Salutare! Numele meu este George si sunt un columbofil inrait de cand am deschis prima data ochii:P. Va pun si voua aceeasi intrebare care mi-am pus-o si mie in urma unui atac fulgerator de uliu, oare in acele momente de oroare si spaima, porumbeii ne considera singura lor salvare??? In urma cu doi ani era toamna tarzie cand primul meu pui de zburator de Budapeta a eclozat, era primul pui eclozat la mine si el a dat startul unei intregi familii de zburatori de Budapesta.
A crescut au urmat si altii si toti erau unul mai frumos ca celalalt, dar el care defapt pe parcurs mi-am dat seama ca era o ea avea doua dungi maro pe ambele aripi albe ca si cum ar fi fost un voiajor < chec>. Era singurul porumbel din 30 de bucati care avea aceste dungi “imaginati-va un porumbel alb cu doua dungi maro pe ambele aripi ceea ce e destul de rar intalnit la zburatorii de Budapesta”. In fine, a venit iarna porumbita mea a crescut, penajul a devenit complet puful a disparut si dupa 3 saptamani de stat inchisi in voliera porumbeii mei se intreceau care ridica mai mult praf in jurul lui dand din aripi, asa ca mi-am propus ca in prima zi in care va fi mai cald si cerul va fi mai senin sa le dau drumul.
Zis si facut! de indata ce am ridicat trapa, porumbeii mei au disparut in vazduh si dusi au fost. Curiosa si in acelasi timp speriata porumbita mea preferata a iesit si ea sa vada lumea ce o incojoara. Nu si-a luat zborul dupa cum ma asteptam ci statea si se uita atent la tot ce i se parea de acuma nou. I s-au mai alaturat cativa porumbei si totul parea sa fie normal cand dintr-o data va puteti imagina si voi ca “prietenasul” meu rapitotrul a si pus ghearele pe ea si dus a fost cu ea cu tot. Am fugit disperat dupa el si un minut l-am pierdut din privire, nu ma interesa ca fac galagie ca se uita vecinii ca deranjez putin imi pasa era in joc viata unu porumbel atat de drag mie. Zaresc din nou uliul si surpriza in gheare nu are nimic, se aseaza in parul vecinului si asteapta. La vreo 50 de metri sub el inca penele albe erau in aer, eram nervos as fi facut orice numai ca sa-l vad “lat” dar indata reapare zambetul pe fata mea, porumbita mea statea intr-un picior, evident plina de sange dar vie pe stalpul unui gard si nu s-a miscat de acolo pana cand uliul nu a plecat.
Am stat si eu aproape de locul unde era ea in caz ca vine din nou “prietenasul” meu sa fiu acolo si sa-l alung. Ceva i-a captat atentia si a plecat din par si nici nu am apucat sa ma uit la porumbita ca intr-un nor de pene acoperite cu sange a si tasnit spre colivie. Dupa o asemenea experienta ma intorc intr-un suflet pe terasa unde era voliera, astept restul porumbeilor sa coboare si pana nu a intrat fiecare nu am putut fi linistit. Am prins porumbita si eram asa de fericit ca nu a murit cand am realizat ca era plina de sange si foarte slabita. Nu stiam ce sa fac, avea o rana imensa pe piept si foarte adanca, era prima data cand m-am confruntat cu un asemenea caz, dar pt ca mi-am dat seama ca nu a fost vorba doar de noroc ci si de vointa ei de a trai si de a zbura cu ceilalti am luat propolis fara alcool, ac si ata am dezinfectat rana si am cusut-o. Poate multi dintre noi nu ar fi facut asta dar eu asa am considerat ca trebuie sa procedez la momentul respectiv.
Am petrecut ceva timp cu ea si era vizibil atasata de mine ceea ce ma facea sa fiu mandru de mica mea “operatie” reusita cu succes. Si-a revenit si a venit si primavara si vremea buna in sfarsit. Oficial erau liberi dar ea nu, era inca prea slabita (cred ca daca nu o ingrijeam in 2 saptamani ar fi murit), in fine si-a revenit si intr-un final a iesit si ea din concediul de boala:P. Eram cel mai mandru columbofil din zona, toti prietenii mei spuneau ca nu sunt normal ca ma apuc sa cos porumbei si etc. Mie mi s-a parut un gest loial facut unui membru al familiei dar nu asta conteaza, conteaza ca era bine si zbura in voie cu ceilalti si ere sanatoasa.
