Ca si cum nu ar fi de ajuns faptul ca si asa, societatea ne ofera zilnic mai multe piedici decat sprijin in orice am incerca sa facem, mai nou am avut parte de o lovitura sub centura din partea societatii ce o traim in zilele noastre. Cum la fiecare inceput de an, incercam sa tinem pasul cu lumea contemporana, in fiecare pasiune avem diferite “simboluri” ca sa spun asa, in cazul meu, in sportul columbofil, avem podoabele anuale cu care inzestram minunatele pasari care incearca, si nu numai ca incearca insa si reusesc adesea sa ne uimeasca treptat din ce in ce mai mult.
Ne regasim astfel, in decorul unei piete dintr-o societate a secolului 21, anul 2013. Ca in fiecare an, de fapt ca in fiecare duminica, insa fiind inceput de an, mai fac si eu o plimbare in piata sa-mi cumpar daca am norocul sa gasesc, acele podoabe ce marcheaza pe viata porumbeii, ce atribuiesc niste numere unor pasari de parca ar fi niste detinuti incarcerati pe viata.
Ma invart prin toata piata, inconjurat din toate partile de porumbei, ingramaditi care mai de care in custi, unii parca incercand sa te convinga ca merita sa apartina unor stapani, dar mai bine spus prieteni, mai buni decat cei care ii tin captivi in acele custi inghesuite, iar altii, chiar rapusi de captivitate, aratandu-ti in ce hal si-a pus amprenta acea greutate peste aripile lor. Intr-un tur al intregii pieti, am pus ochii pe niste frumoase exemplare de postasi de un colorit ce ti-ar fi orbit ochii, mai mai sa ma convinga sa-i alatur si pe ei celorlalti porumbei pe care ii am insa cum fiecare dintre noi stim ca ne alegem responsabilitatile in functie de cat timp putem sa le dedicam, am reusit sa ma stapanesc desi cu o greutate foarte mare.
Dupa o tura, merg de ma intalnesc cu tovarasu’ Costica, un om cu ani destui in spate de columbofilie, ce sa mai, insa nu ma atragea prea tare nicio pasare din cusca lui. Stau de vorba cu el, de pasarile astea minunate, ma uit pe rand la fiecare dintre ele insa pentru zilele noastre, preturile lor erau destul de maricele, poate daca le-ar mai domoli si el un pic, ne-am mai lega si noi de un porumbel doi.
Intr-un final hotarasc ca macar din cei 5 mititei de vor face ochi zilele astea sub porumbeii de acasa, macar 2 sa aiba podoabe noi, restul ramanand sa le ofer podoabe de anul trecut, dar cum vremile sunt grele, si noi tot asa ne descurcam, 5 franci 2 inele e peste puterea multora dintre crescatori care pun mai mult pasiunea lor in acest sport decat nevoia de rasplata pentru practicarea acestui sport.
Intre timp, apare in piata inca o figura cunoscuta mie, ne salutam si ne vedem de treburi. Nu mai aveam de gand sa stau mult pe acolo, gerul lunii ianuarie deja imi spunea ca e gata vizita mea pe acolo, degetele picioarelor daca mi se atingeau, zornaiau precum cuburile de gheata, astfel m-am hotarat ca vizita mea se termina acolo, mi-am salutat respectuos tovarasii colegi cu care impartasesc acest frumos sport columbofil, insa la plecare, unul dintre acestia studia 2 porumbei pe care eu nu cred ca am sa le uit figurile vreodata, niste veterani, ce sa mai, ii studia cu atata minutiozitate de parca ar fi vrut sa faca saracii deja trofee in loc de oua, desi erau 2 porumbei. Bineinteles, nu doresc decat bine tuturor, sa obtina cele mai primordiale premii in acest sport, insa fara un pic de compasiune prietenie si iubire pentru aceste pasari nu o sa obtinem nimic niciodata.
