Autor: Guchet William
Traducere: Cristi Ninulescu
Simtul orientarii – al pasarilor si al altor animale – ne-a fascinat pentru mult timp. Totul ne face sa credem ca animalele, si porumbelul voiajor in particular, poseda un veritabil al saselea simt. Daca nu, cum am putea explica capacitatea porumbeilor voiajori de a se intoarce la cuib de la distante atat de mari? Cum fac animalele migratoare pentru a nu se pierde? Diverse studii din perioada anilor 1970 au adus raspunsuri la aceste intrebari. Se parea ca porumbeii voiajori poseda efectiv doua sisteme de navigatie: unul pentru vreme frumoasa si celalalt pentru vreme mohorata, cu cer acoperit.
Totul a fost mai intai demonstrat pornind de la experientele intreprinse intr-un planetariu, care au aratat ca pasarile sunt capabile sa se foloseasca de pozitia soarelui pentru a se orienta. Ele folosesc chiar luna si stelele in acest scop. In acelasi sens, pasarile se pot orienta in functie de anumite repere vizuale la sol, atunci cand se gasesc in locuri dinainte cunoscute. Dar ce se intampla atunci cand porumbeii se gasesc pe vreme rea deasupra unui teren necunoscut? Ei reusesc sa se orienteze chiar si in asemenea conditii deci rezulta de aici ca trebuie sa aiba si un alt sistem de navigatie. Este intru totul adevarat deoarece s-a constatat ca daca pasarile au ochii acoperiti cu lentile speciale din sticla ele sunt totusi capabile sa se orienteze in directia corecta.
Totul pare sa indice faptul ca porumbei sunt in masura sa se foloseasca de campul magnetic terestru pentru a se orienta in spatiu. Un studiu efectuat la inceputul anilor 1970 de catre cercetatori americani a aratat ca aceasta ipoteza nu era deloc de neluat in seama. Acestia au dovedit ca un porumbel caruia in prealabil i-a fost atasat un magnet este incapabil sa se intoarca la porumbar pe vreme inchisa, cu cer acoperit (conditii in care nu se poate orienta dupa soare). Dimpotriva, pe vreme frumoasa, cea mai mare parte a porumbeilor au fost capabili sa se orienteze. Doar tinerii porumbei neexperimentati nu au reusit sa gaseasca drumul spre casa. Astfel, ?simtul magnetic? este deci innascut, pe cand sistemul de navigatie bazat pe perceptiile vizuale este dobandit ca o experienta. Un alt argument in favoarea acestei ipoteze il constituie faptul ca porumbeii sunt foarte sensibili la perturbatiile campului magnetic cauzate de formatiunile geologice neobisnuite sau de furtunile solare magnetice.
Porumbeii voiajori nu sunt singurele animale care poseda un sistem de navigatie magnetic. Toate pasarile migratoare, albinele, delfinii, broastele testoase de mare si chiar si anumite bacterii sunt capabile sa se orienteze multumita campului magnetic terestru.
Magneti in creier? Porumbeii sunt capabili sa se orienteze multumita campului magnetic al pamantului. Fie! Dar cum se intampla lucrul aceasta? ?Doar nu au o busola in cap?, am fi tentati sa spunem. Ei bine, DA! Acesta este adevarul. Dupa ce au fost colgelati in azot lichid la -196?C si supusi studiilor cu dectectori supraconductori, cercetatorii americani au descoperit gramajoare de particule magnetice la baza cutiei craniene a pasarilor. Aceste particule, care s-au dovedit mai tarziu a fi cristale de magnetita, se afla situate in zone de tesut foarte bogat inervate. Astfel grauntele de magnetita, care se orienteaza de-a lungul campului magnetic terestru, actioneaza asupra nervilor din aceasta regiune a creierului. Porumbeii vor fi deci in masura sa cunoasca cu mare precizie orientarea campului magnetic terestru si astfel sa stie precis in ce punct se afla la un moment dat.
