Cresc de foarte multi ani rase de porumbei de agrement si cu predilectie rase romanesti, de cativa ani participand cu regularitate la concursurile organizate pentru aceste rase. De anul acesta insa, m-am aventurat pe un taram cu totul nou pentru mine si anume voiajorii, dorind ca din 2013 sa ingros randurile participantilor la competitii cu acesti porumbei.
Fiind avid de informatie despre acest sport, am studiat multe carti de specialitate si am stat de vorba cu crescatori experimentati. Insa am intalnit si contradictii, una dintre ele fiind influenta vantului pe timpul zborului catre casa. Majoritatea crescatorilor considera ca vantul din spate avantajeaza porumbelul. In contradictie cu aceasta teorie am gasit un articol in revista Columbofilul Nr. 2 din anul 1983 semnat de Alexandru Dinicu si preluat dupa articolul “Studiul porumbelului calator” de Willy Grunberg, publicat in revista “Le pigeon voyageur de France” 1948, nr. 9., care dovedeste ca vantul din spate oboseste pasarea si favorabil ar fi vantul din fata.
Redau acest articol in speranta ca voi vedea mai multe pareri ale utilizatorilor acestui site.:
“Zborul porumbeilor cu vantul din spate sau din fata
Un numar foarte mare de columbofili cred ca zborul porumbeilor contra vantului, este mai dur, mai dificil, mai obositor, pe motivul ca un astfel de zbor, dureaza mai mult.
Nu este inteleasa intotdeauna adevarata, fundamentala problema a zborului si exista tendinte de a nu fi de acord cu afirmatia ca: “porumbelul intampina mai putine greutati zburand cu vantul in fata si oboseste enorm cu el din spate”.
Ca mijloc de referinta, trebuie luat in considerare un zbor pe timp normal, in bune conditii meteorologice.
Nu ne ocupam in acest articol de dezastrele care au loc din nefericire, atunci cand se minimalizeaza directia si viteza vantului de catre organizatorii si coordonatorii de zboruri si, in final, de catre lansatorii experimentati si cu putina dragoste si intelegere pentru efectivele de porumbei incredintati.
Este greu sa convingi lumea asupra problemei.
Problema, la prima vedere, pare opusa teoriei noastre, viteza de zbor cu vantul din fata fiind redusa. Sa nu se uite ca, pasarea, totusi, zboara in sinusoidala si nu in paralel, fiind vorba de linia traiectoriei de zbor, in raport cu suprafata pamantului, fapt ce nu poate fi observat cu ochiul liber.
O regula a zborului in general zice: forta necesara si deci puterea consumata in zbor orizontal este minima, datorita portantei cauzate de forta de impingere de jos in sus, exercitata de aer asupra unui corp ce se deplaseaza cu o anumita viteza minima.
In adevar, intr-un anume sens, zborul contra vantului poate parea foarte dur, dar numai cand a fost subestimata lungimea etapei, in raport cu posibilitatile fizice ale porumbeilor si daca rafalele de vant sunt foarte puternice.
Daca viteza vantului din fata depaseste forta musculara a porumbelului, acesta se va gasi ca in fata unui “zid” si cu siguranta va fi trantit la sol si in mod cert vom asista la o catastrofa columbofila.
Studiile moderne asupra comportamentului in zbor a pasarilor migratoare sunt edificatoare in acest sens; ele confirma in intregime justetea felului in care se pune problema zborului cu vantul in fata al porumbeilor calatori.
De retinut ca toate pasarile migratoare, fara exceptie, pornesc in lungile lor calatorii, numai cu vantul in fata.
In mod sigur, in loc sa ia directia sud sau sud-est, se indreapta catre est si apoi catre sud sau sud-est pentru a corija “capul” catre sud in cursul rutei spre Africa. Pasarile migratoare nu-si iau zborul in aceiasi directie, nici la aceiasi data, nici in acelasi sezon, ele aleg cele mai favorabile conditii, dictate de instinct, pentru a putea strabate in zbor cu minimum de efort lungile distante, la care natura le obliga in fiecare an.