Intreb si eu sa nu tac din gura despre porumbel, indreb doar cat, vanzatorul spuse 25 de franci, insa eu ma refeream cat scrie pe inel, vad inelul si raman marcat, batranul imi spuse ca are 4-5 ani, insa la vederea inelului am zis: “Da da, 4-5 + inca vreo 10”, inelul era marcat de anul 1991, nici macar nu era compatriotul nostru, un veteran de porumbel, 22 de ani, stima si pasarii si distinsului batranel.
Tovarasii n-au vrut sa-l cumpere nici pe veteran, nici pe fiu-su mai tanar cu 9 ani, care era picatura din el. La replica mea, batranul imi spuse, eu am pus inelul asa, nu corespunde anul, si ma uitam la mana lui cum ii tremura bietului om, peste care, precum peste porumbel, si peste el, timpul si-a spus cuvantul. 25 de franci sa pretuiasca azi un porumbel care merita tot ce e mai bun pentru ca ajunge la o asemenea varsta, o pasare care merita toata grija stapanului si prietenului caruia i-a fost devotata atata veac? Atunci poate ca nu mi-am dat seama insa acum, la nici 2 ore mai tarziu regret ca n-am gandit astfel. Imaginea intiparita astazi in minte nu o voi uita niciodata, plus ca si intre pasarile mele se gaseste un veteran de 15 ani, care inca se mentine desi timpul nici pentru el n-a stat in loc.
Raman marcat de imaginea batranelului, tras la fata si cu bratele tremurande, pe care l-am remarcat inca de cand a venit in piata, omul care pentru 25 de franci sa-si hraneasca minte si trupul 2-3 zile sau sa-si hraneasca distinsele pasari 2-3 zile, e nevoit sa-si vanda cele mai de pret pasari care i-au fost alaturi atata vreme, oare asa vom ajunge si noi la varsta dansului, sa fim nevoiti sa ne rupem de pasarile care ne sunt alaturi o viata de om sau chiar mai multe, doar pentru a ne putea mentine in viata pasiunea?
Daca as fi fost putin mai intelept, macar cu 2 clipe mai intelept, desi acum nici n-aveam unde sa-i tin, i-as fi luat eu cele 2 pasari care merita sa ajunga undeva unde sa fie ingrijite asa cum merita, si batranului ce bine i-ar fi prins poate 50 de franci cateva zile, ar fi fost poate mai tanar cu cativa ani pentru cateva clipe. Ce societate mizera suntem nevoiti sa suportam astazi si cine stie cat timp de acum incolo, o societate in care sportul columbofil inseamna doar pasari de la care nu astepti rezultate decat daca le indopi ca pe curcani cu pastile si vitamine, in loc sa lasam pasarile sa vina acasa motivate de ceea ce suntem si nu de ceea ce le oferim si le intoxicam.
Oare vom mai ajunge sa traim acele vremuri in care pasarile erau respectate de stapanii lor, in care totul era o pasiune fara mari asteptari, si fiecare incerca doar sa-si struneasca pasarile cum stiau mai bine fara a le indopa cu toate prostiile? Cand om ajunge oameni cu un veac in spate, ce-o fi de pasarile noastre, va fi mai rau decat acum, sau mai bine?
Un lucru e sigur, schimbarea tine doar de noi, as vrea sa-l reintalnesc pe batranelul cu mainile tremurande si sa-i transmit respectul meu si sa am onoarea unei fotografii alaturi de el. Imaginea cu el in ipostaza creata de nevoia de a-si vinde cele mai de pret pasari la un pret de nimic chiar, obligat de situatia din zilele noastre, si obligat sa renunte si mai mult, chiar la o parte din cei 25 de franci atunci cand un cumparator ar solicita pasarea pentru 10-15 franci, e un lucru ce te-ar face si sa plangi in semn de respect pentru acesti distinsi batranei, cand stii ca altii isi bat joc in fiece luna de mii de franci doar pe niste vicii.
Speranta unora dintre noi o sa ramana multa vreme de acum incolo, aceea cum ca va veni o vreme mai buna si in aceasta pasiune pe care o impartasim, si pasarile care ni se dovedesc loiale vreme indelungata, sa merite tot respectul nostru si sa nu fie nevoite sa plece in alta parte doar pentru a ne putea mentine pasiunea in viata.
