Duminica, 03.02.2013. Prognozata vreme rea s-a dovedit a fi buna in Ilfov. De fapt, nu buna, primavaratica d-a dreptul. Vreme de tricou. :)) Dupa amiaza; profit de timp si ora si deschid trapa porumbeilor. Stau la cutie de vreo 3 saptamani. Sambata au facut o baie generala si astazi, duminica, zici ca stau sa rupa plasa.
Cum deschid trapa si-i chem (“hai copiii” – nu radeti, cu aceasta chemare i-a invatat sotia) ies ca torpilele voiajorii. Astia se inalta si se duc. Satinetii si Felegyhaza, suprinzator, zboara ca apucatii. S-au imprastiat in toate cele 4 zari si dau din aripi de zici ca nu-i adevarat. Nici vorba de stol, “formatie” total dezorganizata. Ma rog, nu-i chiar o minune. Zboara ce zboara si apoi revin pe acoperisul cotetului, curtandu-se, giugiulindu-se, curatandu-se. Activitati curente. Dupa ceva vreme, ca proiectilele nemtesti, “cad” si voiajorii.
N-au astampar. Au venit doar in treacat, se pregatesc sa o ia din loc iarasi. N-apuca! Gasca egipteana da semnalul de alarma, bibilicile tipa de rasuna curtea, gainile fug ca apucatele. O fractiune de secunda. Aud trosnit de aripi in jurul meu. Sunt bulversat. O fractiune de secunda a trecut si nu stiu ce se intampla. Si eu, ca si ei, sunt luat prin totala surprindere. Ridic privirea si ma apuca groaza. Bleanda (Uliul Porumbar – asa-i spune in comuna natala a parintilor mei) e’ “pe coada unui Satinet” (ca sa-l citez pe Dieter). Vad negru in fata ochilor. Sangele imi pulseaza cu putere. O rup la fuga inconstient, bat din palme si fluier cat ma tin puterile. O eschiva asa cum numai in filmele documentare vezi si, fetita mea preferata de Satinet, scapa ca prin urechile acului. Coana Mare (asa-i spunem femelei uriase de porumbar) a ratat. Papusa mea, cel mai frumos pui de Satinet scos la mine, rupe ceru’. Ce poate face groaza dintr-o pasare.
Nu apuc sa ma bucur, caci nenorocita a ochit “din mers” alt porumbel. Masculul adult de Felegyhaza, cel dat de Dieter. Sunt in pragul nebuniei. A dracului pasare parca mi-i alege. Masculul de care zic zboara total dezorientat, nu are nici o sansa. Parca nici nu-si poate coordona aripile, asa de ingrozit este. Minune, corpul poate ca nu-l ajuta dar mintea da. O alta fractiune de secunda si micul Fele efectiv se arunca intr-unul dintre merii din curte. Bleanda dupa el numai ca, la post, gasca egipteana, cu aripile larg deschise (chiar daca este filata) isi arata oglinzile. Nu stiu daca a avut vr-un efect dar uliul nu intra in mar. Deja fugeam intr-acolo. Ajung langa mar si acu’ chiar sunt in pragul lesinului. Fetita de Fele, singurul pui de Fele eclozat si crescut de parinti pana la maturitate, era incremenita pe magazie. Paralizata de frica. Uliul deasupra ei se lasa cu ghearele larg deschise. La cat e’ de mica o poate lua intr-un picior. Salt mainile, urlu’ la rapitoare si fug spre magazie. Micuta nu se ridica, fac un salt (ulterior am realizat ce caraghios ‘oi fi fost) si …. uliul
renunta. Ia altitudine putin si pleaca dupa voiajori.
Totul se petrece in jurul meu ca intr-un film de actiune. Nu stiu ce secventa sa urmaresc. Mi-e teama ca-mi scapa ceva. Incerc sa nu scap uliul din privire. Sunt gata sa sar gardul si sa fug pe campul din spatele casei mele. Maestrii volierei, voiajorii, se grupeaza, pluton disciplinat, se ridica sus si brazdeaza cerul. Nici o sansa pt. bleanda. Ai impresia ca-i rad in nas. Imi revin putin si incerc sa fac “inventarul”. Fetita de Fele e’ inca pe magazie, nu misca. Tatal ei sta cuminte in mar. Mama ei e’ …. culmea, in salcia mare din curte, lipita de o creanga groasa. Un mascul pui de Satinet sta pe casa, la fel de nemiscat. Din spate imi vin ca la concurs Satinetii cei batrani. Sunt aripa langa aripa si aterizeaza direct pe voliera. Voiajorii fiind sus de tot, constat ca-mi lipseste fetita de Satinet. Cea asupra careia se indreptase prima data uliul. Nu vad nici uliu, nici porumbel. Ganduri negre ma apasa. Ma uit in toate partile. Ma urc pe o buturuga sa vad mai bine. M-au trecut caldurile, simt ca trebuie sa-mi dau geaca jos. Imi vine sa rup fesu. Cine m-a pus sa le dau drumul! Sotia imi spusese ca nu-i momentul. Un punct alb se indreapta spre mine. Iuteala cu care vine e’ departe de a fi iuteala unui porumbel ornamental. Ea caracterizeaza un voiajor. Asa spune “cartea”. Ei bine, asa o fi spunand cartea dar ghiuleaua care vine spre mine e’ fetita mea draga de Satinet. Gata, nu-mi mai dau geaca jos. N-am timp sa ma bucur pt. ca realizez repede ca, desi am scapat ca prin urechile acului, uliul e’ de fapt la nici 200 m de mine, intr-un nuc, pregatind un nou atac. Vad o vecina care tine palma caus la ochi. Cat s-o fi amuzat saraca, si nu numai ea, de manifestarile mele. Probabil daca ma uitam in oglinda m-as fi amuzat si eu. Ma rog, da-o-n … de vecina.
