Realitate sau imaginatie despre consangvinizare
A fost si inca ramane printre foarte multi crescatori de animale o frica de “consangvinizare” privita comparativ cu “cresterea in linie” sau cu “incrucisarea” ca un mod de a imbunatati lotul. Asa cum am declarat de multe ori in trecut, termenul “consangvinizare”, la fel ca si “cresterea in linie”, sunt doar o problema de “apropiere” in termeni de relatii genetice. Pentru acest motiv, atunci cand ma refer la consangvinizare in acest articol, ma voi referi la produsul a doua rude apropiate, indiferent de grad. Sunt sigur ca am auzit toti povestile de groaza care spun ca acest tip de imperechere poate genera deformitati, fertilitate slaba, marime mai mica, o lipsa de vitalitate , cat si indivizi neadaptati ca sa amintim doar cateva. Daca punem toate astea intr-o cutie, o sa avem produsi rezultati din “depresia de consangvinizare “…
Sa privim acest termen “depresie de consangvinizare” un pic mai de aproape. Aceasta definitie este folosita pentru a descrie o “populatie data” de plante sau animale care este atat de izolata in mediul ei incat sunt lipsite de varietate genetica, singura posibilitate oferita fiind imperecherea consangvina rezultand mai multe posibilitati de a se manifesta “genele recesive letale”. Cu cat se inrudesc mai apropiat parintii, cu atat mai mult vor deveni la pui genele homozigote recesive, si vor creste riscul de a apare indivizi neadaptati. Ceea ce pare a fi prost inteles este faptul ca aceste caracteristici pot fi depasite de folosirea “epurarii genetice ” cunoscuta in general ca “sacrificare-selectie”.
O alta teorie este cea care spune ca exista o dominatie a alelelor heterozigote care vor reduce genotipurile homozigote. Amintiti-va, vorbim despre “Homozigotism recesiv” genele care vor prelua controlul populatiei date si ii vor transforma pe multi dintre ei in indivizi neadaptati. Trebuie sa recunoastem ca acest lucru in sine este considerat cel mai sever grad de consangvinizare fara interventia nici unei forte exterioare (alti indivizi fata de populatia initiala). Acelasi lucru poate fi spus si despre “incrucisare”, asa cum vom vedea mai tarziu in articol.
Ca si crescatori, noi toti ne straduim sa imbunatatim lotul nostru pentru binele rasei si pentru realizari personale. Prima oara trebuie sa intelegem cum sa ne straduim sa transformam asta dintr-o teorie intr-o creatura vie. Vom face asta avand o idee clara a exemplarului ideal in termeni de trasaturi si caracteristici care vor reprezenta rasa in cauza. Vom face asta prin imperechea stransa a rudelor, asa cum este cunoscuta in cercurile crescatorilor ca si consangvinizare.
Consangvinizarea in sine nu e de ajuns pentru a ne atinge “idealurile” noastre. Trebuie sa fie dublata de o selectie care sa inlature absolut orice urma a caracteristilor nedorite pentru a ne atinge idealurile. Practic foarte mult imperecherea consangvina, si pentru cea mai mare parte a perechilor am succes cu aceasta forma de reproductie. Acest an a fost ca multi altii, am imperecheat un tata cu fiica lui asa cum am facut de foarte multe ori pana acum fara nici un rezultat rau din punct de vedere al aspectului. Parintii au fost probati pentru abilitatile de zbor si ambii au zburat mai mult de 16 ore si 30 min si am sperat ca as putea “fixa” aceasta caracteristica fiilor lor prin fortele consangvinizarii. Asa cum se poate vedea din fotografia 1, am fost chiar nefericit de cum aratau inca de la o varsta frageda. Ei sunt foarte mici, penele sunt foarte mici pentru aceasta varsta si aceste lucrurai arata in opinia mea rezultatul direct al genelor recesive care se arata ( care ies la suprafata), fotografia 2, arata o pereche de pui cu o dezvoltare normala. Sunt puii din fotografia 1 calificati pentru o forma a despresiei de consangvinizare?
Daca esti unul din crescatorii informati, intelegi faptul ca atat masculul cat si femela contribuie cu care 50%(alesi total la intamplare) la bagajul genetic al puilor. Si pentru acest motiv, genele de la fiecare parinte care este responsabil pentru dezvoltarea lor s-au aratat intr-un mod recesiv. Amintiti-va asta cand imperecheati consangvin, puii pot mosteni gene bune sau rele in urma unei astfel de imperecheri.
Un alt fapt care trebuie notat, imperecherea consangvina neglijenta in care produsii nu vor fi atent selectionati, daca i se va da un timp suficient in termeni de generatii care va “fixa” aceste secvente recesive intr-o forma homozigota pe majoritatea daca nu pe toti indivizii le va transforma in exemplare neadecvate scopului pentru care sunt crescute! Acest lucru ii va lasa crescatorului o singura alternativa, lichidarea intregului lot si reinceperea de la zero. Din aceasta cauza selectia exemplarelor dorite si nedorite trebuie urmata pana la capat. Acestu lucru va da nastere unor noi “idealuri” pe care sa le selectam.
Acum dupa ce am spus toate aceste lucruri, aici este o noua imperechere tata cu fiica, puii sunt un pic mai mari dar nu arata nici un semn de slaba dezvoltare. Amandoi sunt perfect dezvoltati si arata exeptional. Aceasta pereche a facut 10 antrenamente din kit dupa care a fost retrasa la reproductie.
Am dat doar o scurta privire asupra unui fenomen minor de “depresie de consangvinizare”. Intrebarea ramane : fapt sau imaginatie? Inainte sa raspundeti la aceasta intrebare, cred ca sunt alti factori care trebuiesc aratati, explicati intr-o maniera in care pot fi intelesi mai pe larg.
Pentru o mai buna intelegere, trebuie sa avem o intelegere mai buna a termenului de “mostenire” (zestre genetica) care merge mana in mana cu viitoarele cunostinte despre “depresia de consangvinizare” si termeni de crestere care sunt folositi in general folositi ca consangvinizare, cresterea in linie si incrucisare.
Cand Gregory Mendel a descoperit pentru prima data legile “mostenirii” el chiar a descoperit legaturile complexe ale unui animal sau ale unei plante. A descoperit schita “mostenirii” si cum se transmit caracterele. Fiecare creatura vie este facuta din mii de celule numite gene, aceste gene sunt arajnate in nenumarate perechi de cromozomi. Toti pretindem ca intelegem termenul de “trasatura”, dar il intelegem in realitate? Ce este reprezentat de termenul “trasatura”?
Fiecare pereche de gene,din fiecare cromozom, care variaza in functie de “specie” de animale la care ne referim sunt responsabile pentru o anumita “trasatura” sau o portiune a unei anumite “trasaturi”. Depinde si faptul daca o gena sau ambele gene din aceasta pereche sunt dominante sau recesive. O gena dominanta cand este in pereche cu o gena recesiva va “domina” expresia aceste legaturi guvernata de pereche. Pentru a intelege noi mai bine am putea spune ca gena dominanta va “masca” expresia genei recesive.
Mendel explica faptul ca aceasta “dominanta” poate fi configurata in 3 moduri pentru fiecare pereche de gene: amandoua pot fi dominante (homozigot dominant), amandoua pot fi recesive (homozigot recesiv) si ultima posibilitate este formata dintr-o gena dominanta si una recesiva. Acum cand crescatorii vorbesc despre “puritate” ei spun de fapt ca acea creatura este “pura” pentru o anumita trasatura, mai exact homozigot dominant!!! Cand ei declara ca este “impura” din punct de vedere al unei trasaturi ei spun ca este heterozigota, si in cele din urma este homozigotarea recesiva”pura”. Acestia sunt termenii genetici care reprezinta legea dominantei, eu am adaugat termenii de “pur” sau “impur” unde a fost nevoie pentru a explica mai usor, pentru a face totul mai usor de inteles.
Este de o importanta majora ca fiecare crescator sa fie capabil sa inteleaga terminologia si intelesurile ei pentru a fi capabil sa mearga inainte cu orice program de crestere de succes. Cand acest lucru este inteles, un crescator poate vedea ca prin consangvinizare, ceea ce facem in realitate este de a purifica trasaturile care ne intereseaza, si vom intensifica viteza cu care acest lucru se intampla imperechind lotul nostru “mai apropiat” decat multi s-ar gandi. O pasare sau un animal nu poate fi niciodata “pur” pentru “trasaturile” care le cautam, avand binenteles o clara intelegere a ceea ce cautam in termeni de “ideal”.
Asa cum am spus mai devreme, cand o populatie data este privata de diversitate genetica, si nu este guvernata de nici o interventie din afara ei, poate apare depresia de consangvinizare daca si cand homozigotarea a luat controlul asupra populatiei si a creat foarte multi indivizi homozigoti recesivi, vor fi nevoie de nenumarate generatii pentru a ajunge la grade grave de depresie de consangvinizare, transformand o mare parte din populatie in indivizi neadaptati.
“Lipsa diversitatii genetice”, sau ” consangvinizarea extrema a populatiei “, sunt bazele pentru a apare consangvinizarea, dar sunt scenarii care sugereaza exact contrariul din anumite puncte de vedere. Am citit in fuga un articol despre o mica pasare numita “Negrul Robin”. Aceasta pasare a fost inregistrata prima oara in 1872 de Walter Buller pe insula Chathan pe coasta Noii Zeelande. In urma cercetarii, in 1980 doar cinci “negri Robin” au supravietuit pe insula Micuta Mangere, au fost salvati de la disparitie de un amic Don Merton si echipa sa, si de “Batrana Albastra” singura femela fertila. “Batrana albastra” a fost singura femela fertila cu care sa putut incepe, consangvinizarea a fost inevitabila, frica de depresia de consangvinizare a fost in primul rand. “Batrana Albastra” si mai tarziu puii ei, au produs mai multe femele fertile si astazi sunt 250 de “Robini”, o specie foarte consangvinizata a fost salvata de la disparitie. Acum ai putea intreba care este rostul acestul exemplu, ideea e ca toti “Negri Robin” care traiesc astazi sunt descendenti din “Batrana Albastra”, existand astfel o variatie genetica foarte mica in cadrul speciei si se creeaza o populatie extrem de consangvina. Ce este foarte interesant in aceast exemplu, este faptul ca aceasta lipsa de varietate genetica intre cei 250 de Robini nu a cauzat nici o “depresie de consangvinizare”! Au fost speculatii care au spus ca in cadrul evolutiei lor, populatia a fost redusa, si odata cu asta foarte multe alele letale care erau purtate au disparut. Ceea ce trebuie recunoscut din acest exemplu este ca puterea selectiei, chiar daca este naturala sau artificiala, poate influenta ca depresia de consangvinizare sa nu apara datorita consangvinizarii. Adevar sau imaginatie?
Negrul robin
Un alt caz de populatie extrem de consangvinizata, cu o foarte mica variabilitate genetica unde exista riscul de a apare depresia de consangvinizare , este Kestrelul din insulele Mauritius. Aceasta micuta pasare de prada, cantarind in jur de 250 grame a fost intalnita doar in insula Mauritius in Oceanul Indian. In perioada pre-coloniala populatia a fost estimata la 175-325 de perechi reproducatoare. Aceasta mica populatie a fost aproape de extinctie din cauza ciclonilor si despaduririi, pradatorilor si introducerea DDT-ului in anii 1950 si 1960. Lucrul uimitor in aceasta poveste este ca, in anul 1974, populatia a fost decimata si au ramas doar 4 indivizi, fiind considerata in acel timp cea mai rara pasare din lume. Initial au fost tentative de a cloci ouale in mod artificial dar toate au fost in zadar ouale fiind infertile. Dar in anul 1979, a fost facuta o noua tentativa de catre Gerald Durell. Carl G Jones a facut o rezervatie si a urcat in copaci pentru a lua oua din cuiburi, de aceasta data fiind fertile, au eclozat in incubatoare. Pana in anul 1984 se ajunsesera la 50 de indivizi, lucru destul de surprinzator tinand cont de faptul ca sa inceput cu doar 4 indivizi.
Cauzele naturale au facut ca aceasta specie aproape sa dispara si ar fi disparut fara interventia omului. Astazi (conform Bird Life International 2006) populatia are peste 800 de exemplare si se inmulteste. La fel ca si in povestea lui “Robin”, conditiile neprielnice ca: activitatea vulcanilor, pierderea habitatului, disponibilitatea hranei, au jucat un rol important in istoria acestor pasari. Trecand prin toate aceaste obstacole pasarile au reusit sa supravietuiasca, dar au suferit ca si numar de exemplare populatia reducandu-se drastic mereu ajungand la un numar extrem de mic. Din nou, speculatiile sugereaza ca alelele letale care ar fi cauzat depresia de consangvinizare au fost inlaturate prin selectie naturala.
Acesta este un alt exemplu in care se vede cat de puternica este selectia si cat de mult conteaza, chiar daca este facuta o selectie naturala sau artificiala. Depresia de consangvinizare nu ar trebui sa apara cand avem de a face cu populatii foarte mici asa cum am vazut in cele doua exemple de mai sus.
Mauritius Kestrel
De cealalta parte a consangvinizarii si a depresiei de consangvinizare, este ceea ce este cunoscut in termeni genetici ca “Heterosis”, un termen care reprezinta de asemenea un mod de crestere selectiv. Este opusul depresiei de consangvinizare si mai este cunoscut ca “valoare hibrida” sau “accesoriu exterior de reproductie”. Ipoteza este (desi controversata, la fel ca si consangvinizarea) ca va produce indivizi superiori cu combinatii noi, amestecand genele parintilor, cosmetizandu-le. Cred ca am vazut toti rezultatele acestei ipoteze in lumea raselor de caini; sunt multi care imperecheaza rasele cunoscute de caini pentru a creea un nou “Yuppie” sau un nou “caine cosmetizat” cunoscut in general sub numele de Corcitura!!! Tot acest curent a inceput in secolul 20 doar din motive financiare.
Problema cu vigoarea data de hibriditate este ca din cele mai multe puncte de vedere nu se potriveste cu atat de bine ca si consangvinizarea cu munca de selectie. Cand sunt incurcisate diferite “specii”, noul cod genetic este atat de amestecat, si atat de complex, astfel incat atunci cand ei se vor reproduce, nu vor oferi nici o constanta din punct de vedere al tipului si a marimii, unii vor lua caracteristicile unui parinte si ceilalti caracteristicile celui de-al doilea parinte… Superioritatea a fost dovedita doar in cateva cazuri, de exemplu asinul, doar in termeni de rezistenta la “munca” (sunt sterili, incapabili sa se reproduca mai departe), sunt rezultatul imperecherii unui cal cu un magar. Mai sus sunt descrise problemele care apar cand sunt incrucisate diferite rase sau diferite specii, dar apar aceleasi probleme atunci cand sunt incrucisate doua radacini distincte a aceleiasi rase, procedeu numit in general “incrucisare”. Din acest tip de imperechere pot aparea exemplare superioare, dar sunt instabile genetic si nu au putere de a trasnmite superioritatea urmasilor in timp. Mai explicit, ei pot parea similari la aspect poate chiar si la performante, dar ei vor fi heterozigoti pe perechile de gene care controleaza aceste calitati, impuritatea lor genetica ii va face prosti reproducatori. Crescatorul nu va reusi sa intuiasca calitatile viitoarelor generatii si nu va reusi sa faca imperecheri controlate. In schimb orice pereche de gene care sunt homozigote, indiferent daca sunt dominante sau recesive, se va transmite cu preponderenta urmasilor. Cand masculul sau femele are un numar mare de gene perechi homozigote pentru caracterele ideale urmarite, ei vor deveni super-reproducatorii pe care ii cautati, si aceasta decizie se va baza pe puterea lor de a transmite caracterele cautate puilor. Puritatea lor genetica va transforma probabilitatea in predictibilitate. Totul se reduce la selectia reproducatorilor. Este acest lucru un fapt sau e doar imaginatie?
