Vorbim, pe buna dreptate, cu mare inflacarare, admiratie si respect despre porumbei. Fie voiajori, de agrement sau de ornament, ii admiram, ii studiem, ii crestem, ii ridicam la rang de personaje biblice sau mitice. I-am transformat in simbolul celei mai inalte stari de bine – pacea. Nu ne-am limitat la atat si le-am atribuit inclusiv rangul de simbol al iubirii bazandu-ne pe frumoasa lor viata de familie. Constient sau nu, studiati sau nu, stiam noi ce stiam cand am facut acest lucru. ;)
Pe spinarea lor, Darwin a emis teorii care astazi “guverneaza stiinta”. Ce sa mai, porumbelul ocupa un loc bine delimitat in viata si in cultura umanitatii.
Dar nu numai porumbelul domestic. Nici pomeneala. O gramada de specii exotice care mai de care mai frumos colorate sau “accesorizate”, de dimensiuni de la cea a unei gaini la cea a unei vrabii, fascineaza ochii a milioane de oameni zilnic in gradini zoologice, parcuri ornitologice sau colectii particulare.
Pe el, banalul, l-am lasat oarecum in umbra, il ignoram de regula, il haituim, sau, destul de rar din pacate, in cel mai bun caz, alegem sa-i aruncam cateva frimituri de paine pt. a-si putea intretine familia sau pe sinesi.
Dar cine este el? Cine este aceasta faptura care, aparent banala, a bulversat lumea ornitologica cu capacitatile sale extrem de rar intalnite in lumea animala?
Pai inainte sa spunem cine este am putea incepe prin a spune ca desi atat de cunoscut noua astazi, era pana nu demult, inexistent pe aceste meleaguri.
Este deci un emigrant, un cuceritor. Inca unul care a ravnit la aceste pamanturi, bata-l vina!
Gugustiucul – Streptopelia decaocto, el este cel caruia am ales sa-i dedic un articol.
In tara de origine, impropriu spus tara, in zona din care provine, in care i s-a ivit neamul in urma cu cine stie cata vreme, era pasare migratoare. Avea zone in care ierna si zone in care cuibarea.
Din motive necunoscute, lipsa hranei, inmultire exagerata, distrugerea habitatului etc., daca ar fi sa speculam, aceasta pasare a ales sa plece la drum.
Pasarile, in general vorbind, sunt fie migratoare, fie sedentare, fie eratice.
Migratoare, asa cum stim toti, sunt cele care au o zona in care ierneaza sau in care se refugiaza in timpul anotimpului secetos, si o alta careia ii putem spune, noi oamenii, casa. Acolo cuibaresc si-si cresc puii. Cel mai cunoscut exemplu este randunica sau barza, il invatam inca de la gradinita.
Sedentarele, sunt cele care stau tot timpul anului in acelasi teritoriu. Acolo ierneaza, acolo cuibaresc. Ca si exemplu, putem enumera cioara, vrabia, le cunoastem bine.
Eraticele, sunt pasari care se deplaseaza pe distante scurte, in anotimpul rece sau secetos (functie de tara in care vietuiesc) fata de teritoriul pe care-l ocupa in mod curent. Aceasta relativ scurta calatorie a lor este influentata de mai multi factori si se poate manifesta in fiecare an sau doar in anumiti ani.
Gugustiucul insa a ales sa nu se incadreze in tiparele ornitologilor si sa place la drum fara sa se mai intoarca. Asemeni hoardelor de tatari, a decis sa cucereasca noi teritorii pe care sa se instaleze definitiv.
Intai timid, alegand doar tari cu climat mai bland, si-a inceput calatoria spre Vest, din Asia inspre Europa.
La noi in tara a intrat prin zona de S – S.E. insa a considerat rapid ca doreste sa cucereasca intreaga Dobroge, Muntenia, Moldova, Oltenia si Banatul. De Ardeal nu auzise inca si nici nu avea indrazneala sa se avante spre aceste meleaguri. In fata lui statea ca un strajer muntele.
In Asia sa natala, Gugustiucul era o pasare salbatica pe dea’ntregul daca ne putem exprima asa. Fara sa aiba vreo tangenta cu omul si asezarile acestuia. In calatoria pe care si-a inceput-o, intalnind in drum tot felul de dusmani dornici sa-l opreasca, si-a schimbat brusc macazul si a ales omul ca si aliat. Aceasta specie efectiv si-a schimbat habitatul si a ales asezarea omeneasca drept casa. Care au fost avantajele?
