the-end

Imi cer scuze pentru lipsa de activitate de pe site din ultima vreme, pentru topicurile nepostate, emailurile neraspunse si siteurile neadaugate care s-au strans cu zecile. Au fost cateva mesaje mai acide care acuzau asta dar totusi nu ma consider dator sau obligat. Am renuntat la porumbei acum cateva saptamani si am vrut sa continui totusi cu siteul, dar se pare ca nu prea imi iese. A fost un proiect drag mie asa cum au fost si porumbeii dar momentan s-a terminat. Cand faci un lucru trebuie sa-l faci calumea sau nu-l mai faci. In urmatoarele saptamani voi incerca sa transform site-ul dintr-o “revista online” intr-o arhiva de articole pentru ca datorita voua s-au strans multe informatii utile aici.

Am renuntat la porumbei din multe motive. Un lucru e cert, daca voi mai relua se va intampla doar atunci cand:
1. voi avea casa pe pamant proprietate personala
2. voi putea sta acolo 365/an

Pentru conditia 1 mai am de munca cel putin cativa/multi ani pentru ca sunt niste preturi de-ti sta mintea in loc. Nu mai am timp sa ma ocup de site oricat as vrea si sincer nici nu prea mai am interes, lipsind “obiectul muncii”. Ultima data cand am fost cu porumbeii si misunau nestiutori pe langa mine mi se cam umezisera ochii… ca un barbat adevarat.

La putin timp dupa ce am dat porumbeii mi-a fost cam rau, am slabit multe kg in 2 saptamani, imi tremurau membrele, puls 110 in repaus, palpitatii, somn 0, etc. Iau un pumn de pastile. Dupa un consult am inteles de la doctor ca afectiunea poate fi in urma unei mari suparari dar poate este doar o coincidenta.

Va insir cateva din “avantajele” columbofiliei de la distanta:
– pui eclozati dupa marea naparlire prin iarna la intamplare
– pui fara inele stand in cuib pe un morman de gainat
– porumbei inchisi 2 saptamani inainte de etapa
– apa schimbata mai rar = tricomonoza
– usi de boxe cazute sau blocate intamplator, rezultand batai pana la sange, pui morti, oua sparte, neobservate cu saptamanile
Etc. etc. etc.

Ii sunt oricum recunoscator tatalui meu care desi extrem de ocupat cu serviciul, fara comentarii si-a alocat zilnic cateva minute pentru moftul meu, sa-mi hraneasca porumbeii desi nu este columbofil si are alergie la praful lor mult mai rau decat mine. Am fost cam egoist si ma simt vinovat.

Nu mai zic de injuraturile vecinilor sau aberatiile de genul ca porumbeii sparg tigla cand aterizeaza pe casa ale unora din propriile rude. In principiu in loc de hobby relaxant dupa 100 km obositori pentru a fi alaturi de ei, era o bataie de joc atat pentru mine cat si pentru porumbei. Ma simteam mai relaxat in parc in Bucuresti hranind gutanii.

Morala: nu va apucati de porumbei decat cand aveti toate conditiile necesare. Imi aduc aminte acum cativa ani ca ajunsesem pe niste strazi dubioase din Bucuresti vorbind cu niste “interlopi” daca imi pot inchiria un mic loc in curte pentru o voliera. Cand ma gandesc acum ma apuca rasul, cat de tampit puteam sa fiu. Totul are o limita.

Sper ca peste ani sa apar si eu pe celelalte site-uri cu intrebari despre cum se face un sputnik.

Va multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de mine si acest site atata vreme si va doresc tot binele din lume.