorul meu era mort,pe la aprox 8 ani ne-am mutat in locul in care locuim si acum la bunicii din partea tatalui,unde am inceput construirea unei case,si eu incepeam scoala,am inceput clasa I in septembrie si in decembrie pe 25 am facut 8 ani,acolo am facut cu tatal meu un cotet mai mic si am inceput sa aduc porumbei normal de la unchiul meu,si asa a inceput,pe la 15ani am facut un cotet mai mare,a crescut si nr porumbeilor,iar acum am 21 de ani am mutat porumbeii provizoriu in mansarda pana reusesc sa-mi fac un cotet cu tot tacamu fiind si al doile an in care particip la zbor,sunr membru fcpr in brasov,si uite asa au trecut 13 ani alaturi de aceste minunate fiinte pe care le iubesc din tot sufletul si nu m-as vedea vre-odata fara ele. momentan am 80 de exemplare,dar trebuie sa fac o selectie mai dura decat anul trecut ,mai ales ca acum este foarte scumpa intretinerea lor. multa bafta tuturor

26. f frumos imi aduce aminte de copilaria mea

27. Eram prin clasa a 3-a când am gasit in podul casei,printre rufele puse la uscat, o porumbita roșie cu inel, a cărei culoare mi-o amintesc perfect și azi, după 20 de ani.Era flămândă și însetată,probabil ajunsese acolo în disperarea de a scăpa de vreun uliu porumbar și nu mai găsise ieșirea(un geam îngust de altfel).Am hrănit-o,am adăpat-o și îmi creștea sufletul de bucurie la gândul că, in week-end, o voi duce la bunici și o voi amplasa intr-o cușcă construită demult în acest scop pentru 2 porumbei care nu au ajuns să o locuiască,pentru că i-am eliberat eu prematur(aveam 5 ani, nu știam că porumbeii se intorc la casa lor,voiam doar sa-i vad liberi).Tatăl meu(Dumnezeu să-l ierte!) , deși inițial m-a susținut in decizia de a păstra pasărea, atunci când a vazut că are inel mi-a explicat că apartine cuiva și ca nu e moral să îi luam dreptul de a se intoarce la casa și la stăpânul ei.Lacrimile care îmi șiroiau pe obrajii de copil nu au reușit să-i schimbe hotărârea de a o elibera și porumbița, după ce s-a odihnit puțin pe casă, și-a luat zborul în văzduh, odată cu speranțele mele năruite.Tot sfârșitul de săptămână am fost trist, ca și cum mi s-ar fi rupt o parte din suflet.Iubisem dintotdeauna animalele dar sentimentul nou care mă încerca provenea dintr-un atașament subit,aparte față de o creatură specială, moment pe care l-am asociat ulterior cu contaminarea!Tristețea a durat până luni când,sosind de la școală, am găsit într-o cutie 2 porumbei roșii, mascul și femelă, pe care tata mi-i procurase de la un fin, columbofil.De atunci nu a trecut o zi în care în viata mea să nu existe cel puțin un singur porumbel.
    Am scris aceste rânduri în amintirea tatălui meu, care mi-a susținut pasiunea pe tot parcursul vieții sale scurte, din păcate și mă bucur că vi le-am putut împărtăși vouă, fiind sigur că senzațiile nu vă sunt în niciun caz străine!!
    Felicitări pentru topic!

28. si cu siguranta este asa…

29. pe-ru Adrian.

30. Eu stau la parter. In casa, undeva in debara am spart podeaua si mi-am facut intrare la subsol. Este la fel ca si in casa, gresie, covoare pe jos, caldura. Eram ciutan, cred ca in clasa a IV-a …..a V-a maxim a VI-a si am vazut la cineva ca avea la balcon niste porumbei. M-a fascinat cum intrau ei pe gaurile alea si cum se invarteau. Am fugit repede la “mosu” ii spuneam noi, un crescator de porumbei. Avea jucatori galateni. Am cumparat 1 singur porumbel pentru ca nu aveam bani mai multi. L-am dus la subsol si din palme ii dadeam drumu sa zboare. El se aseza pe o teava, incepea sa se invarte, si canta. Eu iar repetam procesu, la fel si porumbelu, pana cand a venit mama acasa. Nu am mentionat, am uitat sa zic dar eu nu i-am zis nimic mamei. Rezultatu ?…….box, kick-box, UFC =)))m-a rupt cu bataia de am zis ca eu am sa zbor pe tevi si eu ma invart in locu la galateanu ala. M-a luat de mana si m-a trimis cu el inapoi de unde l-am luat cu mentiunea : sa vii cu banii inapoi ca de nu urmeaza runda doi. Mosu cand m-a vazut la poarta ca vreau banii inapoi, nimic si nimic ca el numai da nimic inapoi ca sa ma descurc. Simteam ca tremur, ce sa ma intorc acasa ca bataia ar fi fost iar a mea. Pana la urma mi-am facut curaj, am dat drumu porumbelului si am mers acasa. Cu banii am rezolvato ca ma ajutat un prieten si dupa un timp i-am dat inapoi. Dar atunci imi aduc eu aminte ca am luat contact prima oara cu porumbeii. :)