“Hai copiii” strig cat pot. Copiii raspund. Satinetul de pe casa vine pe cotet. Fele din mar si din salcie vin si ei. Parca sunt intr-un film cu Mr. Bean asa zboara. Fetita de Fele nu vine dar o vede tatal ei care merge langa ea. O curteaza putin apoi zboara ambii langa mine pe voliera gainilor din rasa Faverolles. Ii am pe toti aproape. I-as putea atinge. Pana nu-i vad insa inauntru nu ma pot linisti. Voiajorii sunt tot sus. Avioanele de lupta nu-si tradeaza rasa. Uliul revine la fel de fulgerator. Inima mea deja imi ‘spune” ca-i cazul sa terminam aceasta sarada altfel nu-i a buna. Fluier, bat din palme. Nici macar un singur porumbel nu se misca de la locul lui. Pasarile din ograda
stau toate cu ochii pe cer. Unele vin mai aproape de mine. Uliul nu-i tampit si trece mai departe. Aterizeaza vis-a-vis. A simtit ca-i rost de prada usoara si nu vrea sa renunte usor. O noua serie de “Hai copiii” si copiii de data aceasta sunt ascultatori ca la scoala. Toti sunt inauntru. Ma rog, mai putin voiajorii. La o pereche am si pui. Ii astept si pe ei dar cu mult mai putina teama. BUF! Au ajuns si ei. Intra unul dupa altul mai putin un mascul eclozat la mine. Un naros de care tare imi este drag. Asta sta pe coltul acoperisului cotetului si-i gata sa plece iarasi. Pare ca se infrunta cu uliul. Cu siguranta uliul il vede si-l pandeste. Ghinion pt. el. Ultimul porumbel intra, in sfarsit, in cotet. Daca aveam un fotoliu ma prabuseam in el! Inima isi revine. Doamne ajuta, am scapat!
Constat ca daca as fi prins, ipotetic, uliul in acele momente, il omoram fara sa stau pe ganduri. Il uram si-mi doream sa dispara. Sub influenta acelor secunde ideile ecologiste dispar de zici ca n-au fost niciodata. Respectul, admiratia, etc. fata de rapitor sunt moarte. Ura este rege. Acum, cand scriu, respectul si admiratia au revenit. Regele vazduhului isi facea doar treaba. Micii mei ornamentali insa, m-au umplut de mandrie. Cu micile lor trupuri, cu capsoarele lor motate au reusit. Ma refer la toti. La fetita de Satinet care a facut eschiva salvatoare nici nu mai fac referire. Ea e’ deja o mica eroina. Gingasele fapturi sunt inca porumbei. Aparentele pot, uneori, insela.
P.S. – Sa nu exageram totusi! Blenda pandeste si n-am de gand sa-i ofer alte sanse. :D
Cosmin
Calumea domnu Creanga. :) Am trait povestioara de parca eram prezent acolo. Sunt asa de fulgeratoare atacurile astea de uliu si atat de spectaculoase ca in momentele alea parca iti pare rau ca nu ai mai multe perechi de ochi sa vezi tot ce se intampla. Cat despre amuzat vecinii ce sa mai zic… cred ca aratam total caraghiosi in momentele alea.
Cred ca ar fi mai plictisitor fara uliu. :) Cu un stol de voiajori bine antrenati si o zona deschisa cum aveti voi unde nu ii poate lua prin surprindere cred ca e o placere sa urmaresti. Cu ornamentalii insa nu prea merge. Si pauzele mari de 1-2 saptamani de stat inchisi sunt foarte daunatoare pentru porumbei. De mult n-a fost o iarna asa blanda, multe zile cu soare si temperaturi generoase… ispitele au fost mari sa le dam drumu. E atat de deprimanta o cusca cu porumbei inchisi de luni de zile. :( Azi am vazut o pereche de porumbei zburand pe deasupra curtii si le-am dat alor mei semnalul de iesit la zbor (fara sa le dau drumu). Nu mai auzisera semnalul din Octombrie… si totusi, imediat au inceput sa decoleze toti pe loc ca elicopterele si sa dea mini ture prin cusca. Duduia cotetul. Hai bai primavaro’ ca ne-am saturat!
Foarte frumos, ai un real talent de povestitor.
super tare………….esti un foarte bun narator
Aparentele sigur inseala…Foarte frumoasa povestirea si cu un final fericit….Nu stiu ce sa zis da ornament da cu voiajorii ca anul asta niciodata de cand am porumbei,e primul an cand ii tin inchisi in timpul ierni.Cel mai dezastruos experiment pe care l-am facut vreodata.Stau la 7 km de Dunare si cam tot atat pana la o padurice.In ceilalti ani daca imi disparea 1 pe iarna ca acum niciodata mi-au disparut 4 intr-o saptamana si asta doar pentru ca au stat inchisi pana acum 2 saptamani .Chiar azi am am mi-a atacat un mascul ia smuls jumatate din coada si remigele secundare…Parerea mea ori ii ti inchisi pana apar frunzele la pomi ori ii lasi deschisi toata iarna..
