Autor: Andrei Dejan
Articol publicat in revista “Porumbelul Voiajor”

M-am decis sa scriu acest articol gandindu-ma la cat de importanta este promovarea columbofiliei si la cat de putin se face aceasta in Romania. Promovarea columbofiliei este de baza si totusi, desi este de datoria noastra sa o facem, rareori miscam vreun deget in acest sens. Si nu ma refer aici numai la nivelul asociatiilor, ci si la fiecare dintre noi.

Rationamentul este cat se poate de simplu: avem nevoie de concursuri reusite ? acestea cer un numar mare de porumbei inscrisi in concurs ? numar mare de porumbei inseamna numar mare de crescatori. Avem numar mare de crescatori? Nu! L-am putea mari? Da!

Nu vreau sa fac comparatii cu concurenta din Belgia si Olanda pentru ca nu este cazul, dar ganditi-va numai cate beneficii ar aduce o promovare facuta cu cap si perseverenta. O vorba din batrani pe care o stim cu totii spune ca ?unde-s multi, puterea creste?. Importanta selectiei porumbeilor este cunoscuta de toti. Selectia este cu atat mai buna cu cat echipa de pasari de selectat este mai mare. La fel stau lucrurile si cu valoarea porumbeilor din top, aceasta este proportionala cu numarul de porumbei cu care au luptat. In concursuri, locul 1 din 1000 de porumbei este mult mai putin valoros fata de locul 1 din 10.000 de porumbei.

Opriti-va putin si raspundeti sincer: cat ati facut personal pentru promovarea columbofiliei?

Stiu ca framantarile sunt: cum sa facem sa obtinem rezultate mai bune, cum sa mai achizitionam un porumbel de valoare, cum sa imbunatatim crescatoria, etc. Toate acestea sunt in zadar daca porumbeii nostri nu au de luptat in concurenta acerba. De ce nu ne framanta si “cum sa fim mai multi”? Poate pare ca nu aduce un beneficiu imediat insa, in ansamblu, cresterea substantiala a numarului de membri si deci a concurentei ar insemna un mare pas inainte.

In timp, pe baza diverselor lecturi sau din discutii, am facut statistici care arata ca foarte multi dintre columbofili au prins ?microbul columbofiliei? dintr-o pura intamplare. Tot din statistici reiese ca majoritatea columbofililor au inceput sa se ocupe de porumbei la varste fragede, cu o medie intre 6 si 14 ani. Cati dintre tinerii de astazi, in special cei din marile orase, au sansa de a descoperi farmecul porumbelului calator? Foarte putini. Ii sunt recunoscator regretatului Domn Florescu, vecin al carui stol de porumbei trecea zilnic pe deasupra gradinii bunicilor mei, unde mi-am petrecut copilaria. Ma fascinau cu zborul lor si dupa multe insistente si presiuni la parinti, mi-am format propriul stol, compus in mare parte din gutani pe vremea aceea. Nu i-am uitat insa nici pana astazi, ii tin minte cam pe fiecare in parte, dupa nume, pozitia ocupata in cotetul de iepuri pe post de voliera, perechea avuta, temperament. N-am uitat nici zilele geroase de iarna cand afara nu era nici tipenie de om, in afara de Domnul Florescu, si de mine, el la foisor si eu cocotat pe magazie, urmarindu-ne tensionati stolurile in inaltul cerului, unite, facand manevre de fentare a uliilor infometati. Mai mult ca sigur ca daca nu mi-as fi petrecut copilaria la bunici si daca nu aveam un vecin columbofil, nu as fi descoperit porumbeii si as fi fost mult mai sarac spiritual. Si multi dintre noi au o poveste aproape similara.

Sigur ca nu toti s-au nascut cu dragoste si interes pentru natura, cu acel simt, spirit de observatie, acel ochi capabil sa deosebeasca sutele de porumbei intre ei, acea bucurie generata de vederea unui porumbel. Dar ar fi pacat ca cei care au acest simt latent sa nu si-l poata descoperi si cultiva daruindu-si un captivant hobby pentru toata viata. Noi, ?sclavii porumbeilor?(si nu cred ca exagerez mult folosind acest atribut), avem datoria sa-i descoperim pe cat mai multi dintre ei.

As merge pana la sustinerea introducereii porumbelului in manualul scolar de biologie, rezervandu-i cateva paragrafe care, ajutate de fotografii, sa explice intr-un stil adecvat ce este sportul columbofil si ce capacitati are porumbelul voiajor. Astfel, practic toti ar avea sansa sa-si descopere pasiunea pentru porumbei, exact la varsta cand sunt mai ?vulnerabili la microbul columbofiliei?, daca acel simt latent de care am amintit mai sus exita. Multi isi irosesc timpul prin baruri sau in fata calculatorului cu jocuri care nu le ofera nici pe departe aceeasi satisfactie pe care le-ar putea-o da porumbeii si concursurile cu voiajori in special.

O promovare sustinuta nu numai ca ar aduce forte proaspete in sportul columbofil dar l-ar si ajuta sa iasa din umbra si ar schimba ideile preconcepute pe care majoritatea celor ce nu cresc porumbei le au despre acestia. Cum este posibil ca cineva sa nu faca diferenta intre un porumbel voiajor si un gugustiuc? Se intampla atat de des! Poate ca este si ignoranta dar cu siguranta este si lipsa de informare. Evident, sunt foarte putini cei care stiu cum se desfasoara un concurs cu porumbei voiajori. Putini stiu cat de mult difera comportamentul voiajorului de cel al unui gutan care murdareste pervazurile si de aici prejudecatile celor cu care trebuie sa ne luptam mereu.

O emisiune televizata dedicata porumbeilor ar fi exceptionala ca mijloc de promovare. Se pot realiza niste materiale senzationale, mai ales la lansarile de porumbei. Si in general, o mai mare deschidere a noastra si dorinta de a impartasi celorlalti informatii despre porumbei, ar ajuta foarte mult. Aici vreau sa dau un exemplu, si anume crescatoria Domnului Coman Catalin din Bucuresti, situata in gradina barului Piranha, langa Politehnica, o crescatorie eleganta care este vazuta zilnic de foarte multi tineri si contribuie enorm la “educarea” publicului necunoscator de porumbei.

Cunoasteti un tanar ‘potential’ columbofil, un vecin, o ruda? Invitati-l odata sa ii aratati porumbeii, sau si mai bine, sa vada o sosire de la concursuri… daca vedeti interes, oferiti-va sa-l ajutati mai departe, dati-i niste pui; cine stie?

In speranta ca nu v-am plictisit, ma opresc aici, dorindu-va un nou an plin de bucurii! … si nu uitati sa promovati columbofilia!