2 extrem de simple!
Hrana si protectie pt. familie. In orase, pana mai ieri alaltaieri, rapitoarele nu existau, sau cel putin nu in numar atat de mare ca si in zonele salbatice. Nici hotii de oua consacrati in aceasta meserie (gaita, cotofana, etc.) nu-si gaseau locul pe aici. Hrana, era in schimb la discretie. Avem deci, pana acum, 3 “ciudatenii”:
– calatoria de cucerire a unor noi teritorii;
– schimbarea totala a habitatului si infranarea fricii instinctive fata de om;
– modificarea regimului alimentar, cel putin partial.
Sa se fi oprit gugustiucul aici?
Nici pomeneala!
Traind doar in zone de ses si urbane, deci zonele unde marii sai dusmani, de moarte, sunt rari – Uliul porumbar si Cotofana, s-a inmultit peste masura. Uite asa a inceput sa caute noi teritorii de cucerit.
Si-a indreptat atentia spre zonele de deal dar nu numai din mediul urban ci si mediul rural.
A ajuns si aici, in foarte scurt timp, doar cativa ani. Perioada infima pt. o specie. Altora le trebuie milenii pt. a face ce a facut gugustiucul in doar 100-200 de ani.
Casa sa, simpla precum a oricarui frate sau var din marea sa familie, formata din cateva betisoare asezate pe o ramurica, era prea expusa privirii cotofenei si gaitei. La campie mergea, in oras de asemenea, dar aici, la deal si sporadic la munte, nu a mai fost posibil. Am putea crede ca s-a dat batut si s-a intors. Nici pomeneala. Din nou a inchis timpul intr-o capsula si in doar cativa ani si-a schimbat total modul de a cuibari.
S-a mutat din copac si a cautat loc ascuns, invizibil pt. gaita si cotofana. S-a asezat astfel prin suri, streasini, clopotnite, pe unde nici nu te gandesti, fentand dusmanul si continuandu-si nestingherit expansiunea.
Iata asa, pe nesimtite, a ajuns in Ardeal. Din oras, in oras, din comuna in comuna, ocolind uliul si pacalind cotafana, a trecut muntii. A ocupat deci Romania. A facut ceea ce speciile indigene – Porumbelul de scorbura, Porumbelul Gulerat, Turturica si, ca si oaspete, Porumbelul de stanca, n-au fost capabili niciodata desi sunt aici poate de mai mult timp decat noi, specia umana.
Aceasta nu a fost posibila decat prin modificarea inclusiv a numarului de ponte depuse pe an. In Asia, gugustiucul depunea maxim 2 ponte pe an si doar in sezonul care-i permitea cresterea puilor. In tara noatra, gugustiucul depune ponta tot anul, inclusiv iarna daca-i blana, crescand deci mult mai multe serii de pui.
La lista de ciudatenii se adauga deci inca doua:
– modificarea perioadei de cuibarit si extinderea acesteia pe parcursul intregului an;
– inmultirea numarului de ponte depuse intr-un an calendaristic.
Pt. unii toate acestea poate par simple banalitati, pt. un impatimit al pasarilor, ceea ce a facut gugustiucul este mai mult decat incredibil!!!
Inutil a mai spune ca este pe cale sa cucereasca intreaga Europa. Da desteptarea in metropole de la N la S si de la E la V. Ii place atat muntele cat si litoralul. Pare a nu avea nici un obstacol in calea sa.
Asa o fi aparent insa nu-i. Are si el calcaiul sau. Omul!
Fara om, fara aceasta apropriere a sa de om, nu ar putea reusi.
Uliul si cotofana ar avea grija sa-i functioneze franele.
Ce ne va mai rezerva aceasta specie peste 100 de ani, D-zeu stie insa daca o tine tot asa, surprizele vor fi mai mult decat captivante.
Va ajunge oare banala faptura – GUGUSTIUCUL, inclusiv in zonele arctice, spre exemplu? Si daca da, prin ce metode ingenioase va reusi acest lucru.
Care sunt deci limitele acestei specii?
Cu putin noroc, nepotii nostri vor descoperi!
