Am gasit un articol din 1873 in care sunt multe lucruri interesante despre inceputurile hobbyului nostru. Atat de vechi este…
Asa aratau principalele linii de porumbei de la care a pornit totul:
Uitati-va atenti prin cotet si cred ca veti observa cam toate aceste tipuri de “fizionomii” la porumbei.
Cam asa aratau custile:
In timpul concursurilor aveau un mod tare interesant de a constata porumbeii… puneau primul porumbel sosit intr-un cos mic pe care apoi il luau in gura si fugeau cu el pe strazi pana la club. La concursurile importante strazile erau pline de columbofili care alergau spre cluburi disperati cu cosurile in gura. :)))) Acum imaginati-va colegii fugind pe strazi cu cosurile in gura. O sa trageti o portie buna de ras.
Ca sa nu se mai intrebe nimeni de ce Belgia e mama sportului columbofil. ;) Articolul, dar mai ales ilustratiile, imi aduc aminte de copilarie ( de fapt, de cotetul cu porumbei din copilarie)…si imi mai aduc aminte de romanele lui Jules Verne. :)
Din orice lectura mai inveti ceva. Din asta de exemplu am aflat ca:
– vrabiile pot fi “pradatori” pentru porumbei in perioada reproductiei, gaurind gusile puilor pentru a le ciuguli boabele (cand nu sunt acoperiti si au gusile transparente).
– porumbeilor le plac parfumurile si muzica.
Ma bucur ca a evoluat metoda de constatare ,ca altfel eram nevoiti sa imi mut locatia laga club. Atunci chiar il puteam numi sport era un fel de ștafeta.
In 1873 sportul columbofil in Belgia avea deja ceva vechime, practic inceputurile acestui sport este undeva prin 1816-1817, cand crescatorii au inceput sa combine 3-4 rase cu aptitudini bune de zbor si orientare, rezultand la inceputul secolului XX porumbelul voiajor asa cum il cunoastem noi acum.
Deci sunt 200 de ani de columbofilie sportiva! La multi ani!?
@2
Referitor la miros, Rohnfried a scos sparyul acela cu miros de airfresh pe care il recomanda spre a fi folosit in voliere.
Mai aveau o substanta lichida pe care o dadeai pe peretii volierei pentru a mirosii frumos.
Mirosul este similar cu cel pe care il gasil in cutiile cu minerale roz. Cred ca miroase a anasol.
Ha,Ha,Ha……tare mi-ar fi placut sa-l vad pe Nicu venind vioi la club.:)
Frumos si interesant, atunci se mai mișcau si crescatorii, poate înțelegeau mai bine efortul porumbeiilor.
Intrebare: știe cineva cand s-a desfășurat primul concurs cu porumbei voiajori in Romania ?
Foarte interesant,pe atunci participa la o clasare mai buna si crescatorul,azi,mai are rost sa zic cum stam cu berile la rece..ma intreb cum alergau crescatorii trecuti de o varsta,de asta se spune ca timpul le rezolva pe toate.
PS:tare mi ar place un pui din cuplul 2 din poza cu cei 4 ‘”stramosi”…Sanatate tuturor si un An Nou cat mai bun!!
@Leo: De care Nicu e vorba?
la poza a doua crescatoria este extrem de frumoasa si avansata zic eu pt vremea aceea .asta imi arata cate cunostinte aveau cei din vest inca de pe atunci
@Nicu: nu se referea la tine, ci la un coleg de-al nostru.