Zi frumoasa, dupa atata ploaie si vreme rece era si cazul sa ne bucuram de un sfarsit de primavara. Totul verde, trezit la viata, renastere, noi fiinte aparute pe aceasta lume. Ca in fiecare zi, dupa programul de la serviciu, eram acasa, in curte, trebaluind. Hranit, adapat, curatat padocuri, examinat etc., activitati curente pt. un crescator de animale, pt. un om de la tara in fapt. O atmosfera calma, linistita, fiecare vietate vazandu-si de treburile sale. BUM! Ma trezesc brusc din rutina. Toate inaripatele incep a emite samnalul atat de cunoscut oricarui iubitor de pasari.
Gainile cauta rapid adapost ca si cum s-ar afla pe front iar grenadei i-a fost scos cuiul, ratele lesesti isi ridica a lor creasta de fulgi, vrabiile striga din toti rarunchii insa, la post ca intotdeauna, antiaeriana e’ cea care a zarit deja inamicul. In stol, adunate din toate partile satului, cu un curaj demn parca de un trup mai mare, randunelele ataca fara ezitare.
Asemeni unui soldat din filmele atat de cunoscute noua, impasibil la tot ce se intampla in jurul sau, setat pentru a ucide ……. coseste aerul. Ca o torpila, il vad pt. o fractiune de secunde cum trece prin spatele magaziei mele, strabatand un teren liber, parte lasat parloaga, parte cultivat. Izbeste cu toata puterea si se lasa pe sol. Nici urma de porumbel pe cer, desi un vecin al meu are un stol apreciabil ca si marime. Nici urma de porumbel atent caci, pe sol, in ghearele sale un porumbel isi da ultima suflare. Pare a fi un pui de anul acesta. Un pui de voiajor.
Ma uit atent, nu-mi vine a crede ce vad. Ma vede si el si, in contextul in care ma aflu la nici 20 m, cu un stol de randunele deasupra-i, mult mai putin impresionate decat mine, abandoneaza victima si se ridica rapid disparand printre case.
Un Porumbar!
Da domnilor, in mijlocul unei comune din judetul Ilfov, la 25 km de capitala, intre case, la cativa km departare de padure, un Porumbar, mascul in aparenta, baga spaima in oratanii.
Am vazut in zona Sorecar, Pasarar (in iarna o femela baga spaima in vrabii), Soimul randunelelor si chiar un alt – sau acelasi Porumbar. Cel din urma insa, asta-iarna, cocheta cu ideea de a gusta carne de pasare domestica si ochea de la distanta porumbeii vecinului de care aminteam. La vremea aceea am crezut ca-i vorba despre un exemplar tanar, alungat de la casa parinteasca, un aventurier care incearca viata la campie. Iarna vietuitoarele, in lupta pr. supravietuire, sunt capabile de multe. Corect, dar acum ne aflam la sfarsitul primaverii. Ce cauta deci, un uliu porumbar in acest areal?
Unde anume are cuibul? Caci, pe directia din care a venit, cunosc padurea si nu exista cuib de porumbar. Mai mult decat atat, in zona nu exista decat 2 copaci mai mari ca si inaltime – o salcie pletoasa la mine in curte si un nuc in directia opusa din care a atacat. Unde anume este punctul de panda al acestui rege? De unde-si planifica urmatorul atac?
Se anunta un sfarsit de primavara tumultos. Sper doar ca atacurile sale sa ma astepte a veni de la serviciu astfel incat sa ma bucur din plin de maiestria sa.
Cosmin
Se intampla lucruri ciudate cu natura in ultima vreme. La mine in zona de munte s-a umplut de … ratze! Ca sa nu mai spun ca zilele trecute pe izlazul din apropiere s-au lasat in jur de 80 de berze. Intr-o zi am vazut una singura planand incet pana a coborat pe sol, probabil sa manance broaste dupa ploile abundente din ultima vreme. A doua zi, parca le-ar fi adus ghidul din ziua precedenta pe toate, se umpluse cerul de imensitatile de berze care planau in cercuri sus de tot si apoi se lasau pe izlaz. Au continuat asa multe zile, seara pe unele le vedeam inoptand in copacii din zona, clampanind specific din cioc.
Asta nu era perioada in care stau separate pe perechi, au binecunoscutele cuiburi din varf de stalp, si cresc pui?
ciudat!!!!!!!!
Cu berzele intr-adevar e’ ceva ciudat, cu ratele insa nu.
Banuiesc ca-i vorba despre Rata mare – Anas Platyrhynchos, o specie extraordinara realmente.
Populeaza cateva continente si cam toate tipurile de habitat cunoscute.
Pe toate lacurile de munte, cele inconjurate de padure nu cele de la gol, vara se pot vedea rate.
Specia asta se intalneste spre exemplu in Nordul Africii, in Canada sau in Tibet. Din zona unde calca picior de om odata la 6 luni pana in marile metropole.
Expoateaza la maxim orice. Este o specie care pe mine ma fascineaza.
