Buna,
Andrei ma numesc. 39 ani. Si da, cresc voiajori, de…. cativa ani buni. Si stau in Buftea, la casa, undeva la marginea localitatii, spre padurea Raioasa. Nu am luat pana acum legatura, eu fiind de regula genul care mai degraba citeste, decat sa se bage in seama, mai ales daca n-are (mai) nimic de spus. Cat de cat interesant sau nou.
Sunt si eu pasionat ca si voi toti de columbofilie, desi “deal”-ul cu sotia a fost pana la urma dupa cum urmeaza “te las sa cresti porumbei, sa te << joci >> cu ei, nu creste mai mult de 100, ca dupa aia o sa te vaieti ca nu mai ai loc si o sa vrei sa te extinzi, etc, DAR nu ii zbori la concursuri, ca ajunge cati bani bagi in ei….”
Si asa a ramas…
In fine… suficient cu introducerea.
Acum insa cred ca am o poveste care o sa va placa tuturor, care (cred) ca iese din tipare.
Am un porumbel…. EROU.
Un bujor frumos, de 2 ani, mascul. Nimic deosebit pana acum. Cel din poza.
Acum cateva zile, le-am dat drumul la zbor profitand de vremea buna. Am o porumbita cam retardutza, saraca, nu vrea sa invete sa intre la loc in hulubarie si pace. Daca n-o prind s-o bag eu, da ocoale pe toate partile, numai pe unde e de intrat (si pe unde intra toti) nu intra.
Cu o zi inainte zanateca ramasese pe-afara ca eu nu fusesem acasa sa-i inchid seara, venind tarziu si n-am mai prins-o. Ea a ramas pe unde-o fi ramas. Dimineata am vazut-o dand ocoloale si le-am dat drumul iar tuturor, zicand ca se ia dupa ceilalti si intra si proasta.
In fine.
Ies toti pe-afara, zbor, zbenguiala, etc.
Si-odata! BUM! Fix in mijlocul lor, ditamamai uliul porumbar! Nici eu, desi de obicei cand stau sa-i admir stau si cu un ochi pe cer, n-am apucat sa-l vad – a atacat cu soarele in spate. I-a imprastiat pe toti care erau adunati in/pe/in jurul cotetului/magaziei, care au inceput sa se izbeasca de toate cele, si-a ales pe unul anume, un bujor, un alburiu, a inceput urmarirea si-n max. 2 secunde l-a si ajuns si l-a insfacat. De jos in sus l-a luat in gheare. N-am mai vazut atac de-asta. Daca nu era porumbelul meu, as fi fost chiar incantat de tehnica!
Ce sa mai bat din palme, ce sa fluier, nu era erete, nu era soim / vanturel. Era ditamai dihania. Avea anvergura la aripi de cel putin 2 ori cat ale porumbelului. Si deja isi schimbase penajul, nu mai erau maronii, ci deja trecuse la griul de iarna.
Ma uit peste gard. Ca in spatele curtii mele e camp liber (culturi agricole, dar sunt culese, deci acum e miriste) si la 1 km e padurea. La 100m se lasa jos. Cu el in gheare. Zic, pe ma-ta-n cu*! L-a omorat! Dar macar sa ma duc sa recuperez inelul. Alerg, ies pe poarta si fugi spre locul unde ala se lasase jos.
M-apropii. Inaripata, repet, zvelta, gri, salta mecla din miriste, ma vede prima si decoleaza. Cu porumbelul in gheare. Fir-ai al dracului! La 20 de metri eram de el. Iau si o piatra. Zic ca poate-l sperii si scapa porumbelul. Eram in papuci cu ciorapi, pantaloni de casa. Pe putin 20 de ciulini adunasem deja. Dai fuga iar. Cu ochii pe el, in alti 100 m se lasa iar jos. M-apropii, la alti 20-30m, ma vede iar, si iar decoleaza, cu tot cu porumbel, desi o cioara si 2 cotofene ii dadeau ocol. Nimic. Asta mare si cu mancarea pe 2 saptamani la purtator, nici gand de abandon. Nici eu. Dai fuga iar, alti 200m, se apropie de padure. Pana la padure, un canal, pe malul canalului, niste arbusti, in arbusti, ii pierd din vedere. Cert e ca am ajuns la ultimul punct unde i-am vazut si i-am cautat prin toti boschetii pana in buza padurii vreme de juma’ de ora. Nix. Nu tu pene, nu tu nimic. Afar’ de 5-6 vrabii, nimic.
