Nu poti sa-i ceri unei pasari sa-ti faca rezultate, indiferent cat de buna este ca origine, daca nu o antrenezi corespunzator. Antrenamente inseamna si zboruri in timpul saptamanii intre etape.

Sa nu mai vorbim de cele 6 luni de repaus total din timpul iernii in anumite zone. Consider ca este un lucru foarte rau pentru porumbei. Sa va dau un exemplu concret: in iarna lui 2007 am tinut porumbeii inchisi, iar in primavara la primele iesiri la ture, unul a cedat, a cazut intr-o curte si l-au luat pisicile. La fel s-a intamplat si cu un an in urma – organisme lancezite, muschi atrofiati, grasime. Ei bine, in iarna lui 2008 au zburat afara si desi erau atacati de ulii si soimi intr-o veselie, au fost fix 0 (zero) victime. Stiti ca aripile se aud de regula in timpul zborului… eh, dupa niste zboruri d-astea nebunesti la sub 0 grade, cu rapitoarele dupa ei, porumbeii intra intr-o forma incredibila; este fantastic sa-ti treaca un stol pe deasupra capului pistonand si sa nu auzi nici macar o pana, aluneca prin aer, si au un ritm in care acum sunt aici si peste cateva secunde disparuti la linia orizontului. Aia e sanatate curata, clocoteste sangele si viata in ei, ies aburi cand aterizeaza.

Uitati-va ce poate face tipul asta in filmuletul de mai jos. Fara antrenament asa ceva ar fi imposibil. Eu care stau ca planta in fata computerului toata ziua, mi-as rupe 80% din oase daca as incerca asa ceva. Este greu sa pui un porumbel sa zboare 1000 Km dupa doar 2-3 luni de antrenament.