Studiata intens, iti infatiseaza o pasare care ascunde foarte multe secrete, unele inca nedescoperite.
Ca si anomalie, la rata mare, anul acesta urmariti nr. de boboci care apar in parcuri, daca apar, etc.. ;)
Cu berzele alta-i treaba.
Cele spuse de tine sunt intr-adevar, tare ciudate.
De ceva vreme animalele ne trag semnalul de alarma.
Le ascultam?
Nu!
Vom vedea pe dracu’ in curand.
cat se poate de ciudat… numai ca prin defrisarile masive uliul porumbar a ajuns sa se adapteze si la viata aceasta:) cine stie…
Nu am vazut ratele de aproape, doar in zbor si imi pareau la fel cu cele “clasice” din parcul Tineretului din Bucuresti sau de pe Dambovita – varietatea comuna. In parc sunt deja rate cu boboci, de la rata cu un boboc pana la tandem de 2 rate cu 17 boboci… nici asociere de rate in “tandem” nu am mai vazut pana acum.
P.S. am googalit si cele din parc sunt exact rasa de care vorbesti dupa cum arata
Aceasta este natura, si este frumoasa asa cum este si plina de surprize , te pot astepta la ori ce
stai linistit Andrei,berze sunt la fel ca in alti ani.nici de ulii nu ducem lipsa,sunt mai multi ca niciodata si ca si cum nu ar fi de ajuns astazi porumbeii mei au dat o liniuta cu soimul ca pe vremuri.de la zboruri vin porumbei raniti de uliu din ce in ce mai multi.
Yo am porumbeii la tara o zona inconjurata de paduri,nici nu stii de unde vine uliu:)),dar cum se zice cel mai tare scapa.
VANT IN PENE!!!
natura este schimbatoare,clima este schimatoare,vegetatia este schimbatoare totul este schimbato nu m-as mira sa vad peste cativa ani porumbei de concurs pripasiti nustiu pe unde care nu vor sa intre in nici o crescatorie si care se imperechiaza intre ei si isi fac cuiburi in pomi.
Frumoasa povestioara, da uliul porumbar avanseaza in zonele urbane si nu cred ca face o prostie !
Macar mai curata blocurile de porumbei comuni sa mentina balanta .
Iarna asta si eu am vazut in Oradea uliul porumbar de la balcon cum fugarea un porumbel pe deasupra Crisului Repede, eu stau intr-o zona mai linistita cu multi nuci in jur chiar langa malul crisului.
ar trebui sa va incercati norocul intr-ale condeiului.foarte frumos povestit.mai asteptam si alte povestioare.tot respectul!!
ai un mare fel de a povesti
Buna d-le Cosmin ,
dupa descrierea facuta – un atac perfect , executat probabil de un Uliu porumbar matur , cei tineri de anul acesta inca nu poseda o astfel de experienta de vanatoare .
As putea complecta si eu lista cu intimplari ciudate ale naturii cu 2 episoade neelucidate din punctul meu de vedere pina in ziua de astazi :
1 – Intr-o padure de stejar de pe valea Tirnavei Mici , cuibareau acuma 30 de ani o sumedenie de Ciori grive , in unele cuiburi parasite ale acestora mai cuibareau vreo 40 de perechi de Soimi vinderei precum si o pereche de Soimul rindunelelor .
Intr-o primavara , padurea era deja infrunzita , in plin sezon de cuibarit , ocolul silvic din zona incepe sa taie din mijlocul padurii cei mai frumosi stejari seculari ( o comanda speciala ?) probabil si ca urmare a acestui fapt in scurt timp dispare toata populatia de Ciori grive din zona urmata dupa citiva ani si de populatia de Soimi vinderei probabil din lipsa de cuiburi etc , situatie neschimbata pina in ziua de astazi !
2 – ca peste tot in tara , Cotofana a fost o pasare omniprezenta in localitatea mea , atit de omniprezenta incit o disparitie a acesteia din zona nici n-ar fi bagata in seama de cei mai multi oameni .
De citeva luni , prietenul meu din tara , Maistru de vanatoare ( din aceasi localitate ) ma anunta ca dispar sau au disparut deja cotofenele din zona din motive necunoscute lui ( in nici un caz impuscate ! ) .
La inceputul lunii mai ac. am fost in tara si mi-am facut in mod expres timp pt. a verifica la fata locului aceasta stare de fapt – am facut o excursie in acest sens , perpedes , de cel putin 10 – 12 Km , in jurul comunei , in locurile unde susnumita specie a fost comuna de cind ma stiu – si intr-adevar in afara de doua gaite si citeva Ciori de semanatura nu am vazut sau auzit nici macar o singura cotofana !
Ce este mai interesant , cotofana nu se afla in virful lantului trofic ci cam pe la mijlocul ei in zona respectiva , daca ar fi fost cumva otravite in mod normal ar fi trebuit sa dispara din zona si pasarile de prada din virful acestui lant trofic , in speta Ulii porumbari , dar acestia exista inca in zona in numar de 3 perechi , numar neschimbat de 20 – 25 de ani !