De altfel, cine nu-si aduce aminte din copilarie, ca un zmeu se lanseaza intotdeauna cu vantul din fata?
Pentru cine a pilotat un mic avion, este perfect inteligibil, caci cunoaste influentele nefaste ale vantului din spate, asupra aparatului.
El perturba stabilitatea, echilibrul, portanta, in sfarsit toata mentinerea aparatului. Actiunea vantului poate fi daunatoare locomotiei aeriene, chiar periculoasa, mai ales cand este insotit de rafale. Poate produce ruperea varfurilor aripilor avionului, daca pilotul se lasa surprins in momentul cand executa o manevra nepotrivita si aceasta chiar in zbor planat.
Zborul lopatat, characteristic porumbelului, este un zbor foarte complex, in raport cu zborul aparatelor create de om.
Specialistii care studiaza zborul pasarilor in tunelul aerodinamic si in care exista posibilitatea studierii miscarii corpurilor in aer, in care corpul sau sta, iar aerul se misca din diverse unghiuri si cu intensitati diferite ale curentului de aer introdus, stiu foarte bine, ca aripile celor mai multe specii de pasari, nu sunt concepute pentru zborul cu vant puternic.
In tunelul aerodinamic acest adevar este experimentat pe diferite specii de pasari, cu diferite feluri de zbor. Aripa pasarilor este conceputa astfel incat inglobeaza un fel de elice.
Adaptarea aripii la zbor pentru pasari este perfecta, dar asta este o alta chestiune, in plus sunt foarte rare speciile de pasari care au capacitatea de a zbura mult timp in sensul unui vant puternic.
Aceasta facultate nu este data decat catorva “vaslitori”. Din fericire pentru noi, columbofilii, porumbeii sunt vaslitori de ordinul al doilea.
Intr-adevar, cu vantul din fata, toata aripa intinsa gaseste sprijin in aer in aceste conditii, fara sa bata din aripi, porumbelul avanseaza la o miscare usoara din aripi.
Din contra, cu vantul din spate porumbelul nu are practic nici un sprijin daca nu atinge o anumita viteza. Aerul trece in sens contrar directiei de inaintare si intoarce aripile pe dos. In aceasta situatie porumbelul trebuie sa zboare mai repede, cu o viteza mai mare decat a vantului, pentru a nu cadea, pentru a putea sa obtina portanta necesara plutirii in aer.
Vantul din spate tinde sa impinga in jos la pamant toate corpurile mai grele decat aerul, in loc sa le ridice.
Intr-adevar, pasarile care pot zbura cu vantul din spate au altfel de batai de aripi, total diferite de acele necesare zborului cu vantul din fata si bineanteles alte legi fizice intervin, pentru a crea portanta si inaintarea in aceste conditii cum am aratat deja.
Experientele in tunelul aerodinamic au demonstrat ca aerul nu tine pasarea suspendata in cazul vantului din spate, daca viteza de inaintare nu este atinsa si ceea ce este mult mai grav, vantul din spate in zborul ramat, tinde sa rasuceasca aripile in fata, pasarea trebuind sa lupte continuu contra actiunii vantului.
Deci, pentru a nu fi dat peste cap, face o adevarata rostogolire si in consecinta, pentru a nu cadea de tot, porumbelul trebuie sa depaseasca viteza vantului.
Din aceasta cauza sunt mai avantajati in conditiile unui vant puternic din spate porumbeii cu remigele secundare mai scurte, deci cu partea de aripa dinapoi, mai ingusta, situatie intalnita frecvent la porumbeii de sport.
Daca vantul din spate prezinta intensificari lucrurile stau si mai prost, caci va fi necesar ca porumbeii sa-si mareasca viteza.
Datorita acestor fapte, trebuie in mod neaparat ca un porumbel, in aceste conditii, sa fie perfect adaptat din punct de vedere al aripilor si in plus sa aiba un echilibru perfect, pentru a putea rezista actiunii vantului din spate.