super tare povestea eu am prins un uliu in cusca a porumbei mancand dintrun gut batran inchis si lam si omorat pe loc il am impaiat langa cusca (bine inteles fara sa il vada porumbei ca cand le dau drumul sunt in cealalta comuna)
Aceeasi greseala am facut-o si eu pe data de 6, eram la porumbei, afara soare si bine, dau drumul femelelor, acestea zboara, revin inuntru. Apoi eliberea masculii, dupa 10 min apare nenorocitul si mi-l ia pe Favorit, tocmai pe cel mai bun… Fug de nebun dupa el prin padure, acesta aterizeaza neputand sa-l mai care de gras ce era, nu a mai iesit la zbor din septembrie, era gras. Ajung la porumbel, dar din pacate era deja mort. Atunci am vazut grasimea care era pe el… Neputincios, ma intorc inapoi, ii chem pe restul inauntru, inchid trapa si-mi promit ca pana in martie nu mai eliberez fie ce-o fi…
Nu vreau sa fiu rau sau sa ma intelegi gresit uliul nu alege , ma rog poate sorteaza intr-un fel sau altul , dar pe care a pus *ochiul* daca ma intelegi nu prea are multe sanse , norocul poate sa-l mai ajute . Nu exista porumbel care sa-i scape acestui rapitor mai ales in aceasta perioada. Oricum ma bucur pt tine ca ai ramas cu efectivul intreg . Ceva asemanator am patit si eu acu 2 ani in octombrie 2011 undeva la final de luna dar din pacate la mine am salvat unul dintre ei si mi-a luat un alt porumbel care la vremea aceea mi-l doream din tot sufletul dar m-am consolat cu gandul , iar acum ma bucur ca acel salvat e un porumbel care imi aduce multe satisfactii la zbor si mai ales la joc (am omis sa precizez ca porumbei mei in mare parte sunt jucatori de galati). Asadar sfatul meu este tine-i inchisi in aceasta perioada pina cel putin la jumatea lui Martie. Vant in pene (din Martie) tuturor columbofililor.
am asculat de sfatul uni batran si nu am probleme..pana nu da frunza si iarba nu las pasarile afara.ca se intampla deastea..
La fel toamna tarziu cand e cazuta frunza uliul ataca..in disperare. mai aveti putina rabdare si o sa fie liniste..mai ales la cei cu ornament
Bravo pentru articol Cosmin(si Andrei)! Cosmin esti “mortal”! Creanga e mic copil pe langa tine! :)))Si cand credeam ca s-a terminat intamplarea si au scapat copiii, din nou revine uliul si incepi sa povestesti cu foc cele intamplate “live” dar si ce urma sa se intample! Succes… si ia-ti un fotoliu cand incep etapele sa nu te prabusesti! :)))) Si mai da-i in colo de vecini!
Am trait clipa.fără cuvinte
toti trecem prin asemenea peripeti
frumoasa intamplare cand doar ataca si nu agata nimic
Foarte tare!! Ispita e foarte mare. Si eu eram foarte pornit sa ii eliberez zilele astea pentru un zbor scurt dar mi-am luat gandul cand i-am zarit pe-ai unui prieten (3 la numar) urmariti indeaproape de 2 ulii care ii atacau in “stil mafiot”. Nu ii lasau sa se apropie de casa pentru a ateriza si pentru a intra la adapost. Priveam neputincios si fluieram de cate ori aveam sansa sa mai indepartez ulii dar nici macar nu ma bagau in seama. Ieri, in timp ce le dadeam de mancare (sunt inchisi pentru sezonul de iarna) si eram in voliera, ma trezesc cu toti porumbeii in cap pentru ca atunci vroia uliul sa se aseze pe voliera dar s-a speriat de mine.
Multumesc de aprecieri!
Comparatia cu Creanga ma maguleste desi este departe de a fi adevarata.
Am scris efectiv descriind starile prin care am trecut in acele momente.
Am vazut n atacuri ale uliului insa acesta, avand in vedere cat de neajutorati imi pareau porumbeii de ornament, mi-a dat cele mai mari emotii. :D
………..sa fac infarct. ia,ti pusca(eu am una) si jucati,va…….el cu porumbeii tai , si tu cu el..>))))))).
ps. ai grija la vecina
pt com 6 : eu prefer ca porumbei mei sa fie unpic mai slabi pe cand ii eliberez pana la concurs au timp sa se refaca , daca ii lasi grasi afara ii prinde cu usurinta , si nu ai vrea sa faca colesterol uliul cumva daca mananca gras :))
foarte frumos cum ne-ai povestit ,cred ca o sa ti minte mult timp aceasta zi!
Frumoasa povestea maiales ca e cu final fericit. Ai putea sa faci un scenariu dupa cum ai povestit. Ai talent de narator.
Respect.
Corbule , te joci cu focul .
In anotimul acesta nu se da drumul la porumbei ornamentali sau voiajori neantrenati zilnic . Daca nu facea-i prezenta , te usura cu siguranta de un exemplar .
Este un sentiment urat sa stai neputincios si sa urmaresti un asemenea spectacol .
Ai grija de pitice s-ar putea sa le viziteze si sa le rareasca . O femela de Uliu se joaca cu asa ceva ….
frumoasa poveste, si eu am patito acum 2 aptamini,din pacate o femela de voiajor a cazut prada bestiei. ce sa facem selectie naturala.