“Liger-ul” din poza de mai jos este rezultatul incrucisarii a doua “specii” de pisicia, rezultatul imperecherii dintre un mascul leu si o femela tigru. Este un exemplu clasic de “vigoare hibrida” in adevaratul sens al cuvantului. Asa cum se poate observa codul genetic al leului sa amestecat cu codul genetic al tigrului, puiul poate deveni distorsionat din multe privinte, de exemplu: forma si aspectul. Acest hibrid creste enorm ajungand la proportii gigantice, departe de stramosii oricarui dintre parinti. In schimb, puii femele sunt pitici. Asa cum am spus mai devreme, nu exista nici o predictibilitate in urma unei astfel de imperecheri. In acest caz masculii sunt sterili, dar femelele pot fi fertile in unele cazuri.
Pentru a se renunta la idee ca in urma consangvinizarii apar indivizi neadaptati, as vrea sa impart cu voi un “fapt”, este vorba de o femeie care se numeste Miss King, care a imperecheat sobolani frate cu sora ( cea mai apropiata forma de consangvinizare) peste 250 de generatii. A facut acest lucru selectand strict, a format o familie de sobolani care erau nu doar mai mari decat in mod normal, dar sunt superiori in a produce pui mai mari, cu o feritilitate mai mare si sunt identici, o adevarata “linie” din punctul meu de vedere. Unii dintre voi se poate sa fi auzit deja de experimentul lui Miss King, detalii despre acest experiment se gasesc in multe carti.
Ceea ce trebuie sa faca un crescator inspirat este de asi intelege “idealurile”, si sa curete toate celelalte caractere cat si genele recesive nedorite care apar. Cum amandoi parintii contribuie cu cate 50% la zestrea genetica a puilor ca parte a procesului de mostenire, speranta noastra este sa intarim geneli din partea “dominanta” care accentueaza “idealurile” noastre. Cu cat avem mai multe “trasaturi dominante” care corespund idealurilor noastre, cu atat devine mai pur exemplarul pentru acele “idealuri” care le cautam. Cand unul alege sa introduca constant pasari la reproductie care provin din alte crescatorii necunoscandu-le bagajul genetic, este in opinia a multor crescatori o cale de a masca genele recesive, facand acest lucru trebuie neaparat indentificate aceste gene in viitor cat si cele care fac caractele cautate sa devina dominante.
Sub influenta legilor de “sortiment independent”, Mendel a explicat ca toate genele si cromozomii se mostenesc independent; sarcina crescatorului este de a alege doar bucatile care sunt incluse in specimenul lui ideal. Cunoastem din scrierile lui Mendel despre “legile segregarii”, unde el afirma ca toate genele, fiind dominante sau recesive isi mentin identitatea lor separata in procesul reproductiv. Daca suntem de acord cu legile lui Mendel, stim ca toate genele se mostenesc in perechi, cate una de la fiecare parinte intr-o ordine intamplatoare, fiind responsabile pentru un caracter dat, crescatorul poate incepe sa fie constient de sarcina care il asteapta acea de a izola anumite gene, cele care formeaza idealul cautat de el. Cu aceste lucruri in minte, se realizeaza imediat ca odata cu fiecare noua introducere de material genetic in lotul de reproductie vine o multiplicare a cerintelor de a demasca toate caracterele recesive. Ceea ce trebuie sa inteleaga crescatorii este ca ei sunt constructorii tipului ideal, genele si cromozomii sunt caramizile din care ei construiesc. Acelasi lucru a fost spus si in filmul Jurassic Park, si este adevarat.
Explicand ca de fapt suntem constructorii prorpiilor noaste idealuri, cred ca merita sa mentionam doi termeni genetici care au fost tot timpul amintiti in discutie, dar cu o mica intelegere a termenilor in sine si cu legatura care o au cu acest articol. Orice creatura este de fapt formata din doua creaturi, cea care o vezi ca sta in fata ta, si cea care nu o vezi si este ascunza in aceasi creatura. Prima se numeste “fenotip” cea care o vezi, cealalta se numeste “genotip” cea care nu o vezi.
As putea incerca sa dau o definitie pentru amandoua, dar cred ca profesorul John Blamire a dat deja una mult mai buna: “Fenotipul”, acesta este “toate manifestarile fizice exterioare” ale organismului. Acestea sunt partile fizice, suma atomilor, moleculelor, macromoleculelor, celulelor, structurilor, utilizarea energiei in cadrul metabolismului, tesuturi, organe, reflexe si comportamente; orice face parte din structura care se poate observa, a unei functii sau al unui comportament a unui organism viu”.
Al doilea este “Genotipul”, acesta este “informatia codata,mostenita genetic” purtata de toate organismele vii. Aceasta informatie stocata este folosita ca si o “matrita” sau ca un set de instructiuni pentru a construi si a mentine o creatura vie. Aceste instructiuni se gasesc in orice celula a corpului ( in “partile” interne), ele sunt scrise intr-un limbaj codat (codul genetic), ele sunt copiate in timpul diviziunii celulare sau sunt pasate de la o generatie la alta in momentul reproductiei. Aceste instructiuni sunt implicate in toate aspectele vietii unei celule sau a unui organism viu. Ele controleaza tot de la formarea macromoleculelor de proteine, la reglarea metabolismului si sinteza.
Asa cum am spus mai devreme, fiecare creatura este in realitate doua, cea in limitele genotipului aici sunt codurile responsabile pentru caramizile din care e construit ceea ce vedem, si cea dea doua, fenotipul, aceasta este o relatie foarte importanta a oricarui organism viu, si acestea sunt faptele cu privire la mostenire…
Sunt sigur ca aproape toti ati auzit de fratii Jansen, ei dupa multe generatii de consangvinizari, impreuna cu niste idealuri exacte si o selectie stricta, au creat o linie de porumbei voiajori care au reinoit lumea. Abilitatea lor de a concura este atat de puternica incat porumbeii lor sunt foarte apreciati de ceilalti concurenti. Daca cineva vrea sa verifice, sunt sigur ca in fiecare crescatorie de voiajori din jurul lumii a fost utilizata o pasare Jansen cu speranta de a imbunatati propria crescatorie. Puritatea lor genetica pentru animite trasaturi este rodul consangvinizarii.
Pentru justificari ulterioare, scriu aceste “ganduri imaginate” despre consangvinizare si ofer marturii a altor crescatori de animale notabili.
Eugene Davenport:
“Nici un alt sistem de crestere nu a garantat rezultatele cum a asigurat cresterea in linie ( si consangvinizarea), daca nivelul actual de cunostinte este rezonabil, nici un alt sistem nu va fi niciodata la fel de puternic in a scoate cele mai bune calitati posibile dintr-o rasa sau o varietate, in special la animale, spun acest lucru cu cea mai mare certitudine. Singura cerinta este sa nu abandonam selectia individuala.”
Chandler Grover este un crescator de rolleri si a declarat urmatoarele:
“Am crescut o familie de rolleri pentru 14 ani timp in care au fost multe generatii de imperecheri frate cu sora, sau cat mai aproap inruditi. Acest lucru merge doar intr-o familie care nu are defecte ascunse. Ai mei din fericire nu reproduceau indivizi neadaptati. Anul trecut am incercat o alta pereche si au crescut doar pui rai, orbi slabi. Singura cale de a afla este sa incerci si eu sunt un om care incearca ca sa stie macar pentru el.”
Aceste este un tip dupa care inima mea e innebunita!
Dr Carl A. Naether, din “Cartea porumbeilor de curse” un citat de-a lui Violette, un crescator celebru belgian a declarat:
“Sa cresti un tip,dar un tip de calitate, imperecheat cu o ruda apropiata, deasemenea de calitate: pentru a mentine calitatea, cel mai inalt grad de calitate, la fiecare generatie si in toate generatiile; sa selectezi strict conform principiilor propuse, ma gandesc ca acestea sunt principiile pe care orice crescator trebuie sa le stie si sa le puna in practica pentru a obtine rezultate palpabile in cresterea unei linii.”
Ai auzit marturiile unor crescatori notabili si practicilile lor cu privire la consangvinizare. Ei o fac cu o intelegere deplina a specimenului “ideal” urmarit, si stiu sa il obtina. O fac fara frica, doar cu incredere si cu rezultate superioare. Ei vorbesc de caracteristici recesive care se arata din cand in cand, dar cunostintele lor, castigate fie din cartile de genetica sau din practicile de crestere; “instinctul lor de a simti animalul” ii tine pe o cale care a comfirmat ca este cea mai buna pentru a atinge exceptionalul in crescatoria lor, aceasta fiind consangvinizarea. Din nou, este un fapt sau e doar imaginatie?
Daca mergem inapoi la fotografia 1, aveam de gand sa indepartez ambii pui, dar langa mine erau oamenii care imi ofereau tot felul de sugestii si imi explicau ce sa fac ca sa ii imbunatatesc, sau imi spuneau ce e gresit in mentalitatea mea. Erau langa mine oamenii care chiar ma intrebau care e motivul pentru care as vrea sa ii indepartez, si ca ar trebui sa le dau o sansa cum mi-a spus prietenul Mick Hoskins din Australia. I-am raspuns ca nu am timp de pierdut cu pasari de slaba calitate cand am altele mult mai bune. Nu stiu din care motiv nu i-am indepartat si ei au trecut aproape complet prin marea naparlire. Vii arat acum asa cum sunt, dupa luni in care s-au maturizat. Amintiti-va, sunt produsii unei imperecheri de genul tata/fiica asa cum am facut de multe ori cu un succes foarte mare. Intre cei doi masculi sunt deosebiri foarte mari, ei impart foarte putine caractere din punct de vedere al “tipului’ un semn clar de impuritate genetica. Aceasta “impuritate” sau trasaturile recesive au fost “demascate” daca vreti. Asa cum ii vedem in fotografiile de mai jos, putem observa rezultatul caracterelor recesive, sau semnele timpurii ale depresiei de consangvinizare in prima generatie de frati. Fenotipurile lor diferite sugereaza impuritate genetica. Rosul marmorat a primit mai mult “homozigot pur” trasaturi care exprima fenotipul lui mai bine decat cel a fratelui sau negru marmorat in termeni de asemanare inrudita familiala si “tip” el este mai “heterozigot” sau “impur” pentru aceste trasaturi si caracteristici decat fratele lui rosu. Ceea ce trebuie sa retinem este “faptul” ca fiecare individ poate deveni doar ceea ce a mostenit in urma procesului de “mostenire” de la ambii parinti atunci cand sperma si oul s-au unit. In fiecare caz cand incepe o noua viata, exista doar un potential de a deveni animalul care este dorit. Este acest fenomen “un fapt sau e imaginatie”, in termeni de consangvinizare, este o cauza directa a depresiei de consangvinizare?
Mai devreme in acest articol am explicat cum si de ce depresia de consangvinizare poate aparea. Asa cum am declarat mai devreme, aceasta ar putea fi rezultatul unei populatii din care lipseste diversitatea genetica din cauza unor conditii cum ar fi ingradirea intr-un mediu inchis. In mod normal natura ar rezolva acest lucru prin “selectie naturala’’, dar in scenarii ca cel descris, multi din pui vor fi purtatori de caratere letale si mai departe, avand destul timp, media indivizilor neadaptati va fi mai mare decat media indivizilor adaptati. Cum consangvinizarea tind sa multiplice efectul genetic, caracterele se vor fixa fie ca sunt bune sau rele. Acum iti poti explica cum apare depresia de consangvinizare. Fapt sau imaginatie?
Mai departe pentru a interveni selectia naturala, Charles Darwin, in cartea lui , “Originile speciilor” guru evolutiei dupa multi, sugereaza ca selectia naturala poate interveni sau nu poate interveni totul depinzand de conditiile in care indivizii se vor gasi. Factori ca habitat, alimentatie, viitori parteneri de reproductie, boli sau diverse predilectii vor juca un rol in selectie. Sugereaza ca selectia apare intr-o populatie data, cand indivizii au caracteristici diferite, si cand caracterele lor difera de la individ la individ in termeni de adaptabilitate la mediu.
In contrast, selectia artificiala, difera in sensul ca acum mult timp in urma, crescatorii de toate tipurile au realizat ca pot, prin cresterea pentru anumite trasaturi sa le adune, comportamentele si caracteristicile care le cautau intr-un exemplar ales. Aceasta exploatare a selectiei artificiale a fost folosita inca de la inceput si de multe ori intr-un mod neintentionat.
Acest proces de selectie a fost considerat de Darwin ca un proces mai mare a selectiei naturale, unde inflentele si preferintele umane au generat efecte importante care au dus la domesticirea animalelor. Astazi prin consangvinizare putem sa ne creeam propriile “idealuri” selectand animalele domesticite dupa aspect si performante.
Pentru cei care inca sunt preocupati ca depresia de consangvinizare aprare din cauza consangvinizarii, va spun urmatoarele. Sezonul urmator voi imperechea produsul unei duble consangvinizari tata/fiica inapoi cu tatal ei ( tatal este: tata-bunic-strabunic). Aceasta este, asa cum multi ar spune o foarte stransa consangvinizare, dar in opinia mea este singura cale de a creea o linie, o linie care va reprezenta porumbelul dupa care a fost creata, in acest caz masculul initial. Cu fiecare generatie care trece, puii vor deveni mai “homozigoti” pentru caracterele si caracteristicile care le cautam, ridicandu-se nivelul si exceland in puritate genetica. Femela originala care am folosito a fost imprumutata de la prietenul meu Oskar, ea era un alt “tip” decat porumbeii din crescatoria mea, un “tip” care era diferit fata de unele din ideile mele, m-am increzut in calitatile ei pentru ca provenea de la un crescator Irlandez deosebit, dar mai avea caractere de imbunatatit, femela nu am zburato si nici nu am reproduso cu alt mascul. Procesul de consangvinizari stranse, si de selectare si testare a puilor va fi facut pentru cel putin 6 generatii, sau mai bine zis il voi continua pana cand voi fi fericit de rezultat. Pana acum, am zburat puii cu rezultate foarte bune din punct de vedere al performantei, nu sunt semne de depresie de consangvinizare si procesul de selectie a avansat alegand acum exemplarele mai asemanatoare cu masculul initial, sau as putea spune cele fiind de “tipul” lui. Trebuie sa spun, ca si atunci cand e practicata consangvinizarea intensiva, sunt foarte multe caractere recesive care ies la suprafata, un rezultat direct al zestrei genetice mostenite de la parinti, si conteaza mult de cat de puri sunt din punct de vedere a “idealurilor” cautate, chiar daca sunt bune sau rele. Daca veti observa ca porumbeii reproduc mai mult pui rai, intregul program trebuie oprit si toti puii neadaptati trebuie eliminati.
Cu scenariul descris mai sus, cu intelegerea noastra despre selectia artificiala, crescatoriile noastre sunt in realitate “medii izolate” in termeni de implicare a consangvinitatii care conduce la depresia de consangvinizare. Documentata, ca si in comvingerile mele, depresia de consangvinizare exista atat in conditii naturale cat si in medii artificiale. Doar sub ochii vigilenti ai crescatorului informat, impreuna cu ajutorul unei bune selectii, eliminand toate caracterele nedorite, testand puii, poate fi realizat un rezultat pozitiv.
Vreau sa prezint cititorilor cartile care m-au ajutat sa scriu acest articol, unele din ele fiind deja prezentate. Ele sunt urmatoarele “Breeding better pigeons”de G.H.T Stovin, “Genetics Made Simply” de Paul P. Cook Jr. Internetul ca motor de cautare a informatiilor, cartea lui Charles Darwin “On natural selection”, BirdLife International plan 2001-2011 (PDF). In final practica mea cu diverse loturi de porumbei si discutiile pe care le-am avut cu diversi crescatori cu privire la subiect, discutii care duc mereu la lucruri bune.