Orice individ cu posibilitati fizice limitate, si sigur, fiecare pasare are o frecventa limitata a batailor din aripi pe secunda, dupa cum se stie in conditii normale la pasare frecventa este de trei batai pe secunda, ceea ce nu este putin. Ea nu poate bate mai repede, nu poate intrece frecventa sa obisnuita prea mult timp, in conditiile de efort prelungit.
Pe de alta parte, porumbeii sositi de la un concurs cu vant tare din spate, au penajul zburlit. Ati constatat desigur duritatea intregii musculaturi si, in plus, acea culoare violeta a carnii, care va fi intotdeauna mai inchisa decat in urma unui zbor in conditii normale meteorologice.
Porumbelul supus unor astfel de conditii de zbor isi va consuma rapid resursele fizice, va intra in febra musculara caracteristica, in cel mai fericit caz si nu va mai fi apt pentru alte competitii in cadrul aceluiasi sezon de zbor si in special pentru fond.
Din cele expuse rezulta clar ca porumbelul este departe de a fi o corabie, sau un dirijabil, pa care vantul sa le ajute la inaintare in atmosfera terestra.
Este o chestiune personala sa stii si sa apreciezi capacitatile alare ale aripii si corporale ale campionului nostru, pentru a nu-l extenua, omori si pentru a-l cruta pentru viitorul competitiei.
Alaturi de fenomenele astronomice, seismice, de conditii meteo, temperatura, ceata, ploaie si vantul trebuie luat in considerare ca atare si procedandu-se in consecinta, vom asista din ce in ce mai rar, la asa zisele catastrofe columbofile.
Numai prin asigurarea celor mai optime conditii de zbor si de concurs, vom reusi sa avem rezultate bune, spre satisfactia unanim recunoscuta, a maselor largi de columbofili, ai iubitorilor acestei gingase finite, porumbelul calator.”
Trimis de Barboianu Ionut
Foarte interesant, mai ales ca deseori auzi “a fost usor concursul, au avut vant din spate”… sau “asta e un porumbel foarte bun, are loc 1 cu vant din fata”.
De multe ori lucrurile nu sunt asa cum par. Hmm, intrigant articol. O sa-l ma citesc de 2-3 ori.
Si… bun venit intre voiajoristi! La lupta! :))
Hmmm. Frumos articol. Dau si eu un exemplu de 2 zile a inceput sa bata vantu pe la mine si porumbeii refuza sa mai zboare. Daca jos la noi este asa frig iti dai seama si frig este la altitudinea aia la care zboara ei?,,,
aici este importanta si constructia porumbelului,auzim de multe ori ca sternul este mai adanc sau mai scurt,parerea mea ca importanta sternului se refera la aceste conditii,nu ca un porumbel este mai bun sau mai putin bun cand are sternul nu stiu cum…ci ca in anumite conditii meteo se trimit la concurs porumbei cu o anumita constructie. Pentru domnul cel nou,ca si mine de altfel,important e sa descoperim totul singuri,de-asta sportul colombofil este atat de variat si totodata placut. Daca sunt si alte experiente ne putem inspira,dar ceea ce e bun pt unii nu e neaparat bun pt toti… Bine-ati-venit! :)
este perfect adevarat . Un columbofil care a facut aeromodele in tinerete stie lucrurile astea.Oricum zborul ne leaga pe toti. Atentie la gat sa nu-l punem in proptele cand ne uitam dupa ei in sus , mai ales daca zbori ceva de agrement rolleri sau tippleri .Vant in pene dar din fata !
Punct pe I pus si bine documentat! Eeste perfect adevarat ceea ce se spune in articol si nu este altceva decat fizica aplicata si putina observatie. Eu consider ca cel mai periculos vant la un consurs este cel care vine perpendicular pe directia de zbor si care impinge porumbeii de la linia lor dreapta. Astept opinii , topicul e foarte bine venit pe ploaia asta urata:D
astia care zb din carti duc totul de rapa!
cand vin por de la cursa mai repede:cu vt din fata sau cu vt din spate!
ce tot se bat campii!
