Articol publicat de ION Ion

Stimati columbofili va rog sa ma suportati si cu acest material, cu speranta ca in el se regasesc si unele aspecte ce pot fi puse in practica de fiecare dintre noi.

Dupa cum lasam sa se inteleaga din precedenta mea interventie ?DRUMUL CATRE PERFORMANTA ? 17.11.2007?, reusita in concursuri depinde de valoarea porumbeilor, nivelul de curatenie al crescatoriei si, in final, dar nu in ultimul rand, metoda de zbor.

Sincer marturisesc faptul ca nu sunt la curent cu ultimile noutati ori ?artificii/jonglerii? in ceea ce priveste angajarea, cu succes, in concursuri a FEMELELOR.

Din punctul meu de vedere, in acest domeniu, nu sunt permise ?jumatati de masura?, pretentiile crescand proportional cu anvergura concorsurilor ? fond/mare fond.

Astfel, conditia esentiala este VALOAREA PORUMBEILOR. Pe intelesul tuturor aceasta sintagma s-ar rezuma la urmatoarele: porumbeii trebuie sa provina din exemplare valoroase, inteligenti, cu vointa de intoarcere rapida la crescatorie, curaj, capacitate de refacere rapida dupa efort sustinut.

Crescatorii de top afirma ca ?femelele sunt mult mai curajoase si mai stabile?, calitati necesare in special pentru concursurile de fond. De asemenea, se mai afirma si faptul ca ?o femela care se claseaza foarte bine intr-o pozitie determinanta, la o data precisa (peioada de imperechere, inainte ori dupa iesirea puilor din oua, etc…) poate obtine acelasi succes major si anul viitor daca se respecta data imperecherii, metoda de zbor, conditia fizica a porumbitei.

Ar fi de preferat ca baza unei crescatorii sa fie alcatuita cu pui din parinti valorosi, de preferat tardivi, dar care nu provin dintr-un cuplu izolat de buni zburatori, ci din porumbei cu rezultate notabile timp de mai multe generatii (parinti, bunici, veri, etc…).

Femelele provenite din asemenea ascendenti, teoretic, ar trebui sa posede calitati care le-ar recomanda sa participe la concursuri de fond ? sa aiba un gabarit mic spre mijlociu, echilibrate, tinute in mana sa fie mai usoare decat par la vedere, penajul sa fie abundent, lucios unsuros, musculatura lunga, supla, ochi expresivi, bogat vascularizati, un ?fund? al gatului roz, neiritat, respiratie linistita, comportament calm la intrarea in crescatorie.

Adaptat la conditiile geografice ale tarii noastre, voliera ar trebui orientata pe directia S.E., uscata, bine aerisita, dar lipsita de curent. Dupa asigurarea unor prime conditii minime, dar obligatorii, ne putem gandi la concursuri.

Conform unor pareri, in primul an de viata ? mai ales daca urmeaza a fi pregatite pentru concursuri de fond, femelele, indiferent daca sunt pui din prima sau a doua serie, cu naparlire completa, nu ar trebui excesiv antrenate si angajate in concursuri a caror distanta sa depaseasca 200 ? 300 km. Aceste zboruri ar trebui sa reprezinte o modalitate de EDUCATIE/DISCIPLINARE si nu concurs (nu trebuiesc ?pedepsite? daca nu reusesc sa se claseze).

Indiferent daca au sau nu pereche, in primul rand trebuie urmarita REGULARITATEA si VIOICIUNEA exemparului/exemplarelor la intoarcerea din cursa. Astfel, O ?RATACIRE? ACCIDENTALA DE CATEVA ORE SAU SOSIREA A DOUA ZI, MARCATE DE O USOARA STARE DE OBOSEALA, NU REPREZINTA ELEMENTE SEMNIFICATIVE DACA NU SE MAI REPETA.

In primul an de viata se recomanda ca antrenamentele sa aiba loc in momente diferite ale zilei, la distante mici, in grup, apoi izolate. Acestea aduc mult mai multe beneficii decat zborurile lungi, hazardate, care pot depasi foarte usor experienta si puterea de zbor a puilor. E bine de stiut ca dezvoltarea fizica a porumbelului este completa abia la varsta de 3 ani.

Chiar si femelelor tinere, tardive, le pot fi ?impuse? antrenamente mici, repetate, pana la 50 km, perioada care se poate prelungi pana la sfarsitul lui octombrie, atunci cand conditiile meteo permit.

In urmatorul an, femelele scoase din prima sau a doua serie de pui (la varsta de 1 an), pot fi angajate cu succes la toate antrenamemntele si concursurile pana la 300 ? 400 km. (de 1 ? 2 ori), cele tardive din anul precedent pana la 200 km.

Insa, abia la 3 ani, femelele pot face fata cu succes concursurilor de fond si mare fond.

Cert este ca pregatirea femelelor pentru concursuri este mult mai complexa decat ar parea la prima vedere, dar daca este bine facuta, rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Daca o echipa de masculi o poti avea la dispozitie relativ usor pentru antrenamente in jurul crescatoriei (atat dimineata cat si seara), cand si crescatorul are de obicei timp liber, aceasta perioada este incomoda pentru femelele ?ocupate? cu clocitul , cresterea puilor mici ori ?goana? la cuib.

