Avand in vedere ca tocmai au eclozat tardivii de 2016, mi-am adus aminte ca nu am publicat deznodamantul experimentului cu tardivi de 2015 si cum mai multi dintre voi au intrebat prin comentarii, va prezint supravietuitorii dupa sezon, care au zburat ~ 14 etape. Au ramas 3 tardivi, 2 baieti si o fata. Acestia sunt:
1. Dracula (“88” M)
2. Girafoiu (“82” M)
3. Tiny (“73” F)
A mai ramas “96” dar pe el l-am oprit la matca dupa ce a venit terminat dupa cateva zile de colindat prin ploaie dupa o etapa.
Femela “94” a rezistat pana la ultima etapa (zburand si primul fond) dar pentru ca era extrem de sperioasa si dificila acasa cu intratul la program, am angajat-o si la ultimul fond unde a cedat.
Inainte de sezon erau prezentati toti aici:
Iar aici sunt dupa sezon, linistiti acasa pana la anul:
Ca “performante”, nimic deosebit… ar fi de mentionat doar “88” Dracula care a clasat 5 demifonduri si il clasa si pe al 6-lea (ultimul demifond-fond foarte greu) daca nu aveam o problema cu ceasul. Acesti 3 tardivi au “ingropat” multi alti yearlingi si chiar maturi din lot dea lungul acestui sezon destul de greu.
“88” a fost atacat de uliu dupa iesirea la zbor toamna trecuta si a scapat la milimetru, dupa care a facut tricomonoza de la stres. L-am tratat si apoi a mers snur, nemaiavand nevoie de nimic nici in sezonul de maturi. Este un porumbel cam nesuferit (foarte sperios)… si cam la fel este Girafoiu (plus ca asta mai e si urat). Ambii au zburat ultimul fond.
Pe Tiny (o femeluta minuscula) nu am prezentat-o in “Clanul Tardivilor” pentru ca era mai mare cu vreo 2 saptamani decat ceilalti si in plus zacea prin carantina pe moarte, cu mai multe boli simultan, cam asa:
Zilnic eram pregatit cu punga sa o duc la tomberon… dar iat-o victorioasa la final, nu numai dupa o iarna plina de aventuri ci si dupa un sezon cu 14 etape deloc usoare. Mana asta de pene cu ochi e una dintre satisfactiile mele din acest an si i-am acordat chiar dreptul sa-si creasca si ea la randul ei o pereche de tardivi. Cred ca are 300 grame toata, 20 grame de pene si 280 grame de ambitie…
Procentul de pierderi la tardivi nu este mult mai mare decat la ceilalti yearlingi si avand in vedere ca tardivii oricum nu prea au fost antrenati si selectati la distanta ca pui, cred ca putem pune deoparte mitul ca tardivii nu pot zbura ci sunt doar pentru reproductie.
porumbei.ro
O altfel de columbofilie , cea adevarata si cea mai frumoasa , RESPECT !
Frumosa columbofilie !!!
Frumos, asta insemna dragoste pentru porumbei. Din 22 au ramas 4 cu cel introdus la matca (5 daca nu angajai pe “94” la ultimul fond) si tinand cont ca anul asta a fost un sezon dificil eu zic ca e destul de bine. Porumbeii astia au trecut prin multe si isi merita locul in voliera, chiar daca nu au facut cine stie ce rezultate (asta daca iubesti porumbeii si apreciezi efortul pe care-l depune un porumbel sa se intoarca acasa). Eu unul nu pot rupe capul unui porumbel care nu are nu stiu cate clasari intr-un sezon. Cei drept lucrul asta nu e chiar ok, daca esti milos nu progresezi in columbofilie. Ce am remarcat la tardivii tai, Andrei e faptul ca sunt pasari speriose, sa fie asta din cauza atacurilor de uliu din iarna trecuta? sau asa sunt pasarile tale in general?
Da , extraordinar experiment . Ne demonstreaza inca o data ca viata insasi este un continuu experiment .
Felicitari. Si eu personal cred ca sunt multi tardivi cu rezultate foarte bune. In COLUMBOFILIE sunt multe mituri….
Cati ai avut la star, “tardivi”?
Repeti experimentul si anul acesta?
Salut, eu am avut 5, dupa ce am concurat tot planul de zbor la fonduri am mai ramas cu unul cu norma de 4 din 5 fonduri clasate. deci sunt buni si tardivi!
@Marius: erau cam jumatate din ei speriosi, e genetic nu de alta natura, de exemplu femeluta asta mica ramasa e blanda (de asta nu a plecat la fond) si cel bagat la matca e si mai bland.