Da…foarte interesant..e clar si logic faptul ca avand vant din fata orice corp aflat in aer(care zboara) are portanta crescuta si ca, cu cat creste forta vantului cu atat mai mult creste si portanta…totusi parerea mea este ca trebuie tinut cont ca odata cu cresterea puterii vantului (din fata) si, implicit, a portantei creste si forta cu care corpul (porumbelul) este impins in spate (sau..spre inapoi si in sus) si, deci, este nevoie de un efort mai mare pentru a putea inainta.. .repede (toti am vazut porumbei zburand sau incercand sa zboare impotriva unui vant puternic).
Un alt aspect ar fi acela ca, in cazul vantului din spate, exact cum se zice in articol, ca sa poata tine pasul cu vantul…ca sa zic asa, porumbelul trebuie sa zboare cel putin la fel de repede (sau mai repede) ca viteza vantului…deci..e explicabil de ce, cu vant din spate vitezele inregistrate sunt mari.In acest caz porumbelul trebuie sa lupte cu lipsa portante nu si cu aerul care nu il mai impine spre inapoi ci in jos….nu stiu daca sunt foarte explicit…
Deci…: – vant din fata = portanta ridicata dar viteza scazuta – trebuie depus efort intens pentru cresterea vitezei;
– vant din spate = portanta scazuta dar viteza mare (obligat) – trebuie depus efort pentru mentinerea portantei;
Acu’…tipul de zbor pentru care se depune mai mult efort…e de disutat si probabil depinde si de calitatile si forma (la propriu) porumbelului…
Va rog sa ma contraziceti daca unt in eroare!
Va salut!
Un alt exemplu
Am avut un alt concurs semi-national pentru pui. Sapte din primele zece locuri au fost castigate de catre crescatorii care locuiau intr-un micut oras, aproape in nord. Pentru ca noi concuram pe directia nord-sud, acestia inregistrau cea mai mare distanta de zbor. Dar nimeni nu a fost surprins de acest fapt, din contra. De ce? Pentru ca la ora lansarii porumbeilor in Franta nu batea vantul deloc, in schimb cand porumbeii au ajuns mai aproape de casa a inceput sa bata un vant puternic dinspre sud-vest. Ce credeti ca s-a intamplat? Pe prima parte a cursei porumbeii au zburat cu o viteza destul de mica, insa spre final, atunci cand vantul a inceput sa bata din spate, viteza de zbor a porumbeilor a crescut considerabil. Din aceasta cauza crescatorii care in ciuda faptului ca aveau cea mai mare distanta de zbor au fost privilegiati si au castigat totul. In concursul de la Orleans insa, aceiasi crescatori nu au mai obtinut locuri de top.
eu cred ca vantul pe laterale este multa mai periculos decat vantul din spate
e ca si cum ai ancerca sa traversezi un rau foarte puternic de pe un mal pe celalalt. numai pentru oaneni cred ca daca apa te anpinge de la spate e mai bine.
Fiecare am lansat ,copii fiind, zmei.
Cu vant din fata bineinteles.
Willy Grünberg(1948)si Barboianu Jonut(astazi)
au explicat si au argumentat logic si “evidence based”
Nu exista nici un dubiu, un vant moderat din fata
ajuta orice zburator sa se mentina in aer cu mai
putine batai de aripa decat la vant din spate.
Energia fiecarui porumbel este limitata.
Cu vant moderat din fata si o aripa cu o suprafat mai mare
un porumbel poate parcurge o distanta mult mai mare decat cu vant din spate si aripa mai mica consumand
aceias energie.Numarul (limitat) de batai de aripa
fac diferenta.
Felicitari pentru postare, Dl. Barboianu si succes.
scuze pentru “mancatul” literelor… sunt la serviciu si na…
Da, foarte interesant, articolul asta da peste cap teoriile multor columbofili.
DACA MAI CITEAM UN PIC LUAM DOCTORATU IN FIZICA, EU AM INTELES CA; vint din fata usor = benefic vint din spate usor = benefic ambele peste limita = nu sint bune . Mi -se pare pertinenta ideea lui Soceanu Daniel: Vint in pene.