O solutie pentru acest mic neajuns ar consta in eliberarea femelelor in intervalul orar 13 ? 16 de catre crescator sau un alt membru al familiei. Femelelor ar trebui sa li se impuna un antrenament in jurul crescatoriei care sa creasca gradual in intensitate, ajungandu-se pana la o ora si jumatate.

Fara acest antrenament zilnic, femelele s-ar ingrasa, iar angajate in concursuri s-ar putea pierde cu usurinta sau nu vor avea rezultate bune.

O varianta care a dat rezultate ar consta in aceea ca o data pe saptamana ? miercuri sau joi ? sa fie efectuat un antrenament de aprox. 50 ? 60 km. intre 2 concursuri, indiferent de distanta acestora. Pentru celelalte zile ale saptamanii femelele sunt eliberate la ora 13, daca este vorba de un concurs de fond, iar daca etapele de zbor presupun distante mai scurte (primele ale sezonului) sunt suficiente antrenamentele in jurul crescatoriei.

Cu cat femelele sunt mai tinere, numarul antrenamentelor ar trebui sa fie mai mare (5 ? 10) in momente diferite ale zilei, in grup sau individual, de preferat la mijlocul zilei cand nu sunt deranjate de pe cuib. De asemenea, la cateva antrenamente, porumbitele pot fi intoduse de seara in cosul de antrenament pentru a se obisnui cu acesta, cu asteptarea si pentru a nu fi dezorientate si speriate daca acest lucru s-ar petrece pentru prima data in timpul concursurilor.

Referitor la relatia fata de cuib, trebuie retinut ca fiecare femela are pozitia sa favorabila care trebuie retinuta si respectata la aceeasi femela.

Artizanii zborului cu femele la natural recomanda angajarea acestora in concursuri de fond la 7 ? 10 zile dupa depunerea celui de-al doilea ou si cu pui pana la maxim 10 zile (perioade de maxim atasament si conditie sportiva).

Pentru mentinerea mai mult timp in forma a femelelor mai pot fi folosite si mici trucuri. Astfel, daca se observa ca o femele are rezultate excelente pe oua ?ciocnite?, se pot plasa in cuib oua ?ciocnite? cu doua trei zile mai devreme in special la un concurs de fond.

Cu acest ?joc? nu trebuie insistat sau fortat peste 2 ? 3 zile, caci natura nu poate fi pacalita prea mult.

De asemenea, o femela care in momentul angajarii ar avea un pui de 10 ? 12 zile, dar ea este calma, i se poate inlocui, cu cateva zile inainte, puiul cu un altul de aceeasi culoare, dar nu mai mare de 5 ? 6 zile. Inlocuirea se poate face seara, mai ales daca femela continua sa ramana in cursul noptii pe pui.

Unei femele, cu atasament maxim cu pui de 6 ? 10 zile, i se poate retrage masculul cu 2 ? 3 zile inainte de angajare, in acest fel marindu-i-se atasamentul.

In general nu se greseste daca se angajeaza femele intr-un concurs de fond la 7 zile dupa cel de-al doilea ou si in continuare, pe pui pana la 10 zile.

Acestea sunt momentele in care femela este calma, in plenitudinea fortelor, stiut fiind faptul ca in concursurile de fond valoarea sportiva isi spune cuvantul pana la 80% si numai 20% conteaza pregatirea si aceasta, de obicei, efectuarta in concursurile anterioare celui de fond.

La concursurile de fond in care sunt angajate femele de o importanta deosebita este si hrana pe care o primesc acestea. In primele 2 ? 3 zile dupa concurs ratia trebuie sa fie depurativa, cu orz/orzoaica 5 ? 10% (duminica, luni, marti), dupa care va creste procentajul de leguminoase si porumb la 30% din fiecare, ca inainte cu 2 ? 3 zile de angajare sa se ajunga la 1/3 leguminoase, 1/3 grau, restul porumb.

Cu o zi inaintea angajarii si in dimineata zilei de angajare se poate da un amestec compus din: 80% porumb, 10% mazare, 10% grau.

Desigur, pe langa toate acestea columbofilul trebuie sa aiba si ochiul format pentru ajustarea ratiilor alimentare, insa, in momentul de fata acesta este un aspect minor intrucat exista pe piata mancare preambalata pentru fiecare moment al sezonului (imperechere, cresterea puilor, perioada concursurilor, depurativ, etc…).

DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE, AL INCEPATORULUI AVID DE CUNOSTINTE DE SPECIALITATE SI PLIN DE NERABDARE IN ASTEPTAREA REZULTATELOR BUNE, AS FI DE PARERE CA CEI TINERI SA VADA CUM PROCEDEAZA COLUMBOFILII MAI EXPERIMENTATI SI CARE AU OBTINUT REZULTATE DE VARF IN CONCURSURI.

ASTFEL, IN SEDINTELE DE CLUB DIN TIMPUL IERNII AR FI BENEFICE ASEMENEA PREZENTARI IN CARE ?GREII? ACESTUI SPORT SA IMPARTASEASCA DIN FRUMOASA LOR EXPERIENTA.

Multumesc tuturor celor care inca ma mai suporta, care ma critica ori care ma incurajeaza.