@Razvan: cam 20 au fost. Da, deja au eclozat vreo 25 de tardivi de 2016. Eu as vrea sa repet dar sa vad ce se mai intampla, nu seamana anii intre ei.
Daca Dracula statea la inceput de sezon pe podea sau a ajuns pe V-uri spre mijlocul sezonului, acum la final a avansat la cea mai ravnita boxa de sus… a urcat in ierarhie pe masura ce a ingropat alti yearlingi mai mari de varsta dar mai natafleti. :))
Iti dai seama cati din astia ca Tiny sunt eliminati inca din faza incipienta ?? Si auzi pe urma nu reproduce bine , da pui bolnavi , nu face nimic … In sfarsit avem avem si un exemplar care in 99.9999 % din crescatori nu mai prindea maxim 2 zile dupa primele semne de boala . Dar asta face diferenta intre iubitori si participanti , crescatori si vanatori de cupe :) :) :).
Super experimentul!
Daca timpul iti permite asteptam cu interes si clanul tardivilor editia a II-a.
E cam trist, ce risipa de vieti se face, cate mii de porumbei sunt sacrificati din motive care de care mai stupide. Cand aud “i-am rupt gatul ca statea zgribulit, ca facea moale, etc”, imi vine sa-mi iau campii. Mai ales ca de multe ori nu porumbeii sunt de vina ci crescatorii, care din ignoranta sau necunoastere nu reusesc mereu sa creasca puii impecabil si asta se oglindeste in imunitatea lor in primul an de viata, in penaj, si chiar in capacitatea de orientare. In fiecare an mi-am dat seama de greseli facute in anii precedenti si am incercat sa le corectez dupa cum m-a dus capul. Ideea e ca daca tragi si de cei mai slabuti sa scoti ceva din ei, daca nu te doare sufletul sa arunci la gunoi o viata nevinovata, macar sa te gandesti ca inveti mult mai multe despre porumbei incercand sa ii repari decat daca le rupi gatul si pleci mandru ca ai facut selectie.
Mai am niste exemple de genul asta din puii de seria 1 care au facut paramixo sau alte probleme dupa zborurile cu puii… un cuplu format din doi amarasteni d-astia care au stat impreuna toata iarna si au zburat si afara, si au continuat sa fie pereche tot sezonul, incheindu-l si acum crescand pui, in timp ce multi alti tineri sanatosi si vigurosi s-au dus pe apa sambetei. La o etapa cu vant puternic din fata cand s-au pierdut vreo 1000 din porumbeii lansati ei au venit la mine pe pozitiile 1 si 3 din 70 de angajati de mi-a picat fatza, femela fiind loc 10 din 3722… dupa care a mai facut cateva clasari foarte bune. La o alta etapa foarte grea de demi unde multi porumbei maturi au venit a doua zi, ea a venit prima la mine si in top 10 pe club.
Ma uit acum la ei cu placere cum arunca penele jerpelite si decolorate cu care au zburat toata iarna si apoi toata vara atatea etape, pene cu scame si strangulari, defecte de la paramixo… si care acum se inlocuiesc cu niste pene perfecte, mai inchise la culoare, stralucitoare.
Pentru mine , tratarea exemplarelor bolnave , m-a ajutat sa identific mult mult mai devreme primele semne de boala , care cu un minim minimorul de tratament scapa imediat de boala.
Cam putini Andrei.Stiu ca vei zice ca nu sint in masura sa spun asta dar credema ca experimentul tau pe multi ai va face sa scoata tardivi.La porumbei nu este o logica daca este scos in mai sau in septembrie.Acesti pui au suprvietuit datorita antrenamentului continu lasindui si pe timp de iarna afara.Intrebarea este.Ai vei zbura si la anul ?.Daca da,sint curios daca va rezista vre-o unul.Multi ati observant ca nu multi porumbei reusesc sa zboare 3,4 ani consecutivi.Oare tardivii vor intra in rindul suprvietuitorilor sau raminem la ideea ca sint mai buni reproducatori,decit zburaori.
Am printre pui, uneori, exemplare care se incapataneaza sa traiasca. Recunosc ca sunt slab in hotararea de a-i lua viata… nu i-am dat-o eu, am obligatia morala sa-i ofer conditii optime dupa stiinta si priceperea de care sunt in stare.