Autor: Nino Bugeja
Tradus de Maftei Ovidiu
15.03.2013.
PDF atasat: Schema de consangvinizare.
Un articol foarte foarte bun, multumesc Ovidiu pentru traducere! Mi-au placut in special argumentarile concrete cu exemple de la alte specii.
De asta avem atat de putini “buni reproducatori”, tinem o diversitate prea mare de gene. Daca ma uit la propria matca, nu cred ca am 2 porumbei asemanatori la talie, conformatie a aripii, consistenta a penajului, lungime a picioarelor, etc. Uitandu-ma la seriile de pui scosi intr-un an dintr-o pereche, se observa multe lucruri interesante despre impartirea genelor.
Prin purificare si stabilizare, concentrezi si genele bune si cele rele. Ce nu mi-e foarte clar: rezulta ca prin consangvinizare accentuata, vei obtine produsi foarte buni si foarte prosti in cursul unui an din aceeasi masa omogena de parinti? Sau poti ajunge vreodata sa obtii numai pasari bune, eliminand de tot caracterele nedorite? Logic asa ar fi. Adica sa spunem ca obtii 10 pui de la un cuplu consangvin. 5 sunt rebuturi si 5 super porumbei. Continuand mai departe cu cei 5 super, deja ai eliminat o parte din genele “letale”, urmand sa iasa la suprafata altele de alt gen (eventual). Tot purificand asa, mai au cum sa revina in colectia de gene, unele letale eliminate “definitiv” cu 1-2 generatii in urma?
In consecinta, vom avea iarasi un val de rebuturi (sau “bombe” genetice, frumos “ambalate”) pe pietele de porumbei… dupa articolul asta, toti vor considera ca au “dezlegare la peste”, ca doar trebuie sa demonstram ca toti suntem capabili.
Sunt foarte multi factori de luat in considerare (inclusiv de mediu) si putini crescatori sunt daruiti in acest domeniu.
Si apoi, cate generatii garantam o linie puternic consangvinizata in conditii de voliera si tratamente medicamentoase intensive (cum este cazul in ultima vreme)? Cum sa te astepti la selectii reusite cand toti dau navala cu disperare pe sit la Andrei cerand sfaturi pentru aplicare de tratamente salvatoare unor porumbei bolnavi? Sau de salvare a unor pui abandonati de parinti? Sau cum credeti ca ar fi capabili de o selectie “ca la carte” persoane care te acuza de metode barbare cand elimini exemplare nereusite? Pe situl asta sunt o gramada de dovezi ca nu toti sunt daruiti pentru o astfel de munca. Insa asta nu inseamna ca oamenii nu vor incerca totusi… de fapt, vedem de multa vreme “rezultatele” prin piete :-P .
In afara de cele doua succese referitor la doua specii de pasari, la cate altele mai functioneaza procedeul? Nu neg rezultatele bune si utilitatea consangvinizarii in fixarea caracterelor “in scurt timp” (pentru ca acelasi rezultat se poate obtine natural, pe un termen mult mai lung) a unei varietati noi, insa totul trebuie “luat cu un pic de sare” – cum zic americanii.
Spor la… abstinenta creativa!
Buna ziua!F bun articolul,documentat si PE INTELESUL TUTUROR!Sa natate!
Umila mea parere ,este ca omenirea nici nu a deslușit taina uluitoare prin care vin aceste creaturi minunate înapoi acasă , și deja intram cu bocancii în genetica . Si ca sa rămân în sfera topicului ,, IMAGINAȚIE și PRESUPUNERI ,,
Exceptand cateva inexactitati (probabil) de traducere, autorul (Nino Bugeja) nu stapaneste genetica!
Sunt sigur ca a citit mult, s-a documentat, insa necunoscand bazele geneticii reuseste sa-i impresioneze doar pe necunoscatori . . .
In lumea animala nu sunt specii autogame, iar in cea vegetala sunt putine. Doar acest fapt este deajuns pentru a constientiza ca natura evita consangvinizarea! De ce? Pentru ca scade variabilitatea si o data cu ea si adaptabilitatea la mediu!
Mendel este unul din parintii geneticii, insa el nu a prevazut transmiterea linkata a genelor – nu toate genele se transmit independent.
Hibridarea nu este nici pe departe incrucisarea interspecifica de care vorbeste autorul, ci incrucisarea a doi indivizi homozigoti, iar heterozis-ul este capacitatea hibrizilor (prima generatie de produsi rezultati din hibridare) de a-si depasi ambii parinti in anumite caractere!
Gena recesiva este gena care nu se exteriorizeaza fenotipic. Nu sunt perechi de gene recesive sau de gene dominante – in acest caz, caracterul este homozigot si se observa fenotipic!
Sincer sa fiu, nu vad mesajul acestui articol. Consangvinizarea nu inseamna sa imperechezi in familie, ci trebuie sa fie un intreg program de incrucisare cu un scop si medode bine definite inca de la inceput. A imperechea consangvin poate fi doar primul pas spre consangvinizare!
Multumesc pentru traducere si prezentare !
Articolul este de un real ajutor pentru toti cei care au nevoie de el,ca sunt unii care nu au nevoie…
Asa se explica cum a crescut nr. foarte mare de porumbei prosti iar braconierii care inmultesc aceste pasari in continuare nu fac decat sa asigure continuitate “sistemului”.
Mi-ar place sa vad mai mult fair-play in comentariile scrise deoarece cand cineva presteaza o munca pentru a lumina si pe altii GRATIS merita macar putin respect.
Pentru Andrei: specializare fara consangvinizare e imposibil de facut! Nu ai nici o alta cale. Oamenii vor daca se poate numai performeri si sa fie toti perfecti, toti gandesc perechile pentru puii din generatia F1. Daca te uiti in custi realizezi ca nu au nimic, mai mult de atat daca te uiti asa in general si in custi si la crescatori realizezi si ca nu au priceput mare lucru. Oare animalele salbatice de ce sunt extrem de specializate si arata toate la fel? Numai un om care nu stie sa selecteze sustine ca porumbeii trebuie sa fie heterozigoti. Analizeaza si tu proprii porumbei din cusca de la tine si analizeaza si alte crescatorii si gandeste-te cati din ei sunt intradevar necesari si cu cati iti pierzi vremea absolut degeaba. Este atat de mult de vorbit dar cred ca articolul nu atrage pentru ca are putine poze si nu poate fi subiect de cearta, cum zice o prietena buna: ,,pe orice forum ai citi, chiar daca este de: extraterestri, flori sau pedichiura, toti se cearta”. Atat de putini porumbei buni reproducatori sunt pentru ca pasarile sunt tinute in forma heterozigota si nu transmit nimic. Pasarile alea nu prea au ce sa caute la reproductie, poate nici nu ar trebui reproduse. Gandeste-te cati campioni din romania stiu foarte foarte bine lucrurile astea dar nu scriu si nu explica pentru a evita ,, cearta” cu toti care nu au miscat un pai dar se cred profesori. Omul care a scris articolul are o matca formata din 6 perechi si are a 5-a performanta mondiala la zborul cu puii!!!
Pentru funlw65: tie ti se pare ca in piata se gasesc porumbei reprezentativi? Este piata un punct de referinta?
fratilor o luati razna porumbei se cresc de placere e normal sa nu fie rude cand se imperechezaza dar vad ca lumea o ajuns sa faca din porumbei niste cobai lasati porumbei liberi sa zboare mereu nu chinuiti niste pasari minunate simbolul pacii nu niste animale pe care niste dementi le supun la niste chinuri de dragul banilor sau pentru mandria de a fii in clasament
vorba lui Gogu, imaginatie si presupeneri…in salbaticie animalele nu se impercheaza sau se impreuneaza ca frati.
DA UN ARTICOL FOARTE BUN PE INTELESUL TUTUROR
Un porumbel nu trebuie sa fie adaptat la mediu in general asa, de la polul nord la polul sud! El e specializat pentru o treaba, de aia e rasa specializata! Variabilitatea distruge specializarea si denota lipsa selectiei. Exemplele sunt date foarte bine, consangvinizari extreme urmate de hibridari extreme.
Articolul ramane foarte util si “suculent”, nu prea inteleg aversiunea fata de el. Piata nu este nici pe departe un barometru. Apropo de exemplele de la alte specii: nu cumva si albinele sunt ultra consangvinizate? La lupi femelele pui care cresc raman in haita si se imperecheaza cu masculul alfa care in principiu este tatal lor, nu? Intreb, si nu retoric.
Bun articol,cind l-am citit prima oara acum 3-4 ani am zis ,ce,o sa fac si eu asa.Recunosc ca nu sint in stare sa fac ce au facut Nino si Oskar,o linie proprie de porumbei,o familie,one strain cum zic englezii.
E usor aparent,ai un porumbel bun consagvinizezi pe el,imperechezi puii cei mai buni inapoi cu parintele fondator si obtii o familie de porumbei buni si cu gene asemanatoare,cu predictibilitatea performantelor,aspectului,comportamentului produsilor obtinuti din acea familie de porumbei
Asta e teoria ca practic daca nu stii ce vrei si nu esti hotarit sa rupi gitul la tot ce nu e in concordanta cu planul,nu reusesti.
Nino Bugeja si Oskar Zovic sint crescatori de tippleri din Canada,multipli recordmeni ai acestei tari.Omul asta a dat ceva din ,,casa”,sa vii sa spui ca habar n-are de genetica … o fi si asta,dar in mod sigur se pricepe la porumbei.
S-auzim numai de bine!
Iti multumesc Ovidiu pentru munca pe care o depui si care arata ca intradevar iubesti porumbeii si te straduesti sa faci performanta in ceea ce iti place.Toate inteventiile pe care le-ai facut de-a lungul timpului pe acest site dovedesc asta.Oameni de acest tip duc lucrurile inainte spre calitate.Iti multumesc pentru ca eu am avut mereu ceva de invatat din inteventiile sau articolele pe care le-ai scris.
Pentru faby,com 8:Nu ai vrea tu sa mai treci un pic pe la scoala,poate de data asta reusesti sa inveti sa scrii romaneste,si abia apoi sa te bagi in treaba de oameni mari?
Frumos articol.Multumim pentru publicare , implicit traducere.
Nu stiu genetica si nici nu mi-am propus sa invat.
STIU ceeace vreau la mine in voliera si pentru asta aplic si imperecheri tata-fica, mama-fiu, bunic -nepoata, frati .. etc
La impresionanta matca de 5 parechi pot face ce vreau si cum doresc si toti acestia au un singur porumbel de la care am plecat( primit cadou) .
Ce pot sa va spun este ca , atunci cand vine cineva in vizita daca ii dau la mana 10 porumbei dupa care la dau drumu in voliera cu greu mai recunoaste care si cum au fost analizati.
De zburat au zburat pana 620 km asa ca …spor la zbor.
Daca nu stii exact ce doresti poti studia si aplica si o viata genetica ca rezultatele nu te vor satisface.
P.S. Si totusi COSUL este selectorul suprem in hobiul nostru. Chiar daca ai un consangvin foarte apropiat trebuie sa zboare si el macar 200 km dupa aceea sa intre la matca.
Multa bafta.
Foarte bun articoulul!!! Dar eu raman (deocamdata) in ideile mele, pasesc incet in/spre lumea columbofiliei, iar apoi cand o sa capat mult mai multa experienta o sa incerc si eu consangvinizari si alte lucruri care se pare ca sunt incercate de multi!!! Deocamdata mie imi trebuie o foarte atenta selectie, cativa ani de ”incercari” , pt a-mi forma cat de cat un lot de porumbei buni, pt. care mai apoi sa incerc sa le pastrez trasaturile si caracteristicile celor mai buni porumbei pe care reusesc sa ii formez in umila mea ”crescatorie”!!! Deocamdata sunt prea mic pt pasul asta cu consangvinizari etc etc etc!!! Va doresc la toti sa fiti cat mai inspirati intr-ale columbofiliei, si sa auzim numai de bine!! Poate cineva face un mic experiment si vrea sa il impartaseasca cu noi, as fi curios de rezultate!!! Sanatate la toata lumea!!!
Si ca sa fac si o gluma, daca este permis, Doamne fereste sa incerce careva sa ”cupleze” un porumbel cu un uliu, sa vedem o noua specie de porumbei, care, in drumul lor spre casa, sa se apuce sa fugareasca soimii/ulii sa isi potoleasca foamea!!! ce ar mai fi !!! traim intr-o lume nebuna , nebuna, nebuna!!! Sanatate la toata lumea!!!
Am citit cu interes articolul.Ca si “Amiralul” l-am
mai citit candva.
Ar trebui sa urmeze acum o discutie lunga intre
tinerii cescatori….Din pacate interesul publicului
este mic si unii chiar refuza… genetica. Nu inteleg
DE CE????
Ovidiu, doar primul paragraf l-ai citit? :)
Dar ca sa-ti raspund, da, cred ca este (sau ar trebui sa fie). E o zona neutra, general accesibila si ar trebui sa fie principala cale de comercializare, folosita inclusiv de crescatorii de marca. Prezenta pasarilor de calitate in numar mare, ar elimina actualele “minunatii”.
Andrei, da, este un barometru al “zonei de jos”, unde au acces incepatorii si cei cu portofel modest insa, nu numai…
Acolo vezi cum sunt tocate marunt rasele romanesti.
Ovidiu, poti sa nu-mi dai dreptate, insa articolul asta e mai degraba de “circuit inchis”. Personal, te vad ca pe unul din putinii care pot sa creeze o rasa stabilizata, insa stii bine ca nu multi pot sa o faca. De aceea spun ca “invitatia” la consangvinizare va face mai mult rau decat bine.
Totodata, pierdeti din vedere ca este unul din motivele majore pentru care rasele noastre arata asa cum arata…
Daca ii spui unui pustan ca este ok sa consangvinizezi extrem, asta-i primul lucru pe care-l va face. Pana la rehibridare extrema va trece ceva vreme… daca o va face vreodata.
Genetica o poate invata si fara sa intre la capitolul asta.
Genetica oricum este imprevizibila, dar trebuie sa recunoastem cu totii ca fara consangvinizare stransa sau indepartata nu o sa fixam anumite caractere in veci si o sa avem in voliera o invariabilitate specifica heterozismului, este cert ca, cu putina genetica insotita de putin noroc, se poate ajunge mai repede la familii de pasari stabile atat fenotipic cat si genotipic, de fapt idealul care il urmarim cu totii.
Problema este ce trasatura sau trasaturi urmarim la pasarile pe care le crestem, ca daca urmarim fixarea uneia este mai usor, insa daca urmarim fixarea a doua sau trei este chiar foarte greu, v-ati gandit vreodata de ce este atat de controversata rasa” jucatorilor de galati” ? tocmai ca este o rasa la care este foarte greu sa se fixeze simultan cele trei caractere care au si consacrat-o.
Riscurile sunt mari in ambele situatii, fiecare pereche de gene din fiecare cromozom este responsabil de o anumita trasatura, ganditiva cat este de greu sa controlezi fixarea simultana a trei trasaturi,trebuie sa luam in calcul si norocul, in cazul jucatorilor de galati, joc, zbor de durata si repartizarea simetrica a culorii, sa nu spun frumusete, care sunt sansele a doua pasari pereche, sa aibe genele pereche de pe cromozomi dominante, responsabile pentru fiecare dintre cele trei trasaturi ?
