Numele meu este Moise Constantin și sunt un student la facultatea de drept din Iași. Am postat acum câțiva ani un scurt articol despre cum mi-am început pasiunea pentru porumbei. Locuiesc in Bacău și sunt departe de a-mi practica pasiunea din cauza timpului. Însă nu asta vreau sa subliniez, ci faptul ca pasiunea pentru porumbei odată pornita nu se va uita și mereu când vei vedea un porumbel in aer îți va trezi sentimente uitate. Ce m-a făcut sa scriu acest articol? Sa fiu sincer in urma cu câteva zile am ajuns la țara unde in trecut mi-am crescut porumbeii, și ce sa văd!? Un porumbel care a eclozat la mine și-a făcut apariția pe acoperiș, un bălțat din doi porumbei de-ai mei numiți Pitica și Jannsen. Eram la masa și totul in jurul meu se orientase deja spre porumbel și nu mai auzeam nimic in jur, primisem câteva întrebări de la mama și fratele meu, însă totul era vag.
Porumbelul mi-a adus aminte de când eram puștan și visam ca la un moment dat voi putea concura și eu cu ei, copil visător. Chiar i-am făcut și o poza, mi-am adus aminte ca a ieșit într-un colț al crescătoriei, intr-o lada de fructe. Sunt mulți copii pasionați de porumbei și vor sa practice acest sport, însă ca acest microb sa le pătrundă in inima trebuie ca practicanții acestui sport sa ii invite in crescătorii si sa le spună povestea porumbeilor. Este păcat ca un sentiment de liniște adus de porumbei sa fie uitat și sa nu aibă o continuitate. Sa transmitem acest hobby și mai departe și sa ne susținem unii pe alții cu privire la creșterea porumbeilor.
Toți știm cât de mult ne chinuiam când eram mici sa ne cumpărăm și noi niște păsări de calitate și sa ne identificam cu anumiți crescători. Păsările mele înainte sa plec le-am donat unui copil din sat, iar sentimentul văzut pe fața lui este de nedescris. Cei ce au aceasta pasiune mă vor înțelege și vor fi la același asentiment cu mine. Sunt un novice in ale columbofiliei, nici macar nu am concurat cu ei la competiții, însă eu asa vreau sa mă identific cu voi, cu crescătorii.
Un pasionat de porumbei, un iubitor și un băiat plin de speranța ca la un moment dat se va putea reapuca de acest sport, hobby. Va transmit vânt in pene și cât mai mult succes in acest sport!
Te salut Constantin Moise………….te felicitari ptr. corectitudinea “scrisului”……restul……..sa aprecieze altii………
Eu nu va inteleg de loc, ce treaba are corectitudinea ‘scrisului’ cu pasiunea…. am crezut ca sau terminat apropourile despre scris….
frumos!!! imi aduc aminte de lazile de portocale pe post de boxe si si…fara cuvinte!
Mulțumim Costele! La mulți ani și multă sănătate cu ocazia zilei tale de nume! Frumos povestit! Și eu țin porumbeii la mama la țară, acolo unde bunicul meu a avut jucători…
Constantineee, daca ii iubesti esti deja demult printre noi, crescatorii. In esenta asta e columbofilia… pasarea…crescatorul…povestea. Iti dau un sfat sa simti si emotia concursurilor: cumperi trei pui,( sau patru, sau cinci), ii bagi la un columbodrom (cel mai apropiat, ca poate te si duci sa-i vezi sosind din cand in cand) si traiesti emotia sosirilor. Nu e nevoie sa-i cresti tu (nu esti atasat de ei cei drept si nici nu-i vezi des) dar in principiu sunt ai tai.
La multi ani Constantin!
Germenele columbofiliei nu dispare, el doar sta in stare latenta si atunci cand va avea condiții prielnice se va putea manifesta.
Eu iti doresc sa reușești sa ai cat mai curand aceste condiții, desi e greu pentru cei care vor sa faca si studii si columbofilie.Pentru ca de cele mai multe ori a fi student inseamna sa fi departe de casa, iar cand ești in sfârșit pe salariul tau, pentru inceput ești nevoit sa stai la bloc si iar nu poți fi columbofil.
Or sa mai treaca cativa ani buni, dar cand vei fi un avocat de succes si sa iti cumperi/construiesti o căsuță și vor veni si porumbeii de la sine.
Succes!
Scuze pentru penultima fraza, conduceam si am scris anapoda….
Brrr, la fel si eu tizule. Eu am apucat ceva mai mult sa ma bucur de ei, dar intr-un final am ajuns intr-o cutie de chibrituri ceausista…si ma mai bucur de ei pe la geam sau pe la prieteni din cand in cand. Scria cineva mai sus de columbodrom, pare o idee ok, dar daca nu te poti bucura liber de ei….care-i sensul? Asa poti tine o pereche la un prieten…da nu`s ai tai…nu-i vezi zilnic, nu vorbesti cu ei, nu-i iei la mana, nu-i scoti la zbor, nu-i ingrijesti….nu poti sa te bucuri. Eu am suferit de depresie mult cand m-am despartit de ei….greu am trecut peste.
Exact si nimic in plus…respect
Va mulțumesc tuturor pentru apreciere și pentru urările de ziua mea! Mă bucur ca mă afli și eu printre voi. Vânt in pene in continuare!
Cocosatul … lasa-l pe Giorgescu ca vrea sa arate și el ca e priceput la scris ..
Pa’ sigur ca băiatul știe scrie corect, ca doar e student la drept ce pana mea .
Imi amintesc cu mult drag de pasiunea ta pentru porumbei!
Felicitari,ai scris cu mult suflet!