Totusi a eclozat cate unu, intr-un moment nepotrivit al starii generale de sanatate a intregii comunitati de porumbei, intr-o perioada de umiditate excesiva, intr-un cuplu in care unul din parinti este plictisit si nu hraneste puii sau isi paraseste perechea (de regula, o boala dusa pe picioare a partenerului), unul din parinti se pierde sau moare s.a.m.d.. Si il vezi frate, deseori subnutrit, ramas pirpiriu… si zici ca maine il gasesti lat. Nu-l ucizi si te gandesti ca unde hranesti 100, inca un pumn de pene nu inseamna chiar nimic.
Si piticania iti demonstreaza ca “maine“ poate fi extrem de departe.
Cand rememorezi viata lui, incepi sa-l respecti. Cand iti dai seama ca a zburat si a venit acasa, cu norocul ala chior al porumbelului voiajor e limpede ca isi face loc si in sufletul crescatorului. Am o asemenea zgaiba de femela, tardiva, mica, eclozata in plin focar de paramixo, albeata pe un ochi de cand era pui (practic, oarba), a scapat de uliu si de boli si intarca niste pui exceptionali.
Normal ca vor zbura, ce altceva sa fac cu ei?
Anul trecut cea mai buna pasare de Super AS (si singura pe club) a fost o tardiva de seria 4 (ajunsa la 2 ani), iar anul asta prima mea norma de As Maraton este facuta tot de o tardiva de seria 4 (desigur acum in varsta de 4 ani). Departe de mine gandul de a spune ca tardivii sunt cumva mai buni, e doar o intamplare, dar nu trebuie sa ii privim ca pe niste incercari ratate din start.
Stiam ca asa vei face.Este si normal sa ai zbori.Am discutat cu cineva azi si mia zis ca nu ai va zbura,ca unii sint mari de virsta si altii sint la prima pana si ai este teama ca se vor pierde cei mici.Acest lucru este total gresit pentru ca cu cit imbatrinesc cu atit mai mult se pierd mai multi din cei mari.De multe ori gresim si noi si lucrul asta costa bani,munca si multe dezamagiri.Felicitari Andrei pentru acest articol cu tardivii.Lucrul acesta o sai faca pe multi tineri sasi pretuiasca mai mult puii scosi mai tirziu si sa le dea o sansa la fel ca si la cei scosi in primavara.
Pui tardiv de 2012, deține 16 norme, printre care fond palmares 3 ani, gen palm 3 ani, record peste 10 000 km clasați, 11 fonduri clasate.
@porumbei.ro Multumim mult pentru articol si filmulet si asteptam cu mare interes unul asemanator cu maturii si yearlingii supravietuitori sezonului ce tocmai s-a incheiat, cu concluziile si comentariile de rigoare.
Felicitari, Andrei, pentru faptul ca nu frangi”sufletul” porumbelului!Candva sigur iti va rasplati rabdarea si mila. Recunosc, nu am toleranta ta, dimpotriva. Nu ucid niciun porumbel insa nu ezit sa-l donez, daca nu se incadreaza in ceea ce consider eu ca reprezinta un standard al porumbelului de sport (dupa performante si insusiri vizibile).E calea mai simpla catre performanta, mai scurta, insa nu neaparat cea mai buna, in ansamblul definitiei de “iubitor de porumbei”.
Mult succes!
Si uite asa am renuntat la voiajori. Din simplul motiv ca nu ca nu imi permit si nu am conditii sa reproduc 50-100 de pui anual ca sa pot sa ma laud “si atat” dupa 2-3-4 ani ca am si eu un porumbel cu nu stiu ce norma sau nu mai stiu ce loc prin expozitie.
Odata cu inscrierea intr-un club columbofil si participarea la concursuri cu voiajorii, a disparut si dragostea mea pentru porumbei. Stiu ca, columbofilia este un sport, dar eu cand am inceput sa cresc porumbei, nu asta era scopul , sa concurez cu ei, imi placeau porumbeii pentru frumusetea lor, dar am ajuns sa nu mai vad nici o frumusete in ei daca nu sunt porumbei de varf in concursuri si din acestia am avut doar doi in decursul a trei ani si aceia la nivel de club,judet.
Am stat si m-am intrebat din cati porumbei i-am selectat pe cei doi si rezultatul a fost undeva la 100 de bucati, poate chiar mai mult. Nu sunt primul care a afirmat ca din 100 de porumbei doar 1-2 sunt de varf, dar asta e columbofilia. Am ajuns la concluzia ca e o mare tampenie sa sacrifici 100 de porumbei ca sa descoperi unul wow.