Ei acum e acum! as fi vrut eu sa se termine totul asa frumos. Nu mai tin minte exact cum dar porumbita mea avea jumatate de coada smulsa. Cu siguranta a fost atacata din nou pe undeva dar nu a patit nimic inafara de jumatate de coada smulsa. Era o zi normala de primavara cu mult soare cer senin si porumbeii mei batrani erau aproape de stratul de ozon:)) iar cei mai tineri (nu am intrerupt reproducerea pe timp de iarna) dadeau “ture” in jurul caselor. Dintr-o data se aude alarma – Atenti vine!!!! stiti voi tipicul sunet de alarma a celor mai precauti. Il vad dar nu pare a fi un pericol era doar un punct negru pe cer care dadea tarcoale in vazduh. Porumbeii mei nici ca le pasa si continua joaca in care vrand ne vrand esti implicat si tu. Ca sa fiu mai linistit ma uit din nou sa ma asigur ca nu e nici un pericol, ce sa ma mai uit ca deja era in picaj cu ochii si ghiarele pregatite de atac, era imens o anvergura a aripilor imensa, cred ca ar fi putut ridica linistit si o oaie.
Ce sa vezi toti se adapostesc, numai porumbita mea cu jumatate de coada se gandeste sa rupa vazduhul, dar esec! Nu o ajuta coada. Slow motion, eu incremenit observam cum o ditamai namila de animal se napusteste asupra porumbitei mele preferate din nou. De data asta nu mai avea scapare. Cred ca mai era un metru intre ei cand cu ajutorul a jumatate de coada porumbita face o manevra foarte da foarte inspirata si printre ghiare scapa. Parca si acuma aud sunetul de vant care i-a trecut prin pene uluiului cand s-a oprit si a schimbat directia, dar din pacate nu s-a lasat si tinta dupa ea, EU Slow motion total nu mai aveam reactie, face un cerc in jurul volierei asa cum a putut si ma zareste si in 3 secunde se izbeste de tiglele din spatele meu. Acum e acum ce ma fac ca in fata mea la nici 5 metri si nu exagerez o hardughie cum zicem noi de pasare vine tinta spre mine cu ghearele indreptate inainte.
Eram congelat si ca orice voinic apar si eu dupa razboi si zic ai ce i-as fi facut! ca daca eram mai inspirat! -da de unde eram lemn nu stiam ce sa fac, cand in ultim moment am ridicat mainile cred ca erau vreo doi metri intre mine si el si spre fericirea mea a plecat. Ma intorc si in spatele meu ghiciti cine era ?….. porumbita mea nemiscata parca nici nu vroia sa sufle de frica. O iau in mana si nici nu opune rezistenta ma uit la ea si ii Zic in sinea mea. -Intr-o zi o sa mi se opreasca inima din cauza ta.!!! Oare dupa toate cele intamplate si dupa modul in care se atasase de mine ea stia ca o pot ajuta sa scape sau a fost pur instinct.? PS….. porumbita mai traieste din cate stiu eu pe undeva pe langa Sibiu. A trebuit sa o las si pe ea si pe restul familiei unui prieten! Dar sunt sigur ca are parte de aceea grija si dragoste de care a avut parte la mine. Oare isi va aduce aminte de mine??
Cu mult respect ! Aveti grija de porumbeii vostri si nu le suciti imediat gatul cand apare vreo problema. O sa vedeti ca va vor rasplati increderea si grija acordata. George!
E esential ca porumbeii sa fie invatati cu crescatorul, sa nu le fie frica de el. Eu la mine observ mereu ca atunci cand sunt atacati de soimi se napustesc in cusca fulgerator, uneori dupa niste urmari spectaculoase. Cred ca daca ar fi speriosi nu ar reusi sa scape.
Foarte emotionanta este aceasta povestioara!
Daca si ‘vorbeai’ cu ea atat timp cat era la tine, sigur te-ar recunoaste si acum cel putin din cauza vocii.
P.S. zburator de Budapesa este aceeasi rasa cu berzat?
salut george sa sti ca mi-a placut la nebunie povestioara ta as citi-o la nesfarsit…si mi-a placut mult cuvintele,,aproape de stratul de ozon,,:))))))sunt foarte adevarate vorbele tale….noi trebuie sa fim singuri prieteni ai porumbeilor nostri ca sa poata avea o incredere totala in noi
..sanatate
foarte frumos articolul,si eu am patit ceva asemanator dar cu un mascul de bluet,a scapat de 2 ori de uliu sub ochii mei.Bafta in 2013.