Admiratie maxima pentru rapitoare si tot ce inseamna un echilibru al naturii…dar oare numarul lor nu au crescut extrem de mult?! imi amintesc ,,amintiri din copilarie” cand ataca uliul porumbar, atacuri prin surprindere care se soldau cu esecuri si apoi il vedeam plecand la orizont, nu acelasi lucru pot vorbi si despre soim, care pe langa ca este un pradator de temut aflat in varful erarhiei mai este inzestrat cu o insistenta ,,tremuratoare”, rateaza si ataca, rateaza si ataca…pana cand unul la un moment dat o sa cedeze.
Oare la noi columbofilii se gandeste cineva?! in momentul cand anual se elibereaza pasari rapitoare crescute in captivitate?!
Acesti pradatori, sau mai bine zis ,,masinarii de ucis” nu au nimic in comun cu ,,povestile” frumos scrise in articolele de specialtate care sustin cu tarie pe ca pe o arie cresc si vaneaza doar o pereche de soimi…lucrurile stau cu totul altfel, acum vaneaza si ataca in grup, si-au pierdut totul instinctul de pradatori, nu respecta ,,legile” scrise ale naturi…si atunci de ce noi sa-i protejam?!
Respect la toti columbofilii…respect natura, respect tot ceea ce inseamna vietuitoare insa acest ,,aspect” numit pasari rapitoare deja a trecut la alt nivel…
da adevarat,, porumbei.ro ,,chiar un adevarat povestitor ca si Creanga este ,felicitari si bafta in viitor ptr.porumbei fata de uliu
aoleu alt topic despre rapitaore vs porumbei.acu o sa apara iar toti retarzii care au boala pe rapitoare si sa se laude ei cu cati au prins,impaiat si omorat.
iarna,ori ii tii inchisi pana da frunza.ori ii zbori zilnic si te confrunti cu problema in cazul in care pierzi vreo unul
esti singurul stapan al porumbeilor tai.uliul doar vaneaza,iar daca ati intra pe un site de soimarit si ati citi detaliat o sa i respectati.
Am pirdut doi luati de uliu ca niciodata si pentru prima data i-am inchis. Nu-mi vine sa cred au ajuns sa zboare printre pomi si se lasa pe gard.
Pentru Darius : Dariuse cum impaiezi tu un uliu imediat dupa ucidere:))Marcar nu mai mintii.Impaierea necesita multe etape pentru ca ,,prada,, sa fie ca lumea;)
In perioada asta este destul de riscant sa zbori porubeii, cu atat mai mult daca au fost si inchisi.Mare grija !
oare aveau acelasi noroc daca in loc de “bleanda” era un soim?
sper sa nu aflam niciodata
succes
Foarte frumoasa povestioara. Chiar mi-a placut.
bv ai porumbei buni daca dupa un timp te stat in cusca au putut sa fenteze uliu
Merci,Corbu.Citind am avut impresia ca uliul
e la mine in birou.
Platim “tribut”cu totii in timpul iernii.
Totus ma bucur ca traim in regiuni unde
pasarile rapitoare sunt protejate .
Priviti extrema cealalta in urmatoarel 25 imagini:
http://www.conservationindia.org/wp-content/files_mf/31102102-2315.pdf
@corbu: f frumoasa povestirea!
@claudiu: mare dreptate ai!
Nu trebuia sa pui link-ul asta felix d`alsace :((. Daca as putea as face la fel cu oamenii respectivi!
Fiecare fiinta are un rol in lumea asta si trebuie tratata cu respect. Daca vreti porumbei ori ii zburati in fiecare zi ori ii tineti inchisi iarna!
Frumoasa poveste si mai ales frumos narata !!!
Apropo de aparente inselatoare, am dus la tara(15 km) in toamna la inceputul lui octombrie 20 de pui de voiajor care nu imi placeau. I-am tinut inchisi 2 luni , dupa care le-am dat drumul, nu sa intors acasa nici unul , dar in 2 luni au fost luati 6 pui (cei mai inchisi la culoare). Zilele trecute dupa ce uliul ia alergat de ia zapacit, un rosu tigrat cu alb sa suparat de viata la tara si sa intors acasa la oras , la bloc unde rapitoarele nu au sanse sa prinda , porumbeii sunt liberi tot timpul, fara sa imi faca probleme , in schimb la tara sa vedem cu ce raman…la primavara.
Asa mi-sa intamplat si mie dar la mine a prims doar un pui gutan care venise la mine.
Felix D’alsace:
1) Multumesc!
2) “Problema e’ complexa si are multe aspecte”, ca sa citez un “clasic”.
Vazand imaginile cu soimii prinsi in plasa si apoi legati de picioare ciorchine, oricine tinde sa-i injure p-aia si de mama si de tata si de tot ce mai au pe lume.
Personal, vad apoi imaginile cu soimii jumuliti si eviscerati si stau si ma intreb: nu cumva aia vaneaza de foame?
Daca-i vand in piata pt. hrana iarasi e’ de condamnat. Braconeaza pt. bani, pt. profit. Nu ajung ei milionari din aceasta activitate dar ar putea sa mearga la sapa si sa castige un bana fara sa jefuiasca natura.
Daca insa ala micu’ de apare in poza, duce soimii aia acasa ca sa-i gateasca maica-sa in zilele urmatoare, ….. nu-l mai condamn asa de tare.
Privim decorul si vedem in ce conditii traiesc oamenii aia. Vedem in ce “case” stau.
Ma uit la mine si vad ca am ce manca, ma duc diseara acasa si (desi nu stau intr-o vila, nici pe departe) e’ cald si bine. Si asa mai departe.