P.S. – ce ne-am fi facut noi, iubitorii de ornitologie, fara cartile domnului Dimitrie Radu?
Cosmin Neagu
Interesant articolul.
frumos articol ,dar din pacate pe 15 august se deschide sezonul de vanatoare la ei.si iar incep; nemancatii; aia de vanatori sa impuste cu miile.plus ca mai trag si in porumbeii nostrii.sa aiba aceeasi soarta cu a gugustiucului LACOMII DRACULUI.
Multumesc pentru aceasta lectura placuta. Ce bine ar fi daca s-ar scrie asa ceva si despre porumbei… ma refer la toate elementele astea care se leaga si care te fac sa ai o imagine de ansamblu, sa intelegi unele lucruri. Ce nu am reusit sa inteleg inca, este daca turturica este sau nu un sinonim pentru gugustiuc (pentru ca multi dintre noi il folosesc ca si sinonim) desi din articol reiese ca ar fi o specie diferita. La crescatorii de perusi si canari sau zebre australiene, turturele diamant, etc vezi uneori si niste “gugustiuci” mai mici si mai supli, uneori albi sau maron baltat – sa fie ele turturele domestice de selectie iar cea salbatica sa fie ca un gugustiuc mai mic?
Alta chestie: stiam ca la gugustiuc se spune “turtle dove” in engleza, dar se pare ca acesta este o varianta “solzata” a gugustiucului pe care nu am vazut-o la noi.
Din articol se desprinde o concluzie interesanta: o specie poate evolua foarte mult intr-un interval relativ scurt de timp. Pacat ca in general crescatorii de porumbei nu au atata timp la dispozitie si nici rabadare sa insiste in niste directii clare… si porumbelul domestic ar fi ajuns departe dar nu are cum pentru ca fiecare face selectia dupa propriile principii si convingeri. Exemplu: daca crescatorul x selecteaza voiajorii pentru rezistenta la boli in timp ce y ii trateaza la orice semn de boala, crescatorul z din noua generatie cumpara porumbeii de la x si y, pornind la drum cu un lot mai slab decat x si mai bun decat y, peste care aplica apoi propriile convingeri. Daca x, y si z ar fi aplicat toti metoda lui x peste cateva generatii linia respectiva de porumbei ar fi fost clar evoluata dpdv rezistanta. Cam asta putem invatata de la expunerea de fata cu gugustiucul, natura are criterii clare de selectie care nu se schimba iar specia se adapteaza si evolueaza.
ft frumos si totodata interesant!
poate peste vreo 10-20 de ani il vom intalni si prin volierele noastre
deci foarte fain articolu si ff interesant, fara cuvinte….
Frumos , pur si simplu , frumos ! De mult asteptam ceva si despre cei care ne sunt alaturi un an intreg , in levezi , pomi si in orice loc de cuibarit si cu protectie posibil . Din cate am observat sunt extrem de speriosi , dar intr-un parc , am avut placuta surpriza sa vad ca ma pot apropia la aproximativ 20-30 cm de ei . Fiind mereu lin de oameni si “bunatati” , parcul a devenit locul unde gugustiucul se domesticeste .
Felicitari pentru articol,a venit la fix cu noua mea curiozitate!Si anume,vreau sa pun doua oua de gugustiuc la porumbeii mei voiajori si sa vad apoi cum se comporta la maturitate pasarile,daca zboara cu restul stolului daca pot sa ii motivez sau sa ii invat sa vina asaca de la distante mici..etc!
Sunt foarte curios a incercat cineva asta?
frumos articol
si inca o data natura ne da lectie de viata
Porumbei.ro, in primul rand multumesc de apreciere.
In al doilea rand, sa incerc sa-ti raspund la intrebari.
In tara noastra, si nu numai, Gugustiucul este denumit gresit turtutica sau turturea.
Gugustiucu-i gugustiuc iar turturica-i turturica.
Specia de Turturica existenta in Romania este Streptopelia Turtur. Unii ii mai spun si solzata datorita penajului. Este o pasare deosebita care stie sa se faca “invizibila” in mediul ei astfel ca putini o vad.
Pasarea de care spui tu, cea care seamana cu gugustiucul este de fapt Turturica Razatoare – Streptopelia risoria care, intr-adevar, seamana izbitor cu gugustiucul. Fiind crescuta de foarte multa vreme in captivitate, crescatorii au reusit sa obtina foarte multe mutatii de culoare. Aceasta specie este originara din Africa.