31. Super povestile voastre…

    BRIGATE dar ce debut violent ai avut, m-am spart de ras. Bine ca totusi nu ai zburat pe tevi! :))))

    Mda, cate lacrimi de crocodil am varsat si eu pana mi-am castigat dreptul la cativa gutani…………

32. Eu de la varsta de 5 ani m-am indragostit de porumbeii, desii nu prea stiam pe vremea aceea cu ce se “mananca” columbofilia, eu eram fascinat doar de aceste minunate pasari de diferite culori pe care le-am vazut in voliera unchiului meu,fiind intr-o vizita cu parintii.Pur si simplu nu ma mai dezlipeam de voliera, plangeam si spuneam ca nu mai plec acasa fara sa primesc si eu un porumbel.Evident, eram prea mic ca sa am grija de porumbei la acea varsta, dar pentru a ma inpaca, unchiul mi-a facut promisiunea ca dupa ce o sa mai cresc pentru a putea avea grija de porumbei, o sa primesc cadou nu unul, ci o pereche de porumbei voiajori.Zis si facut, timpul a zburat ca gandul si pe la varsta de 11 ani, dupa 6 ani de asteptare si vise, am primit de la unchiul meu perechea de porumbei mult visata,aceasta intamplandu-se intr-o minunata zi de vara in care ma plimbam cu pegasul pe straduta din fata casei moment in care il vaf pe unchiul venind cu o cutiuta de carton in mana in nauntrul careia era mare agitatie. In momentul acela mi-am dat seama despre ce este vorba s imam dus imediat in curte si am pregatit cu apa si cu seminte cusculita care ii astepta de mult.Din momentul in care i-am bagat un noua lor casa, foarte insetati de pe drum,au baut apa,sau asezat la soare,iar eu am petrecut toata ziua admirandu-le frumusetea. Si astfel de-a lungul a 7 ani de zile de l-a o cusculita cu 2 porumbei, pasiunea a crescut odata cu varsta,si in present am ajums la o voliera imensa cu 3 camere si un numar de 36 de porumbei voiajori,insa in toti acesti ani din motive financiare m-am limitat doar la cresterea porumbeilor voiajori,insa anul acesta dupa multa asteptare, voi participa si eu la concursuri.

33. foarte frumoase povestile fiecaruia…(pacat ca sunt cam putine)

34. fiecare are o amintire frumoasa si eu imi aduc aminte cu drag de primele mele achizitii de o `pereche gutani de la un baiar care mi ia vandut pe bani destul de multi dupa care i-asm dat la schimb tot la el pe un pòrumbel ce era corcitura de posta apoi tot disparand cand din cauza ca le dam drumul afara cand prinsi de pisica sau dihor de fiecare dfata dezamagindum-a imi aduc si acum aminte cand aveam cea mai mare crescatorie a inceputului meu compusa din 2 gutani cu mot din doua poste si alti doi gutani dar in o zi de primavara eram la scoala si ma trezesc pe la aprox orele 10 cu un copil venind fugind ssa imi zica ca a vazut porumbeii mei afara eu locuiam langa scoala si asteptand cu sufletul la gura sa pot fugi pana acasa sa vad ce sa intamplat caci in pauza i vazusem la zbor dar dupa amiaza cand am mers acasa spre dezamagirea mea din 6 ramasese doar unul un voiajor inelat ce a si ramas ani buni la mine mai apoi sa aflu ca le daduse drumul tatal meu care mereu a fost impotrica pasiuni mele niciodata nu l-am inteles pt atitudinea lui fata de pasiunea mea si nu inteleg nici alti parinti de ce fac asta p`t ca e o pasiune sanatoasa insa lumea e materialista si doar reprosuri ca mananca mancarea degeaba eu unul nu am copii dar cand o sa am si imi doresc mult sper ca pentru el sa nu fiu doar un tata ci si un prieten u prieten care sa il ajute in asi realiza mofturile pe care le are de tot ceea ce o sal faca fericit sper sa nu fac greseala tatului meu sper ca din atitudinea lui am invatat sper sa fiu exigent doar in educatie si in nu a o lua pe drum gresit sper sa il pot sprijini in ceea ce isi propune greu pt noi toti insa sa nu uitam niciodata ca si noi am fost copì si in adancul sufletului suntem copii drept dovada cu cat drag ne amintim de copilarie insa viata dura si imprejurarile ne fac sa avem o aparenta de om matur in luypta pt supravietuire insa daca noi nu putem sa ne permitem a fi copilarosi macar celor mici sa de le dam o mana de ajutor in asi realiza maretele lor impliniri cum le vad ei acele mici pasiuni ce iluzioneaza si se transforma in mari planuri va doresc tuturor succes in ceea ce va doriti dar nu uitati sa ajutati copi asa cum multi dintre voi au fost ajutati SUCCES