La porumbei nu voi renunta niciodata, pentru ca nu pot, dar incepand de azi o sa cresc porumbei de ornament pentru a redescoperii dragostea pentru frumusetea lor care m-a atras de prima data la ei.
@Adrian: Este preluata conceptia asta ca nu sunt decat 1-2 porumbei buni la 100, ni se baga pe gat de cum intram in hobbyul asta, la fel cum ni se baga pe gat si tratamentele “preventive”.
Multi porumbei nu sunt buni (se pierd) si din cauza ignorantei noastre, si apoi din cauza rapitoarelor, vanatorilor, etc. Cred ca sunt mult mai multi porumbei buni decat se spune doar ca nu nimeresc pe conjunctura care sa ii favorizeze. Exemplu: se intampla uneori ca un porumbel sa fie ultra motivat de o rivalitate cu un vecin de boxa, situatie care nu ar fi aparut niciodata daca statea cu 2 boxe mai incolo (sau daca ar fi incercat crescatorul o schema artificiala de motivare), si asta poate face diferenta dintre loc 1 national si anonimitate.
Dar in ansamblu ai dreptate… se toaca foarte multi porumbei si multa sudoare pentru mai nimic (multe ore/zile/luni de munca pentru cateva secunde de placere cand apar porumbeii acasa). Pe de alta parte, oricat te-ar sictiri, parca tot nu poti renunta… e ca un joc de strategie toata treaba asta, si se intinde pe multi ani, cu multe elemente care te fac sa astepti cu nerabdare urmatorul zbor.
Concuratul nu te impiedica sa te poti bucura de porumbei si acasa ca ornament, mai ales cand vine vorba de zburatorii pensionati dupa ani de munca… parca sunt mai frumosi decat unii care nu au zburat in viata lor vreo etapa.
Felicitări Andrei,ma uimești cu tardivii ăștia ,se vede la tine foarte clar pasiunea pe care o ai pt porumbei si aproape ca m-ai făcut sa încerc si eu vreo câțiva ….sa vedem ce iese….tineo tot asa
@:Andrei. Poate daca locuiam intr-o alta zona m-as fi ambitionat sa-mi demonstrez ca pot mai mult, dar cum la mine in oras singurii porumbei de varf la nivel national au fost un loc 5 nat. as maraton, un loc 16 nat. as maraton pe zona 2 dupa care anul urmator am fost aruncati in zona 1 si daca nu ma insel un loc 12 nat. viteza, precum si un campion national as national crescator, toate rezultatele pe zona 2. Pe zona 1 suntem simpli cotizanti.
Cum sa te bati cu unul care are cu 100 de km mai putin si el zboara pe campie iar tu pe ultima suta de km ai munte?
Andrei, anul trecut am povestit despre tardivi si tratamente- anul acesta pt mine a fost execrabil, unul singur a rămas- o femela tardiva, care a zburat 4 fonduri de 670 km si un maraton de 1100 km. O băgam si la Berlin, dar nu am vrut sa dau 90 de lei pt un porumbel. Dar nu știu ce a putut motiva acest porumbel- nu a avut pereche, se împerechea cu guțanii pe afara dispărea câte o zi. Cred ca pur si simplu are valoare (ca o gluma- e urâta cu spume)
Ehe, mi se pare enorm sa dai tardivilor maraton. Acum depinde si de zona in care stai. La noi si fondul e greu, bag doar yearlingii care nu imi plac.
Am si eu 10 tardivi ( au cam 7 zile ) … Sunt curios daca din 10 o sa raman macar cu 1 in primavara….
Ai putea sa mai faci un experiment : sa lasi in lotul asta de tardivi (asta care urmeaza ) si vreo 5 maturi ca la anul sa vezi , oarecum , diferenta intre cei care au stat inchisi toata iarna si cei care au fost liberi permanent ( mai putin noaptea :P ). Ar putea genera observatii interesante :) .
Daca as lasa as lasa probabil unii mai naspa, deci ar fi destul de irelevant… adica m-as mira maxim sa ii bata pe cei buni, dupa ce acestia isi intra in ritm la primavara.
Fara cuvinte: “Cred ca are 300 grame toata, 20 grame de pene si 280 grame de ambitie…”!!! Succes tuturor!
Imi place Tiny, este extrem de cuminte, nu am vazut asa porumbel. Te lasa s-o iei in mana fara sa te ciupeasca sau te bata, fara sa se otzarasca nitel la tine, wow! Sa-ti traiasca multi ani, pana la adanci batranete!