Plin de ciulini si maracini, amarat o iau inapoi spre casa, plin de draci. In gandul meu: “Fir-ai tu a dreacului de putoare de porumbita, din cauza ta, ca nu esti in stare sa intri la cotet, pierd eu un porumbel normal la cap?!?”
Ajung acasa, ma desciulinez :) si ma uit pret de vreo 2 ore cum incet incet incep sa se-ntoarca porumbeii mei, din inaltul cerului, care de pe unde au taiat-o. Rupti de frica, incordati ca arcurile, ba chiar unii apar de te miri unde, a iesit unu’ din lemnele unui vecin. Habar n-aveam cum si cand a ajuns acolo. In fine. Asta e.
… ma calmez si… oricum anul asta a fost de cacao, am pierdut pe ghearele uliilor/vantureilor cam 20-30 de adulti (aia de care stiu eu) + vreo 30-40 care nu mi s-au mai intors de la zboruri, dracu mai stie de ce. Plus vreo 10-15 pui pe paramixoviroza, bubat, si vreo 5-6 pe sobolani. Noroc ca am avut an senzational la pui. Am avut cel putin 150 de pui, inclusiv pui din pui de 2015, am dat cu 2 maini – pe la toti vecinii columbofili.
(…..)
No, acu vine partea interesanta.
A doua zi. Fix dupa 24 de ore. Eram cu nevasta in curte, pe la pranz, trebuia sa plecam undeva, imbracati gata de duca…. porumbeii hraniti, adapati, la cotet. Totul ok. Brusc, in curte vad un bujor (al’ din poza). Mergea ca si cum n-avea griji pe lume. Zic “Ba! Da’ cu tine ce-i?? Am cotetul gaurit? Ies porumbeii afara pe undeva?” Ma duc spre el, era clar al meu. Il cunosc dupa inel, ca eu pun la barbatusi inele de sarma izolata ca sa-i deosebesc de fete. M-apropii si-l iau de jos ca pe gaina, nu a dat sa zboare! In mod normal, afara din cotet nu pun mana pe adulti. Zboara la 2m de mine. Nici nu am incercat sa-i imblanzesc macar. Ma uit fugitiv la el, pare ok. Ma mir, dar fiindca ma grabeam, deschid usa, si-l zvarl in cotet.
BAM – BAM. Primul lucru, da fuga la apa. Cum ma uit la el, bea apa si balta se face sub el. CE???? Cand ma uit mai atent, curgea apa din gusa lui ca la balamuc. E gaurita. Maaaaaaaaaaaaai, sa-mi trag una! Asta e ala luat de uliu! Intru in cotet, il iau, si ma uit mai bine, gaura cat sa bagi degetul. Deja miroase … Avea si pene intrate in gusa… bagate de ghearele rapitorului. => corp strain = infectie.
Pun mana pe telefon, sun veterinaru’ si-l intreb – 1. esti la cabinet si 2. esti in stare sa-l cosi? Ai tot ce-ti trebuie? Ca eu n-am ce-mi trebuie si la atatamai gauroiu nu ma bag, plus ca trebuie cusut separat gusa, separat pielea. Zice da.
Mai, domnilor, l-am rezolvat. Mare baiat veterinarul asta, Asta vara mi-a pus atele la 2 porumbei cu fracturi la picioare. NU ma-ntrebati ce-au patit. Habar n-am, asa au venit de la zbor. Acu-s ca noi, doar ca a trebuit sa le tai inelele, ca sa le facem atele.