Le transmit respect tuturor celor care sunt de aceeasi parere cu mine. Al vostru Eduard Ontanu.
Si pe mine m-a miscat un batran pe care l-am vazut acum cativa ani in piata de pasari si animale… tinea la piept 2 pui trestii frumosi, cu puf pe cap, abia intarcati, si se plimba prin piata sa ii vanda pentru ca nu se mai descurca cu intretinerea porumbeilor. Ca si porumbeii, si noi suntem supusi unei selectii… unii cumpara saptamanal porumbei de mii de euro, altii se chinuie sa ia mancare pasarilor. Este insa si o categorie care greseste – sunt acei crescatori care se vaita ca nu reusesc sa intretina pasarile si e un hobby scump, dar tin cate 2-300 de porumbei inghesuiti, plini de boli si prost hraniti, cand ar putea sa se ocupe de 50 de exemplare in bune conditii.
Este bine ca ai piata locala. Nu am asa ceva si chiar mi-e dor, e placut sa mergi in wekeend sa mai vezi un porumbel, o gaina, un catel, un purcel… iar promovarea pe care o astfel de piata o face acestor hobbyuri e foarte puternica, nu de putine ori vazand parinti cu copii plecand din piata cu cate un animal. Am mai propus pe aici sa facem o piata de acest gen dar nu mai are lumea timp si chef de nimic.
Foarte frumoasa povestioara, din ce oras sinteti? As vrea sa merg la piata aia (daca este aproape)
trista poveste asta e viata in ziua de azi
Si duminica am fost iar in piata in Bacau, insa ca niciodata foarte putina lume si foarte putine pasari, ma dusesem special sa-mi mai iau vreo 2-3 pasari insa nimic interesant in piata si ce vazusem saptamana trecuta nu se mai prezenta la fel de bine si saptamana asta. De data asta batranelul nu mai era prezent cu pasarile sale, poate data viitoare.
Miscator,chiar trist! Pt uni oameni e f greu…
Draga Eduard, te inteleg pentru ca am trecut prin aceeasi situatie, am cumparat doi porumbei de la un batran din piata – pe Margean si pe Lord – porumbei foarte bine facuti de m-am mirat cum se poate desparti de ei batranul.
Margean, un mascul neinelat batran, mi-a dat pui f. frumosi – vezi articolul “Hitler contra Margean sau eticheta contra intuitiei”.
Din pacate pe forumul asta este o rusine sa spui ca mergi in piata de porumbei, ca sa nu mai spun sa si cumperi “pietari”!!! Este ceva de neiertat pentru ca in mod sigur nu mai ajungi campionul tarii !!!
e adevarat dar an zilele noastre nu mai e asa uni doar sa ea o hartie ar fi dispusi sa calce si peste cadavre
Si eu am luat parte la asemenea intamplari deoarece fiind departe de porumbei imi mai sting dorul cu o vizita in targul de animale care din an in an devine tot mai organizat si mai plin de vizitatori.
Este trist cand esti neputincios chiar daca ai vrea sa faci o fapta buna dar in societatea asta traim…
Este o situatie care , in Romania o gasim la toate colturile . Soarta batranilor de astazi este in mare parte foarte trista . Multi traiesc din ” pensii ” care nu le ajung pentru painea de toate zilele . Medicamente , haine , papuci sunt articole de lux . Mai greu pentru o mare parte a batranilor este singuratatea . Tinerii lucreaza sau traiesc departe de ei si care nu au sau nu vor sa -i faca timp entru ei .
Pentru bani si o viata mai buna , multi sunt plecati din tara lasand in urma batranii si partial copii care , la fel sunt o generatie pierduta !
Acesta este adevarul (porumbei.ro) dureros, dar vedeti voi tot pe cei saraci se da cu batul, ca doar asa stiu “sefii din columbofilie” sa stimuleze columbofili. Maine poimaine or sa zboare numai ei si atunci sa-si dea m…. uni la alti ca noi o sa ne saturam de basinile lor. Succes columbofililor adevarati si corecti in 2013.
