Articole de Ad Shaerlaeckens: Baiatul de la tara in orasul cel mare

Autor: Ad Schaerlaeckens
Traducere: Mihai Marica & Lucian Drula

Seminarul la care am fost invitat sa le vorbesc gazdelor s-a tinut in Amsterdam. Si daca este un lucru in lumea asta care sa ma inspaimante acela este sa conduc intr-un oras ca Amsterdamul noaptea. Din acest motiv am luat un taxi. Nu stiu cum arata in interior celelalte taxiuri din Amsterdam insa acesta pe care l-am luat a fost foarte special. Toate geamurile erau blindate cu posterele jucatorilor de la Ajax. Ajax este faimoasa echipa de fotbal a Amsterdamului. Si mi-am invatat lectiile despre Amsterdam si Ajax. Echipa Ajax este foarte populara in orasul cel mare, adoratia este asa de mare incat pare a fi o religie. Daca cineva din Amsterdam te intreaba vreodata ce crezi despre Ajax ar fi bine sa spui pentru binele tau ca este cea mai buna echipa de fotbal de care ai auzit, jucatorii sunt “adevarati”, si ca tot corpul tau tresare de bucurie cand ii vede jucand. Pentru asta ei au ridicat fotbalul la rangul de arta. “Ajax-ul joaca cel mai bun fotbal din lume” am spus spre satisfactia soferului pentru ca nu vroiam sa fiu aruncat afara din taxi in noapte intr-un oras ca Amsterdamul. ” Aici este tarane ? ” mi-a zis el mai tarziu. (In Amsterdam ei ii considera pe cei din afara orasului ca fiind fermieri). M-am dat jos si am intrat in cafeneaua unde trebuia sa am seminarul despre porumbei si sportul cu acestia.

Toti frati?
In cafenea mi s-au bulbucat ochii. Postere cu vedete de la Ajax erau peste tot. O muzica asurzitoare (numai cantece pentru Ajax) venea dinspre boxe imense care erau directionate spre clientii noi. Am observat ca puteai sa cazi la invoiala cu chelnerul. Pentru cativa guldeni schimba directia boxelor asurzitoare in alta parte. Mi-am dat seama ca situatia nu avea sa ramana asa pentru ca urmatorul care era deranjat de ele putea sa cumpere directia boxelor. M-am uitat spre un poster cu un jucator de fotbal. “Imi place Kluivert asta” am spus eu. “Nu este Kluivert, este Davids ” a reactionat chelnerul. Era un om cu o barba asa de mare incat porumbeii puteau sa isi construiasca cuiburi in ea. In mod normal el ar fi ras de ar disparea spuma din paharele de bere daca unul de la tara ar fi facut o remarca stupida, insa nu si in momentul asta. Asta din cauza ca un client din cafenea citea o revista a lui Feyenoord. Feyenoord este cealalta echipa faimoasa din Olanda. Este din Rotterdam. Si Ajax si Feyenoord? Asta este razboi si intotdeauna a fost. Apa si foc. Beatles si Rolling Stones. O virgina si Clinton.
In Olanda se presupune ca esti ori suporter Feyenoord ori Ajax. Nu poti sa tii cu amandoua. “O bere” a zis cel care citea revista lui Feyenoord. Boschetele mergator s-a facut ca nu il aude. “Nu vreau ca blestematul asta din Rotterdam sa stea aici” a marait el. Vom fi vreodata toti frati? Poate o data.

De ce ?
De ce, in mod sigur va intrebati , am inceput un articol dintr-o revista de porumbei la modul asta? Am mai multe motive : Nimeni nu se asteapta sa scriu despre porumbei, porumbei si porumbei de la primul la ultimul rand in fiecare din multele articole pe care le-am scris.
Multor crescatori din Olanda le place fotbalul si adora clubul Ajax. Este adevarat ca fanii Ajax ii urasc pe cei de la Feyenoord insa multi oameni din Amsterdam, refugiatii si traficantii de droguri in majoritatea cazurilor nu ii urasc pe straini, ci din contra. Ei chiar ii plac, in special pe cei din estul indepartat pentru ca ei cred ca toti care sunt de acolo sunt bogati si cunosc ca acestia nu prea au grija de bunurile lor. Asa ca draga cititorule daca vei vizita vreodata orase cum sunt Amsterdamul, Bruxelles-ul sau Paris-ul fii cu bagare de seama.