Iata deci ca vorbim 3 specii originare de pe 3 continente diferite. ;)
P.S. – Chiar in aceste momente in care scriu, masculul meu razator cheama la cuib femela de zici ca-i bagat in priza.
Interesant si tot odata adevarat , din primavara un mascul de gugustiuc cand ma vedea la geamul crescatoriei venea pe polita ,la inceput nu am stiut ce vrea am crezut ca “glumeste” dar el nu tot a continuat sa m-a ” salute” de cate ori ma vedea ,am inteles ca de fapt el vroia ceva de mancare , asa ca ii puneam ce mancau porumbeii mei. Am ramas placut surprins ca nu era pretentios , mananca orzoaica cu aceiesi pofta cum mananca porumbul ,graul chiar si orezul care il puneamin perioada concursurilor. Nu va spun ca , cu timpul si-a adus si perechia , iar unii dintre puisori ii gasesc si in crescatorie , ies cam sifonati ca nu sunt prea simpatizati de nici un porumbel de al meu , dar au gasit modul de razbunare ,stau pe polita si mananca ce le pun iar cand unul dintre voiajori vrea sa intre nu va inchipuiti cum se infinge si lovesc cu aripile , la inceput ma suparam dar am inteles ca ei de fapt nu se lupta cu porumbeii mei, se lupta pentru supravetuire .
Mersi, am inteles acum. Prin ce zone din tara ar fi Streptopelia Turtur? N-am vazut niciodata asa ceva.
Foarte interesant!
La mine in voliera intra fregvent cativa gugustiuci(ii recunosc pentru ca le-am pus cleme de picior).La un moment dat am pus ace la intrare si…surpriza,un mascul intra si iese prin ace!
In copilarie am schimbat oua de gugustiuc cu oua de porumbei.Porumbeii au parasit oualele iar gugustiucii au scos doi pui ,i-au crescut foarte bine cu toate ca au iesit la 3 zile diferenta intre ei.Ce pot sa va spun e ca puii de porumbel crescuti de gugustiuci au ajuns tot la mine in voliera.Au trait o perioada in gutuiul in care se nascusera au inceput sa zboare cu stolul de porumbei si in cele din urma si-au ocupat locul in voliera.
Pt poz 8 -am pus oua de gugustiuc sub voiajori si in momentul cand ciocneau ouale,sa eclozeze,voiajorii automat paraseau ouale. La fel am incercat cu oua de tippler in copilarie, am pus sub gugustiuci si aceasi situatie,gugustiucii au parasit ouale. Nu stiu cum dar isi dau seama ca ceva nu-i in regula, probabil prin miros
Frumos articol. Am la bloc un brad unde au cib 2 gugustiuci. De trei ani au facut o gramada de pui. Vreau sa va spun ca vin la mine pe balustrada balconului ori de cate ori ma vede , pe mine si pe mama , asteptand sa le dea cineva de mancare. Le aduc mancare de la porumbei , si nu se sfiesc sa vina sa manance la nici 20 cm de noi. Practic zici ca fac parte din familie. Mama chiar i-a botezat Dorel si Dorina . La puii le zice nepoti. E frumos , respect toate pasarile din lume pentru faptul ca pot sa se descurce chiar in cele mai grele conditii sa-si creasca puisorii , neavand practic nici un ajutor , pe cand noi oamenii , avand si bani , si ajutoare de-abea crestem un copil sau doi. Respect autorului articolului.
de acord cu CORBU. la obiect raspunsul felicitari.;mi-a luat vorba din gura;
si eu am o pereche care cand aude ca le dau la porumbei mancare vine imediat pe cotet eu ii chem pe ai mei ca se lasa pe casa lu vecina si daca stau mai mult vine uleu vine si cu pui.
Interesant articol!Felicitari!
Pentru Viral. Iata Id meu : Gabryel_irimia97
Bagal….vreu sa vorbim..;)
Cuibul si-l face din sârmă si putine paie,dar 70% din cuib e facut din sârme. Am si io un cuib in podul blocului,si cred ca e pe la a4a,a5a serie de pui :)). Frumos articol! interesant!
Porumbei.ro, inclusiv in zona ta.