Realitatea acestei povesti nu s-a desfasurat in tara noastra, nu-i asa? Oricum, cam aceeasi situatie este peste tot…mai ales la noi:|
domnule Ontanu…faptul ca societatea romaneasca e bolnava rau de tot nu cred ca mai mira pe cineva…sau nu ar trebui sa mai mire pe cineva. Priveste in jurul tau si o sa constati cu regret ca am ajuns o tara de secaturi , de curve, de drogati si de hoti, si dupa parerea mea nu cred ca mai scapam vreodata.
CE DRACU MAI ASTEPTAM …NU STIU….CRED CA SALVARE DIN VEST….NU CRED CA VA VENI VREODATA……da asta e politica ..si noi nu facem politica ..nu nu nu.
in ceea ce priveste intamplarea ta , parerea mea este ca batranul a cerut un pret corect avand in vedere ca nu cred ca era columbofil ci mai degraba un simplu comerciant. eu am dat porumbei care au zburat destul de bine gratis.
sa stii ca majoritatea COLUMBOFILILOR CUMPARA PORUMBEI DOAR PE BAZA UNOR REZULTATE ….asta ca sa crestem si noi si sa putem avea pretentii de campioni..ca altfel o sa fim si maine la fel ca ieri………………………….
cu stima
Pentru dl. AdrianMadlin , com 6 (pe care-l urmaresc de mult timp,in articolele si comentariile lasate): Eu unul, in 2008 am cumparat din piata de la Bucuresti 3 pui,cu 25 lei buc.Nu i-am ales dupa cum aratau la mana pentru ca nu ma pricepeam(nici acum nu pot spune ca ma pricep la selectia la mana,pentru ca nici nu-i dau o mare importanta),i-am ales dupa culoare : unul era rosu si 2 erau albastri cu pene albe. Cu timpul,cei 2 albastri cu pene albe i-am pierdut(unul s-a imbolnavit si pe celalalt l-a luat uliul). Rosul,l-am zburat in tara in 2010 si 2011,iar in 2011 l-am bagat la o etapa de 800 km(dupa o pauza de vreo 2 luni,in acest timp a zburat doar in jurul crescatoriei),si mi-a venit a doua zi la amiaza,apoi l-am mai bagat si la ultima etapa 860 km,unde s-a pierdut. Acea etapa a fost catastrofa,a tinut concursul 6 zile,si nu s-au strans porumbeii care intrau in clasament.
Ceea ce vreau sa intelegeti e ca nu va spune nimeni si nu va arata nimeni cu degetu’ daca cumparati porumbei din piata,atata timp cat ii si zburati. Ma refer sa-i zburati..etape de fond sau/si maraton,sau sa claseze la viteza,demi-fond…sa faca ceva, si apoi puteti spune ca au fost buni. Degeaba ii zburati la 100-200 km,unde ii duceati dvs si spuneati ca sunt buni..de asta nu avea “lumea” o parere buna despre ce faceti si ce spuneti dvs.
(Sper ca nu v-am suparat :),asa vad eu lucrurile… )
Da, induiosatoare poveste si eu sunt sensibil la batrani in general dar se pare ca asta e soarta multora din pacate, chiar daca nu ne place societatea este bazata ca si natura de altfel, pe principiul inegalitatii, probabil o sa intelegem mai bine ce era in sufletul acelui batranel abia cand o sa ajungem ca si el neputincios, daca o sa ajungem.
Eu am intalnit cu ocazia expozitiei de la Galati din 2011, un batranel care se plimba prin fata custilor cu porumbei expusi la vanzare si privea indelung la fiecare in parte, dupa care privea si vanzatorul tot asa profund ca si pe pasari, vroind parca sa descopere ceva anume, l-am remarcat abia dupa ce a trecut de cateva ori prin fata mea si l-am auzit ca intreba pretul la anumite pasari, dupa care pleca mai departe dand din cap probabil dezamagit, atunci l-am chemat si l-am intrebat daca cauta ceva anume si mia spus ca vrea sa-si cumpere si el cateva pasari insa preturile il depasec.