Cel de-al patrulea motiv pentru care l-am inceput in acest mod s-a intamplat cu adevarat.
Totusi, sa ne intoarcem la sportul nostru. In spatele cafenelei intr-o incapere mare crescatorii asteptau sa inceapa seminarul iar eu am fost ultimul invitat care a sosit. “Eram sigur ca o sa intarzii ” mi-a zis un tip care statea la intrare. Aparent el nu avea o parere prea buna despre acuratetea “baietilor de la tara”. “M-a intarziat traficul” am spus insa m-am auzit mintind. Seminarul a inceput.

“De ce va plimbati cu adapatoarea dintr-o voliera in alta? Cineva care v-a vizitat a vazut aceasta cu ochii sai” a fost prima intrebare aruncata spre mine.

“Pentru ca nu vreau sa arunc banii pe fereastra” le-am zis. A urmat o liniste deplina. Crescatorii s-au uitat la mine intrebatori ca si cand nu ar fi inteles. “Apa nu este atat de scumpa” nu-i asa? Apoi am inceput sa le explic. “Uite”, am zis.
“Cel care a vazut asta sigur m-a vizitat intr-o zi torida cand aveam vitamine sau medicamente in apa. Despre medicamente si vitamine se stie prea bine ca isi pierd proprietatile foarte repede in apa, chiar pot sa devina toxice, in special atunci cand sunt expuse la lumina zilei sau la temperaturi ridicate. Atunci cand le pun ceva in apa primul lucru care il fac este sa scot adapatoarea din voliera, apoi hranesc porumbeii si apoi le servesc apa cu ce este in ea.”

Daca ai patru compartimente si pui in fiecare o adapatoare plina cu o jumatate de galon de apa, vei fi nevoit sa arunci jumatate din ea seara. Daca nu faci acest lucru in ziua urmatoare medicamentele sau vitaminele nu vor mai avea nici un efect. In cazul in care ai o singura adapatoare si o muti dintr-un compartiment in altul porumbeii vor bea si nu o sa arunci pe fereastra nimic. Nu ma deranjeaza cand cheltuiesc bani pe lucruri folositoare insa urasc sa ii arunc pe fereastra. Din acelasi motiv in Olanda si Belgia a devenit din ce in ce la moda sa administrezi medicamente si vitamine in mancare.

Atunci cand sunt sub forma de praf , mancarea trebuie umectata initial cu apa indulcita cu zahar pentru a o face lipicioasa. Unii folosesc ulei de usturoi sau alte uleiuri. Este un mod gresitde utilizare pentru ca praful nu se lipeste de el. In cazul popularului Ronidazol 10% trei pana la patru grame per kilogram de mancare este o doza buna.

“Care vitamine sunt cele mai bune pentru porumbeii tai?”, a fost urmatoarea intrebare.
Asta a fost una buna ? insa mi-a fost greu sa raspund. Dupa parerea mea porumbeii care sunt sanatosi nu au nevoie de extra vitamine. Ei isi iau ceea ce le trebuie din mancare iar soarele are o influenta benefica asupra porumbeilor. Insa porumbeii nu au intotdeauna o sanatate perfecta, ar putea sa sufere dupa o cursa grea sau in urma unei boli sau din cauza ca au crescut prea multi pui si in acest caz vitaminele pot fi folositoare intr-adevar. Insa care vitamine si in ce cantitate? Noi cunoastem destul de multe chestii despre gaini, porci, curcani, vaci s.a.m.d. Din cauza valorii lor economice mari s-au facut in acest sens numeroase investigatii si teste. Porumbeii nu au o valoare economica asa de mare, iar cercetatorii nu sunt platiti indeajuns pentru a le studia necesitatile. Asadar pot sa va zic: daca folositi vitamine dati-le totusi numai pe cele de la o firma cu o buna reputatie.

In plus este important de stiut ca intotdeauna trebuie sa le dati un complex. Asta inseamna ca niciodata nu trebuie sa le dati doar vitamina A, sau C sau doar E .. etc. Pentru acei carora le plac datele precise pot sa va dau raportul unui cercetator de la Universitatea Gent din Belgia. El a stabilit ca unui porumbel ii trebuie intr-o zi :
Vitamina A 200 I.U.
Vitaminele B1 – B2 – B6 0,1 mg.
Vitamina B12 0,3 mg
Vitamina C 1 mg (Acid ascorbic)
Vitamina D3 50 I.U.
Vitaminele E + K 1 mg.

