marcelbookUrmătoarea prezentare a fost scrisă de către un binecunoscut columbofil şi gazetar olandez:
Ma numesc Marcel Gortzen şi trăiesc la Kerkrade, în provincia olandeză South-Limburg. Cursez porumbei din 1960 în Combina Roderland aparţinând Federaţiei Limburg. Acum preocupările mele legate de porumbei sunt reduse la partea de reproducţie a sportului; de asemenea trimit mulţi pui altor columbofili pentru a-i zbura.

marcelbookIn 1986 am devenit reporter al jurnalului columbofil “Limburgse Reisduif” şi puţin mai târziu reporter al magazinului columbofil naţional “NPOrgaan”. In 2005 am început să scriu reportaje despre crescătorii, precum şi pe web, pentru Magazinul Columbofil “Winning”. In acea perioadă am început să citesc nişte articole foarte interesante scrise în “Winning” de foarte popularul Bill “The Book” Richardson. Articolele lui erau bazate pe propriile sale filozofii şi experienţe practice şi acopereau o largă varietate de subiecte legate de sportul nostru. La vremea aceea, articolele lui Book, în special cele traduse în olandeză, erau foarte bine citite atât în Olanda cât şi în Belgia. Deşi a trecut ceva timp de când Book a scris ceva dedicat direct audienţei europene, numele său este încă frecvent pomenit aici şi multi europeni îi vizitează pagina web în mod regulat.

De când am încetat să concurez, mi-am concentrat eforturile pe metode de reproducţie şi genetică columbofilă. In 1993 am început achiziţia unei familii de porumbei de la binecunoscutul campion olandez Wal Zoontjens (Riel, North-Brabant, Olanda) şi de atunci, prin reproducţie în linie şi consangvinizare, i-am combinat cu mica mea familie. Foarte rapid am constatat că articolele lui Book erau foarte valoroase pentru îmbunătăţirea cunoştintelor şi tehnicilor mele de reproducţie. Când vine vorba despre genetică, majoritatea experţilor în domeniu tind sau să complice subiectul sau să te ia de sus. Abordarea lui Book este uimitor de practică şi se bazează pe experienţa personală în reproducţie în linie şi consangvinizare cu proprii porumbei.

In 2005 Book a ţinut o serie de seminarii şi şedinte de gradare în Olanda şi Belgia. Acest lucru n-a mai fost făcut vre-odată de cineva din afara ţării, şi cred că majoritatea columbofililor nu aveau idee la ce să se aştepte. In orice caz, participarea la toate aceste seminarii a fost extrem de bună. Seminarul la care Wal Zoontjens şi cu mine am participat a început la 19:00 şi s-a sfârşit la 00:30 chiar dacă a fost într-o zi din mijlocul săptămânii; seminarul a fost atât de captivant că nici o persoană n-a părăsit încăperea, chiar la orele acelea târzii. Deşi mi-a fost imposibil să iau parte la sesiunile sale de gradare/ evaluare, mulţi mi-au spus că Book a fost cel mai bun de la Piet de Weerd încoace şi mulţi dintre aceştia l-au cunoscut personal pe Piet.

In 2008 am început să-i scriu e-mail-uri lui Book cu întrebări despre reproducţie. Mai târziu i-am trimis câteva poze cu porumbeii şi crescătoria mea. In mod neaşteptat, mi-a răspuns spunându-mi detalii atât de exacte despre proprii mei porumbei, încât m-am blocat. Povestindu-i lui Wal Zoontjens despre această experienţă, am decis împreună să-i trimitem poze ale câtorva dintre reproducătorii lui Wal. Incă odată, Book n-a avut probleme identificând porumbeii lui Wal ca fiind cei mai buni ai săi, cu excepţia unuia (care era un bun reproducător al lui Wal la vremea aceea). Când l-am chestionat despre părerea sa referitoare la acel porumbel, Book ne-a răspuns că, bazându-se pe pozele celorlalţi porumbei ai lui Wal, acesta era prea rapid şi până la urma va duce la pierderi pe termen lung. De fapt, la vremea aceea, condiţiile climatice se schimbaseră şi traseul nostru de zbor devenise mai rapid decât era de obicei. Când i-am spus lui Book că cursele erau mai rapide acum, el a răspuns : “In spatele familiei lui Wal sunt decenii de muncă. Curând Natura va sfârşi acest joc. Si atunci?” La scurt timp după aceea, referitor la acest subiect, Book a scris un articol deosebit de interesant numit «Cyclical Event Testing» despre testele ciclice şi sistematice ale naturii.