Si omul? Daca ?al saselea simt magnetic? este atat de des intalnit in natura, cum stau lucrurile la om? Avem si noi acest al saselea simt? S-ar parea ca da, dar nu suntem in masura sa ne servim de el in mod constient. Exceptie fac ghicitorii deserturilor, care sunt capabili sa gaseasca sursele de apa simtind micile variatii ale campului magnetic. Un studiu condus de un profesor de zoologie de la Universitatea din Manchester nu face decat sa confirme acest lucru. Studiul s-a desfasurat astfel: profesorul a legat la ochi cativa studenti si i-a dus la o anumita distanta de universitate. Chiar si legati la ochi, de la acea distanta, acestia au fost capabili sa indice directia corecta in care se afla universitatea. Totusi, dupa ce au fost dezlgati la ochi, ei indicau intotdeauna o directie falsa. In plus, daca acesti studenti purtau o casca magnetica, ei nu mai puteau indica directia corecta, indiferent daca erau legati la ochi sau nu. Mai mult, in 1992, prezenta particulelor magnetice in toate zonele creierului uman a fost demosntrata, ceea ce a confirmat simtul magnetic la om. Deci, omul este un porumbel voiajor care nu isi cunoaste pe deplin potentialul de orientare in camp magnetic.
Foarte interesant… propun un concurs de fond in care participantii sa fie de data asta columbofilii! Se inscrie careva? Sau macar o viteza…
Nu stiu cum e cu puii de porumbel nascuti intr-o crescatorie si zburati in alta (vezi columbodroamele si nu numai) – probabil invata rapid noua pozitionare in campul magnetic?!
Si inca ceva…pisicile lasate departe revin la casele lor probabil cu aceleasi mijloace. Mai vorbisem noi de concurs cu pisici!
Avetzi dreptate domn’ Andrei…foarte interesant…ma tenteaza si pe mine concursul;)
dar totusi porumbeii poate au un GPS in creer de care cercetatori nu au dat inca…oricum cred k niciodata nu o sa se stie adevarul adevarat;)…exista multe variante nu putem afla decat dak o sa ne reincarnam vreodata in porumbel voiajor…numai bine
parerea mea este k voiajorul ramame cea maai “magnetica”pasare.cat despre pisici nu sunt sigur dak s pot orienta fara “amintiri vizuale”cu cativa ani in urma ,la bunici am avut o pisica ,care atenta din cand in cand la puii d gaina .intr-o zi am luato intr-o sacosa si am dus-o la vie(aclo mai aveam un caine p care il tineam pana culegeam strugurii)mergeam zilnic la ei k sa-i hranesc,asta pana am cules via.cainele l-am luat aksa si a trebuit sa iau si pisica din nou(pisica statuse acolo cam 2 sapt).si dupa cum stiti proverbul “lupu-si schimba parul,dar naravul ba”‘mata a mancat din nou pui,iar de data asta bunicul meu a hotarat sa o abandoneze la vie pt ca vazuse k d acolo nu s mai intorsese aksa.el totusi nu a mai dus=o acolo in plasa vci a dus-o in brate,astfel ea putut sa vada tot drumul.a doua zi a fost aksa.a dus-o si a 2 oara ,d data asta in sacosa dar tot s-a intors aksa.sigur in cazul ei un cuvant important l-a avut memoria vizuala.
voiajorul si dak este legat la ochi pana la locul d lansare tot revine aksa.
Sa inteleg ca un voiajor bun are mai multa magnetita decat unul slab care se rataceste?De gutani nu mai vorbesc…
Nu neaparat ca au mai multa (sau poate si asta) dar eu zic ca stiu mai bine sa interpreteze semnalele primite la nivelul creierului. Adica aparatul lor de orientare, busola interioara – este mai performanta.
Eu cred ca porumbeii sint ca noi,oamenii.Unii sint prosti,altii desteptisi unii chiar genii
“Ady_O:
Eu cred ca porumbeii sint ca noi,oamenii.Unii sint prosti,altii desteptisi unii chiar genii”
Pai km asa e!toti porumbeii au acel potential de orientare in camp magnetic,dar nu toti sunt capabili sa si-l insuseasca la aceeasi capacitate.Unii si-l insusesc la maxim,si aia sunt “geniile”,altii destul de mult,si astia sunt “destepti”,altii mai putin sau deloc,si astia sunt “prosti”!
k si oamenii!toti ne nastem la fel,numai k unii se apuca de carte,altii de droguri sau de ciordeala….:D
Aproape sigur au si oamenii acest simt dar ne fiind obligati sa-l foloseasca a ramas amortit daca imi permiteti expresia .De fapt la oameni s-au atrofiat cam toate simturile ptr. ca nu a mai fost nevoit sa se foloseasca de ele intrucit a inceput sa traiasca intr-un mediu artificial .Unele simturi se dezvolta in situatii speciale…ex.;un orb aude mai bine etc….Pacat ca articolul tradus este ori f.f.vechi, ori autorul a facut un plagiat .