Parerea mea ca prin homozigotare se poate obtine mai repede dominatia genelor responsabile cu trasaturile urmarite cum tot asa poate aparea si homozigotismul recesiv, insa daca din n experimente ai nimerit perechea de “aur” atunci putem vorbi de consangvinizare fara depresie si fixarea caracterelor urmarite, asa ca e “dezlegare la peste” cum spunea si funlw 65, spor la experimente ca oricum nu va ajunge o viata.
:)) am vazut documentare cu lupi si te asigur ca doar perechea dominanta se imperecheaza. cele care doresc sa se imperecheze ori isi detroneaza mama, ori pleaca din haita sa-si formeze propria familie. in cazul leilor e diferit, femelele raman in familie.si daca nu is “detronati” masculii actuali, da se imperecheaza cu propriile fiice. dar in 70% dintre cazuri nu mai apuca fiind alungati de alti masculi. pentru com.12 in caz ca ti-am fost de ajutor :))
In natura e foarte simplu doar cei foarte puternici se imperecheaza, asa ar trebui sa fie si in columbofilie!!! Restu la oala cu bors!!! Tot ce nu e bun trebuie inlaturat.
Merci pentru articol.
Cred ca este cel mai bun citit de mine, legat de acest subiect.
Bineinteles ca nu sunt retete, insa mergand mai departe, voi cei care ,,stapaniti” tainele genetice(cel putin teoretic) si ati pus in practica scheme de imperecheri inrudite dati-mi cateva exemple.
Eu spre exemplu la anu, as vrea sa imperechez 4 pui consangvini proveniti din 2 imperecheri inrudite.
1)Prima pereche: tata+fiica
2)A doua: fiu + mama.
Cei patru pui rezultati din combinatiile de mai sus sa ii imperechez intre ei.
Produsii (puiilor consangvini) lor zburati.
Aveti idee unde gasesc modele de scheme de imperechere pentru caii de curse? Conform geneticianului Alfons Anker si a altora care au avut si porumbei, se pare ca aceste scheme de imperechere a cailor de curse se potrivesc si la porumbei (cel putin voiajori).
Cred intr-un limbaj decant si in exprimari mai ,,soft”. Nu suntem in nici un fel de conflict.
Va multumesc,
Eu as face asa perechile tale. Pui din tata+ fiica cu pui din mama+fiu. Pui din tata+fiica mascul inapoi cu mama fiicei ( cea imperecheata cu tatal), pui din mama+fiu la fel inapoi cu tatal fiului. Apoi fiica+fiul initiali intre ei. Asa o sa iti faci o impresie generala foarte buna si o sa realizezi daca merita sa continui.
Buna seara tutoror,
Fara sa am prea multe informatii din domeniu cred ca industria din jurul cresterii animalelor este mai importanta la cai decat la caini si la caini decat la porumbei. Banii care se vehiculeaza in astfel de hobby-uri scad in acest sens asa ca si interesul legat de obtinerea unor campioni este proportional.
Nu stiu cum este la cai si nici la caini in general. Totusi, am vazut cateva pedigriuri de Ciobanesti germani, una din cele mai cunoscute rase de caini si nu am vazut deloc consangvinizari stranse. Poate ca unii colegi columbofili care au si cunostiinte in acest sens ne-ar putea spune de ce.
Cu stima.
Matca zboara din stup cu un alai de trantori dupa ea. Sunt anumite zone unde poate intalni si trantori din alti stupi, inclusiv salbatici. Numai cei mai rapizi si indemanatici trantori ajung sa se imperecheze. Doar primul trantor are treaba usoara, al doilea fiind nevoit sa indeparteze si resturile de corp ramase de la cel de dinaintea lui.
Asta daca-mi aduc bine aminte ce-mi povestea taica-meu.
Eu am inceput cu Jucatorii Pagi de Iasi. Cu porumbei de la 9 crescatori am facut vreo 20 de perechi si am pierdut vreo sase ani de pomana, baza de selectie a fost mult prea mare si n-am reusit nici o branza – dimpotriva! Asa ca am pastrat o singura pereche (au o strabunica comuna, au si joc si desen) si voi pleca de la aceasta.
Acum doi ani am achizitionat trei perechi de moriscari, insa doar de la doi crescatori( cu renume – unul din ei a si postat pe acest topic) si-i voi creste consangvin.
Am plecat de la trei perechi pentru a putea evita incestul, dar si pentru a putea avea variabilitate.
Perechile initiale le voi pastra cativa ani pentru a putea verifica constanta caracterelor puilor, dar si pentru a putea verifica diferite scheme de consangvinizare luate de pe net si chiar de pe porumbei.ro.
Nu sunt impotriva consangvinizarii, insa nici nu trebuie exagerat: sunt sanse mult mai mari sa obtii rezultate bune imperechind la intamplare decat inrudit!
Buna Dina,
Aici (http://www.animale.ro/forum/showthread.php?34808-Despre-consangvinizare) e un topic despre consangvinizarea la caini.
Desi topicul porneste la inceput in favoarea consangvinizarii, in final concluzia este ca trebuie evitata. Riscurile sunt prea mari si garantii nu exista.
Iar eu zic ca defectele ascunse nu pot fi detectate imediat si este mult mai probabil ca acestea sa fie prezente inca de la prima incercare.
Daca rasele actuale (atat pasari, animale cat si umane) au supravietuit atatea mii de ani, este in primul rand pentru ca au putut evita consangvinizarea stransa. Chestia asta este mult mai periculoasa pentru rasele romanesti decat captivitatea in voliere.
Majoritatea persoanelor nu au decat cateva perechi prin voliere. Va fi mult mai “convenabil” (si gratis) pentru ei sa imperecheze intre rude… Daca pana acum s-au obtinut progrese in revitalizarea unor rase, mi-e teama ca daca nu se ia in serios problema, ajungem in situatii si mai grave.
De fapt, cred ca consangvinizarea este primul vinovat de vitalitatea si capacitatile de zbor tot mai reduse ale raselor romanesti.
Doar captivitatea nu face atat de mult rau. Ar fi trebuit ca in maxim 2 generatii, acele pasari sa fie recuperate complet. Dar chiar si adultii in cauza, cu program de hranire si antrenament moderat, ar fi trebuit sa poata intra intr-o forma multumitoare.
Picioarele scurte, aripile defecte, malformatiile, etc., nu apar in urma captivitatii. Daca toti crescatorii dau buluc pe calea asta, atunci, care este “sfatul” (pozitia oficiala a) asociatiilor sportive care vor sa recupereze rasele romanesti si sa le redea zborului?
Dina, ce zici de asta? Ce sfatuiesti oficial? Dam buluc toti?
DESPRE PEDIGREE (I)
În rîndurile care urmeazã, am dori sã ne adresãm, nu atît crescãtorilor experimentaþi de cîini, ci în primul rînd amatorilor care posedã sau îºi propun sã achiziþioneze un cîine de rasã. Nu vã vom da acum sfaturi despre alegerea unei anume rase, presupunînd cã aveþi deja o rasã favoritã (care poate e ºi foarte la modã). Ceea ce îºi doreºte orice viitor proprietar de cîine, implicit, orice crescãtor responsabil, este sã aibã ºi sã creascã exemplare sãnãtoase, fãrã defecte genetice, cu un caracter echilibrat, ºi, în ultimã instanþã, frumoase. Chiar dacã nu toþi cîinii pe care îi iubim devin campioni, avem datoria, ºi unii ºi alþii (proprietari ºi crescãtori) sã ne asigurãm cã animalele de rasã din jurul nostru nu sînt tarate ºi, la o adicã, pot perpetua în generaþiile urmãtoare calitãþile pe care le deþin.
Auzim însã, din pãcate, de prea multe ori, persoane care vrînd sã cumpere un pui anunþã crescãtorul din start cã nu doreºte un cîine cu pedigree. Un animal de companie, care sã semene cu rasa doritã, ºi sã coste eventual cît mai puþin. Cumpãrãtorul mai afirmã cã nu doreºte sã foloseascã vreodatã la reproducþie acel animal, cã nu este interesat nici de expoziþiile de frumuseþe, deºi, mai tîrziu, s-ar putea rãzgîndi. Dar, deocamdatã, orice argument trebuie sã pledeze în favoarea unui preþ convenabil. Riscul cel mai mic pe care ºi-l asumã personajul nostru este de a avea pe viitor un cîine urîþel, atipic rasei. Riscul mai mare este acela de a avea un pui cu probleme genetice ce aduc mai devreme sau mai tîrziu suferinþã, atît cîinelui, cît ºi proprietarului (displazie, epilepsie, cataractã, etc.lista e uriaºã ºi înfricoºãtoare, ºi diferã de la o rasã la alta).
Mulþi vor spune cã pedigree-ul nu reprezintã altceva decît o foaie de hîrtie pe care sînt înºirate niºte nume. Acele nume însã ascund pentru unii, demonstreazã pentru alþii, sursa rãului sau a calitãþilor unui cîine.
ªtim cu toþii cã puiul moºteneºte, genetic vorbind, 50% de la tatã, 50% de la mamã, cîte 25% de la fiecare din bunici, cîte 12,5% de la strãbunici…Avînd în vedere acest algoritm, chinologii devotaþi selecþiei ºi promovãrii raselor de cîini, în funcþie de utilitatea ºi funcþia acestora, s-au strãduit mereu sã speculeze empiric probabilitatea transmiterii genelor dorite ºi înlãturarea celor defectuoase pentru perfecþionarea raselor. Metodele pe care le-au folosit sînt cvasi-ºtiinþifice, deoarece nimeni nu poate prevedea în totalitate rezultatul, ºi cu atît mai puþin, nici un crescãtor n-a obþinut încã exemplarul perfect. Dar, prin alegerea cu grijã a cîinilor de reproducþie hazardul se micºoreazã considerabil.
Ceea ce trebuie spus de la început este cã, prin diferenþierea cîinilor pe rase ºi grupe de rase, omul a intervenit asupra populaþiilor canine de la începuturile chinologiei, reuºind sã stabilizeze ºi sã standardizeze trãsãturile comune ce defineau o rasã sau alta (codul genetic al unei rase, numit de englezi “gene pool”). Codul genetic al fiecãrei rase în parte este limitat, motiv pentru care chinologii au ajuns la un set de metode care le permite sã combine în mod eficient liniile de sînge existente. Vom încerca în numãrul urmãtor sã vã prezentãm cîteva dintre acestea (linebreeding, inbreeding, “paperbreeding”, outcross), nu pentru a vã impresiona cu cunoºtinþele noastre vaste în ale cîinilor, ci pentru a vã ajuta cu sfaturi în alegerea unui cîine, sau în alegerea cîinelui de montã adecvat.
PEDIGREE PARTEA A II A
Promiteam în primul numãr al acestei reviste sã revenim cu detalii despre metodele de selecþie folosite de chinologi, pentru a vedea mai apoi împreunã, nu numai de ce este necesar pedigree-ul unui cîine, dar ºi ce anume face ca un pedigree (sau un cîine) sã fie bun, mediocru sau prost. Spuneam de asemenea cã în cadrul fiecãrei rase se distinge un cod genetic aparte (gene pool), responsabil de diferenþierea trãsãturilor generale ca aspect ºi utilitate pentru fiecare rasã în parte. Deoarece fiecare rasã se manifestã limitat, iar sarcina selecþiei este aceea de a îmbunãtãþi, nicidecum de a înmulþi, rolul crescãtorului se confundã de multe ori cu o menire frankensteinianã. El trebuie sã promoveze în selecþie numai exemplare sãnãtoase, stabile, cu o ascendenþã cunoscutã deasemenea ca sãnãtoasã ºi stabilã.
Selecþia în linie (sau linebreeding cum o numesc englezii) este metoda lentã, de lungã duratã, prin care un crescãtor promoveazã ºi perpetueazã calitãþile excepþionale ale unui individ etalon. Etalonul fixat dupã criteriile standardului, ale crescãtorului, ºi nu în ultimul rînd ale arbitrilor chinologi, devine astfel un exemplar (femelã sau mascul) care, în afara faptului cã este corespunzãtor în sine, dovedeºte cã poate transmite cu consecvenþã tip corect ºi calitate urmaºilor sãi. Prin urmare, înainte de a deveni fondator de linie, un cîine excepþional trebuie sã confirme calitatea de bun reproducãtor (nu transmite defecte genetice). Acesta va fi pe urmã folosit în repetate rînduri în programul de selecþie al unui crescãtor, iar numele sãu va apãrea în pedigree-ul urmaºilor pe ambele pãrþi (ºi pe linia mamei, ºi pe linia tatãlui). Cu cît valoarea acestui exemplar este mai mare, ºi amprenta pe care o lasã în efectiv mai stabilã, etalonul de care vorbim poate apãrea într-un pedigree chiar de mai multe ori . În cazul în care reproducãtorul de care vorbim reuºeºte sã-ºi impunã dominant caracterele în linia fondatã, crescãtorul se poate mîndri cã prin linebreeding atent a reuºit sã se apropie de specimenul perfect proiectat de el ºi cã a reuºit de asemenea sã-ºi punã marca pe linia creatã; deoarece, toate exemplarele provenite din acea linie vor pãstra constanþa în calitate ºi vor fi uºor de reperat dupã particularitãþile care consacrã linia respectivã (o linie poate avea cîini mai eleganþi, o alta mai robuºti, alþii cu aptitudini de vînãtoare mai pronunþate, etc.)
Consangvinizarea (inbreeding) ca metodã de creºtere este adeseori confundatã cu linebreedingul, ºi asta deoarece unii crescãtori considerã împerecherile tatã-fiicã, sau mamã-fiu, consangvinizare, iar alþii creºtere în linie. Cert e cã împerecherile între fraþi (de cuib sau din generaþii diferite dar provenind din aceiaºi pãrinþi) sau semifraþi sînt consangvinizãri. Existã douã motive pentru care se recurge la inbreeding: unul este pentru a concentra ºi a stabiliza în linie genele unui exemplar superior; al doilea, pentru a expune genele recesive defectuoase. Prin consangvinizare, genele recesive purtãtoare de defecte se dubleazã ºi devin evidente, cîtã vreme printr-o incruciºare în afara liniei (outcross) ar rãmîne tãcute, nevãzute ºi probabil transmise mai departe de exemplarele ce le deþin. De obicei, produºii rezultaþi dintr-o astfel de montã experimentalã sînt evaluaþi, monitorizaþi, sterilizaþi sau chiar sacrificaþi, dacã manifestã malformaþii ce-i fac inapþi unei vieþi normale. Ceea ce trebuie spus ºi subliniat aici este faptul cã: NICIODATÃ CONSANGVINIZAREA NU POATE ªI NU VA CREA ANORMALITÃÞI!!! Auzim adesea snoave populare conform cãrora “incestul” produce monºtri neapãrat. Incestul nu face decît sã scoatã la luminã problemele existente. ªi dacã printr-o astfel de consangvinizare, defectele care ies la ivealã pericliteazã sãnãtatea ºi calitatea rasei pe termen lung, crescãtorului îi revine responsabilitatea de a retrage din reproducþie exemplarele probate. De obicei, meritul sau vina de a transmite atît bune cît ºi rele îi revine mai mult masculului, deoarece, cîtã vreme o femelã poate da naºtere pe parcursul vieþii unui numãr de 4-5 cuiburi, un mascul poate monta într-o lunã un numãr egal de femele. Un mascul frumos (fenotipic), cu multe titluri ºi Best In Show-uri, dar care poartã defecte genetice grave (genotipul sãu) poate rãspîndi cu repeziciune genele recesive defectuoase în tot efectivul ºi poate chiar compromite pe termen lung o rasã. Chiar dacã e tentant sã foloseºti pentru monte un campion extraordinar al cãrui nume va vinde ºi puii mai bine, asigurã-te întîi de calitatea sa de reproducãtor, iar dacã urmaºii acestuia nu se ridicã la înãlþimea aºteptãrilor sau au defecte grave, alege reproducãtorul corect ºi confirmat, chiar dacã nu e la fel de spectaculos, dar despre care se ºtie deja cã transmite cu consecvenþã un tip bun, sãnãtos, netarat.