35. Nu cunva stai in Tm sat pischia ? neai mai spus anul trecut ca faci lini de porumbei pe culori,si inca din porumbei pietrani loati din piata,alti ramin inca visatori.

36. la 10 ani am scos un voiajor din gura unui ciine l-am pus pe picioare si l-am dus vecinului ca nu putea sa fie decit a lui si ciinele si pasarea,la 12 ani am luat 2 porumbei din perechi diferite de la un vecin,cum tatal meu nu vroia sa auda de ei i-am pus pe balcon intr-o vitrina cu geam de 1m inaltime pe 20/30 cm latime,furam orezu din bucatarie sa-i hranesc certindu-ma cu mama asa i-am chinuit eu pe ei si pariinti pe mine,caram acasa orice vietate ce gaseam pe drum,dupa aceea luna crezind ca gata sau invatat la mine le-am dat drumu si dusi au fost ,ajung intr-un suflet la vecinu si uitindu-ma pe magazii vad perechile cum se reculeg si bucuriia lor mia umplut sufletu,deci am ales sa-i las acolo unde le e locu,cu speranta ca intro zi …..,la 21 de ani am tratat un gutan tare ranit gasit in parc care dupa ce sa facut bun refuza sa plece in stolu lui,dupa inca 2 ani am mai salvat un alt gutan sperind totusi ca intro zi voi avea si posibilitatea de a avea propri mei porumbei + ca nu mai aveam nevoie de acordu pariintilor,ba mai mult de atit loc si posibilitati aveam dar barbatu meu tare nu-i iubitor de animale dar speranta nu murise pina in decembrie 2009 cind in vizita aflata vazusem un stol de TAKLA si atunci lupta mea a reinviat iar pt ami accepta in masina pina acasa ma pus sa caut o cutie ca na se murdareste masina si eu dai cu promisiuni in sus si in jos ca un copil,odata ajunsi acasa surpriza mia fost mare ,nimeni nu mia batut un singur cui in voliera porumbeilor mei.asa ca pt bulbi mei cu pene pe linga treburile femeiesti din casa tre sa mai fac si o cafea suplimentara zilnic,doar iam promis,nu?

37. oare merita acesti porumbei atatea eforturi? eu zic ca da parinti mei spun ca nu, si eu le raspund pe masura: si sufletul omului trebuie hranit

38. eu am mostenit asta de la tatal meu cind intr-o dimineata vad pe casa un porumbel vindut gasindusi casa dupa 4 ani atunci a inceput mare pasiune uimit de el.si ascultind de la tata k mama lui prin ni 80 a venit de la varsovia.de atunci m-am apucat de porumbei si in urma cu doi ani am reusit si eu sa ma inscriu nu cu marir rezultate dar promitatoare.in 2010 la derbi de la kosice organizat de prahova am avut si eu porumbel.sunt membru fcpr si stau in buc.vint in pene