Ma gandesc, daca as fi atat de sarac precum sunt oamenii aia, oare mi-ar pasa de fazanii de pe camp si m-as uita la ei ca la niste pasari minunate sau ca la niste fripturi, ciorbite etc?
E’ mult de scris! (din pacate)
O poveste asemantoare am patit si eu dar in noiembrie anul trecut. La lotul de pui aveam sputnic, dar la zburatori era sistem de intrare cu ace, pe care in zilele acelea l-am modificat facand si aici sputnic.
Cu toate ca vremea era un pic rece si innorat, am zis ca trebuie sa le dau drumul afara la porumbei, acum zburau impreuna cu puii, pt a se invata cu noua intrare. In prima zi lucrurile au decurs bine, fara uliu, un pic mai greu cu noua intrare, dar pana la urma au intrat toti, rasuflu usurat – mutumesc Doamne.
Peste doua zile zic sa dau drumul iarasi. Dupa cateva minute de zbor apare “antrenorul”, se lasa cu viteza spre stolul de porumbei, maresc si acestia viteza, dar un pui albastru, panicat, de desprinde se stol, uliul dupa el. Suieraturi ,tipete si uliul renunta – momentam. Speriati, porumbeii s-au ridicat si au plecat la disparitie. Dupa vreo 10 minute, in care stateam cu sufletul la gura asteptand
porumbeii, vad un uliu aterizand cu un porumbel in gheare la vreo 100 de m de mine. Iarasi suieraturi, alerg spre el si reusesc sa-l scap. E un mascul cuc, la care mai aveam pui, ranit sub aripa, dar nu grav, s-a facut bine intre timp. Marturisesc ca nu am vazut cand a avut loc atacul, doar “norocul” de a vedea uliu cand a aterizat pe camp, venind de dupa un grup de case, de la cateva sute de metri distanta de mine.
Duc porumbelul repede acasa, imi aduce mama un pic de alcool medicinal, torn peste rana, apoi maruntesc niste carbune de lemn acolo si il pun intr-o cusca.
Acum, repede in gradina, sa vad daca s-a intors stolul de porumbei. Dupa cate minute apar porumbeii, se invart se cateva ori in jurul crescatoriei si coboara cate un pic pentru a se aseza pe platforma montata deasupra. Mentionez ca langa crescatorie mai am un nuc inalt, inca mai face nuci, iar porumbei sunt acum aproape de a ateriza, zburand in jurul nucului, cand ce sa vezi, iarasi uliu isi da drumul ca o ghiulea de deasupra spre porumbei. Acestia, gasesc solutia de a scapa asezandu-se pe crengile nucului, care devine parca un pom de craciun impodobit cu porumbei, erau cred vreo 15 bagati intre crengile de la nuc. Urmeaza o imagine pe care nu cred ca o voi uita vreodata, uliu precum o pasare colibri, ( vedeam secventa parca intr-un film, data cu incetenitorul) zbura in jurul nucului poate reuseste sa ajunga la vreun porumbel, sau sperie vreunul si zboara. Acest din urma lucru se intampla si urmeaza o noua urmarire; din cauza copacilor nu am vazut toata secventa, eu aleg inspre partea cealalta de curte unde au zburat porumbelul si uliu, insa nu am vazut ce s-a intamplat mai departe, am inteles de la un vecin, martor si el la intamplare, ca a scapat porumbelul , dar nu am vazut decat uliu, poate nu era altul, zburand fara nimic in gheare.
O parte din porumbeii ce se aflau in nuc isi iau din nou zborul si imediat se ridica si dispar; ceilalti, unul cate unul, isi dau drumul in hulubarie . Stolul de porumbei plecat se intoarce dupa cateva minute, ce greu trece acum timpul, minutele parca-s ore, si iarasi dispare, lucru ce se mai intampla de vreo doua ori, caci au simtit din nou uliu ce se asezase pe un stalp de inalta tensiune din apropiere. Intrun final, se linistesc si dupa cateva ocoluri aterizeaza si intra inauntru. Rasuflu un pic usurat, si repede o inventariere. Lipsesc doi, un mascul si o femela de 2011, mai verific o data, nu sunt. Incep sa caut prin curte, poate sunt printr-un pom ceva, si intr-un final, gasesc masculul in hambar, dar femela, care ne era draga, lipseste. Era o solzata cu o pana alba in aripa stanga, Ro 2011 0418485. Cine stie, poate a scapat de uliu si se va intoarce intro zi.
Multumindu-va ca nu v-am plictisit cu povestioara mea, va salut si va urez ca porumbeii sa va aduca multe bucurii! NUMAI BINE! UN AN BUN!
felicitari esti un bun narator
Super povestioara!! Toti iubim porumbeii, nu vrem sa pierdem niciunul, daca s-ar putea nici macar la concursuri sa nu pierdem ar fi perfect!! Acum uitati-va va rog la link-ul postat de Felix!! Daca suntem oameni cu capul pe umeri, nu le-am trata in halul asta nici pe amaratele alea de pasari care nu vor altceva decat sa supravietuiasca!! Vor hrana!! Ce ar mai fi sa gandeasca si animalele…..”nu atac porumbelul ala ca e FAVORITUL sau ca e nu stiu ce campion!! ” !! Ce ar mai fi !! Nu putem sti cum e sa fi ”disperat” ca nu ai ce manca, pur si simplu rapitoarele se lupta pt SUPRAVIETUIRE!!! Imi cer scuze pt comentariul meu!!! Sanatate la toata lumea!!!