Exact după cum a prezis Book, vitezele au revenit la normal pe traseul nostru de zbor, şi cu câteva curse grele, şi cu aceasta schimbare, porumbeii de atunci ai lui Wal au suferit mai multe pierderi decât ar fi fost normal. Intr-o perioadă relativ scurtă, de câtiva ani, acei porumbei [rapizi] au rămas doar o amintire în familia Zoontjens. Book a făcut acea prezicere fără să cunoască porumbeii şi chiar când îi dadusem explicaţii contrarii, el nu a şovăit în aprecierea sa. Wal mi-a spus de curând : «Nu ştiu cum poate Book vedea aceste lucruri dintr-o poză, dar este clar că aceste capacităţi neobişnuite fac din el un prieten bun de ţinut aproape.»

Intre timp, Book ne-a explicat puţin din tehnica sa de gradare a fotografiilor, şi trebuie să recunosc că atenţia sa la detalii este pur şi simplu uluitoare. Unde cei mai mulţi dintre noi văd pene, el vede umflături şi forme greu de identificat chiar şi atunci când ţi le explică, dar neândoielnic, aceste detalii sunt prezente. De când am aplicat învăţăturile sale în practică, aceasta m-a ajutat să îmbunătăţesc substanţial procentajul de premii ale porumbeilor mei. In 2009 ajunsesem la 60% premii, în curse cu o medie de 1.000 de porumbei participanţi. De-a lungul anilor, este cunoscut că Book şi-a ajutat prietenii în diferite feluri, pe unii cu cursele, pe alţii cu reproducţia. Mă consider foarte norocos şi mândru să fiu unul dintre studenţii lui şi prin numeroasele noastre e-mail-uri şi convorbiri telefonice, am învăţat foarte mult de la el şi despre el. Cu toate că nu iţi dă răspunsuri gratuite, te ajută în schimb să rezolvi problema tu însuţi. Te dirijează înspre o anumită directie iar apoi te întreabă despre ce ai învăţat. Chiar şi când crede că ai studiat ceva ce nu mai poate fi studiat mai departe, el te va surprinde cu încă şi mai multe detalii. De exemplu, chiar acum, discutăm împreună de câteva săptămâni despre un singur os din anatomia porumbelului. Stiu cu siguranţă, din experienţă, că la sfârşit după ce vom fi epuizat subiectul în cel mai mic aspect, îmi va pune acea întrebare descurajatoare : «Deci, de ce este aşa ?» Am ajuns să învăţ că pare nesfârşit chiar şi cel mai mic detaliu. Dupa cum zice Book : «A învăţa să înveţi este primul pas înainte să înveţi.»

Datorită calităţii mele de reporter columbofil, îmi trec prin mână o grămadă de porumbei mari campioni ai Combinelor noastre şi ai celor vecine. Cele mai multe poze pe care i le trimit lui Book sunt cu porumbei mai buni provenind din crescătorii mai bune. Cu toate acestea, recent, i-am cerut părerea despre un porumbel foarte decorat, dintr-o crescătorie oarecum medie. In răspuns, Book mi-a spus o poveste despre un porumbel pe care l-a gradat în Danemarca pentru un crescător obişnuit/ mediu, în urma cu doi ani.