39. pe cand aveam 8 ani , intr-o zi de vara ( in vacanta de vara mai exact) ma intorceam acasa de la o matusa . din cate imi amintesc am vazut 2 porumbei zburand sau pur si simplu mi-a venit in inima un impuls si mi-am zis in interiorul meu : ” vreau porumbei”! aveam un veci cu gutani , si ma invarteam pe langa el cu ajutorul sa imi dea vreun gutan . intre timp mi-am cumparat de la o cunostinta o perehce de gutani pe care mi-i amintesc perfect : o femela neagra si un mascult alb cu un micut ” colier” de puncte negre la gat . bineinteles , erau gutani , dar erau ai mei si erau deosebiti . peste o saptamana mama mi-a dat bani de inca o pereche , de data aceasta am luat un mascul rosu dar culoarea femelei am uitat-o . peste inca vreo 2 saptamani mi-am luat inca 2 pui . eram cel mai fericit copil . nu imi dezlipeam ochii de ei . in curand acel vecin trebuia sa se reintoarca la munca impreuna cu sotia sa in strainatate . pe fiica lui ( cu doar un an mai mare) o luase si pe ea dragul de porumbei . cum acasa nu erau decat ea , fratele mai mic si strabunica de vreo 85 de ani , ma duceam mai mereu sa prin porumbei la ea . avea un porumbar suspendat pe 2 tevi inalte cam de 3-4,5 metri . am inceput sa prind porumbei si impreuna cu ea ( eram un fel de asociati) faceam “combinatii”. peste 2-3 ani ea s-a plictisit iar parintii ei au venit acasa . peste alti 2 ani un unchi mi-a spus :” ionut nene , hai la mine cu o capcana sa prinzi porumbei” . nu va inchipuiti ce era pe capul meu…mai aveam un prieten caruia ii plac porumbeii si pe care il tachinam acesta ofticandu-se . prin clasa aV-a sa prinzi gutani multi…hehe , erau vise . povestea mea continua pana in prezent cu multe peripetii si obtacole . dar de ce e frumos si bun , nu te poti lasa ! sper ca v-a placut . Sanatate tuturor !

40. apropo porumbelul venit de la kosice este de vinzare este mascul de culoare gut.seria 0355125 anul 2010 il gasiti la clasamentele de la prahova.0765652307

41. va rog sa imi scuzati greselile : unde este veci este de fapt vecin* iar une este prin este prind* :D

42. la mn a inceput totul dintro intamplare … eram intro vara la bunica … si intro zi o turturica a venit si sa prins intro plasa pusa sa sperie ciorile .. si am prinso si dea col a inceput totul :) am tinutu in cotet cu gainile vreo 2 saptamani :) dupa care a plecat … in fiecare dimineata ma trezeam cu gandul ca se va intoarce jucaria mea preferata … intro zi tot povesteam cu un prieten … si vedeam turturele pe stalp si ii ziceam ui ce frumosi is porumbei (iel imi zicea cas turturele ) dupa vreo 2 ore vine la mn si imi arata un porumbel cu adevarat
    era un gutan si mi la dat in mana si a zis poftim ii atau ( bucurie de nedescris ) rpd mama tata ui ce am primit . mama direct dai drumu ca nu traieste singur .. eu nu ca il tin lam bagat intro lada de carton si cu gandul ca aveam din nou o pasare amea am uitat de tot ! ziua urmatoare tata mia facut o cusca pe un perete am plecat la scoala cand mam intors aveam 2 :) si dea tunci a inceput totul ! bft tuturor

43. Da, cand aveam cam 10 ani, bunica mea dinspre mama, mi-a facut un cadou pe data de 1 iunie – ziua copiilor- o pereche de porumbei cumparati din piata de la ”achizitii” cum era inainte.Imi amintesc perfect,erau un gutan mur(un fel de negru) si o femela parca sa zic o corcitura de gutan cu voiajor de culoare guta.
    I-am chinuit la bloc in balcon, aveam balconul inchis, dar ii tineam intr-o cutie de carton cu plasa de tantari pusa deasupra…au ouat dupa cateva saptamani ptr. ca nu erau pereche de la inceput,si eu bucuros nevoie mare le-am dat drumu… femela dusa a fost dupa 2-3 incercari nereusite sa se intoarca in balcon.
    Dupa alte 2-3 zile am eliberat si masculul care nu plecase din prima ptr. ca era pe oua,normal ca a plecat aiurea prin lume….dus a fost.Am spart ouale si am vazut ca erau bune… am ramas tare mahnit, am plans de ciuda…serios.Mi-am propus sa nu mai ma apuc de asa ceva.
    Da de unde- fiind vacanta inca am plecat prin oras la piata la ” achizitii” sa iau altii.Asa am si facut !!
    Asta se intampla acum vreo 32 de ani…

44. Cred ca ai talent de scriitor!!!N-ar trebuii sa-l neglijezi!!!

45. Foarte frumos ai relatat toate intamplarile
    multa bafta

46. Pacatul juramantului se iarta , IUBIREA de porumbei nu se uita niciodata.Imi place naratiunea, te sfatuiesc sa faci mai mult pentru binele columbofiliei, ai potential si avem nevoie de OAMENI ca tine.Doamne ajuta.