Noi(columbofilii) avem respect fata de rapitoare dar oare soimarii au respect pt porumbei ? Ei le fileaza din pene la porumbei sa ii poata prinde uliul mai usor , ii sacrifica pt a-si hrani rapitoarele , etc.
si io am trait acesta mica povestioara azi cand voiajori mei se tot pun an gradin mea si io ii arunc de acolo iei zboara si se duc mai departe pana cand ma gandeam io lasa ca o sa vina (bodiu ) la minela tara asa ai zice la uliu porumbar si a si veni mama ce sa mai luat dupa ei si ce sa vezi ca mia luat penele de la un mascul de la o aripa … dupa aceasta patanie nu o sa ai mai las o perioada afara
pt felix : daca observati cate rapitoare sunt acolo , se intelege de ce nu sunt protejate , nu misca nici o pasare nimic acolo
@Florin Michiu: sigur nu era soim cand s-au bagat in coronamentul nucului? Porumbeii nu aleg niciodata sa se ascunda in pom cand ii alearga uliul pentru ca sunt ca si morti (uliul in coronament e maestru), insa soimul nu se descurca pritnre crengi si numai la atacul de soim se ascund asa. Eu am nuc si niciodata nu mi s-au ascuns in el, mereu cand da uliul se inalta. Insa cand da soimul mai pica prin pomi.
frumoasa povestioara.si eu am trecut prin zeci de astfel de experiente.la inceput,cand pierdeam cate un porumbel,muream de ciuda si in momentele alea as fi fost in stare sa musc din uli de nervi si purtam o ura greu de descris.
acum am inteles ca toate vietuitoarele trebuie sa traiasca,chiar daca uneori mai fac si necazuri.ele traiesc in zonele in care ne-am stabilit noi,oamenii,cu mult inaintea noastra si noi suntem niste musafiri nepoftiti,nu ele.
Metoda cu smulsul penelor la porumbei folosita de unii soimari,de care amintea un coleg mai sus este folosita pt imprinti.o pasare salbatica nu are nevoie de asa ceva.un imprint insa da,pratic soimarul invata pradatoarea sa vaneze,sa prinda curaj.sau se mai foloseste la vanatoarea cu vinderei,care sunt mici si ca si vanat nu sunt capabili de porumbei.
Ulii trec multi pe sus,aviz amatorilor,asta nu inseamna ca ei sunt pe urmele porumbeilor dvs.Dintre rapitoare uliu pasarar si porumbarul are treaba cu porumbeii.restul sunt doar pradatoare si atat,nu prea ataca porumbei.Ar mai fi soimul calator,dar la cati de putini sunt in tara,mi ar fi drag sa vad niste atacuri chiar si la mine in crescatorie.
Bai baieti uni dintre voi trebuia sa va faceti scritori nu columbofili aveti o imaginatie tare bogata de a povesti
minuuuunat!!! sincer sa fiu te cred cu porumbei ornamentali.nu de mult acum vreo 3saptamani,un berzat de budapesta a scapat de uliu dupa o urmarire mai ceva ca in filme,a facut cateva eschive de nu imi venea sa cred,a fost atat de …..nu stiu cum sa spun,adrenalina deja era la valoare maxima.un berzat mic a scapat de ditamai uliu la fel si minunati tai “copii”.sanatate
Eu am pierdut 21 de porumbei in iarna asta ,stau liberi ,nu mai stiu cum sa scap de ulii ,s-au inmultit exagerat de mult din cauza unor fermieri(Adrian Nastase & prietenii -tot baietii destepti fac banii) care au eliberat multe exemplare in padure ,de doamne asa scapa de razatoare ,acum daca mergi prin padure din 20 in 20 metri gasesti cate un uliu.pasrile din curte stau numai ascunde ,parca a intrat groaza in ele,o solutie ar fi pusca,fara permis nu poti avea .Vant in pene !
@ manu: soimii nu mai sunt putini demult,dupa ce iti lichideaza 26 porumbei intr-o vara(cum a facut mie),nu cred ca ti-ar mai fii drag sa-i vezi atacand la tine in crescatorie!
povesti frumoase. am eu aici linga mine doi ulii tata si fiu cu cirlige si prastii la fiecare tura ruta fiind peste casa lor , 50 m , mai mai incolo am unu cu pusca cu aer comprimat . si atunci sa te tiiiiii . si sa te opreasca pe strada ,sa te salute , sa-ti dea cu buna ziua , aia uliiiii. FEREASCAVA DUMNEZEU FRATILOR
Extraordinarrrrrrrrrrrrrrrrr
Frumoasa si interesanta povestire ! Pasarile au avut noroc ca ati fost in apropiere altfel cadea una sigur prada.Este iarna si n-avem ce face, va fi si mai rau pana prin Aprilie.Zilele trecute am pierdut si eu unul (au zburat afara toata iarna) semn ca foamea este mare :)) si pregatirea inca slaba.Sper sa mai pierd unul sau doi sa se invete restul cu rapitoarele.Din pacate scoala asta are si pasari de sacrificiu,altfel nu se poate.