In timp ce grada porumbeii respectivului columbofil, Book îi spuse că deţine un număr de femele foarte bune, dar masculii săi nu sunt pe măsură şi că acest fapt îi afectează negativ performanţele. Ceva mai târziu, Book dadu peste un mascul grozav şi anunţând aceasta, încăperea fu cuprinsă de tăcere. După câteva momente de linişte, proprietarul spuse lui Book că porumbelul era un rătăcit. Deşi ceilalti participanţi i-au cerut să reevalueze, Book a răspuns : «In acest caz, cel mai bun porumbel din crescătoria ta este un rătăcit şi, doar dacă ceva uimitor se va întampla azi, aici, cel mai bun porumbel din club va fi un rătăcit (erau aproape 600 de porumbei la acea gradare); şi dacă spui că e un rătăcit, ar trebui să te simţi norocos, căci nu a trebuit să dai bani pe el.» Câtiva porumbei mai târziu, Book dădu peste un alt mascul la fel de bun ca primul, doar că de data aceea spuse : “Nu numai că acesta este la fel de bun ca rătăcitul, dar este un campion şi mai mult ca sigur este fiul rătăcitului.”[…]

Ajuns la acest punct, Book mi-a spus: “Ei bine Marcel, porumbelul din poza pe care mi-ai trimis-o este aproape copia fidelă a rătăcitului şi a fiului său pe care i-am gradat în Danemarca, şi dacă va concura, mă aştept să aibă cel puţin la fel de mult succes ca şi fiul rătăcitului.” Bazat pe cele relatate mai devreme, cititorul ştie deja că acesta era realitatea ! Book m-a încurajat să cumpăr porumbelul, căci spunea că va fi la fel de bun ca reproducător. Din nefericire, chiar dacă proprietarul ar fi acceptat să vândă la un preţ pe care mi l-aş fi permis, n-aş fi putut să cumpăr singurul porumbel grozav al respectivului columbofil.

Timp de mulţi ani am avut norocul să trăiesc chiar în inima acestui sport şi, prin articolele mele, am avut şansa de a întâlni pe mulţi dintre cei mai grozavi campioni. Cu toate acestea, dacă cu 10 ani în urmă cineva mi-ar fi spus că la un moment-dat aveam să învăţ atâtea lucruri uluitoare, n-aş fi crezut niciodată că va fi de la cineva din exteriorul Olandei, Belgiei sau chiar a Europei. De-a lungul acestor ani minunaţi petrecuţi în sportul columbofil, n-am auzit menţionate multe dintre lucrurile despre care Book vorbeşte în mod regulat. Chiar când aceste subiecte sunt discutate de alţii, nivelul lor de detaliu suferă, din păcate, în comparaţie cu cele aduse de Book în conversaţie.

Odată l-am întrebat pe Book cum a fost posibil să dezvolte atâtea concepte noi şi unice într-un sport în care a fost precedat de atâţia mari campioni. A reflectat putin, apoi a zis: “Cred că este din cauză că gândesc invers decât ceilalţi, aşa că e mai uşor pentru mine să văd lucrurile diferit de ceilalţi.” La început n-am înţeles ce vrea să spună. Oricum, câteva luni mai târziu, aveam dificultăţi în a găsesi răspunsul la o problemă şi el mă ajuta să o rezolv, la telefon. Intr-un târziu spuse: «Până acum ai încercat să răspunzi gândind conventional, acum încearcă gândind invers.» Pentru că n-am înţeles, mi-a explicat cum ar fi atacat el problema şi, după cum spunea, abordarea sa era inversă în raport cu modul în care majoritatea ar fi încercat să afle soluţia. In continuarea conversaţiei, mi-a demonstrat rapid avantajele de a gândi invers, dar trebuie să recunosc că, deşi înţelegeam cum funcţionează metoda sa, mi-a obosit mintea într-un mod asemănător ochilor când încerci să citeşti fără ochelari, aşa că pentru un timp, voi mai avea de lucru la această abordare. Cu siguranţă însă, modul lui de a rezolva probleme este unic.

M-am întins mai mult decât am intenţionat, aşa că permiteti-mi să închei prin a spune că, deşi i-am cunoscut pe mulţi dintre cei mai mari campioni columbofili ai Europei, pe durata ultimilor 40 de ani, nici unul dintre ei nu a demonstrat amploarea sau adâncimea cunoştinţelor lui Book. După părerea mea, sportul columbofil American ar trebui să fie onorat să-l aibă în rândurile sale pe Bill “The Book” Richardson. Dacă ar trăi aici, cu siguranţă, ar paşi alături de elita sportului European.

Marcel Gortzen

Traducere: Ovi