In acel moment am prins 2 perechi de tineri ce ii aveam la vanzare si i-am inmanat, insa el parca nu intelegea ce faceam eu, avea in ochi o sclipire atat de stralucitoare incit in momentul in care i-am spus ca nu trebuie sa-mi dea niciun ban, parca a intinerit pe loc bucurandu-se ca un copil si atunci mi-am dat seama cat de importanti erau pentru el acei bani care ar fi trebuit sa-i dea pe acele pasari si cat de putin insemnau pentru mine.
Probabil nu o sa-i uit niciodata chipul plin de bucurie copilareasca in momentul in care baga pasarile in san, aducandu-mi aminte de copilaria mea si inceputurile mele columbofile cand la fel de neputincios financiar, cand i-mi oferea cineva cate o pasare, aveam impresia ca-s cel mai norocos om de pe pamant, un sentiment greu de descris in cuvinte.
Miscatoare povestea ta,un om sensibil si bun la suflet ,se vede acest lucru.. Daca toti ar fi gandit ca tine ,lumea ar fi fost cu totul alta ,adica mult mai buna..Faptele bune indiferent de cat de mici ar fi ele ,sa stii ca sant hrana pentru suflet,si o multumire a ta sufleteasca,valoreaza mai mult decat,mii si mii de euro sau bani..Daca te straduiesti ai sal antalnesti pe batran din nou,ci fa un gest frumos si cumpara un porumbel de la el,..Batranul se va bucura si el dar mai multumit ai sa fii tu ,indiferent daca porumbelul ati va trebui sau nu,,.Oricum oameni ca tine mai rar,aproape pe cale de disparitie ..Mult succes an viata si an tot cea ce faci ..Baronu de FOCSANI …
De ce nu se pot obtine campioni din piete?De ce nu ?Cel mai indragit mascul al meu este un mascul fara inel dat de un vecin prin 2008 cand deja avea 4 ani.Cu multa pasiune si ingrijire corespunzatoare unii porumbei din piete pot deveni campionii de maine!
Este greu cand trebuie sa renunti la porumbei dar trebuie sa selectam cate odata porumbeii care ii detinem!Rau este ca poate nu avea cu ce sa intretina pe ceilalti de acasa si asta l-a impins sa ii vanda pe unii dintre ei!Zboruri reusite in 2013!!!
Este foarte greu sa traiesti in Romania de astazi, dar toti aceia care au posibilitati financiare sa nu uite de cei mai nevoiasi. Iubiti porumbeii.
Trist, dar din pacate adevarat. Si din pacate nu stim ce o sa fie peste 5 ani, 10 ani, 20 ani cu noi, cu societatea in general. Exceptand oamenii care au f multi bani si isi permit orice, fiecare dintre noi, oameni simpli, in momente foarte grele, poate suntem obligati sa renuntam la ceva drag, indiferent de natura lui. Si astfel, usor-usor, de fapt suntem cu totii in aceeasi situatie.
@AdrianMadlin nu-i o rusine sa cumperi porumbei din piata,dar este aberant sa afirmi ca poti crea o linie de porumbei performanta din pietari. Lucru pe care tu-l sustii cu tarie. Asta da ca e rusinos……!?
tristetea asta este pretutindeni.datorita serviciului ajung sa cunosc mizerii de-astea zilnic si sincer cred ca din cauza lor am ajuns sa cad in depresii din ce in ce mai adanci gandindu-ma ca la sfarsitul vietii poate voi ajunge la fel.
pt porumbei .ro
daca era nea Suciu poate exista si piata.si oricum daca vrei sati mai clatesti un ochi treci pe la Tutea,ca sigur are ceva de vanzare
este greu in romania sa ai un hobby cand nu ai bani nici pt mancare
@peter: nu pentru achizitii ziceam, ci pentru atmosfera si promovare. Chiar vorbeam cu un coleg de club ca o sa mergem intr-o zi cu pui in piata sa vedem daca facem vreun columbofil nou. :) Cand eram mic cumparam de la nea Suciu inele de tabla, porumbei… chiar si in 2003 cand m-am reapucat am cumparat o cuca de la el, din piata. A trecut mult de cand a murit si tot mai vad cateodata cate un porumbel venind pe casa lui de langa piata. O imagine tare trista.