O data l-am intalnit pe acest om de stiinta si l-am intrebat daca ar trebui sa dau ceva extra vitamine echipei mele de zburatori care avea deja o sanatate de fier. Stiti care a fost reactia sa? A ridicat din umeri. Nu stia. In ceea ce priveste vitamina C mi-a spus ca stie in mod sigur ca nu trebuie sa o dam ca supliment. Unii crescatori le dau porumbeilor lor vitamine pentru uz uman. Motivul pentru asta este ca ei vor sa fie siguri ca ceea ce este pe prospect este si in tub. Este pe departe ceva stupid. Oricum, intrebarea ar putea sa devina daca porumbeilor le trebuie acelesi vitamine ca si oamenilor. Pentru unul din crescatorii prezenti discutia purtata de mine nu a fost destul de clara. “Este o poveste frumoasa” a spus el, “insa trebuie sa dau extra vitamine porumbeilor mei cand sunt deja intr-o stare de sanatate perfecta da sau nu?” . “Pur si simplu nu stiu” i-am zis.

Un veterinar prezent la audienta m-a aprobat zicand: “Faptul ca nu stii nu este ceva de care trebuie sa iti fie rusine. Nici eu nu stiu”. I-am aruncat o privire de multumire.

“Care considerati ca este ce mai importanta mancare aditionala?”, a fost urmatoare intrebare cu care mi s-au adresat.
“Gritul” am spus. Am invatat chestia asta acum ceva timp de la dl. Lemahieu, o autoritate in ceea ce priveste bolile porumbeilor din Belgia. Cand porumbeii se intorc dintr-o cursa grea mi-a zis dl . Lemahieu o data, trebuie sa le pui putin grit in boxa si putina mancare adecvata si apoi sa observi ce se intampla. Am facut ce mi-a zis si ce credeti ca am observat? Porumbeii au ciugulit intr-adevar cateva pietricele mici de grit la inceput si mancarea obisnuita mai tarziu. Gritul contine calciu si minerale. Cand un porumbel este slabit crescatorii incearca sa il recupereze administrandu-i calciu si minerale, in primul rand. S-ar putea sa va intrebati de ce gritului i se face asa putina publicitate in revistele de specialitate avand in vedere ca este asa important? Raspunsul este simplu: nu se fac bani din grit. Cantareste destul de mult, este greu de transportat si profitul este mic de tot. Asa ca de ce sa se plateasca pentru a i se face publicitate? Totusi gritul este de o importanta majora pentru porumbei si din acest motiv incerc ca porumbeii mei sa manance cat mai mult posibil: Sunt multe produse aditionale care nu le trebuie in mod deosebit porumbeilor si care sunt scumpe. Gritul ete ieftin si un necesar absolut. El este dintii porumbelului.

Unul din cei prezenti citise undeva ca nu ma deranjez sa fac curatenie in voliere zilnic. El se intreba daca nu m-am confruntat cu probleme cum ar fi coccidioza. In opinia mea coccidioza este un termen exagerat in sportul cu porumbei. In mod normal porumbeii nu se confrunta cu ea, mai mult, putin de coccidioza nu le face nici un rau. Trebuie spus ca spatiul in care stau ei trebuie sa fie uscat pentru a o stopa iar crescatoria mea este uscata. De mult am avut microscop. M-am gandit ca in acest mod voi scuti vizitele la veterinar. Am tot verificat gainatul, iarasi si iarasi. Era un fel de provocare. Am vrut sa-mi demonstrez mie ca pot sa observ la fel de bine ca un veterinar. Trebuie sa va zic ca am gasit intotdeauna cate ceva si am folosit medicamente. La un moment dat m-am saturat de chestia asta si nu am mai folosit medicamente. Apoi am testat gainatul din nou si iarasi am gasit ceva. Oricum nu era nimic nou decat ce gasisem inainte !!!

Despre coccidioza trebuie stiute urmatoarele chestii: porumbeii dintr-o voliera foarte uscata nu o vor lua foarte usor. Medicamentatia impotriva coccidiozei este adesea factorul ucigas. In special acea medicamentatie bazata pe sulf. Porumbeii pot sa-si revina in mod spontan din coccidioza. Deci fara a folosi medicamente. Tot ce trebuie sa faci este sa ii transferi intr-o voliera uscata si coccidioza va dispare singura. Coccidioza este considerata a fi o boala aditionala. O problema este atunci cand porumbeii sunt slabiti de alte boli cum ar fi paratifoza sau streptococii. Tricomonoza, paratifoza, adeno-coli, problemele respiratorii prezinta o mai mare amenintare pentru porumbei decat coccidioza.

Care este cel mai bun mod de a antrena puii, a vrut sa stie cineva.