Cu siguranta ai auzit-o in copilarie insa nu ai vazut-o. Nu te rusina :)), sunt multi in situatia ta.
Eu am avut mare noroc si doar o singura data in cei 30 de ani pe care-i am.
Frumos articol .
Si in zona Sighisoarei se numeau ” Turturici ” sau Turteltaube (Türkentaube ) in germana . Sunt pasari care fascineaza prin temperament si o anumita frumusete ….
frumos articol,felicitari autorului.legat de gugustiuci am si eu o povestioara mica.mi-am construit acum un an o voliera noua,am inceput-o toamna si am continuat primavara.cum s-a terminat iarna prin martie, au aparut si primii locuitori clandestini: o pereche de gugustiuci sub streasina.nimic special pana aici. ce m-a surprins insa a fost adaptarea lor extraordinara si legatura stransa de cuib. incepand lucrarile in primavara ma gandeam ca sigur o sa isi abandoneze cuibul cu oua.ei bine nu a fost asa.ca o mama adevarata femela de gugustiuc a indurat toate zgomotele infernale facute de masinarii si chiar prezenta noastra si nu pleca de pe cuib pana ma apropiam la 10 cm de ea. mi s-a parut incredibil stiind ca gugustiucii sunt totusi destul de speriosi.de aici reiese puterea de adaptare a acestei pasari.o sa pun mai jos si o poza cu ea.Porumbei cat mai sanatosi si vand in pene!
http://alexmarean.sunphoto.ro/poze_grup/44038671
foarte frumos! …..felicit deci, Corbul, pt. reclama facuta in particular, incantatorului gugustiuc si mai ales pt. sustinerea neconditionata oferita “vietii” !
numai bine !
Frumos articolul, demult asteptam sa se spuna ceva si despre turturele, de mic copil mi-au placut cum canta si sunetul provocat de bataia aripilor. O intrebare:stie cineva, se pot domestici in voliera mai multe la un loc, stiu eu, luand puii de prin cuiburi cand sunt mai marisori si incep sa ciuguleasca singuri, aducandu-i in voliera?
Eu hranesc o pereche de gugustiuci in fiecare zi :D.
eu am un stilp la vreo 20 de metri de casa si azi a bubuit un gugustiuc adica la curentat e un stilp de inalta tensiune si daca face arc electric intre 2 sticle ii omoara mia curentat si vreo 4 pui ani trecuti imi pare rau ca venea mereu pe cotet si minca da asta e nu am ce sa fac si ieri era sa curenteze un pui dar nu lam lasat sa se lase cind am fluierat sa dus mai sus pe o casa.
Foarte interesant articolul chiar asteptam asa ceva, chiar acuma in acest wekeend am observat o imperechere intre 2 gugustiuci la 5 m de mine care au facut-o exact cum fac porumbei si erau asa ”incinsi” ca nici nu mi-au simtit prezenta :)), sunt o specie interesanta chiar imi place sa privesc un atac de uliu porumbar asupra unui gugustiuc si au fost rare cazurile cand erau capturati.
Nu stiu ce se intampla dar uliul aici in zona mea care in urma cu 5-6 ani nu il vedeai acuma ataca ca si la munte s-a inmultit se pare ca dorinta mea s-a adeverit :)) incep sa imi dispara puii progresiv si maturi femele mai ales sunt capturate mai rapid ca masculi lasandu-mi puii orfani dar eu sincer vara asta nu am apucat sa vad un atac asupra porumbeilor mei doar a gutanilor seara am m-ai observat, inca o chestie ciudata a aparut si bursucul in zona si unii oameni la inceput chiar nu stiau ce poate fi la inceput credeau ca ii viziuna de vulpe dar au observat bursuci, si un domn mai in varsta de la mine de la sat care merge la padure mai des dupa lemne sau ciuperci a precizat ca a vazut RAS eu nu pot sa cred, a zis ca prima data a crezut ca e pui de caprioara cu petele dar pe urma a observat urechile ascutite si capul, eu ma gandesc ca vorbea aiureli si cica mergea calm nici macar nu era asa speriat, sa se fi facut repopulari hmmm nu prea cred taicameu in cei 10 ani cat a fost padurar la munte zona foarte muntoasa(m-tii Poiana Rusca ) a avut ocazia de 2 ori in viata sa, sa vada aceasta creatura spectaculoasa pe care o caut\cautam cu disperare de cand sunt mic iar aici sa apara ras la 25 de km de Oradea zona de deal\campie sa apara aceasta specie foarte rara nu imi vine nici acuma sa cred, eu sper sa fie adevarat dar nu prea cred.