Despre celelalte “metode” de creºtere (outcross ºi paperbreeding) vom încerca sã vã vorbim în numãrul urmãtor, vrînd sã punctãm greºelile pe care le fac crescãtorii fãrã experienþã ºi aºa-ziºii crescãtori care speculeazã doar pentru bani popularitatea unei rase bine vîndute.
DESPRE PEDIGREE (partea a III-a)
Dacã în numãrul trecut pledam pentru metodele clasice de creºtere, creºterea în linie ºi consangvinizarea, vom vorbi de data asta despre ultimele rãmase, “paper breeding” ºi “outcross”.
Outcross
Cu toate cã am pomenit deja în treacãt de outcross, opunînd termenul celui de “linebreeding”, dorim sã revenim asupra lui pentru a spulbera mitul “incestului” care naºte monºtri. Crescãtorii de la începuturile chinologiei, fãrã a avea cunoºtinþele de geneticã de azi, se ghidau în perfecþionarea unei rase dupã urmãtorul slogan: “Monteazã cel mai bun cu cea mai bunã ºi sperã la ceva mai bun!” Hazardul era asumat, pînã au început, empiric, sã-ºi dea seama de avantajele consangvinizãrii. ªi în zilele noastre, outcrossul trebuie folosit cu mãsurã, doar atunci cînd o linie prea închisã de consangvinizãri are nevoie de o împrospãtare. Altfel, outcross-ul, sau împerecherile dintre exemplare neînrudite, a amestecat ºi diluat întotdeauna codul genetic al unei rase. Rezultatul se vede în efectivele neomogene, tot mai îndepãrtate de tipul ideal. Din nefericire, fenomenul afecteazã cele mai populare rase, cele de care nu se mai ocupã exclusiv crescãtorii cu experienþã, ci în special amatorii care deþin doar un exemplar. În România, de exemplu, e trist sã vedem cum Rottweilerul (numãrul 1 în preferinþele momentului) pierde substanþa ºi robusteþea specifice ºi se transformã tot mai mult într-o pisicuþã ascuþitã care se deplaseazã în coate (ºi cîþi vedem din aceºtia!); sau Westie-ul, care pe la noi nu mai are în comun mai nimic cu rasa în afara culorii (simple ciocãnitori albe care au marele “merit” al danturii complete ºi al descendenþei din “hipotip”); sau Ciobãnescul German, care pe la noi se laudã cã e “Cîine Lup”…ºi lista poate continua. Cred cã cel mai bun exemplu romãnesc al degenerescenþei unei rase este Pechinezul, cel despre care, mai în glumã, mai în serios, se vorbeºte cã ar avea mai multe ºanse de omologare la FCI decît ciobãneºtii romãneºti, sub numele de Pechirom. Celebrul ºi popularul Pechirom nu este altceva decît exponentul cel mai potrivit al outcrossurilor fãcute gospodãreºte. ªi tot gospodãreºte, existã riscul de a se ajunge în vreo 10 ani sã vorbim de Romweiler sau de Balcan Highland White Terrier.
Paper breeding
Dupã cum puteþi deja ghici din termenul de “paper breeding”, aceastã aºa-zisã metodã se referã la planificarea montelor “pe hîrtie”, pornind de la pedigree-le pãrinþilor. Aspectul cîinilor implicaþi conteazã mai puþin. Ceea ce urmãresc adepþii acestei “tehnici” este doar concentrarea codului genetic al unei linii (evident, tot prin linebreeding ºi inbreeding). Montele de pe hîrtie apeleazã în cea mai mare mãsurã la calculul probabilitãþilor genetice ºi uzeazã în general de reþete(combinaþii) ºi formule de succes. Crescãtorii care se folosesc de aceastã metodã constant au studiat în istoria raselor favorite algoritmii care au produs mari campioni, sînt buni teoreticieni chinologi, însã ºi aceºtia se supun unor riscuri. Uneori, aritmetica singurã scapã din vedere valoarea exemplarelor care participã la “monta de pe hîrtie”, sau nu se cunosc toate datele referitoare la bunici, strãbunici, etc., iar rezultatul calculelor nu mai e cel scontat. Riscul cel mai mare, însã, este din pãcate ºi cel mai penibil: pedigree-ul sã nu fie conform cu realitatea! Fie din greºealã, sau, mai rãu, cu bunã ºtiinþã, existã adesea crescãtori reputaþi, cu efective mari de cîini þinuþi împreunã, care înregistreazã cuiburi dînd cu banul! Cine mai poate ºti atunci care sînt adevãraþii pãrinþi? E un exerciþiu amuzant, cîteodatã, sã urmãreºti pedigree-le unei astfel de canise ºi sã realizezi cã mama sau bunica nu avea cum sã fie în cãlduri la momentul respectiv, sau cã bunicul murise cu 3 ani înainte de naºterea tatãlui. (Chiar de curînd am avut ocazia sã vãd un pedigree în care o femelã se avea pe sine ca mamã!!)
N-aº vrea ca prin rîndurile de mai sus sã descurajez pe cineva în dorinþa de a creºte cîini de rasã. E o preocupare nobilã, plãcutã, care poate aduce ºi satisfacþii, cu condiþia ca cel implicat sã-ºi asume toate responsabilitãþile ce decurg din aceastã calitate. Adevãraþii crescãtori îºi iubesc mai mult cîinii decît punga!!!
Lavinia Steer & Lokodi Csaba Zsolt
E despre caini!!! De pe forumul recomandat!
E acolo e recomandare cu rasa si punga care cred ca e foarte buna!
Salutare tuturor, vad ca toata lumea vorbeste de consangvinizare ca de ceva nemaipomenit de rau si fuge de ea ca dracul de tamaie dar totusi de ce nimeni dintre dumneavoastra domnilor nu vorbiti si despre selectie…probabil nici nu stiti ce e aia,in natura exemplarele strambe si incapabile de a se auto gestiona mor imediat , natura nu cunoaste mila ea nu va zice niciodata lasa si gugustiucul asta ca poate il cumpara si pe el vreun fraier cu vreo cateva milioane,nu in natura el vine eliminat si gata .Eu cred ca nimeni dintre voi nu faceti de fapt nimic practic in sensul de a selectiona si mai mult decat atat nu aveti curajul de a va asuma riscul de a pierde in ceea ce faceti, mai mult decat atat abia zice cineva ceva care nu e pe aceiasi lungime de unda cu voi si incepeti sa aberati, de asemenea refuzati sa luati in considerare genetica de parca lucrurile pe acest pamant sunt la voia antamplarii , de parca nu genetica sta la baza tuturor fiintelor vii fie ele celule,microorganisme sau vietati complexe, de parca DOMNUL le-a creat pe toate. Daca asta credeti, daca zeci de ani de studii si cercetari, fel de fel de incercari mai mult sau mai putin reusite vi se par in zadar ,daca piata e mai presus de orice,daca nici macar nu aveti curajul de a incerca, daca credeti si nu cercetati,atunci DOMNUL sa fie cu voi caci a voastra va fi imparatia cerurilor. Sa auzim de bine.
Buna seara V (com 30)
Tema propusa de tine este off-topic si ar merita un subiect separat. Intrebarea ta este mai mult una retorica, constatarea unei realitati si dezbaterea ei neducand, in mod sigur, la ameliorarea problemei. Ea e un fel de strigat in pustiu pentru ca, din pacate, in problema performantelor de zbor ale raselor romanesti, zarurile au fost deja aruncate.
Stii bine ca nu consangvinizarea a dus la scaderea drastica a performantelor de zbor (cu sau fara joc) ale raselor romanesti. In primul rand a actionat selectia dupa caractere de exterior, mult mai rapid de facut decat cea dupa performante in aer – ia mai putin timp, cu o apreciere a porumbeilor intr-un timp scurt, uneori si dupa cateva saptamani de viata sau chiar mai devreme. In schimb, selectia porumbeilor cu performate de zbor si/sau joc necesita foarte multe ore de observatii si, uneori, chiar ani.
In al doilea rand, asa cum ai mentionat si tu, a actionat selectia dupa caratere de exterior specifice porumbeilor de decor (fara performate de zbor). Astfel de trasaturi specifice porumbeilor crescuti numai in voliera (de ornament) sunt geana alba, corp mai adunat cu crupionul bombat si picioare mai scurte, penajul usor infoiat cu aripile trenate si coada desfacuta. Unele dintre aceste trasaturi au drept cauza un tonus muscular scazut, ele fiind mult mai rar intalnite la porumbeii din aceeasi rasa tinuti liberi si cu aptitudinile de zbor pastrate.
Din pacate, marea majoritate a crescatorilor de rase romanesti au ales deja. Ei nu considera pastrarea abilitatilor de zbor drept o trasatura definitorie a acestora, neincluzand in selectia facuta si criteriul referitor la pastrarea acestor abilitati. De aceea, datorita selectiei unilaterale ghidata numai dupa trasaturile de exterior si datorita cresterii mai ales in voliere inchise, multi dintre porumbeii romanesti au ramas “jucatori” sau “zburatori” numai cu numele, in ultimii ani diminuandu-se in mod semnificativ performantele lor de zbor si/sau joc.
In acest sens, singura posibilitate de a aprecia in mod corect performantele unui porumbel dintr-o rasa de agrement este sa il zbori in mod regulat. De aceea, singura sugestie este ca porumbeii din rase care chiar se vor a fi performante sa fie inclusi in lotul de reproducatori numai dupa confirmarea performantelor lor in aer sau macar a unor performante minime. Dar cum aproape nimeni nu o sa faca asta, putem concluziona ca noi nu prea mai avem astfel de rase.
Chiar asa, cate rase romanesti se mai zboara in mod regulat? Doar cateva de zburatori si una de jucatori. Restul pana la cateva zeci sunt pierdute pentru cauza, ca sa zicem asa. Pana la urma urmei, e bun si bronzul, defilam cu ce avem.
Cu stima,
Dina Mergeani
Salut Ovidiu,
Tot despre caini:
http://www.pedigreedatabase.com/german_shepherd_dog/dog.html?id=537656-wallace-von-haus-bura
http://www.pedigreedatabase.com/pedigree.simplechart?dogid=537656
http://www.pedigreedatabase.com/german_shepherd_dog/dog.html?id=537656-wallace-von-haus-bura
Se pare ca acestia nu accepta consangvinizari mai mici de 3-3 sau 3-2.
Nimeni nu contesta beneficiile consangvinizarii atat timp cat este insotita de o selectie riguroasa a urmasilor. Intrebarea mea este de ce crescatorii de ciobanesc german au aceasta pozitie?
Cu stima,
Dina Mergeani
Bine v-am gasit, dragilor !
Sunt perfect de acord cu Dina (com.33) ca nu consangvinizarea a distrus rasele romanesti. Consangvinizarea e o arma sublima in mana unui crescator priceput, dar utilizarea ei cu succes implica, pe langa cunostiinte multidisciplinare, un spirit de observatie accentuat care sa-ti permita sa evaluezi exact toate rezultatele imperecherilor. Nu toate caracterele negative tin de depresiunea de consangvinizare, multe provin din incapatanarea crescatorului de a consangviniza o pasare valoroasa, dar care din nefericire are defecte ascunse. Sunt binevenite aici explicatiile sugerate de funlw65 (com.29) si cele postate de Ovidiu (com.31). Alegerea fondatorului de linie este o operatie care trebuie facuta foarte responsabil, altfel te asteapta o munca inutila de cativa ani. Eu de ex. sunt deja in al5 lea an de cand m-am apucat de refacerea zburatorilor clujeni, am pasari de buna calitate, dar deocamdata niciuna care sa merite sa incep o constructie solida pe ea, desi ma mananca degetelele de nu pot sa va explic…
Cand vine vorba de consangvinizare nu trebuie sa fii toba de carte pentru a intelege cateva lucruri elementare.Nu exista specie sau rasa,salbatica ori domestica,rezultata in afara consangvinizarii.Sperietoarea asta numita “depresie de consangvinizare” e doar atat si nimic mai mult.Consangvinizare exista si in lumea naturala,asa cum poate fi practicata si de om,ea are acelasi rezultat,respectiv concentrarea atat a genelor “bune” cat si a celor “rele”.Diferenta in efecte o face doar omul atunci cand are posibilitatea sa intervina selectand, pentru ca in natura indivizii purtatori masiv de gene “letale” nu supravietuiesc,daramite sa se mai si reproduca.
Procedura consangvinizarii nu e deloc contraindicata ca si principiu de reproducere,ea este in schimb un dezastru in mainile celor care nu stiu s-o foloseasca si sa-i interpreteze rezultatele.Rasele domestice de porumbei n-ar fi aparut niciodata fara a se fi folosit imperecherea inrudita.Iar asta s-a facut cu sute de ani inainte de legile segregarii lui Mendel.Imperechind “asemanator” cu “asemanator” omul a aplicat principiile consangvinizarii fara sa fi avut si baza stiintifica a ceea ce presupune ea.
Din articolul tradus de Ovidiu un pasaj cu relevanta pentru tema discutata este urmatorul:
“Chandler Grover este un crescator de rolleri si a declarat urmatoarele:
“Am crescut o familie de rolleri pentru 14 ani timp in care au fost multe generatii de imperecheri frate cu sora, sau cat mai aproap inruditi. Acest lucru merge doar intr-o familie care nu are defecte ascunse. Ai mei din fericire nu reproduceau indivizi neadaptati. Anul trecut am incercat o alta pereche si au crescut doar pui rai, orbi slabi. Singura cale de a afla este sa incerci si eu sunt un om care incearca ca sa stie macar pentru el.”
Pe intelesul tuturor,nu consangvinizarea distruge rasele,ba dimpotriva, ci doar prostia si ingnoranta omului.Nepriceperea corecta a scopului pentru care a fost creata o rasa sau alta poate conduce usor la distrugerea ei dand vina pe consangvinizare cand de fapt cel care o aplica o aplica prost incapatanandu-se sa selecteze pentru reproductie indivizi neconformi.De dragul “frumusetii” se face de fapt o contraselectie atunci cand se prefera indivizii cu talie cat mai mica,ciocuri si picioare cat mai scurte,penaj infoiat si coada in cap.Selectia artificiala proasta ca si un mediu de crestere impropriu a dus la declinul raselor de zburatori/jucatori in toata lumea nicidecum consangvinizarea.
In cazul porumbeilor romanesti,daca am lua in calcul doar ultimii 50 de ani trecuti de la primele lor descrieri facute de Peterfi se vede lesne ca regresul este generalizat.Si oricat s-ar incerca a se da vina ba pe consangvinizare,ba pe standarde,adevarul este ca tot crescatorii sunt vinovati,aplicand prost regulile consangvinizarii si batandu-si joc de standarde.
Drama porumbeilor romanesti este ca multe au incaput pe mana “pungasilor”(a se citi si ca purtatori de “punga”) care le fac si “standarde” exclusiv dupa mercurial.Daca dupa barometrul din obor se vede ca au cautare aia cu ciocul scurt,ochii iesiti din orbite si coada de paun ne facem ca nu stim( si cu siguranta multi chiar nu stiu!) ca porumbeii aia ar trebui sa zboare sau sa joace.Iar daca si de la “oficiala” li se canta prohodul,e limpede ca nici sperante de mai bine nu-s.