Va doresc bafta tutuor si rabdare sa tineti pasarile inchise pana la vremuri favorabile !
stiti sa povestiti ;) , nu gluma. Kiar mia placut cum ati povestit intamplarea dv, kiar daca era o tragedie ati transformato in comedie :D
pt postu 47,48.tu ai idee ce inseamna sa populezi cu pasari rapitoare?pe langa costurile imense,rapitoarele sunt teritoriale,chiar daca le eliberezi pe un teritoriu ele vor pleca.Se ataca intre ele.Ca vezi tu multe,e alta treaba,aia sunt ulii sorecari buteo buteo,care am spus si mai sus nu au treaba cu porumbeii dvs.e adevarat porumbeii se sperie la vederea lor,dar acestia nu ataca.
pt 48.esti sigur ca a fost soim?care e diferenta intre un porumbar si un soim?o stii?filmeaza si tu un atac ca tare sunt curios.la 26 prinsi ai sanse f mari sa surprinzi atacuri.
@Manu ,
Chiar sunt multi care nu stiu sa deosebeasca un sorecar de un pasarar , dar din pacate am inpresia ca d-ta ne ti prosti cu totii . Cred totusi ca sunt destule persoane intre noi care stiu sa deosebeasca rapitoarele cu care suntem confruntati .
Interesant de urmarit aceste povestioare !!! Porumbeii mei sunt liberi sa zboare toata ziua afara , doar cand ninge ii tin inchisi si va spun eu ca umbla si pe aici ( Satu Mare ) uliul dar iarna aceasta doar 1 mascul de voiajor alb mi-a disparut . Din cate stiu eu , poate ma insel , pasarile rapitoare aleg in principal porumbeii (pasarile) mai bolnavicioase pt ca sunt mai usor de prins …
Am facut si eu greseala de a elibera voiajorii acu 4 zile, mia luat profesoru 2 pasari. adevaru este ca au stat inchisi din noiembrie
#Mana
Haideti va rog sa fim oameni si sa lasam aceste povesti ,,cosmetizate” despre aceste rapitoare supreme, sunt foarte multi care stiu sa deosebeasca un uliu porumbar de un soim, pornind de la dimensiunea femelei pana la modul de comportament, modul de atac si mai ales atacurile verticale ca niste ,,mig-uri” in cadere.
Alea sunt povesti de adormit copii ca si cand sunt pasari teritoriale, se ataca reciproc si intr-un perimetru ( o raza de padure, campie, zona) ar traii doar o pereche de soimi, alea sunt ,,gogosi” aruncate noua columbofililor. Iar in legatura cu eliberarea lor, daaaa o sustin si am date certe ca sunt eliberati anul, nu stiu in cealalte judete in ceea ce priveste situatia mea, stiu garantat.
Sa nu uitam un aspect, aceste pasari eliberate au fost crescute in captivitate, nu au tait in paduri, nu s-au luptat pentru hrana, nu au cautat-o deci cu siguranta aceste instinde de adevarati pradatori nu si le-au dobandit, acestea nu exista, de aici se poate explica si modul lor de comportament, modul lor de a ataca in grup precum si inmultirea acestora. Din totatul de pasari eliberate ( soimi) aproximativ 20% reusesc sa se reintegreze in natura, sa isi caute hrana si sa fie capabili sa vaneze si totodata nu ii deranjeaza aparitia altor ,,conationali” in zona de atac.
Vad ca sunt multi sustinatori ai acestor pasari, il respect…insa in momentul cand 50% din porumbeii mei vara dispar din cauza lor oare nu este o problema si acest lucru nu se numeste o ,,dereglare” a ecosistemului?
As fi curios sa aud si eu un raspuns din partea unor persoane aflate in masura, cum se numeste acest ,,fenomen”?!
#Manu
Revin cu inca un comentariu, acum l-am vazut pe cel de sus al tau
DA, eu fac parte din unii din ,,retardati” de care spui tu, si sti de ce?!
-datotorita soimilor sunt nevoiti sa imi tin porumbeii inchisi aproximativ 6-7 luni ( drastic nu)?!
-vara imi sunt luate aproximativ 50% din totalul de pasari
– 50% este un procent f.bun in conditiile in care porumbeii mei sunt antrenati la ora fixa ( 06:30 dimineata)
-cu puii este drastic, unii au sansa sa nu apuce sa zboare decat 5 min pe sus, deci in momentul iesirii acestora sunt atacati;
-sunt nevoit sa imi duc porumbeii la antrenament cu masina pt a nu-i lasa sa zboare de voie in afara crescatoriei;
-ma gandesc cu stupoare in momentul cand vine 1 aprilie si v-a trebuii sa eliberez porumbeii;
-ce sanse am eu ca porumbeii mei sa intre in forma si sa ii pregatesc in mod normal doar pt ca ei pur si simplu refuza sa mai iese din crescatorie in ochii lor citind doar teama si frica;
…DA SUNT UN ,,RETARDAT” DOAR DIN ACESTE MOTIVE
Aceste idei sunt doar o parte din cele care ma preocuta, intr-adevar exista o problema,o problema ce nu intra in contextul de a proteja natura, ecosistemul si lantul trofic….asa ca sunt nevoit sa iau masuri cu ,,varsare” de sange.
Imi pare rau sa o spun, insa sunt nevoit si in momentul capturarii unei ,,masinarii” am o satisfactie suprema;)…sorry
Buna Cosmin ,
ai un mare talent de narator , poate n-ar fi rau sa incerci sa exploatezi acest dar in mod constructiv.