Nu cred in totalitate in teoria cu undele magnetice la porumbei. Ganditi-va ce se intampla pe un zbor chiar de antrenament pe ceata. Conform acestei teorii nu ar trebui sa fie probleme cu intoarcerea porumbeilor acasa pe ceata. In realitate ceata este un dusman mai mare decat pasarile rapitoare.
Pai pe ceata se foloseste la maxim busola interna. Pe vreme buna porumbeii se orienteaza dupa soare si nu este foarte dificil. Este mult mai usor pentru ei. Eu zic ca un porumbel care claseaza printre primii pe vreme urata va clasa automat in fata si pe soare. Sper sa nu ma insel. Daca ma puteti contrazice cu exemple le astept curios.
Si la cealalta remarca as putea spune ca si eu inclin sa cred ca nu Guchet William a fost autorul articolului, dar asta e mai putin important.
mda frate ,,GPS k porumbelul nu mai are nimeni ,,,,totul este un mister si va ramane ,,IAR DESPRE PISICI SUNT SIGUR K SE POT ORIENTA FARA IMAGINI VIZUALE DAR NU DE LA DISTANTE PREA MARI 4_5 KM.,,pt..k am traito pe pielea mea;aveam o pisik si a inceput sami manance porumbei,,am luato intro sacosa si am duso la 5 km.de casa si ce credeti ,,la 3 zile a fost acasa,,am ramas surprins cand am vazuto,,no ce sa mai fac am duso la 8 km..si nu sa mai intors,,am scapat de dusman,,,BAFTA ///////
Doresc sa fac cateva precizari referitor la orientarea porumbeilor pe ceata.
ln primul rand faptul ca ceata actioneaza asupra porumbeilor sub mai multe forme ;
-mecanic-deoarece este o suspensie de vapori de apa ingreunand destul de serios zborul
-vizual-deoarece porumbelul nu mai poate determina pozitia soarelui
-fizic-multi porumbei,clinic sanatosi au o anume afectiune , inparenta , dar care in conditii de umiditate relativa f.f. mare, peste 90-94% se manifesta acut si creeaza mari probleme de respiratie.
Poate ca nu am reusit sa fiu f. explicit dar cam asa stau lucrurile cu sosirile slabe pe timp de ceata .
Cunoasteti cu totii din experienta ca uneori sunt concursuri dezastruase pe timp excelent din punctul nostru de vedere, al oamenilor .Deci este altceva care deranjeaza porumbeii in drumul lor spre casa.
nu exista porumbei prosti!!!!!!! ei au aceasta capacitate in sange, dar cred ca trebuie ajutati putin si de noi adi_o nu crezi? si domnu bilan si eu am vandut un porumbel la un prieten. ia smuls penele dar porumbelu a venit pe jos inapoi de la 2km.
hai s n’o fortzam bogdane
am primit vara asta drept cadou 1 pereche de porumbei , voiajori , maskulul nu s-a invatat si a zburat momentan am femela , referitor la memorie s-a pripasit p langa catelusa mea o alta catelusa pe care am dusa 100-200 metri departare prin niste buruieni de 1 metru si tot s-a intors oricat as fi incercat sa ocolesk. in prezent se afla la tara pazeste singurul porumbel p care il mai am . Nu pot afirma ca sunt 1 columbofil .