Va salut Robi.
frumos articol mia placut.totusi am o intrebare.daca nu ar egsista viinatorii aceste pasari nu sar inmultii in exces?
pt/porumbei.roTurturica{streptopelia turtur}traieste in aproape toata tara noastra si in Europa in margini de padure in zavoaie si lunci si cuibareste in tufisur la adapost de gaite si cotofene .O puteti auzi turuind toata vara la ses si la deal.Nu e chiar asa de rara decat pt. oraseni si o puteti vedea dupa seceris alaturi de porumbei si gugustiuci in miristi .Am vazut si in acest an mai multe calatorind{eu}de la Galati la Dej. In padurile din jurul Dejului sunt multe exemplare am sa pozez cateva daca voi reusi sa ma apropii suficient de ele>Felicitari pt articol!!
interesant articolul
Parca ar avea denumire de parazit intestinal…
@Virlan, studiul e interesant. Astept cocnluzia.
Ahahahah, geniala remarca. Chiar ca parca are denumire de parazit. :))))))))
desi am cerut informatii dela cunoscatori din articolele citite nu am putut afla in cazul cucustiucilor cine canta?masculul ; femela sa-u amandoi?va rog daca stiti sa ma ajutati???
D-le Vasile, ca la toate columbiformele, si la Gugustiuc masculul este cel care canta. Face accet lucru pt. a atrage femela si pt. a marca teritoriul.
am gasit un gugustiuc cu piciorul rupt ,l-am dus la doctor si sa speram ca peste o saptamana va fi ok insa intrebarea mea este pot transmite boli ? este periculos sa il tin in casa?va multumesc astept raspunsul sau sfatul d-voastra
Mai bine il tineti pe balcon intr-o voliera pana se reface si puteti sa-l eliberati.
dar eu AM 2 gugustuci de vreo 3 ani,care isi faceau cuib intr-una din glastrele cu floru pe care le scoteam pe pervaz primavara si cind vedeam oua…nu mai udam acea planta.2 saptamini clocesc pe rind si pina la o luna isi iau zborul.Am avut asta vara si niste ciori care le-au luat puii din cuib asa ca am facut dintr-un cosulet un loc de cuibarit si cu niste panglici rosii legate mai sus.Acum,le-am dat din nou niste arpacas pe pervaz,am dat zapada la o parte si apoi….ele vin ,maninca si ori stau in copacul de la fereastra ori se mai aseaza pe cosul de evacuare de la centrala…si chiar ma gindeam: de ce nu migreaza??? acum am citit si am aflat.Sa nu uit ,ca sa stiti unde sint gugustiucii,in oras TL,la et IV.O zi buna !!!
am gasit un pui de gugustiuc cum sa il hranesc ce anume sa ii dau va rog ajutati-ma nu as vrea sa moara
Azi e o zi bună în viața mea. Am aflat ce nu știam despre această pasăre care cu 55 de ani în urmă o uram pentru cântecul ei care îmi producea groază.
. Eram elev la internat în anul I și dorul de casă și de mama era amplificat de cântecul lor.
. În curtea școlii este un parc mare cu mulți molizi, locul ideal pentru guguștiuci.
. Acm stau la bloc și zilnic ofer cirimiturile de pâine pe un spațiu amenajat vrăbiilor și încântătoarelor păsări.
Am fost plecați câteva zile iar la întoarcere surpriză : pe suportul antenei paraboloce a apărut un cuib iar acum clocesc ouăle. Vom avea doi nepoței în curând. Ne bucurăm pentru că ne-a ales balconul nostru să le fie casă.
Mulțumesc.