Pentru Dina Mergeani: e foarte simplu! La ciobanescul german nu se fac consangvinizari mai stranse pentru ca rasa a fost deja selectata, in marea de exemplare sunt indivizi foarte buni! NU ARE ROST O SPECIALIZARE MAI MARE!!! Rasa aia a trecut prin testele de rasa, prin selectie riguroasa, prin tot ce vrei tu. E o rasa in adevaratul sens al cuvantului. Ca o paranteza priveste si tu ce oroare provoaca masurarea ciocului sau cantarirea pasarilor, asta iti arata nivelul cunostintelor crescatorilor si nivelul raselor astea care le ,,salveaza” unii. Din pacate munca de selectie si ameliorare e subiect tabu! Oamenii fara cunostinte arata cu degetul. E pacat sa ajungi om mare da sa ramai mic.
Pt.Dina (com.34) : pentru ca ciobanescul german este o rasa “clasica” si ameliorata cu foarte multe calitati care trebuiesc conservate si a carei crestere se face pe baza unui registru genealogic f.strict. Candva, in tineretea rasei, au avut si incesturile rolul lor… Nu se mai imperecheaza incestuos pentru a nu miscora genofondul rasei, lucru care ar duce fie la sucombarea ei, fie la scindarea diferitelor disidente in rase distincte. Asta e o metoda de a apara o REPUTATIE, termen din pacate putin cunoscut pe meleagurile noastre. In alta ordine de idei, chiar daca noi consideram pasiunea noastra ca cea mai frumoasa din lume, cresterea porumbeilor dupa registre de rasa s-ar putea sa fie o activitate cam superflua.
Pentru comm. #38, poate nu realizati, insa vorbiti deja de existenta unei legi (a unui “dreptar” ingineresc) ;) . Sunt de acord cu dvs. ca din dezordine si la intamplare nu se nasc legi si reguli bine stabilite (care vin in urma unor teste si experimente prealabile). S-ar putea ca viziunea mea sa fie mult mai “stiintifica” si mai indrazneata decat a dumneavoastra.
Pardon, #32…. :P
#37
Exact ce as fi vrut sa spun, dar asta inseamna sa fac apel si la o carte mai veche (foarte veche) insa intram in altele.
Pentru fixare/specializare, apelare la consangvinizare intr-un anumit grad.
Pentru supravietuire pe termen lung a rasei create, diversificare (ramanand in rasa desigur) si extindere geografica (mediile diferite vor veni in sprijinul diversitatii).
Altfel rasa e doar pasagera, consumandu-se repede.
Ovidiu, care este urmatorul pas dupa fixare? Cum vei proceda? Inteleg deja ca incerci (prin cadouri) sa creezi si alte nuclee in zona in care locuiesti acum…
Si cred ca aceleasi intrebari le-as pune si d-lui Cocu referitor la Zburatorul Albastru de Cluj.
Pai cum sa procedez? Foarte simplu! Fixez in paralel pe mai multi porumbei, mai multe nuclee in paralel mia exact. Dupa ce vor fi fixati bine si se va micsora variabilitatea voi combina nucleele intre ele, doar cei mai buni porumbei si doar odata! Apoi voi consangviniza iar pe cei mai buni si tot asa la infinit! E simplu, e ca si cand ai amesteca margele in pahar, daca nu dai deoparte din ele ai sa ai mereu aceleasi margele. Plus ca pana cand nu consangvinizezi, ma refer strans maxim bunic-nepoata, eu consider ca habar nu ai la ce dai de mancare! TE JOCI!!!
Ovidiu, nu mi-ai raspuns direct: articolul este o pledoarie pentru consangvinizare? Daca da, pana la comentariul 43 sunt intru-totul de acord cu tine!
Consangvinizarea (aplicata ca un proiect, nu dupa ureche) te ajuta sa refaci o rasa – in cazul in care aceasta rasa intr-adevar a existat!!!! Daca te gandesti la “Jucatorul de Galati”, aceasta “rasa” nu a existat si nu exista! Nu in sensul intrinsec al notiunii si nici asa cum o percep occidentalii.
Domnul Cocu a spus de cinci ani de lucru, poate ne spune si cat s-a folosit de imperecheri inrudite, cat de stranse si la a cata generatie consangvina a ajuns, efectele pe care le-a observat . . .
Cert este ca la un moment dat trebuie sa renunti la consangvinizare si sa imperechezi cat de indepartat iti permite lotul de porumbei din acea linie.
Tu faci din consangvinizare un scop, pe cand ea este doar o metoda!
Ovidiu (com.43), asta e super : …”Apoi voi consangviniza iar pe cei mai buni si tot asa la infinit!”… Imi place la nebunie viziunea asta atemporala…
Vasile (com.42), in ce priveste Zburatorii clujeni (si nu Albastri de Cluj cum eronat s-a incetatenit denumirea rasei), momentan, asa cum am si precizat, nu intentionez, inca, sa fixez deoarece nu am obtinut pasarea care merita. Dar se apropie momentul cand o voi face… Ce va urma e simplu, cum zice Ovidiu, si pt asta o metoda foarte buna e cea prezentata pe blogul lui :
http://lucrurileasacumlevadeu.blogspot.ro/2013/04/modalitate-de-imperechere-imperecheri.html
Un interviu fabulos cu sotii Cooper. 15 min. pe langa care o gramada de literatura columbofila e maculatura…
Ma vad dator sa prezint niste fapte, vad ca multa lume scrie si nu constientizeaza ceea ce scrie, scrie asa luata de val facand ceea ce se numeste discurs demagogic. Cand citim carti de genetica devine evident urmatorul fapt: TOATE RASELE DE PORUMBEI DIFERA DE PORUMBELUL SALBATIC DIN PUNCT DE VEDERE GENETIC CU 1%. Mai exact intre columba livia si rasele de porumbei domestice sunt diferente din punct de vedere genetic de 1%. Mai exact in diferente de 1% sunt 1000 de rase!!! Cu tot cu varietati cu tot cu tot. Asa acum ca stim treaba asta sa rejudecam tot. Practic cele de culoare sunt concentrate pe o particica din cei 1% , cele de structura pe alta particica etc… Daca de exemplu cineva creste porumbei de carne sa zicem, ce trebuie sa faca? Sa se concentreze pe diversitate ? Sau sa intipareasca mai bine acea mica parte din cei 1% care guverneaza caracterele rasei crescute de el? Mai departe, alt exemplu: sa zicem ca a aparut primul porumbel din lume care facea o tumba, oare cum s-a perpetuat mutatia? INTAMPLANDU-SE REPETAT????????!!!!!!!! ADICA ASA IN PARALEL VREO 7500 DE PORUMBEI AU INCEPUT SA REPRODUCA PORUMBEI CARE FACEAU TUMBE SI NICI NU ERAU INRUDITI INTRE EI SI DIN AIA S-AU PERPETUAT JUCATORII???????? ( asta a fost pentru Sicora Fabian) Ca la fel poate fi vorba de zburatori, de porumbei de carne, de voiajori etc. In orice carte romaneasca de porumbei gasiti schemele de frati, desi sunt desenate gen schema si nu e mult de citit vad ca nu le urmareste nimeni. Acolo in prima faza e imperecheat porumbelul alb cu porumbelul negru apoi puii lor surpriza SE IMPERECHEAZA INTRE FRATI!!!!!!!!! Imi pare rau ca nu pot adauga o schema de consangvinizari sa se vada exact cam de cate ori trebuie facuta nu consangvinizare ci incest. Acuma ca sa va surprind va spun ca orice pereche formata din 2 porumbei provenind din rase diferite sunt consangvini 99%, mai exact pe genele mostenite de la columba livia. DE AIA SI DARWIN A REUSIT SA ANULEZE TOATE CARACTERELE DE RASA IN 2-3 GENERATII!!!!!! E SCRIS SI DETALIAT EXPERIMENTUL IN ORIGINEA SPECIILOR!!!!!! Asa mai departe daca am imperechea 2 porumbei provenind din 2 rase diferite care apartin aceleiasi grupe de exemplu doua rase de zburatori ei ar fi consangvini 99% de la columba livia + toate genele cuprinse in cei 1%care ii fac zburatori , adica 99,ceva%. Bun mai departe daca imperechem 2 porumbei care sunt din aceasi rasa dar de culori diferite ei ar fi mai consangvini 99, ceva mai mult%, daca ar fi si de aceasi culoare 99,si mai mult% etc… Sper ca ati prins ideea. TOATE MUTATIILE ASTEA CARE I-AU TRANSFORMAT IN RASA ASA SE INTRETIN CU CONSANGVINIZARI. Daca cineva are acasa 2 porumbei apartinand aceiasi rase si el crede ce ei nu sunt consangvini habar nu are genetica. Consangvinizarea nu e un scop, consangvinizarea e singura metoda prin care poti atinge un scop!!!!!! Restul e o deriva, deriva celor care nu fac nimic.
Am atasat la topic schema de consangvinizare trimisa de Ovidiu.
@Ovidiu: doar 1% nu e cam putin? Sunt niste caractere atat de diverse si de MULTE incat mi-e greu sa cred ca doar 1% din gene sunt raspunzatoare pentru toate diferentele. Multi porumbei arata si se comporta total diferit de porumbelul salbatic, parca ar fi specii diferite.
@toata lumea: foarte interesante discutii, multumesc!
Pentru Andrei: gandeste-te ca in codul genetic uman intre genele gasite in celulele aceluiasi individ nu exista absolut nici o diferenta de continut, o celula din creier are codul genetic identic cu o celula din unghia mare de la degetul de la picior. Genele se activeaza si functioneaza intr-un limbaj al proteinelor. Toti cei care spuneti ca mancarea nu conteaza ar trebui sa va ganditi mult mai mult inainte sa emiteti asa o antiteorie!!! Mancarea conteaza cel mai mult, din toti factorii este cel care il putem influenta cel mai tare. Revenind: in cadrul celulelor umane nu e diferenta de ADN, difera doar o cantitate infima de gene care le transforma in celule specializate, mai exact 2-3-4-5 gene dupa caz. Ca sa intelegem cat inseamna 1% trebuie sa avem idee de ce inseamna 100%. Informatia cuprinsa in codul genetic uman, mai exact daca desfacem lantul de proteine care formeaza codul genetic ( la randul lui fiind format din aminoacizi) si il intindem in linie dreapta avem o ,,sforicica” care ar ajunge de 200 de ori de la pamant la soare si inapoi!!!!! Acum sa ne imaginam 1% din distanta asta si sa ne imaginam cat este!!! Sa tinem cont ca fiecare gena e codificata de o grupare de aminoacizi. Ar trebui sa realizam si ce inseamna efectul gresit mai exact o informatie gresita intr-o singura gena si pentru asta o sa va dau 2-3 exemple: la un topic de pe porumbei.ro prezinta cineva un puisor neeclozat care are niste anomalii, puisorul nu are buricul bine inchis, sa analizam acest lucru, in faza embrionala celulele se dezvolta in straturi mai exact 3 straturi. Un strat pielea, un strat muschii oasele si sistemul circulator si un strat organele. Straturile astea sunt plate, unul deasupra celuilalt, ca foile intr-o carte. In urma unui proces care se numeste ,,gastrulazione”( in italiana) toate celulele migreaza ocupand locul ei predestinat, se transforma din ,,carticica” in ,,gogosica” ca sa zicem asa. Tot procesul asta este determinat de 1 gena! Apoi mica ,,gogosica” se aseaza pe axele stanga-dreapta si sus-jos. Axa stanga-dreapta e dictata de o gena si cea sus jos la fel de 1 gena. Gena care dicteaza orientarea stanga dreapta decide de ex ca inima va fi in stanga, exista si persoane care au inima in dreapta dar au majoritatea probleme de respiratie! Mai departe: apoi la ,,gogosica” ii cresc picioarele, aripile si capul. Picioarele si aripile sunt lipite de corp, intre ele si corp se face legatura cu niste celule care ajuta la transferul de substante dar care sunt programate sa moara, la fel se face legatura si intre degetele de la picioare, toti puii la nivel embrionar au degetelele lipite cu membrana. Celulele din membrana asta sunt programate sa moara la un anumit moment, programarea asta este facuta de 1 gena!!! Mai mult de atat, genele interpreteaza tot in limbaj proteic, o anomalie in interpretare dicteaza cresterea a 8 degete in loc de 4!!! Tot asa o 1 gena!!! Tineti cont ca astea sunt modificarile pe care noi cu mintea noastra indoctrinata si limitata reusim sa le observam. Cat conteaza 1% tinand cont de toate lucrurile astea???
am invatat si eu genetica la scoala si am citit si cateva articole despre asta.
exista multi crescatori de porumbei (geneticieni amatori) care imperecheaza porumbeii incestuos cu ambitia de a crea linii sau rase de porumbei. eu nu fac asta pentru ca nu pot selecta (sacrifica) majoritatea porumbeilor pe care ii cresc.
problema e ca acesti crescatori ambitiosi de porumbei nu confirma inexistenta genelor nedorite la porumbeii urmasi ai generatiilor de porumbei care au fost imperecheati incestuos si nu sacrifica complet linia de porumbei ce detine gene nedorite.
dupa parerea mea 99,99(9) % dintre porumbeii achizitionati de la astfel de crescatori, chiar daca porumbeii insisi n-au probleme vor face pui, nepoti sau stranepoti la care se manifesta genele nedorite.
in acest sens, am o rugaminte la cei cu adevarat capabili dintre voi:
duceti-va munca pana la capat si verificati calitatea urmasilor liniilor / raselor voastre de porumbei de-a lungul mai multor generatii si puneti-ne la dispozitie, noua, columbofililor, pasari de calitate care sa ne ofere satisfactie in timpul liber.
Exact Paul, asta este motivul principal pentru care nu as fi vrut aceasta discutie publica.
Daca asta se intampla celor relativ capabili de o astfel de munca, imagineaza-ti ce se intampla in zona de jos, unde circulatia porumbeilor este mult mai mare… Eu unul m-am saturat sa am parte numai de rebuturi. Atat adulti cu handicap, cat si generatii intregi de pui cu probleme cauzate de unul din parinti. Pentru cei cu punga mica, ca mine, nu e usor sa reusesti sa-ti faci un stol care sa merite tot sacrificiul de timp, bani si sanatate investit.
Si nu vorbesc aiurea, pot sa dau exemplu experienta mea de pana acum, de crescator amator, cu foarte putine resurse. E cam ce are parte un crescator incepator, din zona de jos.
A propos Ovidiu, de adaptabilitatea aia de la polul nord la polul sud au parte in mod benefic doua rase de agrement: Tipplerul si Rollerul de Birmingham. Dar in ultima vreme, si zburatorii maghiari si iranieni, pe care-i “vad” deja prin toate colturile lumii.
Din pacate, Romania a devenit malaxorul de rase. Poate tu si cei din diaspora sa reusiti in crearea de nuclee de rase romanesti care sa merite raspandirea. Insa eu zic (ca si altii de aici) sa aveti grija la efectele negative ale consngvinizarii (presupunund ca aveti si fondurile necesare pentru o astfel de munca).
Mersi Ovidiu, sa spunem ca am mai inteles. Si eu planuiesc sa fac ceva consangvinizare ca e un experiment interesant.
@funlw: oare de ce mi se pare ca rasele de agrement sunt mult mai sensibile la efectele consangvinizarii? La voiajori se practica in mod constant. Si eu am scos pui din frati de cuib de exemplu si au fost foarte ok. Atata timp cat selectia merge inainte, ce nu e bun dispare. Cat despre piata, nu trebuie generalizat, cei care aduc rebuturi sunt doar niste nesimtiti. Cand am o pasare la matca de care nu sunt multumit, nu o pun repede pe licitatii sau la piata, ii dau drumu. Regula ar fi ca daca vrei pasari bune, mergi acasa la crescator, un crescator care sa fie si cu bun simt. La agrement probabil e si mai greu sa ii gasesti pentru ca sunt (foarte) putini crescatori comparativ cu voiajoristii.