Anul acesta la o etapa de Iasi am fost surprins de o sosire foarte timpurie(bine ca aveam ceasul pornit).Motivul::vantul care batea insistent din….spate.Pentru mine restul este pura teorie.
Si inca o data s-a pus punctul pe i .Felicitari pt acest minunat articol!
Noi nu avem cum sa-i vedem concret cum zboara in timpul etapei, dar putem observa stolul la zbor in jurul casei intr-o zi cu vant. Directia vantului e clara, se pot face observatii interesante care dupa mine cam contrazic ideea ca vantul din spate este daunator. In zilele cu vant stolul zboara mai mult si deseori ii vezi ca stau in aer fara sa mai dea din aripi si parca sunt ca surferii pe apa cand prin o rafala si pleaca pe ea.
Avem o surpriza placuta sa-l intalnim pe Ionut Barboianu in rolul de pasionat crescator de voiajori .
Ionut este multiplu Campion National la rasa Jucator de Galati , cat si cel mai bun Omologator National din tara , la concursurile cu porumbei de agrement .
Felicitari pentru topic si suntem convinsi ca vor mai urma si altele !
F1+F2=0 ,Al treilea principiu al mecanicii newtoniene pe care l-am studiat toti, obligati in clasa 5-a ,rezolva problema. ,
Dealtfel la vasele cu pinze directia si viteza vintului dicteaza navigatia .”Capitanii” ce intuiau si cunosteau directia si viteza curentilor de aer stapineau marile .Vint din pupa !!! Echivalent cu am invins!!!
Esti Foarte documentat omule…si foarte interesant articol.am citit în diferite reviste părerile MARILOR CAMPIONI olandezi si belgieni,uni apreciază foarte mult porumbei care vin cu vânt din faţă(crezând că sunt mai puternici),iar alti apreciază vântul din spate mergând pe premiza că e foarte greu să-si mentină directia spre crescătorie(ex. Ad Schaerlaeckens).părerea mea….. “ZBOARĂI LA MAXIM”
Foarte bun articolul ! Din pacate de multe ori oamenii au tendinta sa compare porumbeii cu altceva inafara de porumbei si gresesc, neintelegand corect anumite stari,capacitati,actiuni,etc. ale acestor pasari.
De remarcat faptul ca in scurt timp de la intrarea in lumea voiajorilor ati descoperit,urmarit aceste tipuri de zbor.
Bravo si succes !!!
”29-10-20126abdulah:
astia care zb din carti duc totul de rapa!
cand vin por de la cursa mai repede:cu vt din fata sau cu vt din spate!
ce tot se bat campii!”
uite cine bate campii prin carti de specialitate:
http://dinicualexandruvalentin.sunphoto.ro
http://www.youtube.com/watch?v=UqMg6abtZnc&feature=channel&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=6sHLrmNHLt4&feature=channel&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=6TGrQf8fXTU&feature=channel&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=yLgnjPxLZ1s&feature=channel&list=UL
merci pe-ru articol
Din potriva, zborurile cu vant din spate sunt mult mai usoare porumbeii vin foarte grupati cu viteze foarte mari.La zborurile cu vant din fata porumbeii vin la o inaltime mica , printre case si copaci pe cand la zborurile cu vant din spate vin la o inaltime foarte mare si cu viteze foarte mari.Apoi mai rapid se recupereaza atunci cand au venit de la un concurs cu vant din spate.O sa va dau un exemplu.In 2011 noi din botosani si suceava FRSC, am zburat un concurs in Polonia , din localitatea Mlawa (26.06.2011), un zbor cu vat din spate.Au fost lansati la ora 06:00 iar primul porumbel a sosit la 12:34 cu o viteza de 1815 m/s si ultimul (loc 453) la ora 13:25 cu o viteza de 1566 m/s.In 2012 am avut concurs din aceasi localitate Mlawa(30,06.2012)lansati la ora 05:15, dar acesta fiind un zbor cu vant din fata.Primul porumbel a sosit la ora 16:45 cu o viteza de 1009 m/s iar ultimul (loc 656) a sosit cu o vitezea de 738 m/s la ora 20:57.Mentionez ca distanta este undeva la 700km.Deci trageti singuri concluzia.La primul zbor in 2011 nu am avut pierderi pe cand la al 2-lea in 2012 am pierdut 3 porumbei care au zburat si la maraton cu un an inainte.Zborurile cu vant din spate sunt foarte usoare.