Am ignorat complet specia asta pana acum cativa ani. Cred ca era o zi de vara. Stateam la masa in bucatarie in apartamentul de etajul 4 (ultimul etaj), cand am auzit niste zgomote ca si cand cineva ar fi ciocanit in geamul de la balcon. Va inchipuiti ce senzatie am avut cand la ultimul etaj fiind am auzit ciocanind in geam. Nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca era un gugustiuc care ciocanea in geam cu ciocul. Si asta nu e tot. Dupa ce m-am apropiat nu s-a speriat, chiar am deschis si geamul fara sa fuga, pastra o distanta de siguranta de aprox. 1 m. I-am oferit niste firimituri de paine si de atunci a devenit o prezenta obisnuita la noi pe pervaz, mai mult a mai adus inca unul cu el (probabil perechea), aproape ca puteam pune mana pe ei, se apropiau pana la aprox. 30 cm.
Intre timp ne-am mutat la casa de anul trecut. Inca mai detinem apartamentul. Zilele trecute am trecut pe la bloc, eram in dormitor si deodata au aparut pe pervazul de la geam. Am miscat perdeaua sa-i anunt ca sunt acolo. Nu s-au speriat, ci au mai stat cateva minute.
Am pus doar o intrebare,si o repet; Au disparut gugustiucii! de ce?
Or fi disparut in unele zone. La mine sunt destui.
Am si eu o familie de 9 turturele langa geam, cand las grau vin sa manance, se pun pe pervaz, si bineinteles, mananca. Stau si in copac, dar cand se sperie, nu mai vad in fata geamului nimic, decat turturele, Cred ca sunt mai multi dar se ascund in copac.
Imi plac pasarile dar intradevar gugustiucii sunt cotropitori,este suficient sa le acorzi putina atentie si te navalesc pur si simplu,motiv pentru care zilnic trebuie sa spal balconul de excremente nemaivorbind de faptul ca nu mai pot lasa nimic in balcon ptr ca fac o mare mizerie,dau scularea cu noaptea in cap si sunt aproape indolenti.nu reusesc sa i indepartez .
Superb articol!
Inainte de porumbei au fost gugustiucii … pentru mine. Pic (ea) si Poc (el) ii botezasem. Foarte blanzi, mancau la mine la geam paine inmuiata in apa. Se asezau cu picioarele pe felie si rupeau din ea. Poc era un bataus, care gonea ceilalti gugustiuci, fugarindu-i cu zbieratul de lupta; era un bataus dulce, dar si foarte destept. Poc era mai timida si cuminte. Aveam un semnal cu care-i strigam si imediat isi faceau aparitia. Insa viscolul dintr-o iarna a smuls-o pe Pic de langa Poc, de pe ramura salciei unde dormeau de obicei noaptea. A doua zi Poc era singur, si asa a ramas un timp. Apoi a disparut si el. In prezent sunt pana-n 20 de gugustiuci care mananca la mine la geam, printre porumbei. Oricata mizerie ar face nu mi-ar trece niciodata prin cap sa-i indepartez, deoarece sunt constienta ca eu nu as putea trai greutatea vietii afara, ca ei. Pentru zgomote mi-am cumparat dopuri de urechi. Pentru a face intuneric in casa exista jaluzele si obloane. In concluzie: cand cineva vrea sa goneasca porumbeii, imediat imi vine o imagine in minte, in care respectivul ia la suturi un cersetor, om la strazii, fara casa, cu iarna-n spate si bolile-n corp. Si plang…
Multumesc pentru articol, nu stiam ca gugustiucii sunt o specie atat de versatila. In familia mea (in Bucuresti) se vorbeste de ei de cel putin 60 de ani, poate de 100!
(M-aduc aminte de prima iarna, cu zapada abudenta, cand am vazut pe malul Dambovitei, pescarusi: am crezut literalmente ca visez! De cativa ani, sunt si mai desi pe blocurile din Bucuresti, si sunt pasari frumoase si elegante, dar am observat – si doar in Bucuresti! – ca anumite exemplare au niste cantari grotesti!… ).
Am retinut dintr-un film artistic romanesc o zicere care le explica numele lor onomatopeic prin acest cantecel ca de copii:
“Gugu-stiuc!
Eu sunt… turc!”,
eu cunoscand doar primul vers, dinainte de acest film.