“…oare de ce mi se pare ca rasele de agrement sunt mult mai sensibile la efectele consangvinizarii?”
Pai sa fie oare ce a zis dl. Cocu referitor la Ciobanestii germani? “Nu se mai imperecheaza incestuos pentru a nu miscora genofondul rasei, lucru care ar duce fie la sucombarea ei, fie la scindarea diferitelor disidente in rase distincte.”
La voiajori, e diversitate cat cuprinde pentru ca e o populatie majoritara la noi in tara. Si vezi ca asta se simte in mod benefic. Iti permite chiar si consangvinizari cu efecte negative reduse. Dar cat va mai dura avantajul asta? Cat timp oamenii s-au ferit de consangvinizare, totul a fost ok. Stai sa vezi de acum….
Pentru cei cu porumbei putini, e mai comod sa-i amesteci continuu intre ei si sa vinzi cat poti duminica de duminica…
Pentru ca putinii geneticieni amatori sa poata lucra ok, e nevoie ca marea majoritate a crescatorilor sa nu foloseasca consangvinizarea. Altfel, ne-am ars cu totii.
Ne invartim in jurul cozii!
Nimeni nu contesta avantajele si riscurile consangvinizarii, insa din articol nu reiese scopul pentru care se vrea folosita.
Sa imperechezi inrudit doar de dragul consangvinizarii, mi se pare o pierdere de timp!
Nu sunt singurul de pe acest topic care a mentionat ca inainte de a te apuca de un program de ameliorare, trebuie ca mai intai sa-ti definesti clar scopul si obiectivele!
Pentru restaurarea, revigorarea ori conservarea unei rase, se foloseste selectia in masa (pozitiva si apoi negativa, in functie de cat este de eterogena).
Pentru crearea unei noi rase ori varietati, se foloseste hibridarea ori mutageneza, ori ambele.
Pentru crearea de hibrizi performanti, se foloseste consangvinizarea pentru producerea liniilor parentale homozigote, apoi hibridarea.
Selectia – doar selectia – este singura metoda obligatorie pentru atingerea obiectivului, oricare ar fi acela!
In momentul in care apare intr-o populatie un individ cu un caracter deosebit si dorit, sigur ca se recurge si la incest, insa doar din nescesitatea de a inmulti indivizii care poseda acel caracter si-l transmit urmasilor, nu din placerea de a consangviniza . . .
Cred ca Ovidiu Maftei este printre putini crescatori care stie ce vrea.Luand ca exemplu rasa ,,jucatori de galati” unde avem din ce in ce mai putine exemplre care respecta caracteristicele acestei rase eu unul cred ca singura solutie este consangvinizarea combinata cu o selectie riguroasa.Nu putem vorbi de deteriorarea unei rase din cauza consangvinizarii atat timp cat unele rase au plecat doar de la o pereche de baza.Felicitari Ovidiu pt articol si mult succes pe viitor.
Pentru Sicora Fabian: Scopul articolului era sa demonstreze ca se pot reface SPECII din cateva exemplare, fara efecte adverse, fara mutanti, fara sa cada nimanui un drob de sare in cap. Tinea si de tine sa adaptezi un pic si sa gandesti o schema mai modesta de imperecheri pentru a revitaliza o amarata de varietate de culoare dintr-o rasa.
Pentru Funlw65:Daca aveti o populatie care are gene rele la nivel recesiv cum eliminati genele fara consangvinizari? Nu cumva imperechind neconsangvin purtati la nivel recesiv toate genele astea rele la toti indivizii? Adica mai exact in munca asta asidua de ,,regenerare” pe care o depuneti cum vedeti reusita? Incercati un raspuns fara sentimentalisme de genul ,, ca piata” ,, ca saracia”… Columbofilia a fost mereu pasiunea oameilor nu tocmai bogati!!!
andrei despre lupi….femele raman in haita,dar perechea alfa care este constituita din F1 si M1,nu vor lasa fiicele sa se imperecheze pt ca asta ar duce la consagvinizare si mai departe la exemplare debile.numai perechea alfa are drept de inmultire absolut.femele raman pt a ajuta la cresterea fratilor mai mici,ele putand intra in lactatie fara a avea pui,si pt a ajuta restul haitei la vanat. ;)iar daca una dintre femele vrea sa conceapa,aceasta va pleca din haita si va gasi un mascul singuratic ca de obicei asa stau burlacii(cand parasesc familia(numai cand ajung la varsta la care pot procrea si adica undeva la 6-8 luni,iar daca nu pleaca vor fi alungati vrand nevrand) pleaca si ratacesc prin lume zeci de km si asta pt a fi siguri ca nu se vor intampla cazuri de consagvinizare) si isi va intemeia propria familie ,si nu de putine ori cu aceasta femela mai pleaca si alte surori care o vor ajuta sa aibe grija de noua familie,in cazul in care aceasta moare,masculul o poate avea femela dominanta pe a doua din ele pe scara ierahica(sau daca toate au aceasi statut,se dezvolta lupte intre ele unde una bineinteles castiga si va incepe sa isi exercite drepturile absolute la imperechere prin actiuni specifice),iar in cazul in care femela moare,iar restul femelelor sunt fiicele masculului alfa acest mascul este indepartat alungat cum vrei sa ii spui,si inlocuit cu alt burlac;;;;;;
dar nu este cazul deorece masculul dominant e foarte des inlocuit,de tineri lupi burlaci care vor sa preia controlul in anumite haite si a procrea…(deseori plecarea unui membru al familiei este insotit de urlete si sheunari de catre familie,e si normal au pierdut un vanator din haita si vor sa il gaseasca nu ?)asta despre lupi
.la fel este si la marmote.numai perechea dominanta are din nou drept absolut la reproducere,iar cand din greseala una dintre femele ramane gestanta femela alfa fiind mama lor,se asigura ca aceasta va avorta inainte de a ii aduce pe lume si intra in iarna totodata .si asta prin lupte si lovind-o in burta pe fiica sau fiicele sale care au ramas gestante,dupa totul reintra in normal.si toate astea pt ca atunci cand vor intra la hibernat aceste fetiscane risca viata clanul pe timpul iernii pt ca odata fiind gestanta nu mai poate aduna fan si graunte pt restul familiei.deci mai putina hrana pt famile in iarna si mai multe guri de hranit odata cu nasterea puilor femelei zvapaiate.:)totul e facut cu cap.
la porumbei revenind subiectul e mai controversat.pt ca noi ii fortam sa faca aceste lucruri.
eu unul prefer o consagvinizare stransa din punct de vedere genetic,lejera fenotipic vorbind dar de asemeni controlata si bine detaliata.
eu unul am preferat sa am baza porumbeilor mei …
formata din 1o bucati de porumbei(varste diferite )toti fiind fii si fiice din 3 masculi de calitate imperecheati cu femele aleatorii fara calitati extraordinar de geniale.toti porumbei fiind luati de la un crescator…
acesti 10 au fost imperecheati intre ei timp de cativa ani,selectia a fost cea naturala sau tigaia mea.acesti 10 nu au fost absolut niciodata imperecheati cu cei trei masculi care fiind tatii lor.
dar puii rezultati din acestia 10 au fost imprecheati in mod divers si controlat cu acesti trei masculi.si desi tre sa recunosc am profitat de ei la maxim.
iar in fiecare an introduceam alte pasari noi cu acelasi material genetic din aceeiasi trei masculi din crescatoria mama,si de la prieteni care au porumbei de la acelasi crescator cu sange din cei 3.
acum aveam un material omogen si anume 2 tipuri diferite de sange pur…eu numindu-l pur pt ca eu,cunosteam toti trei masculii.
ok trei tipuri de sange pur 50 %si N tipuri de sange impur 50 %.(amintesc aici femelele imperecheate aleatoriu cu masculiii,si pasarile introduse anual)
era timpul sa aleg caracterele geniale sa le zic asa.am oprit introducerea de pasari noi,am selectat porumbeii fenotip dorit de mine,mici robusti,aripi medii cap mare si nari mari…acestia o data selectati au fost probati dintr-un foc la 400 km.ce a mai venit din ei.a fost cealalta selectie.am ajuns sa raman numai cu 18 porumbei toti provenind din cei 3 masc si cei 10…dar intrunind deosebitele mele caractere fenotipice si genotipice (ma refer la doar 2 tipuri de sange cel pur si cel impur)care mi le doream.
de aici sau descurcat singuri pt un an.timp in care toti puii au pastrat aceste caractere alese.,pt ca cei care nu aveau caracterele alese mureau(deoarece consagvinizarea era prea maresi nu puteau ajunge la maturitate.)
acum am ajuns la un numar de porumbei rezonabil undeva la 78.cu calitati exterioare..de gen cap mare nari imense de la varste fragede,diferente vizibile intre masculi si femele in raport de talie,dar acelasi corp rotund si aripi medii spre lungi.culoare stricta albastri,solzati negri,si cuci argintii.
dar in timp am descoperit cu stupoare alt crescator cu porumbei luati tot de la acelasi ca si mine dar el a mers pe linia de culoare acum avand acelasi sange ca si ai mei,dar culoare rosie.
care dupa am introdus in porumbeii mei aceasta culoare cu acelasi sange.nu imi scoate rosii decat 1 2 pe an…si de o nuanta disgratioasa…iar asta din nou se datoreaza consagvinizari,si reintalniri sangelui din crescatoria mama cu cel nou din a mea.de cand am facut lucrul asta porumbei nu isi mai pastraza culoarea,diferenta dintre femele se face cu greu,aproape imposibil uneori,iar culorile au ajuns din ce in ce mai turbate…:O.tot ce pastreaza este forma corpului nari si capul mare patratos sau triunghiular.
am niste exemplare lesinate care nu au chef de zbor numai daca nu dai dupa ei.dar pot spune ca rezultatele personale la propriile antenamente sunt excelente nepierzand nici un porumbel.puii fiind capabili sa faca 10 km la varsta de 2 saptamani.iar adulti fac ce distanta imi doresc eu in limitele normale.dar nu se mai pastreaza toate caracterele care mi le doream.:( :( :(acum nu mai introduc nimic ca nu mai sunt acasa,sunt plecat de 9 luni.porumbei stau linistiti fara bataie de cap isi pastreaze sangele inteligenta dar nu si damn colour.sper ca nu v-am plictisit.v-am spus procedeeul de pe care am lucrat de vreo 6 ani incoace.
iar acest articol mai mai ca ma face si imi doresc sa incep iar o selectie cu ei…jumate din treaba e ca si facuta.spor la slectionat si zburat fratilor.porumbei destepti sa avem ca doar na culori sunt destule.
Salut,
in cazul porumbeilor voiajori (cel putin in cazul meu) din cunostintele mele si din cele citite la acest topic deduc ca daca practic consongvinizarea sau imperechereaq inrudita o fac doar cu scopul strict de a mari performantele urmasilor.
Voi la ornament/agrement urmariti coloare, forma, etc care pe mine la voiajori nu ma intereseaza.
Noi cu voiajorii suntem la mana hazardului. Practic chiar daca imperechem inrudit sunt atatea milioane/miliarde de gene care se combina incat rezltatul este intotdeauna necunoscut.
Imperechem inrudit… putem stabiliza atat genele bune cat si cele proaste, exact ca la imperecherile neinrudite.
Sincer nu vad cum, daca am imperehea inrudit am avea sanse mai multe de reusita in a selecta indivizi mai buni performeri.
Adica voiajorii obtinuti in urma imperecherilor inrudite, nu pot fi diferentiati de altii rezultati din imperecheri neinrudite, datorita faptului ca selectia se bazeaza pe selectia in urma zborului.
Este mult mai simplu pentru voi care selectati dupa forma, sau culoare. Ce nu corespunde luati gatul.
Este posibil sa am o logica precara, gresesc???
Mersi costy_wahad, foarte interesant cu lupii cat si experimentul tau cu consangvinizarea. Si mie imi plac porumbeii mici si la care se cunosc clar masculii si femelele, dimorfism sexual accentuat. Tine-ne la curent cu ce mai obtii!
Da, Ovidiu, corect! Speciile se pot reface si fara ajutorul omului: se pare ca tigrul tasmanian a reaparut desi se credea ca disparuse inca de la sfarsitul secoluluiu trecut!
Sigur ca se poate folosi consangvinizarea pentru a extrage ce-i mai bun din doar cateva exemplare, insa nu la nesfarsit. Trebuie sa existe un moment din care sa inceapa inmultirea acelei linii sau familii . . .
Am spus ca la pagi am oprit doar o pereche de la care vreau sa construiesc o familie consangvina, deci nu sunt impotriva consangvinizarii si a beneficiilor sale!
Off-topic: despre care lupi vorbiti voi, caci in Europa (estica, caci in vest au fost eradicati) lupii traiesc in familii, monogam! Se strang in haiticuri doar in iernile grele, in primavara se despart o data cu perioada imperecherii . . .
Pai in ce ma priveste pe mine, nu reproduc din pasari cu probleme, chiar daca ar fi si ultimele cateva exemplare din lume. In momentul acela este clar pentru mine ca acea rasa a ajuns la final. Mai degraba as fi pasionat de obtinerea a ceva asemanator din presupusi porumbei de origine. Avem exemplul d-lui Manfred, cred… (Jucator pestrit-baltat de Satu-Mare?) http://www.porumbei.ro/jucatorul-pestrit-baltat-de-satu-mare/
Ca sa investesti zeci de ani de incercari, eliminand o multime de exemplare nedorite, in incercarea de a revitaliza o rasa teribil de degradata, nu e tocmai la indemana celui cu fonduri reduse, oricat ati zice. Si apoi, eu nici nu cred ca se merita efortul. Ca sa ce?
Fabian, ai vreo referinta pe net despre tigrul tasmanian ca sa mi-o dai si mie? Sunt un admirator al faunei Australiei si Noii Zeelande. Multumesc anticipat!
Pardon, era vorba de dl. Werner Hartman…
Pentru funlw65: eu nu am spus ca inmultiti pasarile cu defecte evidente. Eu v-am intrebat cum eliminati defectele purtate de pasari la nivel recesiv.
consagvinizare la animale salbatice?sunteti bolnavi!Pentru ce ajuta ?tata +fiica,frate +sora,mama si fiu…deja e o familie de degenerati,sunt împotriva ,faceti cum vreti!
Imi pare rau, pe net n-am gasit nimic . . .
“Eu v-am intrebat cum eliminati defectele purtate de pasari la nivel recesiv”
Elimin pasarea din ecuatie
off topic again shit
…eu vorbeam despre lupii din america de nord…din ce mai citesc si mai vad documentare…nu despre lupii din romania sau mai stiu eu ce europa…
lupii din europe se aduna la fel ca parlamentari in sedinta cand este mai greu cu salariile lor…;) shit am zis off topic.
cat despre rezultate ce mai obtin…trebe sa ajung acasa ,sa exclud tot ce este pripasit.gutzan sau alte natii provenite cat timp sunt eu plecat.
aduc cateva pasarele noi(din acelasi loc)…si incep din nou.
mai intens de data asta.tre sa ajung undeva.daca nu nu am ce pierde,half job is done,cannot be worse ;)
P.S.mama nu poate sa aduca tot sangele pur si sa il amestece la un loc(dar eu pot)
ea ii poate aduce cu un castron de graunte…;)
ornamentul nu are ce cauta aici cu comenturi….pt ca nu poti paria ca din doi bimotati iti pot iesi bimotati as well.pot iesi pui fara mot.si viceversa
din logica mea de copil odata ce defectul e recesiv se pierde in decurs de cateva generatii.si chiar nu are cu ce afecta productiile urmatoare de pui in mod grav.sau incearca sa ii ameliorezi cu niste pasari noi de calitate pt un timp scurt…daca nu sunt imbunatari e posibil ca defectul care il consideri recesiv,sa nu fie ceea ce pare.