Ca sa revin: mi-a fost teama ca intra in soc si se stinge in mana mea (am mai patit-o, cred ca si voi), dar a avut zile, pana acum cel putin. Au trecut deja 2 nopti.
Desi deocamdata nu e el ca ailalti, se misca bine, pare destul de vioi, l-am vazut pe odihnitori, deci zboara. Nu l-am vazut sa se inghesuie la masa sau la apa. Dar cand l-am operat avea boabe in gusa, deci ceva-ceva are in el.
Va dati seama?????? A stat in ghearele uliului cel putin jumatate de ora cat i-am fugarit eu. Dup-aia habar n-am. Cand a scapat si cum, nu stiu. Cum de nu l-a prins uliul iar, ca nici ala nu e gluga de coceni?!?
Unde a stat apoi? Unde si-a revenit? Cum a venit el singurel acasa cel putin 1 km cu ranile alea si in stare de soc? Dupa 24 de ore! Am uitat sa va zic ca mai avea o gaura cam in dreptul plamanilor, dar mai putin profunda (aparent), se coagulase sangele, aia n-am mai cusut-o, doar am dezinfectat-o.
Un erou. Zau daca nu.
Andrei.
da ,un supravietuitor,tot timpul porumbeiii vor fi un mister!
Foarte tare. Sper sa ne mai scrii.
E smechera rau jivina asta de uliu. Azi si mie mi i-a atacat din soare. Prima data a venit dinspre padure de sus, l-au vazut la timp si tot stolul a tulit-o in jos spre oras sfaraind. Uliu a ajuns deasupra mea dupa care a atacat prin vecini, ratand. S-a ridicat iar si s-a pozitionat in asa fel incat sa aiba soarele in spate cand ai mei s-au apropiat iar de casa. Apoi a inceput sa vina spre ei… se apropia hotarat si parca era invizibil, porumbeii zburau normal fara sa se alarmeze. Cred ca a ajuns la 1-2 metri de ei cand l-au vazut si s-au panicat, s-au rupt multi din stol… si e vorba de porumbei cu experienta care au incasat zeci poate sute de atacuri lunile astea, fara sa rupa stolul.
Pana la urma, la fel ca lupii, curata coloniile de indivizi slabi, fie ca vorbim bolnaviciosi, raniti, slabiti, obezi, iesiti din forma, naparliti rau, sau pui fara experienta. Are un simt extrem de ascutit si “citeste” prazile usoare imediat.
Spor la recuperarea eroului si… nu mai sta la porumbei in papuci! :))))
Doar 2 rani dupa o cursa totusi lunga cu el in ghiare ?
a avut si noroc cu carul nu gluma :))
am patit cu un pui anul acesta la fel,gusa rupta. l-am cusut eu frumos,dar cu papiota pt ca nu am avut ata care se topeste pe urma sau ce naiba face. puiul e bomba. binenteles ca nu am umblat sa trag de ata s-o scot. asa a ramas. nici nu zici ca a avut ceva.
@porumbei.ro :)) da! Multumesc, se recupereaza bine, e tanar si vad ca deja e sprinten tare!
@Adrian : si eu m-am mirat. Eram convins ca e .. Gata.
