Cand m-am apucat de porumbei in 2003 mi-am achizitionat si inele de proprietate cu care in 2004 mi-am incaltat mandru toate rapandulele luate de prin piata. Mai tarziu mi s-a pus pata pe concursuri si mi-am angajat armasarii la primele zboruri, moment in care prin cotet s-a facut o liniste aproape mormantala! Acuma’ ce-i frumos la inelele astea de proprietate e faptul ca iti dau foarte multe detalii despre ce-i in capul porumbeilor (si uneori al crescatorilor!) si pe unde ajung.

Nu stiu de ce multi se vaita ca nu sunt sunati, eu unul am primit telefon de la aproape toti porumbeii pierduti cu inel de proprietate. Sunt mai multe tipuri de columbofili cei care suna:
– cei care vor sa afle originea porumbelului pentru a-l tine la matca (stupid)
– copii care fac misto (m-au sunat unii intr-o noapte sa-mi spuna ca au prins o femela si ca i-au taiat pana si nu mai vrea sa plece :)) )
– oameni adevarati care suna doar sa anunte ca sa mergi dupa porumbel si uneori chiar se ofera sa il aduca atunci cand au drum prin zona (da, au fost si asemenea cazuri)

Nu pot uita cazul unui argintiu pe care il scosesem dintr-un mascul de voiajor sport si o femela de standard care abia dadea 2 ture in jurul casei. L-am pierdut pe la 175 Km. Pana la urma e si chestie de noroc, la cate crescatorii sunt pe drum, sa nimereasca la un crescator de onoare. Ei bine, argintiul asta avea noroc cu carul. Prima data a nimerit la un domn care s-a chinuit sa-l refaca pentru ca ajunsese la el in febra. Ma suna la 2-3 zile sa imi spuna ce mai face. Dupa ce armasarul s-a intremat si a plecat glorios spre casa, m-a sunat din nou sa ma intrebe daca a ajuns, dar a trebuit sa-l dezamagesc pentru ca nu ajunsese. M-a sunat in schimb dupa vreo 2 saptamani din cu totul alta zona a tarii un columbofil care imi spunea ca argintiul meu a poposit la el cu sandwichu’ de bilete pe picior (avea deja 2 si spera la al 3-lea). Dupa ce a plecat si de acolo n-am mai auzit de colectionarul de bilete.

Alti porumbei “m-au sunat” de prin pietele de pasari din tara (clientul se interesa despre pasare inainte de a o cumpara). Cativa m-au surprins total cand am vazut cat de vraiste le era sistemul de orientare… lansati in sudul tarii la numai 170 de Km de casa, ei “ma sunau” de prin Baia Mare! Culmea, ma si intreba cineva daca nu ma duc sa-mi recuperez pasarea.

Mi-am adus aminte de acest subiect cand zilele trecute, la diferenta de cateva zile, am fost sunat de 2 porumbei pe care i-am pierdut in… 2004!!! Deci dupa 6 ani inca fac ravagii! Asta este capcana porumbelului frumos – pentru ca asa cum am precizat, am inceput cu voiajori luati dupa aspect fara sa-mi pese de performante, dar cand am descoperit concursurile, s-au curatat rapid majoritatea. O femela din cele 2 cazuri de acum cateva zile era intr-adevar o rosie caramizie de o frumusete rapitoare… si de o prostie infioratoare! Cred ca deja este pe la al 10-lea crescator care suna sa ma intreabe de “linia” ei. Cine stie cate matci o fi contaminat cu inteligenta ei sclipitoare…

Mirajul porumbelului frumos, al “cipatului” si al strainului pripasit continua sa faca victime…

Daca aveti de povestit vreo astfel de intamplare, va rog…