Ma numesc Florin si locuiesc intr-un mic orasel din Arges-Topoloveni. Va relatez o intamplare care m-a intristat profund: Duminica 25 aprilie, spre seara, in curtea mea a coborat un porumbel trestiu cu clema si inel de 2009. Coborat e mult spus, pur si simplu a cazut, fiind extenuat si cu febra mare.

Cu greu l-am scos dintre aripile si ciocurile gastelor care-si aparau bobocii. L-am pus intr-un cotet pentru pui, unde i-am dat mancare, apa cu zahar si miere si ce am crezut eu ca e mai bine pentru el. Nu a mancat nimic, iar luni abia se ridica. Marti si miercuri au fost critice, iar joi speranta a reaparut in ochii lui si ai mei. Vineri dimineata i-am pus biletel cu numarul de telefon si l-am aruncat pe casa. A stat cateva minute si…. dus a fost! Pentru mine au inceput emotiile asteptarii care nu au durat prea mult. Spre seara, telefonul mult-asteptat a sunat. SURPRIZA !!! In loc de multumiri am primit injuraturi si reprosuri. “De ce l-ai tinut atat?” “Stii ca am ratat etapa din 02 mai?” etc, etc. Vin acum si va intreb pe voi stimati columbofili : Este perfect de actualitate vechea zicala romaneasca, cea cu “FACEREA DE BINE…?”