@edy m-a costat 35 de lei, mi se pare un pret ok. Singur era mai greu s-o fac, repet, gaura era mare, si n-aveam dezinfectant. Deja mirosea urat rana dupa 24 h. Am mai doftoricit si eu pui intepati superficial, dar nu asa…
este cu adevarat un erou.din ghearele uliului,este chiar inposibil sa mai scape porumbelul.bujorul asta chiar se poate numii un EROU.o asfel de poveste va pot spune si eu dar din nefericire cu un sfirsit tragic.stau antro zona de deal anconjurat de multi arbori.fiecare zi de antrnamente ale porumbeilor se lasa cu una sa doua victime.la zbor nu mi ataca dar an schimb ataca jos la sol atunci cand porumbeii coborau erea dezastru caci aparea din pomii desi si ai zapacea complect.an primavara din 2 porumbei baltati de aarden ami iese un pui solzat cu coada complect alba.mi se pare un pui foarte special si ma decid sa al opresc direct la matca.an una din zilele de antrenament cu zburatorii acest pui ami scapa afara fara sa vreau.sa pus an pom dupa care a zburat pe casa.nu dureaza o jumatate de ora si apare uliul.puiul statea nemiscat dar lighioana la cipcit ca este pui si sa repezit direct la el.a zburat sarmanul pui cu uliul dupa el trecand dealul.dupa 3 ore,surpriza apare.coada alba erea neatins.a coborat direct pe sputnik si a intrat ca si cum ar fi fost anvatat sa intre.asa ceva erea inposibil.acest pui era ceva ce nu mai avusesem.an ziua urmatoare al tin anchis nelasandul sa iese afara stand numai pe sarma ca sa iese vazandui pe ceilalti afara.a treia zi ami pare rau de el sal tin anchis si al eliberez.dadea ture an stol cu porumbeii ca si cu ar fi fost zburat de mult timp afara.cand toti porumbeii coboara,coboara si el dar se ascunde dupa cucumea pe casa.statea nemiscat si erea foarte atent la tot ce misca.deodata apare uliul si se sperie zburand an aceiasi directie ca data trecuta cu uliul dupa el.de data asta priveam neputincios cum dispare crezand ca al vad pentru ultima data.acest pui a reusit sami ridice tensiunea foarte mult.culmea ironiei,dupa 4 ore si ceva de privit pe cer,coada alba se antorcea din aceiasi directie din care disparuse.a doua oara acest pui pacaleste moartea.a patra zi ai dau drumul din nou afara cu o foarte mare teama.acea zi parea foarte linistita neaparand uliul an timpul zborului.prin ancredere si dupa ce coboara porumbeii de la zbor,intru an casa pentru unele treburi lipsand cam 15 minute.cand ies si ma uit pe casa,nici un porumbel.ma uit pe cer si nimic.dupa 20 de minute ancep sa apara cate 10,15.ma uit de coada alba dar nu mai erea.pana seara am stat cu ochii pe cer dar acel pui asi gasise sfarsitul.cand numar porumbeii aveam 2 lipsa.ce si cum se antamplase numai dumnezeu stie.detin ambii parinti si stiu ca asfel de pui o sa mai am.dezavantajul meu este ca detin porumbei mai moi de distante mari si nu sant atat de rapizi ca vitezomanii.povesti am multe dar nu vreau sa va plictisesc cu ele.
nu da drumu la prada pana nu simte ca e mort ,I se inclesteaza ghearele , success cu refacerea
salut Andrei! unde stai langa padure? eu locuiesc pe str.Cincinat Pavelescu la nr.5 :)
@spaniolul: nu plictisesti, pe aici umbla oameni carora le plac porumbeii in general si orice este legat de acestia. Mai spune povesti, iarna o sa fie lunga la gura sobei…
Cu privire la porumbeii de maraton VS viteza, observatiile mele sunt cu totul altele fata de ce zici tu (stau tot la buza padurii dar in zona montana, si mai misto). Cred ca puiul a patit-o din lipsa de exeprienta, nu datorita liniei din care se trage.
Porumbeii de viteza au cam toate ingredientele care ii fac mai vulnerabili la rapitoare fata de cei de maraton.
– talie si greutate mai mare
– psihic mai agitat (sunt primii care se rup de stol, se arunca prin boscheti, etc)
– penaj mai putin matasos
– rezistenta mai mica la boli (aici e discutabil, poate ma insel)
Porumbelul “de viteza” vine mai bine la scurte pentru ca se orienteaza mai rapid… si poate zboara ceva mai repede. Cel de maraton zboara mai lent doar pentru ca asa vrea, nu ca nu poate accelera. Acasa intr-un stol mixt, cand e alarma, toti zboara la fel de repede, iar la viraje, fente, inaltari rapide, cei de maraton sunt superiori.