Ii prefer porumbeilor – poate si pentru ca ii cunosc mult mai bine – fiind mult mai pasnici, silentiosi si mai cuminti. Ma intreb chiar daca in Biblie, cand se vorbeste de porumbei, nu cumva e vorba de gugustiuci… Acum mai multi ani, in ciresul din fata ferestrei mele si-au facut cuib – din cateva ramurici – (si azi ma minunez cum au putut sa le imbine asa, cred ca cei mai multi oameni nu ar reusi-o) la cca. 30 cm de fereastra mea, pe o ramura nu prea groasa. Aproape nu li se auzea glasul – am observat ca tin ciocul inchis cand canta – , se uitau mereu la mine atent, dar fara sa se sperie – si nici eu nu i-as fi deranjat prin miscari bruste sau altfel. Nu au mancat nimic din ce le puneam eu la fereastra, asa ca am renuntat sa le mai pun. Cuibul a rezistat unei furtuni teribile (sa fi fost in martie?), dar ouale nu, probabil ca au cazut din cuib… Insa dupa cateva saptamani, iar au avut in cuib 2 oua. De data asta, frigul a fost problema si abia cand nu au mai putut rezista, si-au parasit cuibul. Atunci am luat ouale si le-am tinut intr-un saculet de tifon la piept, ca sa nu se raceasca, timp de mai multe zile. Mi-a parut tare rau ca un ou s-a spart, totusi celalat – nu! Dupa acele zile, au revenit la cuib, si cand s-au indepartat, le-am pus usurel oul in cuib. Totul a decurs bine si au crescut puiul mare. Ulterior, niste vecini au taiat o mare ramura din cires, iar gugustiucii nu au mai revenit de atunci. Stiu ca acestea s-a petrecut primavara, cand ciresul e paradiziac!…
Inainte de gugustiuci, am avut un cuib de randunele sus pe balcon, in interior, multe primaveri la rand, de fiecare data, restaurandu-si cuibul. Aveau cate 5-7 pui odata. Pastrau cuibul curat, aruncand guano-ul imediat. Acesta nu mirosea, se usca repede si era cel mai bun ingrasamant pentru pamantul de ghivece. Randunelele nu ne deranjau decat ca ciripeau destul de tare de la rasaritul soarelui, din zori chiar, (mai ales cand se certau cu vreun grup de randunele venite in scopuri teritoriale) si ca, atunci cand aveau pui, la inceput, cand intram pe balcon, zburau ca o sageata, dand impresia ca ne intra in ochi, dar cu precizie, schimbau directia in ultima clipa; repede dupa aceea, m-am obisnuit sa intru incet, si cu spatele la cuib, ca sa nu intre in alerta. Cineva din familie chiar le-a desfiintat cuibul, ramanand doar o pata in acel loc. Cad au revenit primavara, au construit cuibul exact in acel loc!
Intr-un an, cand aveau deja pui, a fost mai frig, nu au mai venit la cuib, si nu se mai auzea nimic – ma intrebam cum de si-au putut lua puii din cuib… O ruda de-a mea a descoperit dupa furnici ca puii de fapt murisera in cuib, si i-a luat de acolo. Cand s-au intors parintii, au ciripit cu atata jale de parca plangeau ca oamenii, si iar ne atacau, gata sa ne intre in ochi, crezand ca noi i-am lasat fara puii lor…
Cu cainii de pe strada, chiar furiosi, (e uimitor dar) am reusit sa comunic, vorbindu-le cu blandete, sau chiar dojenindu-i, si m-au lasat in pace.
Chiar si de animalele daunatoare, nechemate in casa, distrugatoare, neplacute, sau care nu vor sa mai iasa, am incercat mereu sa scap, pe cat posibil, fara sa le fac vreun rau, daca nici ele nu pun via ta omului in pericol.
Am avut multe intalniri cu diverse animale (din fericire nepericuloase), si toate emotionante, ca niste daruri – tulburatoare! Multi au spus-o, pentru ca chiar asa este :)
Poate nu am văzut eu daca autorul a menționat din ce tara provine guguștiucul. (Cu scuzele de rigoare,
într-un articol atât de “stufos”, ar fi fost și greu sa observ)
Eu am o pereche de gugustiuci și-au făcut cuib în balconul mei,au avut 2 pui,au crescut și și-au luat zborul după 2 luni au mai avut 2 puișori, din păcate unul a picat din cuib și a murit, cum s-a întâmplat nu știu Vă rog să îmi spuneți este cumva un semn rău? Celalalt este bine trăiește și este în continuare hrănit de amândoi părinți!,vă rog să îmi spuneți este de bine sau rău?