Foarte frumoasa povestea:)
Foarte frumoasa aceasta intamplare povestita de dvs. mai ales acum cand am un gol imens in inima dupa ce am fost nevoit sa renunt la voiajori mei dragi… Si acum inca le mai aud zgomotul facut de aripile ce se intreceau in a ridica praf in voliera, iesirile fulgeratoare din ea vajaitul aripilor in zborurile magnifice pe cer si aterizarile zgomotoase si pline de bucurie pe trapa de intrare… Cu tot ca voliera sta goala acum si parca trista fara ei, iar lipsa de viata si de activtate din ea parca imi striveste inima. Incerc sa-mi astampar suferinta cu promisiuni ca in viitorul apropiat o sa imi achizitionez altii sau ca atunci cand voi fi pensionar, macar, si n-o sa mai trebuiasca sa ma perind dintr-o parte in alta a lumii, o sa am o voliera mica, plina de porumbei de care o sa ma pot ocupa si carora sa le acord to timpul si toata energia ce mi-a ramas la batranete. Pana atunci ma uit la cei de pe cer si citesc articolele acestui site si alte chestiuni legate de porumbei in general si voiajori si specail si ma uit la poze cu fostii mei porumbei in putinul timp liber ce il am. Imi cer scuze daca am fost cumva off topic si le urez tuturor columbofililor bucurie si realizari in acest hobby si vant in pene! …Visand cu ochii deschisi la marea mea revenire in acest hobby (pt mine a fost doar un simplu hobby, cel putin asa credam in trecut.., acum pare altceva…)…
George mi-a placut aia cu ”’-Intr-o zi o sa mi se opreasca inima din cauza ta.!!! ”” si cu Uliu ala care ridica si o oaie hai sa mai taiem din ia sa ramana macar miel !
Bafta !
Salutare! Interesant articolul; din ce zona esti ? te intreb pentru ca vreau sa imi iau cativa porumbei zburatori., eu sunt din Botosani. Multumesc! NUMAI BINE!
Da e aceeasi familie !!! MS mult ! nu uitati sa aveti grija de porumbeii vostri.
Sunt din Tirnaveni dar momentan nu mai am nici un porumbel a trebuit sa renunt la ei cu 2 ani in urma si odata cu ei si la pasiunea mea de o viata. Imi petreceam zile intregi pe terasa casei langa voliera uitandu-ma pus si simplu la micii mei prieteni. E greu sa te desparti de tot de ei.Bine zici Ionut parca si acum le aud galagia! Mi-e dor de ei !
Mai taie din elee :))))) da-le ‘ncolo:P:))))))
toti trecem prin astfel de momente. de exemplu am asistat la un atac fara sa pot interveni in vreun fel.un uliu a spart stolul si a inceput sa fugareasca un porumbel pana cand a disparut din campul meu vizual.cand i-am chemat la masa am facut inventarul si am vazu k lipseste un porumbel. atunci mi-am dat seama k a fost prins porumbelul fugarit mai devreme. dupa 4 zile gasesc in curte porumbelul care imi lipsea la numaratoare. avea aripa foarte umflata. cred k s-a lovit foarte grav in timp ce a incercat sa scape din ghiarele uliului. am 2 saptamani de cand il ingrijesc si nici acum nu poate zbura si aripa cu probleme o taraie prin voliera. OARE CUM A AJUNS ACEL PORUMBEL ACASA??????????? moarala……………..astfel de momente te fac sa pretuiesti cu adevarat aceste pasari , sa te indragostesti de ele , si sa le protejezi facand anumite sacrificii.
@ ionut-gabriel, sigur o sa ti se intoarca macar unul acasa in voliera uitata de vremi si timp atunci cand o sa te astepti mai putin;-)
P.S. asa sunt voiajorii; foarte atasati!
Clipe traite cu “sufletu la gura” aceste lucruri fac parte din pasiunea noastra.Toti porumbei care ii ingrijesti mai special isi aduc aminte de crescator ,unii doar pentru scurt timp altii pentru o perioada mai lunga de timp dar parca iti multumesc ca i-ai ingrijit!!!Succes in sezonul care sta sa inceapa!!!
@ h. s.
S-a intors deja o femela cu aripa filata ce am dat-o, aici, in zona si daca a vazut ca voliera era inchisa si nu a putut intra, ca eu eram plecat a stat 0 sapatamana pe acoperis hraninduse din mancarea gainilor(asta mi-a povestit taicamio) , ieri cand m-am intor acasa eu, i-am deschis voliera si a intrat in ea apoi spre seara a venit baiatul la care i-am dat-o dupa ea, ca l-am sunat sa vina dupa ea, mi-a zis ca la el avea oua de o saptamana si era imperecheata cu alt mascul (el a crezut ca a prinso uliu), dar se pare ca nu i-a pasat de oua de mascul, ii era dor de *dulcea ei casa si de taticul ei* …. asta este sper sa se obisnuiasca cu noua casa… Sanatate!
@ h. s.