“Este greu de spus care este cel mai bun mod, insa pot sa explic cum procedez eu si cum fac multi alti campioni” am spus. Incepem de la o distanta de aproximativ 5 km. Este intr-adevar o distanta mica insa nu distanta este cea care este relevanta. Este important ca porumbeii sa se obisnuiasca in cosul de antrenament. Oricine are ochii deschisi va observa cat de speriati si stresati sunt puii cand sunt pusi pentru prima data in cos. Urmatoarea lansare o fac de la aproape 10 km. Porumbeii vor veni acasa mult prea tarziu in majoritaea cazurilor insa nu este o problema. Ii lansam apoi de la 15 km. Din nou ei vor intarzia. Pana cand porumbeii nu zboara direct spre casa nu merg cu ei mai departe de 15 km. Deci, doar atunci cand invata sa zboare direct spre casa voi mari distanta de antrenament. Nu are rost sa mergem sa zicem de la 15 la 25 km atunci cand porumbeilor le trebuie mult timp sa ajunga acasa dupa lansarea de la 15km. Atunci cand ei se intorc acasa ca niste nebuni distanta trebuie marita de la 15 la 30km sau chiar mai mult. Aceasta este metoda pe care o aplica aproape toti specialistii in concursurile cu puii si pe care o folosesc si eu pentru ca o consider a fi o buna metoda, cel putin in Olanda si Belgia. Ma intreb de ce ar fi diferit in celelalte tari.

Un tanar crescator a reprodus in jur de 40 de pui si cel putin doua treimi din ei erau femele. Este un lucru bun sau un lucru rau, vroia el sa stie.

Asemenea lucruri ( sau opusul ) se intampla adesea si este pura coincidenta. Daca este bun sau rau depinde ce fel de crescator esti. In Europa pentru majoritatea crescatorilor concursurile cu maturii (cu masculii vaduvi) sunt punctul principal. Pentru ei este ideal sa aiba mai multi masculi tineri. Oricum, este mai bine sa ai multe femele daca preferi concursurile cu puii. Un prieten de-al meu columbofil are trei pasiuni : statisticile, porumbeii si nevasta. Spre norocul nevestei, nu in ordinea asta. Acest om este fascinat de statistici si a facut un studiu despre puii care au fost asi sau care au castigat concursuri importante. El a ajuns la concluzia ca 62% (aproape doua treimi) din acei asi sau invingatori erau femele. Deci este clar ca daca concursurile cu puii sunt un punct esential este mai bine sa reproduci mai multe femele.

Cel care statea la intrare a gasit de cuviinta ca a venit timpul ultimei intrebari si asta era una pe care el o avea in minte. Vroia sa stie daca era ceva ce le dau porumbeilor si pe care nu am mentionat dar consider ca este important. Era cazul intr-adevar. Le dau porumbeilor mei Sedochol. Sedochol a devenit foarte popular printre campionii din Olanda si Belgia in ultimul timp. Contine metionina (face bine la ficat) si sorbitol. Sedochol este in special folositor pentru a obtine un penaj matasos. Deci in special in timpul naparlirii insa de fapt pe parcursul intregului an. Porumbeii ale caror pene sunt matasoase vor fi avantajati cand vor intalni ploaia in drumul lor spre casa de la concurs. Apa se scurge mai usor de pe corp din cauza penajului matasos si asta previne ingreunarea corpului. Se intelege ca un corp prea greu il va pune in dificultate pe porumbel cand zboara. Un alt lucru in care cred sunt electrolitii. Le dau porumbeilor atunci cand se deshidrateaza dupa ce au zburat in canicula sau din cauza unor boli cum ar fi E Coli. Apa este esentiala pentru viata asa cum stim bine toti. Aproape 55 % din porumbelul adult este apa. Pierzand 10% din umiditatea corporala se datoreaza proastei functionari a rinichilor sau altor activitati ale corpului. Pierderea a 20% poate cauza moartea.

In concluzie

Am multumit publicului si publicul mi-a multumit la randul sau. Cel putin pentru faptul ca am fost acolo. Datorita faptului ca atat timp cat concurezi bine se presupune ca stii multe, oamenii te asculta si esti invitat de onoare sa vorbesti la seminarii. Insa daca se intampla ca rezultatele mele sa nu mai fie bune oamenii nu vor mai fi interesati in ceea ce voi avea de spus. Ei vor fi atenti la ce vor spune alti crescatori. Ca si Ajax. Jucatorii constituie un exemplu pentru multi copii care vor sa devina faimosi. Insa atunci cand Ajax nu va mai domina fotbalul stadionul sau nu va mai fi aglomerat de tineri care vor sa invete. Tineretul va dori sa gaseasca un alt exemplu de unde sa invete?
Deci daca vreodata rezultatele mele nu vor mai straluci atunci nu eu ci altii vor fi invitati sa vorbeasca la seminarii. In ceea ce priveste Amsterdamul nu ma voi supara. Baietilor de la tara pur si simplu nu le plac orasele mari.