Mi-ar fi placut sa fie la piata sambata dimineata de exemplu, crescatori care expun porumbei, gaini, iepuri si ce mai tine omul pe acasa… sa ne mai intalnim, mai stam la o barfa, mai si promovam hobbyurile astea… ca trec o multime de copii sau parinti. Multe orase au asa ceva, noi nu.
@Nicusor Talasman: felicitari pentru gest!
@Nicusor Talasman esti un mare om felicitari…1!
Ceva obijnuit in ziua de azi . sunt pline saiturile de licitati cu porumbei care au trudit sa ajunga acasa si uni care au facuto cu brio ! sistemu din romania nevoile !trist .Majoritatea nus columbofili sunt persoane care practica sportul columbofil cat timp da porumbelu randament e bun dupa aia il vinde sau …… !
chiar trist , mai ales pentru tinerii adolescenti care cresc aceste fapturi minunate , care isi economisesc si banii de bunzunar pentru a-si cumpara niste porumbei mai ieftini ( ragalii ) pe care sa le creasca sub ochii lor si sa- zboare la ei !
D-nul Nicusor Talasman tot respectul , la fel ca si dumneavoastra sunt si eu , cand cineva imi ofera un porumbel gratis sau imi lasa din pret chiar 80% sunt plin de bucurie , parca mi s-ar fi intamplat ceva nemaipomenit !
Frumos articol !
Tin sa te felicit pentru gestul si povestioara spusa Nicusor Talasman !
asa e lume buna in ziua de azi cu porumbei ceea ce ai scris chiar ma miscat si chiar asa e saraci columbofili care au ani grei de columbofilie in spate sunt nevoiti sa-si vanda porumbeii cei mai dragi lor pentru a le mai da o sansa celorlalti
Tot respectul pt oamenii care au suflet si care au mila de batrani, si care nu ezita niciodata sa intinda o mana de ajutor atunci cand este nevoie!!! RESPECT!! In ziua de azi este mare lucru sa fi OM!! Asta e lumea in care am ajuns sa traim, plina de rautate si de egoisti si de tot felul de rautati!! Tot respectul pt Nicusor com 14!!! Noi suntem poate mult prea mici sa putem schimba ceva, tristetea cea mai mare este ca cei care chiar au puterea de a face ceva BUN, nu o fac, sunt nepasatori la problemele celor din jur!!! Fiecare e stapan pe viata lui, pe banii lui, pe ideile lui de viata!! Daca poti ajuta pe cineva cu orice, cu un porumbel, cu mancare, cu haine care nu le mai imbraci etc , atunci chiar esti OM!! Sanatate la toata lumea!!!
Esti un povestitor extraordinar si un nemaipomenit om. Sa-ti dea DUMNEZEU sanatate si noroc !
Eu vad des asa ceva, avem mai multe targuri in Bucuresti.
Poate ca articolul tau va da unora mai multa intelegere (din pacate unii vor ramane asa cum sunt !!!!!!!!)
Cu toate astea nu-i putem ajuta pe toti.
Nicusor Talasman……..pfuuuu ! IMPRESIONANT ! EMOTIONANT ! Ai chiar si talent de povestitor . mi-ai mangaiat sufletul chiar si mie ,ce sa mai spun de acel batranel ! Felicitari si numai ganduri bune ! Un asemenea comentariu ar fi trebuit trecut intr-o rubrica de povestiri adevarate . Inca odata felicitari ! Si totusi realitatea si viata cotidiana este cea pe care o traim cu totii. E grea pentru unii , si i-l citez pe “Radu S.” com. 18 ( in care mi-a placut “f”-ul) “Exceptand oamenii care au f multi bani si isi permit orice”. Oare “f”-ul = au facut sau au furat !
