“Pfizer 4809” – Loc 2 National Fond Tineret 2021

Salut. Sunt Mihuț Ionel din Piatra Neamț și în ultimii ani mi-a dat voie Andrei (administratorul porumbei.ro), să mă „laud” aici cu câteva din realizările mele. De fapt, ale porumbeilor mei.

Dacă în ultimile prezentări era vorba de femele ( https://www.porumbei.ro/stramba-636051-16-f-loc-10-national-as-fond-tineret-fncpr-2017/   https://www.porumbei.ro/ascutita-loc-8-national-fond-tineret-fncpr-2018/ ) , de data asta vedeta mea este un mascul, 2004809-2020. Știți cum m-am hotărât sa îl numesc? Văd la mulți crescători că își botează porumbeii cu nume „grele”, care inspiră respect, nume de zei, de eroi. Da, e o chestie de efect, cred. La mine nu prea are efect, nu sunt vânzător de porumbei, nu vreau sa impresionez clientela, iar când cumpăr câte un porumbel, numele nu e un criteriu care să contribuie la alegerea făcută.  Vreau doar să îmi laud protejații pentru rezultatele lor. Ei, bine, pentru că a răzbit prin pandemie, o să-i zic PFIZER. Pfizer 4809.

Ce a făcut BioNTech ăsta al meu? M-a făcut vicecampion național FNCPR la categoria Fond Tineret. Dacă mai iau în considerare că are și inel GOLD și e primul pe țară la premiile în bani (10000 brut, 9000 net, plus vreo 1800 lei la nivel județean), îmi vine în gând să îl botez cum fac unele popoare cu plozii lor, de le dau câte 5-6-9 prenume. Adică să îl cheme PFIZER BioNTech ASTRA-ZENECA MODERNA, eventual și Johnson. Fără Sputnik.

Cum s-a ajuns aici? Povestea incepe in 2018, cand, intr-o seară, căscând ochii (a se citi „navigând”) pe unele site-uri de licitații de porumbei, mă opresc așa, într-o doară, la un pui vândut de Bocăneț Cătălin, colegul meu de asociație, care fusese de curând în Olimpiada de la Poznan-Polonia, locul 2 categoria C (fond) cu porumbelul 3005054-16, OLIMPIC YGOR. ( ce va spuneam mai devreme despre nume?) Ei, tatăl puiului era frate bun cu olimpicul. Știți poza aia care circulă pe net, in care un drăcușor șoptește la urechea unuia (columbofil, sunt sigur), „doar te uiți puțin pe licitații și gata”? Exact așa și eu. Acum, dacă stau și gîndesc mai profund, cred că șoptitorul meu era îngerul păzitor, nu celălalt. Buuuun. Licitez, câștig cu un preț chiar decent, a doua zi iau legătura cu Cătălin și m-am prezentat la crescătoria lui din Târgu-Neamț să ridic marfa. Bineînțeles că am mai stat puțin, am mai văzut, am mai schimbat păreri, o gargară ca între „colegi de suferință”. Și deodată, hop!, iar intră în scenă sufleurul. Mai studiind o dată pedigree-ul puiului, mi s-a pus pata (sau mi-a pus-o ăla din ureche) pe strabunica puiului, o femelă din 2013, al cărei fiu (bunicul puiului meu, de acum), fusese vicecampion național la fond, campion național la fond palmares 3 ani, etc, samd. Deci doream un pui din femela aia. Iar bun. Îi spun lui Cătălin, scoate omul caietul de evidență, și găsește, spre mulțumirea mea, o femelă tot din 2018, inelată cu GOLD, pregătită să atace sezonul următor cu brio. Culmea (partea mai înaltă a dealului, ar spune unii) era că, puiul ăsta era din fratele de cuib al olimpicului.  Deci era consangvinizare între fratele de cuib al olimpicului și bunica lui. Iar buuuun! Am luat și puiul ăsta la un preț chiar mai decent decât celălalt și am plecat acasă. 

Știm ce face un columbofil iarna. Face și desface perechile de matcă. Pe hârtie. Combinații. Calcule. Speranțe. Fond cu fond. Maraton cu maraton. Albastru cu albastru. Roșu cu roșu. Hai, merge și cu argintiu. Gata, nu-i bun. Rupi foile. Incepi alte combinații. Ăla de la Gelu cu ăla de la Vali, că îs cam din același soi. Ba nu. Pun înapoi perechea aia cum a fost acum doi ani, ca mi-au venit bine puii din ei. A doua zi te trezești cu alte idei, și tot așa, până constați că s-a terminat caietul de 48 de file. Nu-i nimic, luăm altul.