Andrei K .
Adi O si Marius Dragomir, multam fain de aprecieri insa nu am un talent anume. Incerc doar ca atunci cand scriu sa nu arunc cuvinte ci sa dau o forma textului. Atata tot!
Postul scris de “Amura” este in fapt al meu (ea fiind sotia) insa era “logat” pe contul ei.
@Andrei K. – ciudateniile astea se pare ca sunt raportate la zone restranse, cel putin in zona mea e plin de cotofene, chiar mai multe decat de obicei. La fel au aparut mai multi ulii sorecari – in anumite zone columbofilii spun ca acestia au fost adusi de afara (populare) si ca e foarte bine pentru ca de cand au aparut uliul porumbar nu mai ataca… lucru care mi se pare cel putin bizar avand in vedere ca eu stiam ca cele 2 specii nu se dusmanesc, avand prazi diferite.
Buna Andrei ,
da , desi trebuie raportate la zone restrinse ale tarii sint totusi ciudate , ar merita cercetate cu mare atentie cauzele acestora , se pune insa intrebarea de catre cine ?!
Da , ai dreptate , cele doua specii nu sint concurente , deci n-ar avea practic nici un motiv de dusmanie .
In ceace priveste repopularile , deocamdata pentru Romania sint de domeniul viitorului apropiat , fiind obiectul speciilor pasarilor de prada rare sau pe cale de disparitie .
Andrei K .
Apropo de berze sunt masculi tineri care se aduna mai multi pentru ca nu au pereche si dorm in copaci. Cat despre uliu .. nu stiu ce sa spun probabil era in trecere.
ce cauta in acest areal?simplu….lasand rutina la o parte haideti sa ne gandim cum era omenirea acum multe sute de ani….unii dintre stramosii nostii erau nomazi,migrau dupa hrana…fie cu animalele…noi locuri de unde trebuiau sa obtina un singur lucru indinspensabi:HRANA!noi daca am avea tot ce ne este necesar ne-am duce la cumparaturi…nu…plus de asta…poate fi un zburator tanar ce …si-a stabilit teritoriul in acea zona fiind respins,alungat de altii mai batrani din locurile obisnuite;) respect.VANT IN PENE :)
salut
vino la 12 km de Bucuresti in comuna Mogosoaia sa vezi ulii porumbari si ereti
da intradevar se-ntimpla ceva…la fel am atacuri si acum, nu nimai iarna…sau sint prea multi sau cineva ii creste la fel cum noi porumbeii…
Candva prin anii 70, in copilaria mea vedeam primavara, cum zburau cocorii la inaltime mare si ii auzeam cum scoteau acele sunete specifice, care acum mi-ar creea o stare de nostalgie amintindu-mi de acele vremuri
(locuiesc in nordul Dobrogei la gurile Deltei), dar ce vreau sa va spun este ca natura ne surprinde prin schimbarile ei modificand modul de viata al vietatilor de pe planeta. In aceasta primavara, mi-a fost dat sa vad pe cerul nostru, o barza neagra care plana linistita in cercuri, probabil cautand un loc numai de ea stiut. Sper ca pe viitor sa nu ma intalnesc cu vreun crocodil cand merg la pescuit ca nu are cine sa va mai povesteasca
Schimbarile in natura au fost si vor fi tot timpul . Eu sunt de parere ca animalele se adapteaza repede la situatile climatice fie ca e seceta , ploi multe , frig sau caldura . De multe ori pasarile calatoare ajung sau pleaca mai repede spre tarile calde , lucru care dovedeste flexibilitatea lor .
Acum o saptamana am urcat cu doi prieteni de la Ranca spre Parangul mare si am avut placerea sa mai vad trei capre negre . La linistea care a fost acolo ( nu am intalnit nici o persoana pe traseu ) ma asteptam totusi sa vad mai multe . Dar , bine ca au fost si acelea trei .
Super! Stiam ca sunt pe cale de disparitie caprele negre.
Cica sunt protejate prin lege. Sau nu prea! http://www.vinatoare.ro/files/gallery/capra-neagra.jpg
@ porumbei.ro
Eu cred ca in Carpati nu prea sunt dusmani naturali pentru caprele negre . Vulturul si Rasul sunt ca si disparuti . Doar ciobanii si vanatorii sunt cei care au soarta lor in mana . Totusi cred ca mai sunt populatii sanatoase in multe parti ai Carpatilor . Din copilarie cu parintii si acuma singur sau cu prieteni , merg dupa posibilitati ( timpul ) 1 – 2 ori pe munte in diferite parti a Carpatilori dar si alpii din Austria ma atrag foarte mult . Ce-mi place in Romania este acea liniste si salbaticie pe munte . Cauzele sau lipsa de interes fata de aceste locuri frumoase de populatia tari ma dezamageste un pic . Muntele nu este ” scump ” si poate fi chiar ieftin daca sti sa organizezi si sa inprovizezi un pic …