f = foarte
Multumesc tuturor de apreciere, cand am ajuns acasa m-am zbatut vreo ora cum sa relatez mai bine intamplarea, fara a da locatia samd, spre a nu starni vreun conflict sau alte probleme, pe mine unul m-a miscat profund imaginea acelui batran cu mainile tremurande pe fata caruia se vedea nevoia, ce e drept nici eu nu eram prea avut in ziua aia dar ma lasam poate cu 20 de franci in buzunar sa-l pot ajuta pe acel am cumva. Poate cine stie, am sa-l reintalnesc din nou, tare mi-as dori, multe persoane sunt in situatia lui, nu toti crescatori de porumbei, ma refer in general, si cand vezi ca altii isi bat joc de pensii care mai de care mai mari, iti vine sa plangi. Batranul din piata n-am sa-l uit niciodata si sper sa-l revad. Unii mai carcotasi vor spune ca era un simplu comerciant, insa nu prea cred ca era un simplu comerciant, acela trage de pret sus si raspicat, in schimb batranul sfios cerea 25 de franci pe fiecare din ei. Si-mi amintesc ca avea un spread argintiu ce ma atrasese cand a trecut cu cusca pe langa mine ajutat de o alta persoana de acolo. Tin sa-l felicit pe Nicusor Talasman pentru gestul sau care probabil pe el l-a schimbat intr-un alt crescator mult mai bun, rar oameni ca dansul, merita toata stima. Cat legat de porumbeii din piata, eu am avut porumbita sport luata din piata care o lansam noaptea acasa si venea de parca avea radar, deh, exceptie. Nu toti crescatorii sunt capabili de a da impuls si celor tineri, si cei care totusi ne ajuta, dispar cand nici nu te astepti, asa cum porumbei.ro cumpara inele si porumbei probabil de la un domn care era un model pentru el, asa eram si eu, strangeam banii din alocatii sau de la sarbatori si-mi luam porumbei care intr-un timp zburau mai bine ca oricare altii de la alti crescatori ce aveau voliere mult mai spatioase decat mine. Acel distins domn care m-a invatat anumite lucruri cand eram copil si de la care mi-am cumparat porumbei acum nu mai exista, Dumnezeu sa-l ierte, tot respectul meu pentru totdeauna. Daca voi reusi sa dau vreodata iar de batranelul din piata, nu voi ezita sa va dau de veste. Inima cea buna…
AdrianMadlin: scuze ca intervin dar de ce e o rusine sa cumperi porumbei de la piatza eu am 20 din piaza si majoritatea bunicei .AI dreptate adrian daca nu cumper de la nustiu cine care a avut rezultate acu un veac nu ai porumbei valorosi asta e doar cat de multi bani pot sa te prosteasca veteranii .SPER CA BATRANELU SA AIBA SUCCES SA-SI INTRETINA FAMILIA DE PORUMBEI SA FIE SANATOS SI CINSTE LUI
]
Pt Sergiu com 13: Oare daca ati fi cumparat 3 pui cu pedigreu ar fi trecut de etapa de 860 de km ? Eu vreau doar sa va spun ca plimbarea in piata este sanatoasa, ne mai spalam ochii, vedem si alte pasari, pesti, caini etc., nu poate sa faca decat bine. Si apoi este o posibilitate pentru cei cu bani limitati, pot sa aibe satisfactia alegerii unui porumbel promitator.
Altfel cumperi pui cu 100 de lei bucata de la crescatori renumiti, nici macar nu te lasa sa-i alegi ci iti pregatesc pachetul apoi iti arata care ar fi parintii, toti proveniti din campioni.
Concluzia mea: nu conteaza atat de mult de unde se cumpara porumbeii, mai mult face metoda crescatorului si capacitatea lui de a-si mentine porumbeii sanatosi si in forma, pe langa care un pic de noroc ajuta.
O zi buna tuturor
intradevar induisatoare intamplari!e trist sa vezi astfel de situatii!
“porumbei.ro” as vrea sa donez si eu cativa porumbei unor tineri incepatori,asta doar din considerentul ca am prea multi si prea putin timp sa ma okup de ei!porumbeii arata f bine,si sunt din porumbei cu origini f bune
@george: imi poti trimite anuntul pe email, sa il postez aici:
http://www.porumbei.ro/donatii/