    1
    .
    1
    1111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111

47. Ehee, ce vremuri frumoase mai erau….Imi aduc si acum aminte cum dupa atatea incercari disperate de a-mi face porumbei si atatea certuri cu parintii care nu erau de acord cu mine, mi-am zis hotarat ca voi mai incerca o data si daca nu vor exista rezultate ma voi lasa pagubas. Zis si facut! Eram in 2009 cand un prieten care detinea 3 gutani guti si un baltat inelat de 2006(nu-l voi uita niciodata) era hotaratsa se lase de ei si sa incerce cu iepuri. Numai bine pentru mine pentru ca aveam si eu 2 iepurasi(mascul si femela) pe care cautam sa ii vand. Targul era ca si facut. Ajung acasa, pregatesc cusca in care am tinut iepurii pentru a muta porumbeii in ea si dintr-o cratita veche si sparta am facut un cuib pentru masculul voiajor si o femela gutanca, mare mi-a fost uimirea cand dupa o saptamana gasesc sub femela un ou. Fascinant!!
    Pentru mine era o dovada clara ca porumbeii mei se pot reproduce. Totul a venit de la sine, mama mi-a acceptat pasiunea , tata m-a ajutat si mi-a constrit o cusca in care a bagat cativa bani numai cativa prieteni sunt impotriva “Ce te chinui ma degeaba ca si asa ii pierzi” Nu mai arunca banii pe vrabii” dar zic ca ei si fac ca mine.

48. foarte frumos…

49. Felicitari, in primul rand pentru povestea frumoasa de viata ce-mi aminteste de povestile lui Creanga, in al doilea rand pentru pasiunea ta cere este una f frumoasa . Eu tot asa m-am apucat de voiajori intamplatot anul trecut si din 3 perechi acum am 27 cu toti , la primavara vreau sa-mi arate si ei ca sunt voiajori. nu cred k ii voi baga la concursuri cred k e cam scump…

    cu stima

50. si la mine tin minte ca era miercurea dupa masa eram singur acasa si stateam pe afara,intrun timp observ ca coboara ceva in picaj la inceput credeam ca e uliu la gaini dar ce sa vezi era un porumbel gut si era voiajor,am reusit sal prind si lam tinut inchis in cusca de la iepuri fiind modificata de mine,iam dat apa si mancare iar a 2a zi iam dat drumul afara,si eu am crezut ca il mai pot prinde dar nu era asa,se facuse deja noapte si porumbelul nu a mai aparut,apoi dimineata a3a zi ma trezeste mama de dimineata si imi zice ca porumbelul e pe casa,numi venea sa cred mam bucurat foarte mult,dar totusi nu stiam cum sal prind toata ziua am umblat dupa el pana lam prins,ca nu era obisnuit sa intre singur in cusca.astea fiind zise miam zis:,,am un porumbel ce sa fac cu el?sa mai aduc unu ca sa fie pereche?,,asa am si facut,am aflat ca un batran avea porumbei gutani si corcituri de voiajori,am mers la el si mia dat un mascul corcit argintiu,imi placea la nebunie,lam dus acasa si iam inchis amandoi,dar surpriza erau amandoi masculi:,,ce sa fac de unde sami aduc 2 femele?,,numai bine alt prieten de al meu avea voiajori si mia dat 2 pui rosii,am ajuns la 4 porumbei eram cel mai fericit,apoi mia mai dat alt batran inca 4 pui de gutani eram foarte incantat de ei,apoi am gasit 2 gutani in podul casei de la bunici,erau pui dar ce conta erau porumbei si am ajuns pana la 10,si au inceput sa se imulteasca,si intrun timp primul meu porumbel a disparut chiar in timp ce a avut 2 pui mici,mia parut f rau dupa el,si de atunci miam zis:,,de ce sa tin mai multe rase de porumbei,de ce sa nu cresc numai voiajori?”si asa am facut am dat toti gutani la cei ce mau ajutat si am mai ramas cu o pereche de voiajori puri,si de acolo intrun an de la acea pereche am avut 6 pui frumosi si sanatosi,miam mai adus si alti voiajori si asa am inceput cu ei de atunci nu ma mai dezlipesc de ei.mentin ca nu mai am nici un voiajori din care iam avut atunci,desi as fi vrut sai mai am,dar mai exista si pierderi,si castiguri.

---