Monolog cu, sau despre porumbei, poate chiar fără, voi alegeţi

Ce legătură am eu cu oamenii!? Se pare că niciuna şi asta pentru că mi-a pierit cheful. Am încercat să localizez momentul cînd s-a întîmplat, dar se pare că am rămas fără timp şi fără spaţiu cu mult înainte de, şi dacă cineva are vreo vină, eu sunt singurul vinovat. Percepţia mea despre lume e mult prea simplă şi adesea nepotrivită cu celelalte, dar mai ales cînd vine vorba despre dragoste, pentru că din ea se naşte tot ce putem cuprinde sau nu; din ea se nasc porumbei şi inimi, se nasc nori şi cerul senin, avioane, metroul, parcuri, îndrăgostiţii în singurătatea lor; Ion şi Maria, pietrele de rîu, zgîrie norii şi cafeaua decofeinizată, din ea s-a născut “a fi sau a nu fi”, celelalte cuvinte, neputinţa, umbra, scrisorile, arta, “mă duc dracului departe” ori un “hei, de ce nu mă văd!?” chiar şi moartea s-a născut, iar ăsta e un fapt cu care nu ar trebui să ne punem; în plus s-au născut toate lucrurile noastre mărunte, ale tale plus ale mele şi niciodată aceleaşi indiferent de gloria noastră şi matematic vorbind, o dragoste +o dragoste este egal cu dragoste indiferent de forma şi mărimea primelor două. În concluzie a mea de a ta de a lor diferă de situaţie, loc, timp şi spaţiu, pe cînd rezultatul adunării lor ar trebui să fie întotdeauna acelaşi. Aşa că omule bun, nu eşti eu şi nici eu, tu. Atat de simplu şi frumos! Atunci cînd toţi vom înţelege asta, dragoste+dragoste=dragoste rămîne fără a zbura şi fără sens, rămîne doar dragostea noastră, fără plus, fără trecut, fără viitor şi prezent, doar Ea şi a gîndi va deveni o mizerie.

Am scris asta in urma unor comentarii facute de unii aici si nu numai. Cred ca de fapt uitam de ce tocmai porumbeii si de ce ne strangem pe siteul asta si nu pe altele unde predomina “maestrii” si imaginile frumoase. Luati-l ca pe un manifest, luati-l cum vreti voi, asa cum am spus si in titlu, voi alegeti. Dragostea e una si am face bine sa nu o irosim in frustrari, defecte si origini, in ai mei sunt mai buni, eu ma vad in clasament si tu nu, etc., pentru ca astfel se transforma in altceva. Nu e destul ca avem invidia aproape si ura la fel, clasele sociale, banii fara de care devenim inexistenti!? Macar aici sa protejam zborul porumbeilor indiferent de originile lor si de unde ii avem, mai ales ca performanta cere timp si fler. Mie imi pare rau ca momentan nu am timp sa ma ocup de ei asa cum as vrea, plus ca ii iubesc prea mult (asa cum a spus si Cristian Petre) iar asta imi ocupa cel mai mult timp si e un “timp” care nu de fiecare data duce la performanta. Desigur, imi doresc sa am cat mai multi porumbei care sa claseze etapa de etapa si chiar daca suna egoist, da am nevoie sa fiu mandru de ei pentru ca sunt ai mei si eu al lor.

Dar ce fac eu acum, inseamna a gandi :) si… dragoste+dragoste=dragoste rămîne fără a zbura şi fără sens, rămîne doar dragostea noastră, fără plus, fără trecut, fără viitor şi prezent, doar Ea şi a gîndi va deveni o mizerie.

La multi ani!

Eugen