Mi-a trimis cineva poze cu niste columbofili care au omorat in chinuri un uliu, taindu-i picioarele si capul. Cu alta ocazie am aflat de uciderea dihorilor prin ardere si alte procedee de om abia scapat din pestera. Despre eliminarea pisicilor vecinilor nici nu mai are sens sa vorbim cat de etic este.

Si Corneliu a scris recent un articol pe aceasta tema.

E un subiect delicat cu argumente valabile din partea tuturor, atat a sustinatorilor rapitoarelor cat si a celor care le ucid. Totusi acest vesnic conflict se poate atenua prin masuri sporite de securitate la cusca (impotriva dihorilor si a pisicilor) si observatii mai atente asupra comportamentului uliilor pentru a minimiza numarul de porumbei prinsi sau raniti.

Acest topic nu isi propune decat sa indemne la incetarea acestor metode barbare de chin pentru ca suntem oameni si nu rezolvam nimic chinuind un animal care incearca sa se hraneasca pentru a supravietui, asa cum a facut de mii de ani inainte ca noi sa coboram din copac si sa avem hobbyuri. Totodata sunt curios daca exista solutii de indepartare a uliilor fara omorarea lor si aici cred ca pot raspunde cei care se ocupa cu soimaritul. Nu e vorba ca avem nevoie de sfaturi despre cum sa ne ferim de ulii ci intrebarea ar fi daca odata prinsi fara a fi raniti pot fi preluati de o asociatie care sa-i elibereze in alte zone, cam cum sunt indepartati si ursii din zonele urbane, etc. Alta intrebare ar fi de la ce distanta nu se mai pot intoarce daca vrem sa rezolvam problema singuri? (pentru ca sunt columbofili care au incercat ratacirea lor si au revenit in zona – au fost recunoscuti fiind marcati)

Cei care sunt impotriva capturarii uliilor o fac din postura lejera a unora care nu sunt amenintati de rapitoare, “cotizand” maxim 2-3 pui pe an; probabil ca daca si-ar vedea decimat peste jumatate din lotul de pui scosi intr-un an cum se intampla in multe locuri, ar prinde si ei ulii avand de ales intre ulii si propriul hobby.