Ideea mi-a venit în urma vizionării unui scurt video pe Facebook în care un columbofil își antrena codalbii eliberându-i de la 15 km față de casă. Atunci mi-am amintit de o porumbiță din copilăria mea, Roller de Cluj (pe vremea aia încă mai zburau) pe care am achiziționat-o de la un crescător din orașul meu, dar, care oricât de mult o țineam închisă, la eliberare se întorcea acasă.

Distanța aeriană să tot fi fost vreo 3-4 km. Nu e mult și nu neapărat orientarea era de mirare ci memoria acelui porumbel. În cele din urmă crescătorul de la care o luasem mi-a dat alta.

O alta întâmplare tot din copilărie legata de acest subiect se petrecea în piața de porumbei unde, un crescător își elibera întotdeauna porumbeii pe care nu reușea să îi vândă. Avea pe puțin vreo 5 km aerieni până la domiciliu. Peste ani, când am reluat pasiunea copilăriei, pe care din vari motive o întrerupsesem, am avut un gălățean vândut care, a stat închis la noua locație o iarna întreagă și la eliberare s-a întors. Distanta:cam 5 km.

Tot depănând amintiri porumbărești nu puteam sa nu îmi amintesc și de un roșu de Târgoviște care mi s-a întors tot cam de la vreo 5 km. Despre rasa asta și Feliciu Bonatiu menționează că au memorie bună și orientare pe măsură. Și dacă tot amintim autori consacrați nu putem să nu mentionăm și povestirile lui Ovidiu Leonte despre cât de bine se orienta gălățeanul, chiar se întorceau din Brăila la Galați.

Mi-am mai amintit de un crescător concitadin care vindea foarte bine berzati de Budapesta albi pentru nunti. Nunti care aveau loc, bănuiesc, la distanta de crescătorie. Nu puține sunt videourile în care, crescători de tipplerii își antrenează înaripatele lansându-i ca pe voiajori de la distanță.

Vă provoc și pe voi, dragi cititori sa relatați povestiri cu porumbei non-voiajori care se întorc acasă. În speranța că v-am stărnit interesul aștept comentarii.

Cu stimă

ROMULUS TOMA