Referitor la ce spune domnul Mohora.M in mare parte este adevarat,dar in unele lucruri, il contrazic.Referitor la ce spune dinsul vreau sa fac o comparatie,si anume un zbor de FOND,in POLONIA,unde a participat toata zona OLTENIA.A fost o etapa foarte grea si dificila, cu vreme foarte urita ,si ploioasa,un amic deal meu CALCAN_FLORIN din localitatea SLATINA a angajat la acest Fond 15 pui de porumbel,vreau sa va mai spun ca in aceasta zona sunt multi jucatori la categoria Fond,in prima zi doar 10 porumbei sau intors………ai cui credeti ca au fost?bine inteles ai lui.A fost si o comisie formata din mai multi membri, deoarece nu erea la prima etpa la care acest CALCAN cistiga primele locuri cu avans foarte mare. In acea zi plooa torential,cind a inceput sa ii vina primul porumbel, Oamenilor nu le venea sa creada, deoarece nu se mai anuntase la nimeni.Si au inceput sa apara unl fata de celalalt la un interval de 10 respectiv 15 min.Primele 10 locuri ale lui au fost.In prima zi doar 10 porumbei au sosit. Domnilor as vrea sa va intreb pe toti cum de acesti porumbei au clasat pe o asa vreme?tinind cont ca afara turna cu galeata, dar oamenilor din curte nu le venea sa plece,si admirau toti cum soseau acesti alergatori, sau mai bine zis MAESTRI ai vazduhului.Cum spunea DOMNUL MOHORA, vapori de apa?nici-o problema…au alergat si au sosit, ploaia parca nici nu ecsista.Ce aveau in plus acesti porumbei fata de ceilalti……….ei bine RASA. Parerea mea este ca un porumbel bun de FOND bine inbracat sanatos,si motivat, invinge in orice conditi meto……….va las pe voi Domnilor sa analizati aceasta situatie. Cu respect va salut si vint in pene la toti.
Pt Domnul FLORIN BILAN Domnule sa sti ca ai dreptate prea multe parei si opini la toata lumea, dar toti se dau mari cunoscatori despre columbofilie in schimb se intreaba uni oare as o fi???????? intr-o zi un porumbel din zona CIMPINA Jud PRAHOVA s-a pripasit pe la mine erea al Domnului ADRIAN di localitatea BOSTENARI dupa ce l-am recuperat cu GLUCOZA si ELECTROLITI l-am eliberat seara am primit tel de la rspectivul, si mi-a multumit. Mi-a placut , un gest frumos,si l-am invitat la mine la RM VILCEA sa ii fac cadou niste porumbei,din rasa mea VIA BAIASOIU CRISTIAN si a venit i-am cedat unele din cele mai bune exemplare care le aveam la acea ora. anul acesta am avut o groaza de telefoane cu mi de multumiri din partea lui,eream curios cum se adapteaza porumbeii mei la conditiile climato din aceea zona. Sa nu deviez de la acest subiect, referitor la ce spun multi despre ORIENTAREA in SPATIU, eu am o zicala care spune asa ca singele bun nu minte niciodata.
Sotia mea, in urma cu aproximativ o luna de zile, asteptand in statia de autobuz, a observat un porumbel care nu mai putea sa zboare; dupa o mica urmarire a reusit sa-l prinda. L-am dus la medic acesta spunandu-ne ca este pui si ca are o mica fractura, l-am tratat corespunzator, hranit, vitaminizat, si adapostit la noi in casa bineinteles pana cand se va vindeca. Incepusem sa ne obisnuim cu el si el cu noi, pana cand intr-o zi si-a luat zborul (mentionez ca locuiesc la etajul sapte). Am fost bucurosi pentru el dar si putini tristi, pentru ca am prins drag de el. Ne-am gandit ca nu o sa-l mai vedem niciodata, dar nu dupa mult timp sotia mea l-a vazut din nou in acelasi loc de unde il luase initial, zburand alaturi de alti porumbei. Am ramas surprins de faptul ca desi era puiut si statuse la noi destul de mult timp, a reusit sa tina minte locul de unde fusese luat, distanta fiind de cel putin 7 km (cartiere diferite). Si mai mare ne-a fost mirarea cand intr-o seara, pe cand ne uitam la televizor, ne-am trezit cu prietenul nostru drag (usa de la balcon fiind deschisa), aterizand cu succes in living! Ce bucurie pe noi! L-am hranit, i-am dat apa, si ne-am asezat linistiti asteptand sa plece… dar, surpriza, prietenul nostru zburator nu a mai plecat… Acum suntem o familie. In concluzie vreau sa spun ca mi se pare incredibil cu ce capacitati a inzestrat Dumnezeu aceste fiinte zburatoare, este extraordinar.
Frumos. V-am postat comentariul si pe prima pagina.
Buna Ziua,n-o sa fac un comentariu,dar am o intrebare,vreau sa stiu daca se poate de dresat porumbeii voiajori sa zboare la distante de pina la 20km din punctul A pina in B,si din punctul B sa-i trimita si sa ajunga in punctul A inapoi??? va multumesc pentru raspuns!!!!