Werner Hartman…acest domn a avut un experiment reusit…cand un experiment iese bine undeva sa gresit la fel ca si cu penicilina…daca nu ii reusea nu il mai cunoastea nimeni.
la matematica cand ecuatia nu iese,nu mai faci tema???gresit…o faci mai dificila pt moment ca apoi sa se simplifice de la sine….asa e si cu porumbeii …mai adaugi ceva nou in ecuatie si in scurt timp situatia se clarifica.dar fa bine socotelile de la inceput ;) ;) ;).
P.S..succes la calcule ca subiecti pe care sa experimentam sunt destui ;)
uneori incercati singuri nu mai fiti gura casca la ce scriu eu sau el sau ala..poate e gresit nu?parearea mea.
Explicatia cu micsorarea genofondului e copilareasca!!! E citita din cartile alea vechi si ponosite pe care autorii lor le-au cam copiat dupa niste carti si mai vechi si mai ponosite. Daca imperechem un porumbel care are un numar de gene cu o porumbita care are acelasi numar de gene nu se micsoreaza nici un genofond ca puii surpriza tot numarul ala de gene il au. Imperecherea consangvina va scoata la iveala defectele care vor fi mai usor de inlaturat.
Pentru funlw65: credeam ca dumneavostra chiar stiti genetica dar m-am inselat, daca raspunsul la intrebarea mea e 100% ceea ce ganditi inseamna ca nu ati inteles nimic.
Afirmatia lui Fanlw65 ca “elimina pasarea” cand vorbeste de genele recesive intr-o populatie heterozigota s-ar putea sa fie foarte intemeiata . . .
Gandindu-ne la crescatorii de galateni care selecteaza de ani de zile doar pe zbor, s-ar parea ca jocul este recesiv zborului!
Populatiile de porumbei galateni fara joc sunt heterozigote, consangvinizarea reducandu-le capacitatea de zbor, insa mai apar pasari cu joc si atunci crescatorii “elimina pasarea” care a dat asemenea produsi. Sigur, eliminarea poate insemna sacrificare sau schimbarea perechii (caz in care gena cu joc ramane la nivel recesiv).
Am exemplul din natura pe care nu-l pot ignora oricat as vrea. Si nici nu pot raspunde altfel atata vreme cat afirm ca publicarea acestui articol face destul de mult rau pe termen lung, in conditiile in care rasele romanesti continua sa se degradeze. Si cata vreme sfatuiesc pe toata lumea sa evite consangvinizarea cat de mult posibil, nu ma pot angaja intr-o discutie pro consangvinizare.
Cred ca era clar din comentariile mele ca nu ma adresam “geneticienilor amatori” care aveau ca scop refacerea unei rase sau crearea uneia noi.
Insa as vrea sa-i intreb pe acestia din urma daca isi iau rolul in serios. Pentru ca nu este suficient sa creezi o rasa si gata. Trebuie sa o faci in asa fel incat aceasta sa se sustina pe ea insasi fara nevoia de inrudire apropiata pentru ca altfel nu va rezista mult. Nu ne ajung exemplele de zeci de ani de la noi din tara? Am divizat totul, in zeci de rase locale, care s-au tocat marunt de-a lungul timpului si suntem in situatia actuala, credeti ca ajuta o discutie publica pro consangvinizare?
Sa luam exemplul d-lui Werner. Acum dumnealui are obligatia sa furnizeze constant exemplare noi, din mereu alte nuclee sau, sa mai implice si alti crescatori, din alte zone care sa lucreze dupa metodologia d-lui. Si sa nu se opreasca pana nu va obtine numarul necesar de exemplare ca lucrurile sa mearga de la sine. Si nu este doar atat. Are obligatia sa promoveze si porumbeii de origine si sa le asigure perpetuarea dincolo de curtea dumnealui, si chiar dincolo de hotarele tarii. Pentru ca este teribil de important ca pasarile sa poata fi crescute de oricine fara sa recurga la inrudiri apropiate.
D-l Ovidiu, sa nu credeti ca stapaniti mecanismul consangvinizarii si nici ca puteti observa si elimina toate efectele negative rezultate. Pentru ca vor fi o multime, si majoritatea crescatorilor nu vor putea si nici nu-si vor permite sa le controleze. De aceea, mai bine nu.
Din cauza asta fac eu aici pe Gica Contra. Insa sunt intru totul de acord cu Fabian. Nu se poate consangvinizare la nesfarsit! Tinta trebuie sa fie o rasa care sa se poata autosustine fara consangvinizari. Altfel proiectul va fi un esec. Insa sunt convins ca veti constata asta in timp.
Pe scurt, raspunsul pe care l-am dat consider ca trebuie sa fie procedura normala de crestere a unei rase stabilizate si raspandita pe o arie geografica cat mai mare. Si trebuie sa fie indemnul dvs. standard pentru toti cei care adopta acea rasa.
A propos, stiti ce face o pereche de porumbei crescuta la natural, care timp de un an au scos numai pui cu probleme?
Rasa stabilizata inseamna o rasa lucrata de altii consangvin mai multe generatii si selectata bine etc. Cand se imperecheaza ,, mai pe departe” de fapt se profita de munca altora facuta inainte.
Pentru Sicora Fabian: eu sa stii ca nu comfuzii cu privire la rasele de porumbei si explicatii de genul celei pe care ai dato denota ca nu te pricepi. Daca ai o populatie care poarta 50% dominant si 50% recesiv o gena cam care crezi tu ca e procentul care se va manifesta la puii lor? Mi se pare mie sau impingi discutia pe un teren al vesnicei certi???
Pentru funlw65 si Sicora Fabian: e trist cand apare un subiect interesant si se fac asa ,,echipe” care denatureaza si contamineaza topicul. Ma bucur mult ca ati recunoscut la scena deschisa lucrul in echipa.
TOATE CARACTERELE SELECTIONATE BINE DE CRESCATORI LA O RASA SE CONSANGVINIZEAZA LA NESFARSIT!! FARA EFECTE SECUNDARE, SUNT PERFECTE!!! SE MAI IMPERECHEAZA PE MAI DEPARTE ASA DIN ALTE MOTIVE!!! PERFECT AR FI CU PORUMBEII PROVENITI EXACT DIN ACEASI PARINTI DAR CRESCUTI 2-3 GENERATII IN ALTA CUSCA!!! GENA CARE II FACE PE PORUMBEI SA FIE ACOPERITI CU PENE SE CONSANGVINIZEAZA LA ORICE GENERATIE!!! DACA NU ERA ASA AVEAU UNII BLANA!!!
Repet: nu sunt impotriva consangvinizarii! Repet: voi incerca sa refac pagii prin consangvinizare full sib, adica incest intre frati, doua generatii la rand daca acestia suporta! Genele de specie intra in discutie abia la incrucisari inter-specifice.
Pentru cei care vor sa observe beneficiile si dezavantajele consangvinizarii:
http://isleroyalewolf.org/node/40
Cu stima.
Interesant articolul, Dina. Dar nu am observat beneficiile consangvinizarii lupilor din articol, ci doar problemele (oase deformate). Imi scapa ceva?
Exact asta era de vazut. Consangvinizare chiar si dupa caractere aparent castigatoare – vezi noul lup alfa – duce tot la defecte in timp, chiar daca ei au o presiune de selectie data de hrana disponibila. Singura solutie este hibridarea macar o data la cateva generatii sau selectia artificiala cu indepartarea exemplarelor cu probleme.
Eu inteleg altceva din articol. Chiar din debut ne spune ca desi trecusera decenii de cand populatia de lupi din Isle Royale era izolata, nu manifesta semne negative pregnante ale depresiunii (si nu depresiei, care e altceva – atentie la exprimare !!! ) de consangvinzare, decat, deducem din pasajele urmatoare, talia mai mica decat a emigrantului cenusiu. Si chiar am putea sa consideram si o vitalitate sporita a emigrantului, ceea ce i-a permis sa devina alfa pt. mai multi ani. E clar ca alelele care produceau malformatiile osoase au fost aduse de acesta in populatie ca recesive si ele au iesit la suprafata ulterior, fiindca el devenind alfa pt. 8 ani si-a montat si propriile fiice. Scaderea taliei si a vitalitatii intr-o populatie ajunsa in 50 de ani la un coeficient 0,81 sunt semne clasice ale depresiunii de consangvinizare. Malformatia este rezultatul celei de-a 2-a consangvinizari, facuta tocmai de emigrant (sangele proaspat, de fapt) care avea un defect ascuns ce ulterior s-a propagat in toata populatia. Stim ca prin consangvinizare se homozigoteaza atat calitati cat si defecte. De aceea, cand facem consangvinizare dirijata trebuie sa evaluam serios fiecare reproducator si sa eliminam orice defect ascuns. De aceea orice operatiune de genul acesta incepe cu unul sau si mai bine cu 2-3 incesturi consecutive, pentru a scoate rapid la suprafata toate defectele ascunse. Daca acestea ies, inseamna ca respectiv-ul(a) animal (pasare) nu se preteaza consangvinizarii, indiferent de performantele lui economice sau sportive si deci nu va fii un reproducator de valoare. Am citit pe-aici cateva consideratii din labirintul geneticii – bun titlu… :-) si va asigur cu mana pe inima, nu vreau sa fiu ironic, le consider divertisment. Departe de mine gandul sa jignesc pe cineva, dar trebuie sa acceptam ca fiecare avem tot timpul de invatat in viata. N-as lucra in invatamant daca as gandi altfel…
Mi-a placut mult :
https://docs.google.com/file/d/0B_jJxfqULgbLaENaam8yaHo3N00/edit?pli=1
link introdus la coment.12 de dl. Valentin Ravenco la subiectul :
http://www.porumbei.ro/labirintul-geneticii-tipuri-de-imperecheri/
Bineinteles, ca orice lucru bun, a trecut neobservat… Daca aveti curiozitatea si rabdarea si dorinta de a invata ceva luati o hartie si creion si faceti pedigreele produsilor 18, 19, 20, 21, 22 si observati ce tipuri de imperecheri gasiti.
Asa se face… si iese o familie consangvina de valoare, dar… cu cateva conditii :
– imperecherea sire – dam sa dea produsi de valoare, lucru masurabil din prima generatie de pui, adica sa aiba compatibilitate intre ei pentru criteriiile pe care le urmarim noi
– atat sire cat si dam sa fie curati de defecte ascunse, adica sa provina din familii sau linii serioase, care au fost selectate cu grija si simt de raspundere de multe generatii.
– rabdare si rabdare si spirit de observatie ascutit, din partea crescatorului
– si precis mai sunt si altele…
Chiar si operatiunea de improspatare a sangelui unui lot de valoare pe care il ai se face cu f mult discernamant si orice pasare nou introdusa se verifica prin unul doua incesturi consecutive pt a scoate la suprafata eventualele defecte ascunse si daca nu sunt, abia atunci se introduce la reproductie in lotul tau. Exemplul cu lupul din articolul lui Dina il consider graitor. Exista si o pilda inteleapta : cica, daca torni un pahar de vin intr-un butoi cu apa de canal obtii apa de canal, iar daca torni un pahar de apa de canal intr-un butoi de vin obtii tot apa de canal…
Am vorbit despre varianta stiintifica de a obtine un lot de valoare. Binenteles exista si varianta empirica in care campionul este rodul hazardului si a selectiei cu cosul, care cand apare l-ai prins pe Dumnezeu de picior si cand dispare te trimite inapoi in anonimat…
Sa se ajunga la full sib pe linie masculina in doar cativa ani, denota niste calitati exceptionale ale imigrantului fata de ale bastinasilor!
Intr-un fel sau altul, natura elimina consangvinizarea. Un fel este sange nou, altul este exterminarea, asa cum haita noului venit a exterminat-o pe cealalta.
Natura n-are mila, cel mai puternic castiga, iar consangvinii nu sunt puternici.
D-le Sicora Fabian (com.83) ati tras concluziile perfect eronate.
Calitatile emigrantului erau talia mai mare, care i-a permis sa devina alfa si vigoarea lui si a produsilor primi cu bastinasele, care i-a permis sa-si formeze o haita puternica. Marele defect, care umbreste de departe celelalte calitati, era ca poseda gena care produce malformatia LSTV. Asta inseamna ca in zona crupei unde coloana vertebrala are trecerea de la zona lombara la cea sacrala, vertebrele nu sunt diferentiate comform zonei careia le apartin ci prezinta forme de tranzitie. Efectele, produse prin comprimarea maduvei si a nervilor spinali, modificarea discurilor intervertebrale, etc… sunt incontinenta, pareze si paralizii ale trenului posterior, etc.
Natura NU ” elimina consangvinizarea”, elimina doar consangvinizarea gresita… Exista numeroase studii care confirma incestul in lumea animala si faptul ca asemanarea genetica induce atractie fizica si sexuala. Chiar evolutia nu ar fi posibila fara consangvinizare. Mutatiile apar din nevoia de adaptare si nu apar in masa, atat cele utile cat si cele daunatoare raspandindu-se intr-o populatie prin consangvinizari mai laxe sau mai stranse. Primele ajuta populatia respectiva sa prospere, celelalte se sting prin disparitia fizica a purtatorilor.
Populatia de lupi din Isle Royale a ajuns in 50 de ani de izolare reproductiva la un coef. de consangvinizare f. inalt, prin sansa de a nu avea in ascendenta gene ascunse potential daunatoare. La aparitia emigrantului primul efect al sangelui proaspat a fost pozitiv, prin manifestarea vigorii hibride. In timp, prin consanvinizare (a2a) pe tiparul lui genetic s-a produs homozigotarea genei cauzatoare a LSTV, toti homozigotii fiind compromisi. Daca izolarea reproductiva continua, intreaga populatie se va stinge. NU a castigat haita emigrantului… asta e numai aparenta… o gene fatala o va distruge si pe asta… De aceea si titlul articolului este : ”One Wolf Can Change Everything”…
O noua infuzie de sange proaspat ( dintr-o populatie indemna…) va tine populatia in viata, dar numai mascand gena respectiva.
Situatia e similara cu ce se intampla in mod curent in multe crescatorii de porumbei, cand o anumita linie pe care o poseda crescatorul “merge” bine o vreme, pana cand coeficientul de consangvinizare creste ( voluntar sau involuntar !!!…) si linia necesita improspatare de sange. Putini sunt cei care selecteaza cu simt de raspundere si numele lor il poarta marile familii celebre de porumbei pe care toti le cunoastem.
@adrian_cocu: bine ati revenit pe site, e o placere sa va citesc.
Salut tuturor,
Referitor la stiudul cu lupii am cateva intrebari:
1. de unde a venit lupul cel nou?
2. de ce a plecat de acolo de unde era de origine?
3. cum era el comparativ cu populatia din care provenea?
4. e vreo legatura intre raspunsurile la intrebarile de mai sus si faptul ca el era si purtator al unei gene pentru un defect major?
Domnule Cocu, n-ati spus nimic diferit fata de mine, doar ca ati detaliat . . .
Nu exista “consangvinizare gresita” ci doar produsi neviabili. Mutatiile apar pur si simplu – nu din nevoia de adaptare, multe si des, insa supravietuiesc doar indivizii ale caror “diferente genetice” ii ajuta in lupta pentru supravietuire – aici intrand si capacitatea de imperechere, pentru a-si putea transmite acele mutatii . . .
Apoi, animalele nu-s hermafrodite pentru a se consangviniza singure, exemplul cu lupii ajunsi la full sib, de pe acea insula, fiind exceptia de la regula!
sa imi explice si mie de ce porumbei gutani din zona plajelor sunt de culoare predominant alba( spania) si cei din zone mai racoroase sunt de culoare predominant inchisa ( suedia)