De ceva timp nu mai aduc decat porumbei de maraton, chiar daca cel mai mult imi plac etapele de o zi. De exemplu acum daca ma uit la maturii inchisi, aia de viteza au pus carne pe ei, se ridica mai greu in boxa, zboara zgomotos… aia de maraton din 2 batai de aripi sunt sus, fara zgomot. Puii de maraton se lipesc mai repede de stol (2-3 zile) fata de cei de viteza dupa iesirea la zbor, lucru extrem de important in zonele cu rapitoare. Porumbelul de maraton e mai aproape de natura din multe puncte de vedere fata de cel de viteza, si uliul simte asta.
Daca ai lasa intr-o zona cu rapitoare in sezonul de cod rosu toate rasele de porumbei afara, primii ar pica cei de ornament (care nu mai au nicio legatura cu natura si libertatea), apoi de agrement, apoi voiajorii de viteza si la final cei de maraton. Eu pe astia din urma as paria daca ar fi sa vedem care mai ajung in primavara sa se reproduca.
Eu sunt din Corbeanca (sat Tamasi, deci latura dinspre Buftea) si ca anul asta nu a fost niciodata cu uliul.
Ce-i drept, padurea este in “spatele” casei insa totusi ….
A dat in fiecare an dar anul asta este foarte indraznet si obraznic. Daca am ajuns sa-l prind cu mana cand urmarea porumbelul, ce sa mai discutam.
bujorul tot de uliu va muri.
bine punctat Dl porumbei.ro
Mare dreptate
porumbei.ro..in mare parte iti dau dreptate.porumbeii de marathon sant excelenti an aer,dar cand sant surprinsi an 6,7 metri din deal spre vale,este dezastru.aici nu se pune problema ca ala la luat ca a fost mai prost ca cel care a ramas ci se pune problema cand va venii si randul celui care a ramas.eu am zburat porumbei an Mallorca spania si cei care cunosc acel loc stiu cat este de greu sa zbori porumbeii peste mare.faceam antrenamente numai din zone muntoase dar rapitoarele nu ereau atat de anfometate si de multe ca la noi an Romania.si anca un aspect vreau sa precizez ca atunci nu aveam porumbei asa de buni cum sant cei de acum.la noi nici saracile rapitoare nu mai au ce manca,noroc cu noi cei care crestem porumbei ca alfel ar disparea.
@ Victor M
Stiu cu aproximatie unde stai. vis-a vis de nea Costica, pe care l-am umplut anul asta de pui de porumbei, ca el a ramas fara, se vaieta ca n-a ramas pe 2015 decat cu 2 pui . Eu stau pe Ion Vlad 46 (la intersectia cu Marasti-ul). Daca te uiti din strada o sa vezi porumbeii. Apropo, zicea nea Costica ca s-a pripasit un pui de-al meu pe la tine :) un comun cu ceva alb pe cap si cu inel albastru. A iesit la zbor si n-a mai intrat cu ceilalti. Sa fie sanatos!
Te astept pe la mine cand ai timp/chef :)
@ceilalti
Bujorul deja turuie si se-nfoaie la fete :)
In alta ordine de idei, mi-e si frica sa le mai dau drumul porumbeilor, desi e pacat de vremea asta frumoasa. S-a cules pe camp porumbul si toti gugustiucii (turturelele, pt cei ce-i cunosc sub acest nume) se aduna stol la camp sa pape resturi de pe jos. Fenomen de regula rar, ca astia-s solitari. Am asistat azi-dimineata la cel putin 4-5 atacuri de uliu. Nereusite, cat am vazut eu, dar deh, nu stau mereu cu ochii-n camp.
Pleaca uliul, revin gugustiucii. Vine uliul, pleaca astia la loc spre localitate, si tot asa.
Numai ca eu as fi la mijloc, cu fast food-ul deschis, daca ar fi sa dau drumul zburlitilor, si inca sunt destui nerefacuti dupa naparlire, cu penaj incomplet…
Am inchis maturii dar am lasat afara vreo 50 de pui de anul asta. E relaxarea mea dupa munca sa vad porumbeii zburand. Probabil o sa ii inchid si pe astia cand da zapada, ca nu prea imi place sa stau afara pe ger si in plus daca apare si soimul o sa fie mai greu… desi sunt convins ca si asa, ar rezista o multime pana in primavara, care ar reproduce altii la fel de adaptati ca ei.