Cam așa se întâmplă și la mine, doar că, prin ianuarie, cam când eram pe final cu „combinațiile” , femela cu inel Gold de la Cătălin, a început să turuie și să facă pe masculul. Și o făcea convingător. Au, și erau cam gata făcute perechile. Asta e, m-am trezit că am la matca doi masculi în plus. Salvarea mea, prietenul Marius Sucioaia (tandemul Sucioaia+Senciuc). Având un surplus la compartimentul de matcă, m-a împrumutat cu două femele. Fosta femela, actualul mascul solzat 9010548-18, împerecheat cu femela împrumutată, mi-a dat patru pui, din care o porumbiță, 1014321-19, reușește ca yearling, să claseze toate etapele la care a fost angajată, 12/12, realizând normele viteză, general, fond și as fond. Deci, semne bune. In schimb, masculul albastru cumpărat de pe licitații, îmi făcea nervi cu carul. Avea boxa jos și pe lângă boxă, avea și talentul de a intra peste vecinii de la parter cu care încingea lupte grele, care se lăsau cu ouă sparte, chiar cu abandonarea boxei. Cunoașteți sentimentul, nu? Vă amintiți  cum la faze de genul ăsta îți fierbe sângele în vene, nu mai știi cu ce picior să îi aplici demi-voleul, deja îți imaginezi cum îl trântești de pereții cotețului… Singurul lui noroc a fost că nu le am cu „rupt gâtul”. Dar mături și palme peste cap, ohoho, cu duiumul. Dar pielea rea și răpănoasăăăăă….nu se lasă. Nu mai spun că, la încheierea sezonului, la inventarul de toamnă, puii din el erau minunați, dar lipseau cu desăvârșire, vorba lui nenea Iancu. De atunci mi-a căzut greu la stomac, să nu îl văd. L-am ținut sezonul următor, doar să văd cum mai stau cu echilibrul masculi-femele. Din cauza lui, mă uitam puțin chiorîș și la văru-său, solzatul ( încă nu știam ce rezultate va avea femela din el). În februarie 2020, când definitivam iar perechile de matcă pentru noul sezon, pe cei doi masculi i-am lăsat la urma. De ciudă pe ei, de-al dracului, să caut motiv că nu mai am femele, sau loc în cușcă… orice, poate, poate îi elimin cumva. Bine, în fundul sufletului nu prea vroiam, abia trecuse un an și ceva, nu apucasem să văd cum merg produșii lor, măcar ca yearlingi. Am zis că le mai dau o șansă, în pereche cu alte femele, normal. Bineînțeles, ca în poveștile fraților Grimm, ultimul la făcut perechile rămâne tot solzatul, și tot fără femelă. La cine să apelez dacă nu la prietenul Marius Sucioaia? Mi-a împrumutat altă femelă disponibilă, 21231-18, o combinație între un Vandenabeele original și femela reproducătoare de bază din crescătoria lor. Au reprodus patru pui, 3 masculi și o femelă. I-am inelat pe toți cu GOLD. La celălalt mascul nici nu vroiam să mă uit. Aveam o ciudă pe el!!! L-am ținut din inerție. Chiar dacă la „loteria perechilor” i-a revenit o femelă incest dintre „Ascuțita” 9004563-17, goldista din 2018, loc 8 national fond tineret și tatăl ei, 500796-11, nu am vrut sub nici o formă să pun la puii rebelului scandalagiu inele GOLD. Ciuda pe el o aveam în continuare.

Și a venit și sezonul 2021. Multe nu pot spune. A trecut foarte repede. Toti cei patru pui din solzat au realizat norma la fond, unul singur (nu campionul) reusind sa claseze toate cinci fondurile, deci norma As Fond. Cel puțin Pfizer al meu, din nu știu ce motive, nu a clasat prima etapă de fond, deci nici nu mă uitam după el prin clasamente. În schimb, la al doilea fond -684 km-, Pfizer vine pe locul 17 din 6663 porumbei lansați. 2,55 puncte. Sora lui de cuib, 2004808-20, a intrat la 30 secunde după el, deci au venit ”aripioară în aripioară”, cum spunea Andrei odată. La fondul următor, 4809 a venit al doilea pe lansare din 2685 porumbei. 0,74 puncte. Eeee, abia de atunci am început să sper la mai bine. Al treilea fond clasat a fost tot bun, loc 16 din 1917 lansati, chiar daca punctajul a fost mai slabuț, 8,35 pct. Deja mă uitam cu alti ochi la el. Și a venit și ultima etapă de fond. Aveam oarece emoții pentru că Pfizer-ul meu, a cărui femelă se pierduse cu trei etape înainte, dădea semne de apatie, nu părea cel mai fericit sportiv. Bafta mea, și a lui, a fost că un vecin de scară a întârziat de la maratonul ce abia fusese.