Pentru Abdulah : ba baiatule povesteste ceva din experienta ta nu din experienta altora .
Mihai ne-a exemplificat frumos cu cifre concrete… mai clar de atat nu se poate.
Felicitari pentru memorarea articolului publicat in urma cu 30 de ani de notorietatea columbofiliei romane, dl Dinicu Alexandru, descendent dintr-o familie de muzicieni pe care i-a avut tara noastra. Dumnezeu sa-l tina sanatos si in viata!
Dle Barboianu esential este faptul ca formatul scris al revistei ,,columbofilul” reprezinta o necesitate. Cat priveste directia vantului in timpul zborului porumbelului calator, va recomand sa veniti cu precizari dupa ce ii veti zbura macar 10 ani. Consultati-i pe columbofili ce se intampla cand zboara porumbeii cu vant in fata, pe canicula si cu lansari intarziate.
pare foarte interesant si probabil adevarat ,dar sa nu uitam ca la inaltimea si la care zboara si distanta pe care o are de parcurs porumbelul catre casa nu bate vantul asa cum bate cand ii asteptam noi cu berea in mana la umbra foisorului ,pe tot parcursul unui concurs sunt rafale de vant din toate partile ,un vant normal nu ar produce probleme majore unui porumbel antrenat bine ,adevarata problema apare atunci cand vantul bate destul de tare iar porumbelul este nevoit sa urmeze traiectoria vantului sau contra, neputand zbura foarte mult timp cu vant din lateral ,aceasta cauza il deviaza mult de la traseul sau facand km in plus si degradandui conditia fizica,,parere personala..
Concluziie mele ar fi urmatoarele:
Vantul din spate este benefic in situatia in care nu este foarte puternic si pe distante scurte (viteza, demifond), pasarea trebuind sa mentina o viteza ridicata. In schimb, devine nefast in cazul cand bate in rafale “intorcandu-le” aripile si in cazul cand avem de-a face cu distante lungi si pasarea se epuizeaza, intra in febra datorita nevoii de-a mentine viteza mai mare decat a vantului o perioada mare de timp.
Vantul din fata este benefic la distante lungi unde pasarea folosindu-se de portanta depune putin efort la inaintare astfel pastrandu-si fortele pentru finalul cursei. Ca dezavantaj as remarca viteza mica de deplasare. Vantul din fata devine nefast in momentul in care bate in rafale, pasarea aflandu-se in situatia de a nu mai putea inainta fiind obligata sa intrerupa cursa.
Daca am gresit, astept corectiile de rigoare.
vantul din spate zic eu ii va face mai rapizi asa am vazut si la porumbei mei aveau o viteza
dar cand vantu ii bate din fata ii inalta si abia zbura .
asta e parerea mea
Vedeti voi oameni buni teoria e una practica e alta, daca voi credeti ca la un vant puternic sau foarte puternic din spate porumbeii vin obositi va inselati amarnic, am avut n concursuri cu vant din spate cat si din fata realitatea e alta, la vant din spate, indiferent de distanta, porumbeii vin odihniti si in nici un caz cu carne vanata, ca exemplu am avut anul trecut un concurs din Polonia (Brzezno) la 730 km, eu fiind din Arges, pentru cine stie putina geografie isi da seama ca porumbeii parcurg mai mult cu 85-90 km, la acest concurs au avut un vant foarte puternic DIN SPATE au sosit cu o viteza medie foarte mare in jur de 1700 m pe minut si foarte odihniti, de parca au zburat 250 km, alt exemplu in 2010 am avut o etapa la 350 km cu vant din fata care a fost catastrofal, au sosit cu o viteza medie de 900 m pe minut si extrem de obositi, exemplele pot continua, ideea e ca nu putem compara avioanele cu porumbeii, cum ai spus si tu mai sus “Zborul lopatat, characteristic porumbelului, este un zbor foarte complex, in raport cu zborul aparatelor create de om.” porumbelul isi poate adapta zborul in functie de situatie, natura a avut grija de asta. Daca vrei sa faci performanta in sportul asta nu mai crede in prostiile astea, ca poate o sa angajezi tot lotul la un concurs de fond cu vant puternic din fata si o sa fi foarte dezamagit!