Tot inchizand porumbeii cu lunile noi nu facem decat sa formam porumbei tot mai slabi la rapitoare, sanse de evolutie zero. Rapitoarea evolueaza mereu, porumbelul nu. Daca i-am lasa afara nonstop sau sa zicem, pana se reduce efectivul la jumatate, ar fi o evolutie din punctul asta de vedere. Asa a functionat natura dinainte de a aparea noi… doar ca ne doare si ne ofticam chiar daca ne ia cel mai amarat porumbel.
Duminica trecuta, pe la amiaza, ma suna un prieten si vorbind cu el, urmaream porumbeii in zbor, stol de 45-50 exemplare, compact, zbor lejer in jurul casei. Apare un uliu si stolul parca forma trena unui zmeu, penduland dupa rapitor.
Un exemplar, negru tuci, se desprinde de stol si uliul isi schimba planurile, din zborul plictisit cu fripturile zburatoare in coada lui, devine master chef pentru cel razletit. Nu am identificat solitarul imediat si povesteam cu un prieten din Cateasca tot despre porumbei si cum a fost sezonul lui in 2015, si, printre replici, eram copia lui Domozina de la meciurile de fotbal, relatandu-i urmarirea unu la unu, uliu si porumbel. Porumbelul negru, mare tembel dupa judecata mea, zbura deasupra crescatoriei in cercuri largi, uliul s-a pozitionat in interiorul cercului si taia in zbor rapid arce de cerc, scurtand distanta vizibil intre el si prada. De cateva ori, porumbelul a eschivat la fractiune de secunda si a scapat atacului decisiv dar nu intelegeam de ce nu zboara oriunde aiurea sa se indeparteze de pericol, el continua sa zboare in cercuri mari, oarecum in jurul uliului. Parca isi provoca soarta, rapitorul era oarecum provocat de tembelul negru si evident, continua atacul, taindu-i calea lui kamikaze asta. Ceilalti, stolul, era la distanta si inaltime sigura de scena atacului, si asta s-a produs instantaneu, in momentul cand comportamentul uliului s-a schimbat din retragere in atac si si-a stabilit tinta solitara.
Zborul asta la urmarire-dublu a durat probabil vreo trei minute, cu momente de atac decisiv si toate eschivate de posibila victima si ma intrebam cat mai tine faza… care cedeaza primul …
Dupa o vreme, vad ca distanta continua sa creasca intre porumbel si uliu si zapacitul scapa de moarte. Stiti ce? Zbura in continuare in cercuri, solitar. Mai, care-i fi tu, de esti asa prost? Nu identificam inca solitarul. Uliul s-a dezumflat si s-a dus in treaba lui si solistul incepe sa coboare, evident in cercuri largi, si la un moment dat il vad ca-si aduna aripile, face barcuta aia specifica aterizarilor tintite si urgent prin sputnic si tusti intr-o boxa. Sa vedem cine-i kamikaze la mine in voliera… hmmm, un pui tardiv, mascul cu negul de la difterovariola trecuta intre nari si un inceput de naparlire adolescentina. Mai copile …. ce stii tu sa faci…
Si am continuat sa-mi ascult prietenul din Cateasca la telefon despre ispravile anului curent, despre porumbeii care i-au mai ramas de la mine si cum s-au comportat in competitii, despre invatamintele desprinse si cate altele.
A fost un episod, probabil clasic, probabil atipic, in orice caz unic, la fel cum Bujorul a uimit prin norocul lui, natura si observatia continua sa impresioneze spectatorul. Nu sti ce sa faci, sa intervii (daca poti), sa privesti doar … uneori e prea rapida viteza de derulare in filmul asta…
Un erou norocos ! Sa va traiasca .
