De Violeta MIHALACHE

E mare lucru ca atunci c?nd ai o pensie ce sare numai cu pu?in de un milion jum?tate s? mai po?i s? o ??mpar?i? cu alte peste o mie de suflete.

Totu?i, Br?ncoveanu Budomir este pu?in diferit de marea majoritate dintre noi: are zi de zi puterea ?i ?nc?p???narea de a veni la porumbei ?i de a le aduce de m?ncare.

Singura sa mul?umire: dragostea pe care aceste minunate p?s?ri i-o arat?, zilnic, f?r? s? cear? nimic ?n schimb?

Nu ?tiu c??i dintre noi am avut vreodat? curiozitatea s? ne ?ntreb?m cine sunt cei care hr?nesc porumbeii Timi?oarei. Ceea ce vedem noi ?n jurul lor, sunt bunici ?i nepo?i, perechi de ?ndr?gosti?i ?i din c?nd ?n c?nd pe c?te cineva cu c?teva f?r?mituri de p?ine ?ncerc?nd mai mult s?-i apropie dec?t s?-i hr?neasc?.

?i totu?i, sunt oameni care ??i dedic? timpul ?i banii pentru a se ocupa ?i de porumbei. Unul dintre ei este ?i Br?ncoveanu Budomir. Pensionar, cu un venit mic, dar cu un suflet enorm. C?t s? ?ncap? ?n el toat? afec?iunea a peste o mie de porumbei.

Atrac?ia fa?? de porumbei a ap?rut pur ?i simplu: ?ntr-o zi, ?n urm? cu trei ani, plimb?ndu-se prin centru, un porumbel i s-a a?ezat pe cap. Mare ?i rar lucru, pentru cineva care era pentru ?ei? un str?in! Atunci, s-a hot?r?t c? trebuie s? fac? ceva .

?i a?a a ?nceput odiseea din fiecare zi: pe ar?i??, ploaie sau z?pad?.

Zi de zi, merge ?n Pia?a Iosefin ?i cump?r?, din banii lui, cel pu?in 5 kilograme de gr?un?e: gr?u, porumb, floarea soarelui, ?i vine s?-?i hr?neasc? porumbeii. Sunt patru loca?ii, pe unde trece ?n fiecare zi: ?n Pia?a Maria, la statuie, ?n fa?a Catedralei, ?n Pia?a Operei ?i la Prim?ria Veche. Cel pu?in dou? ore ?n fiecare zi. Completeaz?, u?or emo?ionat: ?dac? se ?nt?mpl? ceva ?n familie, nu pot s? vin.? Dar revine negre?it a doua zi. ?n zilele reci de iarn?, m?re?te cantitatea de cereale p?n? la 10 kilograme. Ar fi nevoie de mai mult, dar?

Poart? la el un album cu poze. ?l r?sfoiesc ?i v?d al?turi chipuri fericite: porumbei ?i domnul Br?ncoveanu z?mbind.

C?nd a primit telefonul care ?l anun?a c? primarul ar vrea s?-l cunoasc?, a crezut c? e vorba de o glum?. Dar nu, nu a fost a?a? Emo?ionat ??i deap?n?, pe scurt povestea vie?ii:

S-a pensionat ?n 1995. La scurt timp l-a p?r?sit ?i so?ia ?i de atunci nu s-a mai rec?s?torit. Dar a g?sit fericirea ?n dragostea pe ca?re i-o arat? porumbeii: ??ti?i, cea mai mare bucurie a mea e s?-i v?d pe ei ferici?i?? Nici o vorb? des?pre neajunsuri sau lipsuri, despre renun??ri sau ambi?ii personale. Concluzioneaz? sec: ?dar, s? nu ne amintim de clipele nepl?cute.?

Ajung s? cred c?-l cunoa?te pe fie?care porumbel ?n parte: ?mi vor?be?te despre porumbelul alb pe care l-a g?sit legat de picioare ?i pe care l-a salvat (?i care pare c? e pre?feratul lui) sau despre cel cu cio?cul coroiat pe care nu l-a mai v?zut ?n ultimul timp.

Dar ?mi vorbe?te ?i despre oa?meni r?i care nu ?n?eleg fragilitatea acestor p?s?ri ?i le fac r?u. Se emo?ioneaz? de tot: parc? ar vrea s?-i protejeze pe to?i!

Timi?oara nu ?nseamn? doar ora?ul florilor, Mica Vien?, model economic, ci este ?i ora?ul porumbeilor. Ne-am obi?nuit at?t de mult cu ei, ?nc?t nu ne-am pus niciodat? ?ntrebarea cum ar fi Timi?oara f?r? porumbei?

A?a c?, dac? vede?i un om hr??nind porumbeii?