nu ii influenteaza deloc.
perfect de acord cu post. nr. 7 si nr. 28…..mai bine sa nu fie deloc…desi eu sincer prefer sa aibe vantul putin din spate, ob oseala este mult mai mica,…
Admir dle Barboianu consecventa si ardoarea cu care va sustineti ipoteza chiar daca imbraca ceva din umorul lui Miquel Cervantes cu al sau legendar Don Quijote in lupta cu morile de vant. Eu dupa o modesta experienta, vreo 40 ani de cand pierd porumbeii la zboruri cu vant din spate, din fata, sau lateral, am ajuns la o singura concluzie, comportamentul inteligent al porumbelului este extrem de complex si imprevizibil noua. Porumbelul nu respecta legile fizicii: aerodinamicii, campul magnetic, etc. Convingerile dvoastra au o mare calitate ele vin sa adanceasca aura de mister care invaluie performantele iubirii noastre ,,porumbelul calator”. Va sfatuiesc sa va continuati implicarea intr-un domeniu tenebros si interesant. Daca imi permiteti o modesta recomandare, fundamentati supozitiile domniei voastre pe o temeinica experienta proprie. Succes!
m/s inseamna metrii pe secunda? cum vine asta 1566 m/s? 1km jumate pe secunda mai rapid ca un f16 :))
scuze, am gresit.sunt metri pe minut.nu pe secunda.din graba.Datele sunt adevarate.
Mircea-Galati
Salut toata lumea.
Cer scuze domnului Mihai, dar pentru a nu duce toata lumea in eroare, simt nevoia sa fac o corectie pe care nu a sesizat-o nimeni, este vorba probabil despre 1815m/min si 1566m/min, caci altfel devin porumbeii avioane supersonice, nu ca ar fi rau dar mai e mult pana…
1815m/min=1815m/60s=30,25m/s, si asa e mult dar tinandu-se seama si de viteza vantului din spate, care se adauga la viteza porumbelului, este credibil.
Cat priveste, vantul din fata sau spate, din proprie experienta va spun, ca orice ar spune teoria, la toate zborurile, vantul din spate a ajutat porumbeii, reducand din timp, nu am avut zboruri cu vant din fata si sa ajute porumbeii, dimpotriva, le-a solicitat un efort mai mare.
Cam asta-i practica, inima buna la toata lumea!
Este adevarat,vantul din fata ajuta portanta(iar exemplu cu zmeul din acest punct de vedere este concludent).Dar portanta este une si deplasarea este alta.
Este cunoscut ptr.orice columbofil ca vantul din spate creste viteza pe cand cel din fata o scade.
Si sa-mi fie cu iertare,dar de la data de la care a fost scris articolul si pana in momentul de fata eu cred ca am evoluat putin.Nu poti compara porumbelu cu avionu!Totusi comp[aratiile sunt putin depasite.
Din punctul meu de vedere comentariul 30 , al domnului Mihai A. , este cel mai pertinent !
Practia , evenimentele traite , sunt cele mai bune dovezi .
Legat de domnul Bilius , faptul ca a pierdut multi porumbei si la vant din spate , etc. , sigur nu vantul a fost vinovat si valoarea porumbeilor .
Daca porumbelul respectiv nu are un sistem de orientare corespunzator si o forma fizica buna , chiar nu mai are importanta din ce directie bate vantul !
Scuze :
– Este vorba de ,, practica” si evenimentele traite , din neatentie am scris ,, practia ” !