Am tratat o porumbita trestie venita de la zbor, anul trecut. A adus-o acasa nevasta-mea pe cand se intorcea de la magazinul de cartier. Un paznic de la o intreprindere de la marginea orasului umbla cu ea pe strada fiindca auzise ca in zona sunt crescatori. O gasise in niste tufisuri. Avea tot pieptul taiat adanc, parca de bisturiu, pe lungime, pe langa osul pieptului. Era asa de cascat, ca nu prea mai aveai ce coase. Partea nostima e ca nevasta-mea nu mai punea mana pe porumbei nici s-o pici cu ceara, de cand i-a murit unul in mana – cand il tinea sa-i fac o injectie – si i-am facut un pic de scandal. Cred ca atunci a luat-o de mila, ca nici in ziua de azi nu vrea sa puna mana pe porumbei. Rana i-am curatat-o cu apa oxigenata si am tratat-o cu Naftalxon si apoi cu Asocilin. Intr-o luna s-a vindecat complet. I-am dat drumul; sper sa fi ajuns acasa.
Faina povestea..si io knd ii vad p ai mei atacati duliu ma simt aiurea…mia venit unu acasavseara dupa ce lam vazut in gheare la uliu…..a venit cu picioru rupt…dar mam bucurat pt el
Doresc numărul veterinarului,dacă se poate.
asta pentru ca tu nu ai renuntat usor ,ai fi putut sa te uiti cum jumuleste fulgi din el ,dar bravo ca ai insistat nu multi au norocul asta ,personal acum vro 2 ani am alergat in gradina dupa el si a lasat porumbelul din prima dar s-a mai zbatut 2 minute si a murit numai ca la 15-20 minute mi-a luat altul ,nu stiu daca tot ala sau altul dar in ambele cazuri era o femela de porumbar .
porumbei.ro:com 15 ………..ce vrei sa spui ca in viitor am putea gasi uliu cu clestele taind plasa la voliera sau punand cursa pe porumbar ??? faceam si eu haz de necaz
@ Razvan
daca intri pe site-ul cabinetului http://www.veterinarium.ro gasesti nr de tel si numele (Bogdan Ignat). Ba char are si poza lui :). Si au si adresa/localizarea cabinetului.
Valabil pt toti din Buftea/Peris si imprejurimi, v-am zis ca mi-a rezolvat inclusiv asta-vara doi porumbei cu picioarele rupte (unul avea fractura deschisa), a venit cu o idee extrem de ingenioasa cum sa ii faca atela la picior dintr-un tub de seringa subtire, taiat pe lung, umplut partial cu vata, ca sa nu frece de rana.
Singurul neajuns a fost ca ne-am chinuit destul de mult sa spargem/rupem inelele, caci fracturile erau pe piciorul inelat.
Dupa 3 saptamani (timp in care i-am izolat de restul populatiei), am putut lasa ambii porumbei cu restul, si acum nici nu zici ca au avut vreodata ceva.
Buna ziua. Eu i-as fi facut-o din chit de geamuri, probabil cu o carpa in interior, deoarece nu as fi stiut cum sa-i montez plasticul acela taiat pe lung, care, de altfel, e cea mai buna idee cand ai mai multe maini la dispozitie(doua ale proprietarului pentru tinut porumbelul, iar doua ale medicului care sa-i monteze plasticul la picior). Din pacate eu nu ma bazez decat pe mine, deoarece nu am intalnit inca un medic pe care sa te poti baza.
Revenind la ulii, sunt de parere ca trebuiesc mituiti. Eu as monta aripi si picioare de gaini, gaturi si capete (tot ce nu mananc eu) lasate cu sange pe ele pentru miros, in gard sau in prajini, pentru uliu. Dar dupa o zi doua le-as reinnoi, pe cele vechi le-as da la caine si pisica, si-as pune altele noi. Probabil ar merge si cu soareci, serpi etc. daca as locui la tara, dar ideea asta e prea cruda. Banuiesc ca si cu oua puse la vedere ar merge, dar sa fie bune nu stricate ca le simte de la departare.
Numai bine!