Mocofanul meu a considerat că are dreptul să-i ocupe boxa, dacă ăla tot umbla fleaura. Acum prinsese glas, cât și de cât, se cocoșea, era dezvoltator imobiliar deja. Asta, până în ajunul îmbarcării pentru fond, când a apărut acasă maratonistul corigent. Normal, a urmat revendicarea imobilului, se lăsase cu panaramă, karate… Și iar a apărut ăla la urechea mea. Și am făcut cum mi-a zis. Am separat întârziatul în alt compartiment, sa creadă Pfizer că e mare smardoi și stăpân pe șase… pardon, două case. Și a fost, până cu 5 minute înainte de îmbarcare. Când a apărut iar în scenă revendicatorul. Cafteala a ținut puțin pentru că l-am băgat repede în cușca de transport pe Pfizer, rămânând celălalt victorios, deocamdată, și stăpân pe locație… Nu știu ce a fost în mintea și sufletul goldistului meu. Știu doar că a fost o etapă de 685 km grea tare, cu caniculă și că el a sosit locul 1 pe lansare din 1074 porumbei. 0,93 puncte. Eram în cușcă, puneam apă proaspătă. După calculele mele, mai aveam timp câteva minute până să ajungă „vârfurile” în zona noastră. Doar că, din fericire, 4809 nu știa de calculele mele și m-am trezit cu el pe trapa de aterizare. M-am făcut mic, mic, mic de tot în fundul cuștii să nu se sperie, și îl chemam ușor cu fluieratul obișnuit. Era ciufulit de vânt, aripile căzute de la efort și oboseală, dar nu conta. El venise într-un suflet să se răzbune și să reocupe teritoriul. A mai stat câteva secunde, 10, 20 sau 30, nici nu mai știu, mi se părea că timpul se dilată, parcă treceau minute… și-a așezat câteva pene cu ciocul (parcă îmi dorea să fac infarct), apoi a făcut doi pași, foaaaarte încet și cam nesigur pe picioare, a intrat, ceasul a bipăit. Am verificat ceasul de 3 ori să fiu sigur că e bine. I-am luat stickerul, l-am anunțat, nu inainte de a verifica iar de cateva ori daca sunt corecte toate datele, serie, ora, minut, etc… Moamăăăă, ce emoții am trăit!! Parcă mă durea stomacul, de emoție sau de bucurie, nu mai știu. Dar a fost frumos tare. Loc 2 National Fond Tineret cu 4,22 puncte. Ce bine ar fi să mai am dureri din astea de stomac!

Pfizer 4809

P.S. Surpriza (plăcută sau neplăcută, nici nu știu cum să o calific) a venit de la masculul albastru „persona non-grata”, căruia vă spuneam că i-am dat o fiică din Ascuțita. Două femele din acest cuplu, surori de cuib, au zburat cam tot „aripioară în aripioară”, astfel că după primele două etape de fond, una avea 7,16 și cealaltă 8,64 puncte penalizare. Vă dați seama cum mă înjuram că nu le-am pus inele Gold? Unde a fost Aghiuță, sau îngerașul sau ce o fi fost ăla cu sfaturile inspirate suflate în timpanul propriu și personal?

La final de sezon, când s-a tras linie, femela 525755-20 a obținut locul 3 județean/ 7 provincial/ 21 national fond tineret cu 25,49 pct., iar sora ei de cuib, 525754-20, locul 4 judetean/ 12 provincial/ 30 national cu 29,07 pct. Deasemenea, 525755-20 ocupă și locul 2 județean/ 5 provincial/ 9 national la As Fond Tineret.

755

754

Ca o concluzie, am avut un an columbofil foarte bun, cei care au făcut să fie așa fiind porumbeii tineri. Vă dați seama ca amândoi masculii reproducători mi-au reintrat în grații. Vreau să mă doară stomacul și la anul. Din aceleași motive. Vă salut!