Zi frumoasa, dupa atata ploaie si vreme rece era si cazul sa ne bucuram de un sfarsit de primavara. Totul verde, trezit la viata, renastere, noi fiinte aparute pe aceasta lume. Ca in fiecare zi, dupa programul de la serviciu, eram acasa, in curte, trebaluind. Hranit, adapat, curatat padocuri, examinat etc., activitati curente pt. un crescator de animale, pt. un om de la tara in fapt. O atmosfera calma, linistita, fiecare vietate vazandu-si de treburile sale. BUM! Ma trezesc brusc din rutina. Toate inaripatele incep a emite samnalul atat de cunoscut oricarui iubitor de pasari.

Gainile cauta rapid adapost ca si cum s-ar afla pe front iar grenadei i-a fost scos cuiul, ratele lesesti isi ridica a lor creasta de fulgi, vrabiile striga din toti rarunchii insa, la post ca intotdeauna, antiaeriana e’ cea care a zarit deja inamicul. In stol, adunate din toate partile satului, cu un curaj demn parca de un trup mai mare, randunelele ataca fara ezitare.

Asemeni unui soldat din filmele atat de cunoscute noua, impasibil la tot ce se intampla in jurul sau, setat pentru a ucide ……. coseste aerul. Ca o torpila, il vad pt. o fractiune de secunde cum trece prin spatele magaziei mele, strabatand un teren liber, parte lasat parloaga, parte cultivat. Izbeste cu toata puterea si se lasa pe sol. Nici urma de porumbel pe cer, desi un vecin al meu are un stol apreciabil ca si marime. Nici urma de porumbel atent caci, pe sol, in ghearele sale un porumbel isi da ultima suflare. Pare a fi un pui de anul acesta. Un pui de voiajor.

Ma uit atent, nu-mi vine a crede ce vad. Ma vede si el si, in contextul in care ma aflu la nici 20 m, cu un stol de randunele deasupra-i, mult mai putin impresionate decat mine, abandoneaza victima si se ridica rapid disparand printre case.

Un Porumbar!

Da domnilor, in mijlocul unei comune din judetul Ilfov, la 25 km de capitala, intre case, la cativa km departare de padure, un Porumbar, mascul in aparenta, baga spaima in oratanii.

Am vazut in zona Sorecar, Pasarar (in iarna o femela baga spaima in vrabii), Soimul randunelelor si chiar un alt – sau acelasi Porumbar. Cel din urma insa, asta-iarna, cocheta cu ideea de a gusta carne de pasare domestica si ochea de la distanta porumbeii vecinului de care aminteam. La vremea aceea am crezut ca-i vorba despre un exemplar tanar, alungat de la casa parinteasca, un aventurier care incearca viata la campie. Iarna vietuitoarele, in lupta pr. supravietuire, sunt capabile de multe. Corect, dar acum ne aflam la sfarsitul primaverii. Ce cauta deci, un uliu porumbar in acest areal?

Unde anume are cuibul? Caci, pe directia din care a venit, cunosc padurea si nu exista cuib de porumbar. Mai mult decat atat, in zona nu exista decat 2 copaci mai mari ca si inaltime – o salcie pletoasa la mine in curte si un nuc in directia opusa din care a atacat. Unde anume este punctul de panda al acestui rege? De unde-si planifica urmatorul atac?

Se anunta un sfarsit de primavara tumultos. Sper doar ca atacurile sale sa ma astepte a veni de la serviciu astfel incat sa ma bucur din plin de maiestria sa.

Cosmin