S-a intors deja o femela cu aripa filata ce am dat-o, aici, in zona si daca a vazut ca voliera era inchisa si nu a putut intra, ca eu eram plecat a stat 0 sapatamana pe acoperis hraninduse din mancarea gainilor(asta mi-a povestit taicamio) , ieri cand m-am intor acasa eu, i-am deschis voliera si a intrat in ea apoi spre seara a venit baiatul la care i-am dat-o dupa ea, ca l-am sunat sa vina dupa ea, mi-a zis ca la el avea oua de o saptamana si era imperecheata cu alt mascul (el a crezut ca a prinso uliu), dar se pare ca nu i-a pasat de oua de mascul, ii era dor de *dulcea ei casa si de taticul ei* …. asta este sper sa se obisnuiasca cu noua casa…
@ George, cred ca va este dor de ei, asa mi si mie si nu m-am despartit de mullt timp de ei si cred ca intelegeti ce simt acum cand vad voliera goala…
Sanatate!
frumoasa poveste eu am un gut cu alb care a fost atacat de uliu in cusca si sia rupt piciorul .l-am legat cu ata si un betisor si iam pus unsoare de porc (asa am auzit ca se vindeca mai repede) si eu l-am hranit vreo 3 sapt duca pare si-a revenit si acum sta in boxa si ne batem canta la mine pe mana si pe cap ma pupa pe mana si ma trage de par cand sunt rau cu el:))
@ ionut-gabriel, conteaza mult ca un porumbel sa se simta iubit si protejat in voliera. Cred ca acestea sunt motivele principale pentru care femela s-a intors, chiar filata, in acest fel expunandu-se la tot felul de pericole pe drum inspre vechea voliera. Sunt convins ca ea stia ca are un ‘defect’ la aripa, si totusi s-a expus doar pentru ca sa fie la casuta ei, acolo unde probabil s-a nascut.
Asa sunt porumbeii…tot timpul ne surprind;-)
foarte frumos gestul ca ai ingrijit-o si nu i.ai rupt gatul cu gandul ca e mai bine asa decat sa se chinuie. si intradevar trebuie sa ne apropiem si sa-i apropiem cat mai mult pe porumbei de noi si sa le studiem cat mai mult comportamentul. imi plac foarte mult porumbeii blanzi care nu se dau cu capul de toti peretii volierei cand intri la ei. :))
Si eu am trait o poveste asemanatoare cu un mascul de incaltat care toamna trecuta a fost atacat de 2 ori sub privirile ingrijoratoare dar din fericire a scapat…..vant in pene
ma oameni buni cu atza si akul nu a exagerat omul deloc sunt incepator primul lucru care lam facut cand cel mai bun mascul al meu a venit acasa cu gusa spintecata dei curgeau boabele din ea prin voliera asta afost sa iau atza si ac si sal cos poate spunetzy ca sunt aberatzii dar va inselatzi e acel mascul are in acel an doua polonii facute deci nu a exagerat omu cu nimik si ar mai fi o chestye cum spunety dumneavoastra ca nu mai scapa din gharele lor..poi imi putetzy explik cum de va vin acasa porumbei ingheratzy???
Mda fff frumoasa povestea,mai oameni buni: daca nu gasiti ceva bun de scris nu va apucati de judecat omu care cu drag à povestit prin ce a trecut fiti intelegatori nu badarani à exagerat?ba chiar de loc,in ochi lui acel uli putea sa ridice si un cal asta nu inseamna ca à depasit masura ci ca à ales cuviintele dupa simnturile lui . Cine mai are curaj sa povesteasca din aventurile intimplate daca se gasesc citiva sal faca pe autor mincinos?exact ca interviurile care se sfirsesc cu hoti si voliera goala. Cei care sunteti atit de realisti,va credeti perfecti?
Haideti sa clarificam faza cu acel uliu imens! imaginati-va un porumbel cu jumatate de coada tanar pui inca as putea spune, si un uliu mai mare de cel putin 3 ori decat el si starea mea de blocaj. In asemenea momente cand totul pare sa sfarseasca rau cum ai putea sa iti descri,, dusmanul”? Poate ca faza cu oaia era putin exagerata dar era foarte mare si credeti-ma la vreo 7 metri inaltime pe o terasa plina de porumbei majoritatea de culoare alba vin cativa ulii pe zi.!!!
foarte frumos gestul tau cat si starea ta de ingrijorare in privinta porumbeilor. si eu pot spune ca sunt columbofil de cand am deschis ochii ca de cand ma stiu cresc porumbei si nu exista niciun motiv si nici nu va fi vreunul care sa ma faca sa renunt la acesta placere vie.