Andrei K.
domnule fara cuvinte o poveste foarte frumoasa bafta
Rapitoarele s-au raspandit datorita faptului ca au ce manca pe langa casele noastre. Columbofili sunt peste tot, iar crescatori de porumbei, fie ei pentru supitza, fie de ornament, sunt si mai multi. Astfel de atacuri sunt frecvente, iar zilele trecute am pierdut 2 masculi in aceiasi zi si probabil in acelasi atac. Nu sunt suparat pe ulii sau soimii care au facut asta ci doar pe crescatorii pasarilor de prada care intrevin si schimba ceva in mersul firesc al lucrurilor si al pasarilor salbatice. Aduc specii noi in zone unde nu au ce cauta. In special iarna sunt zone cu numar mare de porumbei care zboara fara restrictie si este normal ca rapitoarele sa se aglomereze in acele zone prielnice de vanatoare iar cu timpul sa invete ca lucrul in echipa este mult mai benefic lor si uite asa asistam la atacuri de soim in acelasi timp cu atacuri de uliu. Si mai ramane un aspect care duce la emanciparea si adaptarea pasarilor de prada si anume faptul ca an de an dispar paduri, iar noi le ocupam incet incet locurile lor de vanatoare si cuibarit si nu in ultimul rand distrugerea si imputinarea vanatului salbatic face ca rapitorul sa iasa lesinat de foame din paduri si sa pandesca la coltul casei pasarile noastre. Eu zic ca supararea asta trebuie sa fie pe noi insine ca doar noi schimbam evolutia tuturor vietuitorelor pe aici. Dar ce am observat ca in plasa rapitoarelor au cazut un mascul care era mai timid si inca unul care era mult mai agitat decat ar fi trebuit. Deci hai totusi sa facem si observatii de acest gen si oricum eu zic ca mai bine sa i rapesca iarna decat la un zbor de fond sau maraton. Am in prezent 11 masculi pt zbor si nici daca mi ar mai lua 2 nu as fi suparat. Trebuie sa supravietuiasca si alte specii. In plus sunt de acord ca porumbeii sa zboare si iarna chiar daca nu o fac zi de zi pentru mentinerea conditiei fizice si evitand riscul ca in primavara sa iasa cu fizic de gaina caci este f greu sa i faci atleti in 1-2 luni. Imi pare rau pentru cei ce nu au nici o sansa sa si lase porumbeii afara pe timp de iarna, din pacate sunt si asemenea zone unde este pur si simplu macel sa-i lasi sa zboare. Succes.
foarte interesanta povestioara..felicitari autorului..
Citind aceasta intamplare crede-ma ca ma imaginam in locul tau!! Parca traiam pe viu. Foarte frumos ai narat!
foarte frumos ma tinut in suspans…parca asi fi fost an locul intamplari…………
manu draga,de 15 ani de cand cresc porumbei cred ca stiu sa fac diferenta intre un uliu sorecar si un soim,nu e cazul sa te bati asa tare cu pumnul in piept ca poate ramai fara aer,esti slabut sezi labus! @ consmin….esti pe filmul meu!
Foarte frumoasa povestirea!
Pentru cei care vor sa evite pe cat posibil atacul rapitoarelor, sa incerce sa dea drumul la pasari la ore cat mai diferite. In acest fel nu se creeaza un program de vizita al dusmanului. Asta am invatat-o din proprie experienta! :)
Dieter, piticele sunt in relativa siguranta. In cativa ani de cand stau aici, n-am avut nici o pierdere, printre pasarile de curte, din partea uliului.
Nu prea are sanse daca se lasa in curte. Desi specii diferite, cand se aseaza uliul in curte sau ataca, pasarile de curte fac front comun si, surprinzator, nu se sfiesc sa atace. Mai ales curcanii si gastele.
Pt com:7 la faza cu doar cu noroc scapa de uliu te contrazic…am un porumbel argintiu din 2012 si in toamna la 2-3 zile intra uliiu in stol si mi`l alerga numa pe ala…si mereu a scapat de uliu, eu cred ca nu neaparat scapa daca au noroc…
Ai mei sunt de ornament,cele mai multe atacuri leam avut din primavara pina sa cules griu ,imi luase doar femele ,iam tinut inchisi 3saptamini ,iarna trece mult nu à ramas dar porumbei mei sunt afara cit e ziua de mare ,mai da uliu cite o raita dar pleaca cum vine,am observat ca porumbei sunt mult mai atenti si pregatiti de decolare chiar si atunci cind cocosu se uita pe cer ,au alt luciu pe pene si multe altele pe care toti le stim
ciudat e k un uliu ataca doar o data,fff rar de mai multe ori consecutiv,poate ai avut de’aface cu soimul
frumoasa povestioara , cu inceput cuprins si finalizare!!
ma uit pe mai toate comentariile d p ori ce site columbofil, stau si ma intreb un lucru; dc sunt unii asa de frustrati, se stiu ei cine ca frustrati se stiu intre ei!!!!!!!!!!!! bafta tuturor si vant in pene da maai mult la mine !!!!
Gaby-sv, am pretentia ca stiu care-i diferenta intre Uliul Porumbar si Soimul Calator. ;)
Vrei sa discutam Ornitologie?
La orice ora, orice aspect!
Nu m-am putut abtine sa nu postez acest link:
https://www.youtube.com/watch?v=RMVoLCyslp4
:)))
Concert in toata regula!
Si totusi ce fac nenii astia? Ca al naibii daca inteleg. :))
1 – urla ca sa sperie uliul acela care pare mai mult o gaie decat un uliu;
2 – inalta acel stol imens pt. a “captura” porumbei de la vecini. Cel putin asa cred.